Obligație de a face. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.89/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Petrina Manuela Aștefănesei judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Doru
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 209/AC/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-pârâți și, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că recurentul-pârât a depus la dosar, prin compartimentul arhivă, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei iar recurentul-pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei, după care:
Recurentul-pârât se legitimează cu seria - nr.- eliberată de Poliția P N la data de 3.10.2003. Depune un timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurentul-pârât se legitimează cu seria - nr.- eliberată de Poliția P N la 3.06.2003.
Instanța constată că în cauză au fost formulate două recursuri de către pârâți, ambele declarate în termen, motivate, legal timbrate.
La solicitarea instanței, recurenții-pârâți arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului pe care l-a formulat, arătând că sentința primei instanțe și decizia din apel sunt netemeinice și nelegale. Legea nr.230/2007 și 114/1996 reglementează locuirea într-un condominiu., acoperișul, etc. fac parte din proprietatea comună a persoanelor care locuiesc în condominiu. Asociația de proprietari înființată legal este cea care își poate înscrie proprietatea cu privire la părțile indivize. Solicită instanței aplicarea celor două acte normative. Arată că instanțele nu au avut în vedere adresele asociației de proprietari care dă dreptul tuturor proprietarilor de acces la terasă. Nu a făcut nicio modificare apartamentului său, ușa către terasă existând deja la data când a cumpărat apartamentul.
Instanța a reținut o adresă a primăriei din care rezultă că terasa în cauză este proprietatea intimatului. Primele instanțe au trecut peste faptul că intimatul și-a înscris în cartea funciară doar 128 mp, deși a achiziționat prin licitație publică 205 mp. Extrasul de carte funciară depus de intimat la dosar a fost înlocuit cu altul. Instanțele au neglijat toate dovezile existente la dosar.
În concluzie, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecat.
Recurentul-pârât, având cuvântul, solicită admiterea recursului. Arată că în anul 1985 când s-a mutat în acel bloc, exista ușa către terasă iar el are acces la terasă pentru a face curățenie. Nu solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 959 din 26.02.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra -N în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții și și, în consecință:
- au fost obligați pârâții să refacă fațada blocului E2, parter, situat pe- din P - N în sensul de a reconstrui parapetul de fereastră și de a dezafecta ușa de acces pe acoperiș și să ridice bunurile depozitate pe acoperiș, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata executării obligațiilor.
- au fost obligați pârâții să nu mai folosească acoperișul blocului E2, parter, situat pe B-dul - din P - sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum d e100 lei pentru fiecare zi de întârziere începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata executării obligațiilor.
Au mai fost obligați pârâții și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț la data de 23.08.2007, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând acestei instanțe ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestora să-și ridice lucrările pe care le-au efectuat pe acoperișul imobilului situat în P N,-, - parter, cu destinația de spațiu comercial și să nu mai pătrundă în acel perimetru, sub sancțiunea plății daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a cumpăratul spațiul comercial prin procesul-verbal de licitație nr. 27906/28.06.2000, iar în anul 2000, pârâții au efectuat o serie de lucrări, constând în realizarea ușilor de acces din apartamentele lor pe acoperișul spațiului comercial, prin demolarea parapetului de fereastră, ulterior, aceștia depozitând acolo diferite obiecte de mobilier, plante ornamentale și alte lucruri. A mai învederat că în urma demersurilor efectuate la Primărie, i s-a răspuns că accesul pe acoperiș este permis doar cu acordul proprietarului, că lucrările au fot efectuate de către pârâți fără a deține autorizație de construcție și, cu toate că aceștia au fost somați să refacă fațada blocului, au folosit, în continuare, acoperișul.
În dovedirea pretențiilor, reclamantul a anexat cererii, în copie, următoarele înscrisuri: adresa nr. 24404/26.09.2002, emisă de Primăria P N, procesul-verbal de licitație din data de 28.06.2000, documentație cadastrală și planșe foto.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, susținând, în esență, că acoperișul terasă face parte din proprietatea comună a tuturor locatarilor din blocul E2, reclamantul nu a făcut dovada clară a dreptului de proprietate asupra spațiului comercial, accesul pe acoperiș este sporadic și are ca scop udarea plantelor și strângerea diverselor lucruri aruncate de vecinii de deasupra, iar accesul pe terasele-acoperiș ale spațiilor comerciale este comun locuitorilor din ansamblul arhitectonic - pe B-dul -, limitarea sau interzicerea accesului fiind necesar să aibă un caracter general, cu referire la toți vecinii.
În dovedirea susținerilor sale, reclamantul a solicitat, iar instanța a încuviințat, în temeiul art.167, alin.1 din Cod procedură civilă, administrarea probei cu înscrisuri, a probei testimoniale și a probei cu efectuarea unei expertize tehnice, în specialitatea construcții.
În cadrul probei testimoniale a fost audiat martorul, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, iar concluziile raportului de expertiză tehnică au fost depuse la dosarul cauzei, la filele 43-46.
Analizând probele administrate în cauză, instanța a reținut că, în baza procesului-verbal de licitație din data de 28.06.2000, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului cu destinația de spațiu comercial, situat în P N,-, - 2, parter.
După cum rezultă din adresa nr. 24404/26.09.2002, emisă de Primăria Municipiului P N, coroborată constatările expertului, Blocul E 2 fost proiectat și executat cu spații comerciale la parter și este format din două tronsoane, și anume, untronson parter,cu acoperiș tip terasă, și untronson parter și 4 etaje,parterul pentru spații comerciale, iar etajele pentru locuințe. Instanța a mai reținut că spațiul comercial al cărui proprietar este reclamantul este format din 6 încăperi, din care 4 fac parte din al doilea tronson menționat, iar deasupra acestora se găsesc apartamentele în care locuiesc pârâții, și anume nr. 35 și 36.
Tot din cuprinsul raportului de expertiză a reieșit faptul că apartamentele situate deasupra spațiilor comerciale de la parter nu au fost prevăzute în proiect cu acces pe acoperișul terasă al spațiilor comerciale de la parter, acesta aparținând, astfel după cum rezultă din adresa nr. 24404/26.09.2002, a Primăriei P N, proprietarului spațiului comercial.
După cum rezultă din susținerile reclamantului, coroborate cu declarația martorului audiat, precum și cu concluziile raportului de expertiză, pârâții, în calitate de proprietari ai apartamentelor nr. 35 și 36, din blocul E2 de pe B-dul -, au modificat, în mod neautorizat, fațada blocului, în sensul că au executat uși de acces pe acoperișul spațiului comercial d e la parter, prin spargerea parapetului ferestrelor de la bucătărie și o cameră, depozitând aici diferite lucruri, astfel cum rezultă și din planșele foto depuse de către reclamant.
În conformitate cu prevederile art. 480 din Cod civil, dreptul de proprietate este dreptul pe care-l are cineva de a se bucura și de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, iar în cazul încălcării dreptului său, proprietarul are la îndemână acțiunea în justiție pentru apărarea dreptului său și pentru restabilirea situației anterioare.
Ținând seama de prevederile art.44, alin.1 din Constituția României, în conformitate cu care dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate, ale art.136, alin.5 din legea fundamentală, potrivit căruia proprietatea privată este inviolabilă, precum și de prevederile art.1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO, care stipulează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, instanța a admis cererea reclamantului, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții, înregistrat pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-.
Prin Decizia civilă 209/AC/4.09.2008, Tribunalul Neamța respins apelul ca nefondat, reținând următoarele:
În apel, probatoriul a fost completat cu înscrisuri noi, depuse la dosar de părți, din coroborarea lor cu probele dosarului de fond reieșind că sentința civilă pronunțată în cauză este legală și temeinică, astfel încât ea va fi menținută în totalitate.
Aceasta, în primul rând, deoarece, așa cum reiese din adresa nr.24404/26.09.2002, comunicată intimatului - reclamant de Primăria municipiului P N, lucrările prin care, fără autorizație de executare, apelanții au modificat fațada blocului (modificarea zidurilor exterioare, prin realizarea de uși de acces pe terasă și dezafectarea parapetului de fereastră) constituie contravenții la Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, dar nu au mai putut fi sancționate ca atare, deoarece a intervenit prescripția constatării faptelor ilicite săvârșite de cei doi apelanți, aspect care, însă, nu este de natură a diminua răspunderea delictuală a acestora. La aceasta se adaugă faptul că, potrivit aceleiași adrese, dar și celor arătate de expertul tehnic numit de prima instanță, a cărui lucrare în specialitatea construcții civile nu a fost contestată de niciuna dintre părți, apartamentele proprietatea apelanților - pârâți, situate deasupra spațiului comercial care este proprietatea intimatului, nu au fost prevăzute în proiect cu acces pe acoperișul terasă al acestuia din urmă, care este prevăzut distinct în proiectul blocului E2 de pe B-dul - din P N, ca parter cu acoperiș tip terasă, astfel încât terasa în litigiu este element constructiv component al structurii respectivului spațiu. În aceste condiții, nu este relevantă afirmația expertului tehnic, potrivit căreia, din punct de vedere tehnic, utilizarea acoperișului spațiului intimatului ca și terasă circulabilă, nu afectează structura de rezistență a cestui spațiu, ci cealaltă concluzie a raportului întocmit, aceea că, o astfel de utilizare (dincolo de aspectele de natură estetică, evidențiate de planșele fotografice existente la dosar), conduce la deteriorarea stratului care asigură hidroizolația acoperișului.
Toate aceste aspecte, care se adaugă celor reținute de judecătorul fondului, au impus respingerea ca nefondate a celor două apeluri și menținerea în tot, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, a sentinței.
În termen legal, motivat și timbrat adecvat cu timbru judiciar de 0,15 lei și taxă timbru de 5 lei, împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de către pârâți, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând hotărârea instanței de apel, recurenții pârâți au invocat nelegalitatea și netemeinicia acesteia justificat de următoarele considerente pe care le-au încadrat în situațiile prevăzute de art. 304 pct.8, 9:
- s-a omis a se reține că toți proprietarii imobilelor din blocul E2 sunt într-o stare de indiviziune forțată, fapt ce conform Legii 230/2007 dă dreptul fiecărui proprietar dreptul asupra unei cote-părți din proprietatea comună; ori terasa în litigiu are tocmai un astfel de caracter conform art. 1 lit."c" din anexa 2 la Legea 114/1996.
- greșit s-au reținut relațiile furnizate de Primăria P-N cu adresa 24404/26.09.2002 în condițiile în care această instituție nu se putea pronunța asupra proprietății comune a E2, iar adresa nu poate înlocui un act normativ - Legea 114/1996.
- nu s-a luat în considerare că reclamantul a cumpărat un spațiu comercial și nu o clădire cu această destinație, deci nu devenea proprietar decât pe suprafața interioară nu și pe acoperiș ori terasă; de asemenea nu s-a lămurit de ce reclamantul cumpărase 205. dar intabulase doar 125,74. și nici unde se afla exact amplasată suprafața intabulată, caz în care exista posibilitatea să aibă deasupra apartamentele 35 și 36 și nu terasa.
- nu s-a avut în vedere că ușa de acces la terasă exista la data achiziționării apartamentului - fapt constatat și de expertiza efectuată -, că ei nu s-au considerat nicicând ca și proprietari exclusivi ai terasei și în timp nu au efectuat decât acte sporadice de gospodărire a terasei.
În atare împrejurări, au solicitat, admiterea recursului cu consecința modificării deciziei din apel în sensul admiterii solicitării de a se permite accesul la terasa proprietate comună a tuturor locatarilor blocului E2 în vederea folosirii și întreținerii comune și, respectiv, de a fi obligat reclamantul să respecte Legea 230/2007 prin aceea de a solicita acordul tuturor vecinilor și a Asociației de Proprietari pentru orice modificare a condominiului care ar fi de natură să afecteze vecinătățile ( fl. 3-9 ).
Doar recursul pârâtului a fost însoțit de o copie necertificată a unei adrese - fără număr și dată ( fl.13 ) - emisă de Asociația de Proprietari nr. 75 P-
Legal citat, intimatul reclamant nu s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare și nici alte cereri.
Examinând recursul în raport cu actele și lucrările dosarului, de motivele de recurs invocate și față de dispozițiile art. 304, 312 Cod procedură civilă se constată că acesta nu este întemeiat justificat de următoarele:
-1- dedusă judecății impune a se lămuri dacă acoperișul spațiului comercial - proprietate a reclamantului - are sau nu caracterul terasă pentru a face parte din proprietatea comună în indiviziune forțată, așa cum prevede Legea 230/2007.
Ori pentru a avea o astfel de calificare - pornind tocmai de la sensul noțiunii de proprietate comună în indiviziune (în accepție legiuitorului - art. 3 lit."c, d" din Legea 230/2007, pct.57 al. secțiunii Va H. 446/1997 - reluat în art. 56 B lit."b" din HG1275/2000) -, acoperișul spațiului proprietatea reclamantului ar fi trebuitfie să aibă, încă din construcție,prevăzută ca destinație deservirea comună a tuturor imobilelor apartamentedin blocul respectiv ca și terasă - ceea ce impunea un acces comun pentru aceștia -,fie să fi primit o astfel de destinație prin actele de constituire a condominiului(art. 57 alin.2 HG446/1997).
Însă în cauză, deși s-a invocat un astfel de caracter, acesta nu s-a și dovedit de către recurenții reclamanți nici cu acte de proprietate personale care să ateste acest drept, nici cu actele de constituire a condominiului; ori sarcina probei le revenea în baza art. 1169 cod civil (conform căruia cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească);
Din contră, concluziile expertizei (fl. 43 fond) - necontestate de recurenții reclamanți (fl. 63 fond), coroborate cu susținerile intimatului reclamant și actele de proprietate depuse (fl. 6-12 fond) creează prezumția că acest spațiu nu a fost și nu poate fi decât acoperiș al spațiului comercial și nu terasă a tronsonului cu apartamente.
Prin urmare, în calitate de proprietar exclusiv, reclamantul avea dreptul de a solicita protecția legii în raport de terți care pretindeau că au drept de folosință asupra bunului său, astfel încât, pentru viitor să nu mai aibă concurența acestora. Ceea ce de altfel s-a și întâmplat prin promovarea acțiunii.
Faptul că s-a invocat, printre altele și practicarea de către pârâți a unor uși de acces la acoperiș în anul 2001- fără ca această susținere să se și confirme - nu poate avea relevanță asupra soluției, din moment ce pârâții nu au negat tocmai accesul, act pe care reclamantul îl dorește înlăturat pe viitor.
De asemenea, nu are relevanță dacă accesul este de natură a afecta sau nu stratul izolator al acoperișului, ci numai dacă pârâții au sau nu dreptul de a accede la acesta și de a-l folosi în interes propriu ( colectiv nu s-a dovedit că ar fi fost posibil căci ar fi trebuit să se permită accesul celorlalți proprietari prin locuințele pârâților )
-2- Dacă spațiul reclamantului are sau nu suprafața din act, nu prezintă relevanță din moment ce:
- nu s-a contestat că la parter este proprietar acesta,
- instanța nu a fost investită de pârâți cu cerere în sensul verificării legalității actelor reclamantului,
- una este suprafața construită și alta este cea utilă, fapt ce nu schimbă amplasamentul unui imobil.
-3- În apel nu s-au formulat critici privind reținerea de către instanța de fond a situației reliefate de adeverința 24404/26.09.2002, deci acestea nu pot fi susținute pentru prima dată în recurs, căci s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicție.
Mai trebuie menționat și că solicitările privind permisiunea de acces, obligarea reclamantului la respectarea Legii 230/2007 în sensul obținerii acordului Asociației, nu pot fi primite în lipsa investirii legale a instanței de fond cu astfel de cereri.
Toate de aceste considerente justifică conf. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă respingerea recursului ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursurile civile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 209/AC/04.09.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- - -
GREFIER,
-
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec.
tehnored./17.02.2009/2 ex.
Președinte:Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Petrina Manuela Aștefănesei, Camelia Viziteu, Doru
