Obligație de a face. Decizia 8853/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 8853
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 2: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 3: Daniela
Grefier -
XXX
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C -INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL C împotriva sentinței civile nr. 1143/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, intimat ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN O și SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR O, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursurile sunt declarate și motivate în termenul legal.
S-a arătat că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod procedură civilă.
Curtea constatând cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra cauzei de față
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului O l t, reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O în numele membrilor de sindicat, respectiv, a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul Școlar Județean O,Școala de Arte și Meserii județul O, Consiliul Local al orașului și Primarul oraș - Instituția Primarului, județul O și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la aplicarea dispozițiilor Legii nr.220/2007 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ,cu începere din 01.01.2007, precum și la obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite pentru perioada 01.01.2007-20.07.2007, reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 31.01.2007 Guvernul României a adoptat Ordonanța nr. 11/2007 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ,salarizat potrivit Legii nr.128/1997.Această ordonanță a prevăzut că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape,respectiv 01.01.-31.03.2007,valoarea coeficientului este de 221,307 lei, 01.04.-30.09.2007 valoarea este de 225,733 lei și 01.10.-31.12.2007 -259,593 lei.
La art.9 s-a prevăzut că aceasta se aplică începând cu luna ianuarie 2007.
Ulterior, această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr.220/2007,act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare, însă a menținut aceleași etape de acordare.
A precizat reclamantul că prin noua modificare legislativă pentru cadrele didactice cu gradul didactic I s-a prevăzut o majorare cu 10% a coeficienților de ierarhizare, fără să se precizeze în mod expres data de la care se acordă aceste majorări.
Astfel, se apreciază de către reclamant că în mod nelegal pârâții au refuzat aplicarea acestor norme legale începând cu 01.01.2007 până în 20.07.2007 când a intrat în vigoare Legea nr.220/2007.
În susținerea cererii sale reclamantul a depus la dosar tabel cu membrii de sindicat care susțin promovarea acțiunii, adeverințe emise de unitatea de învățământ din care rezultă că semnatarii tabelului sunt cadre didactice; practică judiciară,extras acte normative.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al Județului O, în nume propriu și pentru unitatea de învățământ Școala de Arte și Meserii județul a depus întâmpinare, solicitând pe cale de excepție să se constate lipsa calității procesuale pasive a Inspectoratului Școlar și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În susținerea excepției privind lipsa calității procesuale pasive, se motivează că Inspectoratul Școlar O nu poate avea calitate întrucât nu este ordonator de credite față de unitățile din învățământul preuniversitar de stat, această calitate revenind, exclusiv, potrivit art. 167 din Legea 84/1995, consiliilor locale în a căror rază teritorială își au sediile unitățile de învățământ.
Tot în susținerea excepției se invocă faptul că Inspectoratul Școlar O nu are calitate de angajator, angajarea pe post a personalului didactic se face de directorul unităților de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de inspectorul școlar general.
Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că Legea nr.220/2007 a intrat în vigoare conform art.78 din Constituția României, la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial respectiv la 20.07 2007 și nu a prevăzut o dată ulterioară, iar principiul constituțional statuat la art. 15 alin.2 din Constituția României, stabilește că legea dispune numai pentru viitor.
Ca urmare nu poate fi aplicată începând cu 01.01.2007, deoarece ar fi încălcat principiul neretroactivității legii.
Pârâții Consiliul Local și Primarul oraș județul O, deși legal citați, nu au depus întâmpinare și acte în apărare, însă au formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T, arătând că primarii sunt ordonatori terțiari de credite, iar fondurile alocate salarizării personalului didactic sunt asigurate de le bugetul de stat prin chematul în garanție.
În baza art. 137 cod procedură civilă, procedând la analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului O, se constată ca fiind întemeiată, întrucât potrivit art. 167 din Legea 84/1995, unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Prin sentința civilă nr.1143 din 19 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar al Județului O cu sediul în S- B județul O și respinge acțiunea față de acest pârât pentru lipsa calității sale procesuale pasive.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și T cu sediul în B,- -30 sector 1, formulată de pârâții Consiliul Local C și Primăria
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar O cu sediul în S- B județul O în numele reprezentaților, împotriva pârâților Școala de Arte și Meserii județul O, Consiliul Local, Primăria - Instituția Primarului județul O și obligă pârâții Școala de Arte și Meserii C cu sediul în C- județul O, Consiliul Local județul O, Primarul Municipiului - Instituția Primarului, județul O, să aplice dispozițiile Legii 220/2007 și să plătească reprezentaților drepturile salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele ce s-ar fi cuvenit prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 20.07.2007, actualizată la data plății efective.
S-a reținut că ordonator de credite este consiliul local în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
În această situație, s-a admis excepția invocată și să s-a constatat lipsa calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Școlar al Județului
Ministerul Educației, Cerectării și Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată, motivat de faptul că între chematul în garanție și pârâții ce au formulat această cerere nu există nici un raport juridic de coordonare sau subordonare, cauzei fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii 215/2001 și ale Legii nr.500/2002.
Pe fondul cauzei, se reține că salarizarea personalului didactic se realizează potrivit dispozițiilor Legii 128/1997 privind Statutul cadrului didactic.
Prin Ordonanța nr.11/2007 s-au stabilit creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ. Astfel, ordonanța a prevăzut că în cursul anului 2007 salariile de bază ale personalului didactic din învățământ se majorează prin modificarea coeficientului de multiplicare în trei etape,respectiv pentru perioada 01.01.-31.03.2007, valoarea coeficientului este de 221,307 lei, pentru 01.04.-30.09.2007 valoarea este de 225,733 lei și pentru 01.10.-31.12.2007 - 259,593 lei. La art.9 s-a prevăzut că această ordonanță se aplică începând cu luna ianuarie 2007,iar ulterior aceasta a fost aprobată prin Legea nr.220/2007,act normativ care a modificat anexele privind coeficienții de multiplicare cu menținerea acelorași etape de acordare.
Față de modificările legislative, pârâții au procedat la calcularea și acordarea acestor creșteri salariale, respectiv 10% începând cu 20.07.2007, apreciind că Legea nr.220/2007 nu poate opera retroactiv.
Văzând prevederile art.9 din această ordonanță instanța reține că termenul de aplicare a creșterilor salariale nu a fost modificat și potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se apreciază că prevederile acestui act normativ, așa cum a fost modificat, trebuie aplicate la data stabilită în cuprinsul său, respectiv 01.01.2007.
Mai mult decât atât, prin art. 2 din Ordinul Ministerului Economiei și Cercetării nr.1350/2007 pentru aprobarea metodologiilor de calcul a drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la OG nr.11/2007 s-a menționat că prevederile acestuia se aplică începând cu ianuarie 2007,chiar dacă acesta a fost publicat în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 509 din 30.07. 2007, respectiv ulterior Legii nr.220/2007 care a fost publicată în data de 17.07.2007.
De asemenea, instanța a reținut că, coeficientul de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta deoarece acesta crește progresiv.
În speță, se reține că unitățile de învățământ nu au aplicat dispozițiile Legii nr.220/2007 care prevăd modificări ale coeficientului de multiplicare pentru perioada ianuarie - 20 iulie 2007, motivat de faptul că legea nu retroactivează.
Raportat la dispozițiile art. 16 pct.2 din Constituție, acțiunea formulată de sindicat în numele membrilor privind aplicarea dispozițiilor Legii 220/2007 este întemeiată.
Față de cele expuse și având în vedere dispozițiile art.154 codul muncii, instanța a dispus admiterea acțiunii și obligarea pârâților - unitate de învățământ, consiliu local și primar, la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre drepturile bănești efectiv încasate și cele care s-ar fi cuvenit prin aplicarea Legii nr.220/2007 pe perioada 01.01.2007-20.07.2007,reactualizate la data plății efective.
Cât privește cererea de chemare în garanție, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art. 167 din Legea nr.84/1995 republicată, potrivit cărora au calitate de ordonator de credite față de unitățile de învățământ preuniversitar de stat consiliile locale în a căror rază teritorială își au sediile unitățile de învățământ ori sumele de bani reprezentând salariile personalului didactic sunt cuprinse în bugetul autorităților locale, iar pe parcursul execuției bugetare consiliul județean, la solicitarea consiliilor locale, constatând că fondurile pentru plata salariilor personalului didactic sunt insuficiente, putând solicita de la Ministerul Finanțelor Publice suplimentarea de fonduri.
Ministerul Educației și Cercetării nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâtul Consiliul Local C și Primăria Municipiului C, criticând-o ca nelegală și netemeinică arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția calității procesuale pasive deoarece între membri sindicatului și aceasta nu există raporturi de muncă și nici obligația acestei instituții de a plăti anumite drepturi bănești personalului didactic care sunt salariați ai unei școli speciale de învățământ.
Finanțarea acestor instituții se face din surse provenite de la bugetul de stat care sunt repartizate consiliului județean, acesta distribuindu-le apoi unităților respective.
Pe fondul cauzei se arată că instanța a interpretat greșit prevederile art. 50 alin.1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, deoarece acest articol nu instituie un drept suplimentar intitulat " tranșă suplimentară" însoțit de o creștere de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 și 40 de ani.
Recursul nu este fondat.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurentă, aceasta este nefondată, deoarece începând cu 01 iunie 1998, conform art. 24 alin.4 coroborat cu art. 23 din legea 154/1998, anexa 7/1 a acestei legi coeficienții de ierarhizare a salariilor personalului didactic diferențiați pe tranșe de vechime, inclusiv sub aspectul prevederilor art. 50 alin.1 și2 din legea 128/1997 au fost reglementați în amănunt fiind prevăzute prin lege grile de intervale, iar potrivit art. 167 din Legea 84/1995 - unitățile de învățământ funcționează ca unități finanțate din fondurile alocate din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Din conținutul acestor texte legale rezultă că ordonator de credite este consiliul județean în a cărei rază teritorială își are sediul unitatea de învățământ.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată următoarele:
Reclamanții sunt cadre didactice încadrate la unitatea școlară pârâtă având o vechime în învățământ cuprinsă în tranșa de la 30-35 ani.
Legea 128/1997 prin art.50 a acordat personalului didactic din învățământul preuniversitar două categorii distincte de tranșe de vechime, respectiv tranșe de vechime la salarizare și tranșe suplimentare de vechime. Aceste două categorii de tranșe de vechime au generat modificări în grilele de salarizare, modificări care suprapuse peste inconsecvența terminologică au dus la apariția prezentului conflict de muncă.
În această ordine de idei noțiunea de "noile tranșe de vechime introduse suplimentar" nu reprezintă altceva decât expresia modificării numărului de tranșe de vechime față de vechea reglementare. Anterior apariției Legii 128/1997 prin OG nr.39/1994 personalul didactic este salarizat potrivit grilelor ce cuprindeau 8 segmente de vechime. După apariția Legii nr. 128/1997 prin HG nr.467 au fost introduse 10 segmente de tranșe de vechime fiind astfel vorba de noile tranșe de vechime introduse suplimentar.
Aceste tranșe de vechime vizează două componente pentru stabilirea salariului, respectiv: coeficientul de multiplicare și valoarea de referință sectorială. de multiplicare diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceste crește progresiv. Creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta fără a include, așa cum greșit susțin pârâții, majorările efectuate tranșelor suplimentare de vechime.
Altfel spus, alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat "tranșa suplimentară" însoțit de "o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime", în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30,35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Susținerea pârâților potrivit cărora noile tranșe de vechime stabilite prin HG 467/1997 includ în rezultanta finală "salariul" și aceste tranșe de vechime(creșteri de 1/25 din coeficientul de ierarhizare anterior) nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, legiuitorul nu a prevăzut expres acest lucru nici în lege și nici în anexele ce o însoțesc, iar pe de altă parte acest drept nu a fost abrogat sau modificat prin nici o dispoziție legală, ulterioară, expresă sau tacită.
Dintr-o analiză sumară a modului în care coeficienții de multiplicare( ierarhizare) se modifică de la o tranșă(segment) de vechime la altul nu evidențiază o creștere de 1/25 suplimentară, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe. Este așadar evidentă intenția legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ alături de creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta.
Având în vedere aceste considerente în temeiul art. 312 alin.2 Cod pr.civilă se vor respinge recursurile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C -INSTITUȚIA PRIMARULUI și CONSILIUL LOCAL C împotriva sentinței civile nr. 1143/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, intimat ȘCOALA DE ARTE ȘI MESERII, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN O și SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.-
Tehn.2 ex
27.10.2008
Președinte:Tamara Carmen BunoiuJudecători:Tamara Carmen Bunoiu, Cristina Raicea, Daniela
