Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 112/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 112
Ședința publică din data de 9 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Constanța Pană
- C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în com. Tătăranu, sat Nouă, jud.V, împotriva deciziei civile nr.290 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Râmnicu S, str. - -,. 9,. 16, jud.
Recurs timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru, prin anularea chitanțelor nr.-, -/17.11.2009, -, -/21.10.2009 și anularea timbrului judiciar de 0,15 lei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-reclamant prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 245/2009 din Baroul Buzău, intimata-pârâtă personal și asistată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale nr. 1/2010 din Baroul Buzău substituind pe avocat - împuternicire avocațială /2010 din Baroul Buzău.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Avocat și avocat având pe rând cuvântul arată că alte cereri nu mai au de formulat.
Curtea ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul înțelege să critice decizia civilă nr.290/2 nov. 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău sub aspectul nelegalității acesteia.
Susține că, după pronunțarea primei hotărâri a declarat apel, care a fost respins de tribunal, iar prin decizia civilă nr. 208/5 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul, s-a casat decizia civilă nr. 317/3 nov. 2008 cu îndrumarea expresă că instanța de control judiciar să stabilească corect cotele de participare a părților la dobândirea bunurilor, în funcție de probele administrate.
Inițial, instanța de fond, respectiv Judecătoria Rm. Sas tabilit că recurentul reclamant ar fi adus o contribuție la dobândirea lor în cota de 20%, iar intimata-pârâtă de 80% la dobândirea apartamentului, iar pentru bunurile mobile s-a reținut cota de 50% cu 50%.
.//.
-2-
Curtea, în mod judicios a calificat ca inadmisibilă reținerea cotelor diferențiate pe bun, apreciind că acestea nu pot fii stabilite decât pe întreaga masa partajabilă și a îndrumat în acest sens dosarul spre rejudecare.
În sfidarea oricăror norme de drept, împotriva îndrumărilor obligatorii, împotriva probelor administrate, instanța a dispus prelungirea probatoriilor cu martori, pentru ca în final să dispună asupra respingerii apelului, fără a ține cont de îndrumarea curții și de principiul aplicării unei cote unice de participare la dobândirea întregii mase partajabile.
Susține avocat că la dosarul cauzei se află înscrisuri constând în adeverințe și copie de pe cartea de muncă din care rezultă perioadele lucrate și veniturile realizate.
Apreciază că în mod greșit instanța a înlăturat aceste mijloace de probă și a făcut o apreciere tendențioasă atunci când a susținut că recurentul nu și-ar fi făcut nicio probă din care să rezulte poziția ce a avut-o recurentul prin întâmpinarea la cererea introductivă.
Este adevărat că intimata pârâtă și-a adus și martori, probă de care recurentul nu s-a folosit la fond, dar aceasta s-a datorat faptului că a părăsit fostul domiciliu și nu a mai avut la cine apela.
În fața instanței de apel (într-un prim ciclu procesual) însă, a putut dovedi și cu martori împrejurarea că în perioada de dobândire a bunurilor și-a adus un aport cel puțin egal cu cel al intimatei-pârâte, că a contribuit la cheltuielile casei și altele.
Contribuția recurentului-reclamant a fost adusă și la dobândirea altor bunuri decât apartamentul în litigiu, inclusiv la centrală. S-au ignorat chiar și recunoașterile intimatei-pârâte la interogatoriu, când a recunoscut că membrii familiei recurentului i-au ajutat cu bani pentru achiziționarea de bunuri.
Mai susține apărătorul recurentului că,injust a fost sancționat comportamentului lui când s-a afirmat că ar fi fost internat de mai multe ori într-un centru de dezalcoolizare, în realitate acest lucru s-a întâmplat doar de două ori, dar după achiziționarea apartamentului, în anul 2006.
Mai arată avocat că, probele administrate în apel (în cel de al doilea ciclu procesual) au vorbit despre comportamentul recurentului după achiziționarea bunurilor, cei audiați fiind vecinii rămași să locuiască în același imobil cu intimata.
Decizia recurată, în conținutul său este neclară, considerentele fiind confuze și lipsite de relevanță, atunci când se apreciază că la dobândirea bunurilor comune s-ar fi putut reține și cota de 90% pentru intimată, dar cum chiar ea însăși a solicitat și nu a formulat apel împotriva soluției de fond s-ar încălca principiul disponibilității.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate cu trimitere spre rejudecare la același tribunal pentru stabilirea corectă și legală a cotelor de participare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată acestea se vor soluționa în cel de al doilea ciclu procesual. Depune note scrise.
Avocat având cuvântul arată că, tribunalul a dispus prelungirea probatoriului testimonial când s-a stabilit cu exactitate cotele de participare ale părților asupra masei partajabile, apreciind în mod corect în final că
-3-
intimata a avut o contribuție de 80% din întreaga masă partajabilă cuprinzând atât apartamentul cât și bunurile mobile.
Pentru a dispune astfel instanța, a analizat în mod judicios atât probatoriile administrate în primul ciclu procesual cât și cele încuviințate după casare cu trimitere.
Referitor la acestea din urmă, urmează a se observa faptul că deși recurentului i s-a încuviințat proba testimonială, acesta a renunțat ulterior la proba testimonială, astfel că instanța a coroborat, analizat și interpretat doar depozițiile martorilor propuși de intimată din con ținutul cărora a reieșit împrejurarea că intimata a avut o contribuție considerabil mai mare la dobândirea bunurilor.
Totodată, aceeași martori au arătat că în condițiile în care, părțile au deschis o afacere privată, doar intimata a fost aceea care a lucrat efectiv și s-a preocupat de desfacerea și valorificarea produselor obținute.
Mai susține avocat că recurentul reclamant a avut mari probleme cu alcoolul, sume mari de bani fiind cheltuiți de el pe aceste băuturi alcoolice, chiar contracta împrumuturi pentru acest viciu, împrumuturi care tot intimata le achita.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Rm.S, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei cu pârâta, în cote de pentru fiecare.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 1989, s-au separat în fapt în luna septembrie 2007, iar pe rolul instanței au avut divorțul care a făcut obiectul dosarului nr. 1915/2007.
A susținut reclamantul, că în perioada căsătoriei a realizat cu pârâta următoarele bunuri comune: un apartament situat în Rm.S, strada - -,.9A,.16, format din 2 camere; o combină frigorifică; o mașină de spălat automată; o bibliotecă de sufragerie, un colțar format din 3 piese; pat, canapea și fotolii; un covor persan 3/5 mp; un covor persan 2/3 mp; o centrală termică și instalația aferentă, precum și un televizor color Philips.
La termenul din 11.12.2007, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând să se constate că a avut o contribuție de 90% din valoarea apartamentului și să se sporească lotul său cu același procent privind contravaloarea următoarelor bunuri mobile: combină frigorifică, televizor color și centrală termică.
A motivat pârâta că a solicitat sporirea lotului întrucât reclamantul, încă de la începutul căsătoriei și până în prezent, nu a avut loc de muncă permanent, a lucrat sporadic și pentru perioade extrem de scurte, iar câștigurile pe care le obținea le folosea pentru a-și procura băuturi alcoolice.
A mai arătat pârâta, că în același scop reclamantul făcea împrumuturi, amaneta bunuri, ea fiind cea care îi restituia împrumuturile și pentru consumul excesiv de băuturi alcoolice a fost internat în repetate rânduri la dezalcoolizare.
În ce privește centrala termică, pârâta a precizat că este cumpărată cu plata în rate și că până la momentul de față ea fost cea care achitat din bani
-4-
proprii, fără nici un sprijin din partea reclamantului, suma de 2.200 lei, cu care de asemenea, a solicitat sporirea lotului său și în același timp și împărțirea datoriilor comune, de 206,85 EURO, reprezentând contravaloare rate restante.
Prin încheierea interlocutorie din 21.02.2008 Judecătoria Rm.S a admis în parte acțiunea și cererea reconvențională, a constatat calitatea de codevălmași a părților asupra bunurilor imobile și anume: un apartament cu 2 camere, situat în Rm.S, strada -,.9A,.16 la care reclamantul are o contribuție de 20%, iar pârâta de 80%.
De asemenea, s-a constatat calitatea de codevălmași a părților și asupra următoarelor bunuri mobile, în cotă de fiecare: combină frigorifică "", o mașină de spălat automată ""; o bibliotecă în sufragerie; un colțar format din 3 pise (pat, canapea și fotoliu); un covor persan de 3/5 mp; un covor persan 2/3 mp; o centrală termică cu instalația aferentă; un tv color "Philips" - bunuri ce se află în posesia reclamantului- și o datorie comună de 206,85 EURO.
Prin sentința civilă nr. 989 din 18.07.2008 pronunțată de Judecătoria Rm.S, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta și cererea reconvențională și s-au omologat rapoartele de expertiză, cel refăcut de expert în varianta I-a și cel întocmit de expert în varianta unică, atribuind părților loturile propuse de experți, în aceste variante, reținând că astfel se respectă principiul înscris în art. 741 Cod civil.
Apelul declarat de pârât împotriva încheierii interlocutorii de partaj și a sentinței, a fost respins de Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr.317 pronunțată la 3 noiembrie 2008 și a obligat apelantul, către intimată, la plata sumei de 450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, constând în aceea că în mod greșit s-a reținut că la dobândirea apartamentului are o cotă de contribuție de 20% și pârâta-intimată o cotă de 80%, deși a făcut dovezi că și el a realizat venituri la fel ca și intimata, desfășurând împreună activități de producție profil confecții, a fost salariat din 1989 până în 1998, din 2003 până în 2004 și 2005-2006, că în instanța de apel a administrat probe cu martori care au arătat că a realizat venituri care au fost folosite la dobândirea bunurilor, nefiind reale susținerile intimatei că ar fi fost internat de mai multe ori pentru dezalcoolizare și că în acest timp nu a realizat venituri.
Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia civilă nr.208 din 5 martie 2009, a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.317 din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, a casat decizia 317, precum și încheierea interlocutorie de partaj și sentința pronunțată de judecătorie și a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Buzău, reținând că, în condițiile în care se fac dovezi că unul din soți are o contribuție de participare mai mare la dobândirea bunurilor ce compun masa de împărțit, instanța poate acorda o cotă diferențiată, alta decât pentru fiecare din soți, însă această cotă diferențiată nu se poate acorda numai pentru un bun anume din comunitate ci cota trebuie să fie aplicată la întreaga universalitate de bunuri care compun masa partajabilă.
-5-
Rejudecând după casare, Tribunalul Buzău prin decizia civilă nr. 290 din 2 noiembrie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul, reținând că din probatoriul administrat pe linia deciziei de casare, a rezultat că la dobândirea bunurilor comune, pârâta a contribuit practic singură, putându-se reține chiar procentul de 90% solicitat de aceasta inițial, atât pentru apartament cât și pentru bunurile mobile, însă în condițiile în care pârâta a solicitat cota de și nu atacat soluția instanței de fond, a dispune astfel ar duce la încălcarea principiului disponibilității și, în plus, ar însemna o înrăutățire a situației recurentului în propria cale de atac.
Împotriva deciziei a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept art. 304 pct.6, 7, 9 Cod pr.civilă, susținând în esență că decizia pronunțată a încălcat îndrumările obligatorii date de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia de casare, fără a se ține seama de principiul aplicării unei cote unice de participare la dobândirea întregii mase partajabile.
În plus, susține recurentul, în conținutul său decizia atacată este neclară, considerentele fiind confuze și lipsite de relevanță atunci când se apreciează că la dobândirea bunurilor comune s-ar fi putut reține chiar și cota de 90% pentru intimata-pârâtă.
Arată recurentul sub acest aspect, că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri, din care a rezultat că părțile au avut o afacere privată în care au avut drepturi egale, indiferent de participarea acestora la constituirea și beneficiile obținute.
Se solicită, pentru motivele arătate, admiterea recursului, în principal casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât nu s-au respectat îndrumările deciziei de trimitere, iar în subsidiar modificarea încheierii interlocutorii de partaj în sensul reținerii cotei de 50% ca reprezentând contribuția adusă de recurent la dobândirea bunurilor comune.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 315(1) Cod pr. civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".
În sensul textului legal mai sus citat, în caz de casare cu trimitere, instanța de rejudecare trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite prin hotărârea instanței superioare.
În speța dată, Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia de casare nr. 208 din data de 5 martie 2009, a stabilit irevocabil că instanța investită cu soluționarea unei cereri privind partajul bunurilor comune, poate reține o cotă diferențiată, alta decât pentru fiecare dintre soți însă nu pentru un bun anume din comunitate, ci cota trebuie să fie aplicată la întreaga universalitate de bunuri care compun masa partajabilă.
Rejudecând cauza, tribunalul a dispus pe linia deciziei de casare, completarea probelor cu acte și martori pentru stabilirea contribuției părților la dobândirea bunurilor comune și, în final respinge apelul declarat de reclamant, confirmând soluția instanței de fond prin care s-au stabilit cote diferențiate de 80% și
-6-
respectiv 20% la dobândirea bunului imobil -apartamentul și cota de pentru bunurile mobile.
Soluția astfel pronunțată nesocotește îndrumările instanței de control judiciar date prin decizia de casare, dar și dispozițiile legale și practica judiciară constantă în materie, în sensul că dreptul de proprietate în codevălmășie al soților se consideră asupra totalității bunurilor comune, soții neavând de la început stabilit dreptul asupra unor anumite bunuri sau asupra unei anumite cote din acestea.
Ca atare, la împărțirea bunurilor, cotele de proprietate se vor stabili asupra universalității acestora și nu pentru fiecare bun în parte ori categorie de bunuri -mobile sau imobile.
În consecință, reținând că instanța de trimitere a pronunțat decizia atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 315(3) Cod pr. civilă, în baza disp. art. 312(1) și (2) raportat la disp. art. 304 pct. 9 din același cod, va admite recursul și va casa decizia cu trimitere spre rejudecare la același tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în com. Tătăranu, sat Nouă, jud.V, împotriva deciziei civile nr.290 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâta, domiciliată în Râmnicu S, str. - -,. 9,. 16, jud.
Casează decizia civilă nr. 290 din 2 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, cu trimitere spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Constanța Pană
C - - - C -
Grefier,
- -
Red./Ș/tehnored./CM/VM
5 ex./ 24 febr.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
f- Judecătoria Rm.
a- Tribunalul Buzău
,
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu Constanța Pană
