Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 113/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 113
Ședința publică din data de 9 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTOR 3: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în B,-, - 15,. 1,.18, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 304/11 nov. 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele, domiciliată în B,- A, județul B, domiciliată în B,- A, județul B și pârâtul, domiciliat în comuna, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă prin avocat potrivit împuternicirii avocațiale cu nr. 59873/2010 din Baroul București, lipsă fiind intimatele-reclamante, și intimatul-pârât.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 45820/2010, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar. Alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului, că alte cereri nu mai sunt de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul arată că Tribunalul Buzău judecând apelul declarat de reclamantele și a reținut că acesta este întemeiat pe considerentele că: " cererea de chemare în judecată a fost semnată de apărătorul ales al reclamantelor"- instanța apreciind că" dacă instanța a constatat că apărătorul ales nu a dovedit calitatea de reprezentant al reclamantei, nu trebuie să anuleze cererea de chemare în judecată și pentru că reclamanta pentru că aceasta a fost prezentă la judecată și față de ea nu s-a invocat și discutat excepția lipsei de reprezentant".
Instanța de apel, evoca pe parcursul procesului și măsura luată de către instanța de fond, în mod sumar, omițând în mod deliberat să precizeze desfășurarea corectă care a fost următoarea: la termenul de judecată din data de 19 martie 2009, al doilea termen de judecată, pârâta-recurentă solicitat instanței să ia act că,
-2-
apărătorul reclamantelor nu are delegație ( deci mandat legal) din partea ambelor reclamante, datorită lipsei semnăturii lui. Instanța de fond a pus în vedere apărătorului să facă dovada împuternicirii de către cele două reclamante pentru termenul din 9 aprilie 2009; la următoarele termene de judecată reclamantele nu se conformează dispozițiilor instanței și dispozițiilor art. 161 alin 1 Cod procedură civilă; la termenul din 4 iunie 2009( al cincilea termen de judecată) pârâta a invocat excepția lipsei calității de reprezentant al avocatului ales pentru reprezentarea în instanță a reclamantei, reclamanta pentru care s-a semnat ilegal cererea de chemare în judecată, iar instanța a admis excepția.
Instanța de apel a apreciat în mod eronat că" instanța de fond trebuia să procedeze la citarea reclamantei la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și fără ca, după punerea în discuție a acestei excepții să acorde termen până la care avocatul să facă dovada calității de reprezentant.
Mai arată avocat că nimic nu este mai eronat. În ceea ce privește obligativitatea instanței de aoc ita pe reclamanta la adresa indicată în cererea introductivă, instanța de apel a dovedit o impardonabilă necunoaștere a legii atunci când nu a realizat că: în calitate de pretinsă reclamantă, alături de sora sa reclamanta nu trebuiau citate pentru că erau inițiatoarele acțiunii; în temeiul prev. de art. 112 și urm. Cod procedură civilă, reclamantele sunt cele care fixează cadrul procesual al fiecărei acțiuni.
A mai apreciat instanța de apel că:" în calitate de comoștenitoare a reclamantei alături de sora sa, reclamanta și de împrejurarea că în instanță s-au administrat probe, se impunea ca în temeiul art. 162 alin.1 Cod procedură civilă să se acorde un termen și nu să anuleze cererea de chemare în judecată pentru ambele reclamante". Singura întrebare care se impune este " de ce? în ce temei legal?".
Iar răspunsul pe care instanța de apel l-a găsit vizează următoarele aspecte: acoperirea ilegalității administrării probelor în cauză, în condițiile existenței mandatului numai pentru o singură reclamantă - probe care sunt nule absolut tocmai datorită caracterului special al acțiunii de partaj succesoral, unde împărțeala se face față de toți comoștenitorii; acoperirea falsului în înscrisuri și declarații atât din partea reclamantei cât și din partea avocatei legat de modul în care au inițiat, semnat și susținut această acțiune; lipsa oricărui temei legal corect și viabil al deciziei penale recurate, datorită faptului că, în cuprinsul motivării oferite de către instanță nu se invocă nici măcar un singur articol de lege care să aibă o legătură viabilă cu această cauză dedusă judecății".
Mai susține avocat că ceea ce, în mod clar instanța de apel nu cunoaște este că, excepția invocată la termenul de judecată din 4 iunie 2009 avea toate fundamentele legale existente până la acel moment și că excepția în sine fiind mijlocul procesual prin care se sancționează o stare de fapt de la data la care excepția se invocă, ca o consecință directă instanța de fond nu era obligată să mai acorde nici un termen de judecată.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, iar pe fond menținerea sentinței civile nr. 3967/4 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău. Cu cheltuieli de judecată în apel și recurs.
-3-
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Buzău la 21.01.2009 reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții si pentru a se dispune ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămase de pe urma defunctei C decedată la 12.11.2005 și obligarea pârâtei să le restituie bunurile mobile care au aparținut tatălui lor defunctul G, fiul defunctei C, bunuri indicate in cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Cu privire la bunurile ce au compus masa succesorală reclamantele au arătat că acestea erau terenurile menționate în titlul de proprietate nr.48707/21/04.10.1993 eliberat în baza legii nr.18/1991 defunctei.
Pârâta prin întâmpinare a fost de acord cu partajarea terenurilor, bun succesoral, prevăzute în titlul de proprietate nr48707/21/04.10.1993 dar a solicitat respingerea ca inadmisibilă cererii prin care s-a solicitat să fie obligată să restituie bunurile mobile care au aparținut defunctului lor tată, considerând că acest capăt de cerere întrunea elementele unei acțiuni în revendicare.
În ședința publică din 04.06.2009, apărătorul ales al pârâtei a invocat lipsa calității de reprezentant a avocatului ales al reclamantei.
Instanța, în temeiul art. 161 alin2 Cod pr. civilă cu referire la art.67 Cod pr. civilă a constatat că împuternicirea avocațială depusă la dosar era semnată de o singură persoană care a încheiat contractul de asistență judiciară și în consecință a admis excepția lipsei de reprezentant invocată de pârâta și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele și.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen legal reclamantele - și -, invocând cinci motive de apel, respectiv: - s-a susținut de apelanta că în mod greșit a fost anulată cererea de chemare în judecată în conditiile în care a fost prezentă la judecată si a fost asistată de avocatul ales; - apelanta - a invocat faptul că prima instanță nu solicitat contractul de asistență juridică care a fost semnat într-adevăr numai de reclamanta și pentru că avea aceleași interese în procesul de partaj, reprezentarea în proces o privea și pe ea; - apelanta - a invocat faptul că la data intentării acțiunii se afla în Italia dar și-a ales domiciliul în România, B- A, domiciliul comun al reclamantelor și că în această situație, instanța avea obligația să o citeze la termenul din 06.04.2009 pentru a discuta excepția lipsei de reprezentant. Prin urmare, anularea cererii de chemare în judecată a reclamantei era lipsită de temei legal; - anularea cererii de chemare în judecată pentru că împuternicirea avocațială nu era semnată și de apelanta, a fost greșită în condițiile în care numai lipsa semnăturii acțiunii era sancționată, iar în speță cererea de chemare în judecată a fost semnată de avocat în calitate de reprezentant al ambelor părți; - apelantelor le-a fost încălcat dreptul la apărare și nu nerespectarea procedurii de citare.
-4-
Prin decizia civilă nr.304/11.11.2009 Tribunalul Buzău, a admis apelul declarat de reclamantele - și -, împotriva sentinței civile nr. 3967/04.06.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr-- având ca obiect succesiune, în contradictoriu cu pârâții și, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță pentru a se pronunța pe fond.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut și constatat că, cererea de chemare în judecată a fost semnată de apărătorul ales pentru ambele reclamante.
Instanța a constatat că apărătorul nu a dovedit calitatea de reprezentant al reclamantei - dar nu trebuia să anuleze cererea de chemare în judecată și pentru reclamanta -, pentru că aceasta a fost prezentă la judecată si față de ea nu s-a invocat și discutat excepția lipsei de reprezentant.
Prin urmare anularea cereri de chemare in judecată a reclamantei - a fost lipsită de temei legal.
A mai reținut tribunalul că la termenul de judecată din 19.03.2009, la cererea pârâtei instanța a cerut apărătorului reclamantelor să facă dovada că a fost împuternicită de ambele reclamante să le reprezinte și a pus în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant la ultimul termen de judecată din 04.06.2009, fără ca reclamanta - să fi fost citată la adresa indicată în cererea de chemare în judecată și fără ca, după punerea în discuție a acestei excepții să acorde un termen până la care avocatul reclamantei - să facă dovada calității de reprezentant al acesteia.
Tribunalul a apreciat că față de calitatea de comoștenitoare a reclamantei -, alături de sora sa reclamanta -, și de împrejurarea că în instanță s-au administrat probe, se impunea ca in temeiul art.162 alin.1 Cod pr. civilă să acorde un termen și nu să anuleze cererea de chemare in judecată pentru ambele reclamante.
Mai mult decât atât, în apel reclamantele au depus la dosar împuternicire avocațială semnată de acestea ceea ce conducea la supoziția rezonabilă că ambele reclamante au împuternicit-o pe avocată să le reprezinte în procesul de partaj în prima instanță.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat de faptul că în mod greșit instanța de apel a apreciat că se impunea citarea reclamantei - atâta timp cât aceasta era inițiatoarea acțiunii și ar fi trebuit să cunoască fiecare termen de judecată.
A mai arătat recurenta că nu se impunea acordarea unui termen pentru ca avocatul reclamantei să facă dovada calității de reprezentant, întrucât s-a acordat termen în acest sens la data de 19.03.2009, iar excepția a fost invocată la trei termene de judecată după această dată.
O altă critică formulată de recurentă, se referă la faptul că în mod greșit s-a reținut că se impunea acordarea unui termen ca urmare a calității de comoștenitoare a reclamantei alături de sora sa, reclamanta - și a împrejurării că s-au administrat probe, probe care s-au administrat ilegal în condițiile existenței mandatului pentru o singură persoană.
-5-
Se mai invocă de către recurentă că instanța de apel nu a avut în vedere că s-au acordat trei termene de judecată până la invocarea excepției, timp suficient pentru ca partea adversă să facă dovada calității de reprezentant și instanța de fond nu era obligată să mai acorde un termen de judecată, excepția invocată sancționând o stare de fapt existentă la data la care se invocă.
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în raport de actele și lucrărilor dosarului și dispozițiile legale incidente, reține următoarele:
Potrivit art.161 Cod pr.civilă, dacă reprezentantul părții nu face dovada calității sale, instanța poate da un termen pentru îndeplinirea acestor lipsuri. Dacă lipsurile nu se îndeplinesc, cererea va fi anulată.
Însă, această sancțiune intervine numai dacă cererea fost făcută prin reprezentant, în numele titularului, iar nu de titular personal.
În această situație, dacă în instanță se înfățișează numai reprezentantul, care nu-și dovedește calitatea în condițiile art.83 Cod pr.civilă, instanța nu poate lua în considerare prezența acestuia, iar partea pentru care s-a înfățișat reprezentantul, va fi considerată absentă.
În speță, reclamanta - a făcut cererea personal, astfel încât, dacă instanța de fond avea îndoieli cu privire la calitatea de reprezentant a apărătorului acesteia, trebuia să o citeze personal, mai ales că titularul dreptului poate ratifica actele făcute de cel ce nu avea calitatea de reprezentant potrivit art.43 Cod pr.civilă.
Față de aceste considerente, motivul de recurs formulat în sensul că nu se impunea citarea reclamantei întrucât aceasta, fiind inițiatoarea acțiunii, ar fi trebuit să cunoască fiecare termen de judecată, este nefondat, atâta timp cât reclamanta nu a fost prezentă în instanță și nu a avut cunoștință de excepția invocată.
Pe de altă parte, Curtea constată că la dosar a fost depusă împuternicirea avocațială pentru ambele reclamante, astfel încât în mod greșit prima instanță a anulat cererea, întrucât împuternicirea avocațială și contractul de asistență juridică au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor Legii 51/1995 și ale Statutului profesiei de avocat.
Astfel, potrivit anexei 2 din Statutul profesiei de avocat, semnătura clientului pe împuternicirea avocațială, nu este necesară în situația în care forma de exercitare a profesiei de avocat atestă identitatea părților, a conținutului și data contractului de asistență juridică în baza căruia s-a eliberat împuternicirea.
De asemenea, așa cum rezultă din susținerile reclamantelor și din contractul de asistență juridică depus în apel (fază evolutivă a procesului civil), acest contract a fost încheiat de reclamanta - și pentru sora sa, -, care și l-a însușit ulterior, prin semnarea acestuia.
Prin urmare, contractul de asistență juridică este valabil încheiat, având în vedere disp. art.126 alin.5 din Statutul profesiei de avocat, care prevăd că "în cazul în care avocatul și clientul convin, o terță persoană poate fi beneficiarul serviciilor avocațiale stabilite prin contract dacă terțul acceptă, chiar și tacit, încheierea contractului în astfel de condiții".
În concluzie, contractul de asistență juridică fiind valabil încheiat, împuternicirea avocațială încheiată în baza acestuia nu trebuia semnată de reclamante, avocatul atestând identitatea părților, conform art.3 din Legea 51/1995.
-6-
În consecință, nu poate fi reținută nici critica în sensul că probele s-au administrat în mod ilegal în condițiile existenței mandatului pentru o singură persoană, atâta timp cât, așa cum s-a arătat mai sus, reclamantele au fost legal reprezentate.
Nu se poate reține nici susținerea recurentei că s-au acordat trei termene de judecată și nu se mai impunea acordarea unui nou termen pentru a se face dovada calității de reprezentant, întrucât excepția a fost invocată nu în ședința din 19.03.2009, ci în ședința din 04.06.2009, iar acordarea termenului se impunea nu pentru a se face dovada calității de reprezentant, ci pentru citarea reclamantei -, aceasta fiind lipsă pe tot parcursul procesului.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, în cazul în care în instanță se prezintă numai reprezentantul părții, cererea fiind făcută personal de parte, se impune citarea acesteia, neputând fi luată în considerare prezența reprezentantului.
Cât privește ultima critică a recurentei prin care se susține că excepția invocată la termenul din 04.06.2009 sancționează o stare de fapt de la data la care se invocă, Curtea constată ca fiind nefondată această critică în condițiile în care reclamanta nu a fost citată până la acel termen pentru a se suplini lipsurile.
Față de cele mai sus arătate, Curtea constată că legalitatea deciziei atacate nu este afectată, motiv pentru care, în baza art. 312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta, domiciliată în B,-, -.15,. 1,.4,.18, sector 6, împotriva deciziei civile nr. 304 din 11 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantele -, -, ambele domiciliate în B,-.A, județul B și pârâtul, domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - C - - -
Grefier,
- -
red.VS /tehnored. VM
6 ex./09.03.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Judecătoria Buzău
a- Tribunalul Buzău
. G
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
