Obligație de a face. Decizia 924/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(855/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.924
Ședința publică de la 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Gabriela Sorina Prepeliță
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1643 din 05.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMISIA MUNICIPALĂ B DE APLICARE A LEGII NR.9/1998.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 21.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 28.05.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1643 din 05 decembrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul - reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 6258 din 09 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B, în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimata - pârâtă Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 25 aprilie 2008, sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr. 9/1998, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acesteia să își îndeplinească obligația de a face prevăzută de legiuitor în sarcina sa la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998 și art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 19 octombrie 2007 adresat pârâtei prin scrisoare recomandată o cerere, însoțită de toate înscrisurile prevăzute ca necesare și suficiente de legiuitor prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru averea abandonată de autorul său în Bulgaria în urma aplicării Tratatului semnat la în 07 septembrie 1940 de România și Bulgaria. A mai arătat reclamanta că, potrivit dispozițiilor legale menționate, pârâta avea obligația de a analiza și a se pronunța prin hotărâre asupra cererii sale în termen de șase luni de la înregistrarea cererii, însă pârâta nu și-a îndeplinit această obligație și nici nu a convocat petentul în vederea clarificării unor aspecte privitoare la o eventuală completare a dosarului.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 82 și 112 alin. 1 Cod de procedură civilă, art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998, art. 34 lit. f și h din HG nr. 753/1998.
Analizând, sentința apelată în raport de criticile aduse acesteia prin motivele de apel, tribunalul a apreciat că aceste critici sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Dosarul administrativ la care face referire apelantul și care ar fi înregistrat la Prefectura Municipiului B sub nr. - din 04 iulie 2005, este constituit la cererea numitei și nu la cererea reclamantului - apelant, acesta nefăcând dovada că succede în drepturi titularei cererii, sau defunctului, astfel încât chiar față de înscrisurile depuse în faza apelului nu se poate stabili faptul că reclamantul - apelant s-a adresat Comisiei de aplicare a Legii nr. 9/1998, iar instanța de fond a apreciat în mod corect asupra situației de fapt și a normei de drept incidente, astfel încât în temeiul art. 296 Cod de procedură civilă, tribunalul a respins apelul ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs.
În esență, a motivat recursul în sensul că, conform art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă instanța de fond și apel au pronunțat hotărâri nelegale, deoarece au încălcat art. 4 alin. 2 din HG nr. 753/1998, art. 4 din Legea nr. 9/1998 și Legea nr. 348/2006, deoarece nu trebuia să facă dovada că recurentul și sunt moștenitorii lui și că cererea nu a fost soluționată în termenul de șase luni de comisie (art. 7 din Legea nr. 9/1998 - filele 2 - 3 dosar curte).
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă (pe care se întemeiază recursul) se vizează două ipoteze (lipsa de temei legal, ceea ce nu este criticat) și încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Or, în această din urmă ipoteză urma a se verifica dacă sa aplicat o normă generală, nesocotind norma specială, o normă ce nu este incidentă în speță, legea română deși raportul juridic cu element de extraneitate este guvernat de legea străină sau s-a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.
Verificându-se motivele formulate în scris (filele 2 - 4 dosar curte) se reține că, sub acest aspect, instanța de apel nu a încălcat sau interpretat greșit legea și ca atare motivele de recurs nu pot fi primite.
Deoarece, decizia recurată este legală și motivele de recurs neîntemeiate potrivit art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant, împotriva deciziei civile nr. 1643 din 05 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Comisia Municipală B de aplicare a Legii nr. 9/1998, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 mai 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
Red.
.
2ex./01.07.2009
-5.-;
Jud.5.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Gabriela Sorina Prepeliță
