Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 123
Ședința publică de la 06 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Niculina Țiț
JUDECĂTOR 2: Camelia Viziteu
JUDECĂTOR 3: Elena Pașcan
Grefier - -
****************************
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare promovată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.809 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, lipsă fiind intimata și apărătorul acesteia.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Contestatorul solicită acordarea unui nou termen de judecată, pentru angajare apărător.
Instanța având în vedere că intimata nu este prezentă și are avocat angajat, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, se prezintă contestatorul și av. pentru intimata lipsă.
Contestatorul reiterează cererea de amânare a cauzei pentru angajare apărător.
Av. se opune acestei cereri și solicită cuvântul pe fond, contestatorul avea posibilitatea de a-și angaja apărător de la termenul acordat și până la acesta.
Instanța având în vedere dispozițiile art.156 Cod procedură civilă, în sensul că pentru apărare se acordă un singur termen de judecată, respinge cererea contestatorului și nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul pe fond.
Contestatorul având cuvântul solicită admiterea contestației în anulare astfel cum a fost formulată și motivat, în sensul că instanța de recurs nu a analizat motivele sale de recurs, integral, cu precădere cel privind lucrările de îmbunătățirile efectuate de el la apartamentul din str.-.
Cu privire la recurs solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, acesta viza îmbunătățirile efectuate, mașina marca 1310 și lotizarea cu privire la imobilul din.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Av. solicită respingerea contestației nefiind îndeplinite condițiile art.318 Cod procedură civilă, precizând totodată că motivele contestației sunt de fapt motivele de recurs, recurs care a fost corect admis și corect motivată decizia, instanța pronunțându-se asupra tuturor motivelor de recurs.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând-
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă 809/2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul -; a fost admis recursul civil declarat de recurenta-reclamantă, împotriva deciziei civile nr.69/2007 a Tribunalului Bacău și a fost modificată în parte decizia civilă nr.69/2007, respingându-se apelul declarat de apelantul - pârât, menținându-se în totalitate dispozițiile sentinței civile 8857/2005 și ale încheierii din 27 februarie 2005 ale Judecătoriei Bacău.
A fost respins ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât împotriva deciziei civile 69/2007, fiind totodată obligat acesta să plătească recurentei-reclamante 1814 lei, cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin decizia civilă 69/2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost admis apelul promovat de apelantul-pârât împotriva încheierii din 21.02.2005 și a sentinței civile nr.8857/19.12.2005, pronunțate de Judecătoria Bacău în dosarul nr.9251/2004 în contradictoriu cu intimata reclamantă; au fost schimbate în parte hotărârile, în ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor și cuantumul sultei și s-a constatat că părțile au avut contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, pârâtul datorând reclamantei sultă în cuantum de 7.061,58 lei.
Instanța de apel analizând apelul formulat a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect la masa bunurilor comune apartamentul situat în B str. - și autoturismul, întrucât aceste bunuri au fost dobândite în cursul anului 2002, în perioada pronunțării sentinței civile nr.1072/2002 a Judecătoriei Bacău, prin care s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și data pronunțării deciziei civile nr.1152/A/75.12.2003 a Tribunalului Bacău prin care în urma anulării sentinței Judecătoriei Bacău, a fost respinsă ca nefondată acțiunea de divorț.
În acest mod, instanța de apel a arătat că s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.30 alin.1 din Codul familiei, având în vedere faptul că prin respingerea acțiunii de divorț căsătoria nu a încetat să existe.
Apelantul a criticat soluția primei instanțe și referitor la faptul că a respins capătul de cerere din reconvențională prin care a solicitat constatarea existenței unui drept de creanță în favoarea sa, constând în contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la apartamentul situat în strada -
Pentru a putea constata existența unui drept de creanță în favoarea unuia dintre soți cu privire la un bun comun, a arătat instanța de apel, este necesar ca acest drept să se fi născut anterior încheierii căsătoriei sau ulterior desfacerii sau încetării acesteia.
Din depoziția martorului propus de către apelantul-pârât ( ) rezultă faptul că în anul 2003, s-au făcut de către pârât mai multe îmbunătățiri la apartamentul din strada -, însă având în vedere că acestea nu au fost efectuate în timpul căsătoriei sunt supuse regimului comunității de bunuri, arătându-se că nu se poate constitui pentru aceste considerente un drept de creanță propriu existent în patrimoniul pârâtului.
S-a reținut că prima instanță a procedat la admiterea în parte a cererii reconvenționale, deși nu a reținut dreptul de creanță invocat de către apelantul-pârât și nici nu a constatat calitatea de bun propriu a aparatului de sudură.
În ceea ce privește evaluarea imobilelor cuprinse la masa de partaj și a celor două autoturisme s-a constatat că în mod corect au fost respinse obiecțiunile formulate de către apelantul-pârât.
Valoarea imobilului apartament a fost stabilită prin raportare la valoarea de circulație a imobilului din zonă, precum și la caracteristicile proprii ale acestora, iar în ceea ce privește valoarea autoturismului 1310 ca și cel de al doilea autoturism, valoarea de circulație s-a stabilit ținându-se cont de uzură și anul de fabricație, conform Ordinului Ministerului Finanțelor nr.2426/16.11.1996.
Sub aspectul atribuirii, instanța de apel a arătat că atribuirea în exclusivitate a imobilului casă de locuit în comuna Sascut satul în lotul intimatei reclamante este justificat de faptul că din moment ce în masa bunurilor comune există două imobile, pentru evitarea conflictelor existente între părți, determinate chiar de împărțirea acestora, este normal ca fiecăruia dintre părți să i se atribuie în exclusivitate câte un imobil, precum și de împrejurare că cele două imobile au valori relativ apropiate.
Tribunalul a reținut însă că apelul este întemeiat sub aspectul contribuției părților la dobândirea bunurilor comune.
Sub acest aspect s-a reținut că de la data încheierii căsătoriei octombrie 1995 si pana la data plecării intimatei-reclamante in Italia, părțile au avut venituri din muncă aproximativ egale, cele ale apelantului pârât fiind puțin mai mari decât ale intimatei, acest aspect desprinzându-se din compararea carnetelor de muncă depuse in copie la dosarul de fond.
După plecarea sa in Italia reclamanta a trimis următoarele sume de bani în tara pârâtului 5174 dolari SUA in perioada 1.03.2001-29.01.2002.
Dovada acestei sume a fost făcuta cu înscrisul aflat la fila 22 din dosarul de fond pentru suma de 3.082 dolari si cu copiile ordinelor de plata de la o instituție bancara din Italia pentru suma de 2.092 USD (filele 27,29 si 19 dosar fond).
Declarațiile extrajudiciare ale numiților și din care rezultă fapte că fiecare dintre ei ar fi predat apelantului pârât către 3500 ERURO nu pot fi avute în vedere întrucât nu poarta nici o data putând fi ulterioare introducerii acțiunii nu este o probă care să fi fost administrata nemijlocit de către instanța de judecata.
În ceea ce privește coletul in valoare declarata de 3000 EURO, datele existente în adresa aflata la fila 24 din dosarul cauzei, s-au dovedit a fi eronate.
Astfel in apel cu adresa nr. 155/06.06.2005 si cu cele trei anexe la aceasta adresă s-a făcut dovada faptul că pachetele pe care intimata pârâtă le-a trimis în țara apelantului au fost în număr de trei, conținând haine, dulciuri, o bicicletă, diverse, pachete a căror valoare totala declarata a fost de 130 EURO si nicidecum 3000 Euro.
În aceste condiții având in vedere ca ulterior datei de 29.01.2002 nu s-a mai făcut dovada faptului că intimata reclamanta a mai trimis constant sume de bani apelantului-pârât, ca ulterior acestei date au fost achiziționate două bunuri importante, un apartament si un autoturism, neputându-se susține că acestea au fost achiziționate exclusiv cu sumele de bani trimise de către reclamanta de vreme ce apelantul a continuat să obțină venituri din muncă, nefăcându-se dovada că acestea au fost irosite.
Din depoziția martorului rezultă faptul că pârâtul mai realiza venituri si din lucrările de montare a centralelor termice în apartamente, venituri care ar fi trebuit să fie luate in considerare de către prima instanța, chiar daca nu s-a făcut dovada exercitării acestei activități în cadrul unei societăți comerciale.
Așa fiind chiar daca apelantul era si debitorul unei obligații de întreținere în favoarea unui copil dintr-o altă căsătorie si chiar daca părinții reclamantei au contribuit la cumpărarea materialului lemnos si au pregătit hrana pentru muncitorii care au edificat imobilul din satul, nu se poate retine o contribuție majorata a reclamantei, din ansamblul probelor administrate in cauza rezultând faptul că părțile au contribuit in aceeași proporție la dobândirea bunurilor comune.
Pentru aceste considerente în temeiul art. 296 Cod procedura civilă a fost admis apelul, a fost schimbată în parte sentința civilă apelată sub aspectul contribuției părților la dobândirea bunurilor comune și al sultei datorate.
Împotriva hotărârii date de instanța de apel au formulat recurs ambele părți.
Recurenta, în motivare susține că instanța de apel nu a apreciat toate probatoriile administrate în cauză când a modificat cota de contribuție la achiziționarea bunurilor comune.
În recursul său, recurentul critică hotărârea tribunalului pentru că nu a reținut ca și contribuție proprie îmbunătățirile la imobil, costul autoturismului vândut în timpul căsătoriei și nu i-a atribuit în lot, partea de casă realizată în comun în satul, comuna Sascut.
Instanța de recurs a constatat întemeiat doar recursul declarat de reclamanta, Curtea, coroborând actele de la filele 19-29, 97, 139-141, cu declarațiile martorilor și răspunsurile pârâtului la interogatoriu, a arătat că prima instanță în mod corect a reținut că recurenta reclamantă are o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune.
Această concluzie, a arătat Curtea, se impune și pentru faptul că pârâtul a realizat în țară venituri modeste, cu mult sub cuantumul lunar primit de soție, venituri din care un sfert reprezintă plata pensiei de întreținere pentru un copil, iar restul era destinat traiului zilnic.
Această situație care nu i-a permis să contribuie în mod egal la realizarea bunurilor comune nu i-a permis nici să achiziționeze cu bani proprii în timpul căsătoriei un autoturism și nici să cumpere materiale pentru edificarea imobilului din comuna Sascut.
S-a reținut că în raport de contribuția părților la realizarea bunurilor comune și de imposibilitatea de a mai locui împreună, lotizarea dispusă în cauză respectă dispozițiile art.741 cod civil și art.6739Cod procedură civilă și în consecință a fost admis așa cum s-a arătat recursul reclamantei și a fost respins recursul pârâtului.
Împotriva deciziei date în recurs a formulat contestație în anulare pârâtul.
În drept, contestatorul a invocat în susținerea contestației în anulare dispozițiile art.318 teza II Cod procedură civilă, iar în fapt a arătat că instanța e recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs.
Contestatorul a arătat că prin recurs a criticat hotărârea dată în apel pentru că nu a reținut ca și contribuție proprie îmbunătățirile la apartament, costul automobilului vândut în timpul căsătoriei și nu i-a atribuit în lot partea din casa realizată în comun în satul, comuna Sascut.
Nu se poate reține, așa cum susține contestatorul că instanța de recurs nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs.
Instanța de recurs a arătat în considerente următoarele:
"Coroborând actele de la filele 19-29,87 139-141 cu declarațiile martorilor și cu atitudinea pârâtului, prima instanță în mod corect a reținut că recurenta reclamantă are o contribuție majorată la dobândirea bunurilor comune.
Această concluzie se impune și pentru faptul că pârâtul a realizat în țară venituri modeste, cu mult sub cuantumul lunar primit de la soție (mandatele poștale lunare - fila 22 dosar fond) venituri din care un sfert reprezenta plata pensiei de întreținere pentru un copil iar restul era destinat traiului zilnic.
Această situație care nu i-a permis să contribuie în mod egal la realizarea bunurilor comune nu i-a permis nici să achiziționeze cu bani proprii în timpul căsătoriei un autoturism și nici să cumpere materiale pentru edificarea imobilului din comuna Sascut.
În raport de contribuția părților la realizarea bunurilor comune și de imposibilitatea de a mai locui împreună, lotizarea dispusă în cauză respectă dispozițiile art.741 Cod civil și art.673 ind.9 Cod procedură civilă și urmează a fi menținută".
Aceste considerente ale instanței de recurs vizează implicit toate motivele de recurs, argumentul decisiv pentru soluționarea recursului contestatorului regăsindu-se în motivarea hotărârii, acesta fiind evident cel privitor la veniturile modeste realizate de acesta comparativ cu intimata.
Jurisprudența, inclusiv jurisprudența CEDO, a stabilit că prin motivare, judecătorul nu trebuie să r4ăspundă tuturor argumentelor invocate de parte, în schimb argumentul decisiv pentru soluționarea cauzei va trebui să-și găsească reflectarea în hotărâre.
Constatând așadar, că nu sunt îndeplinite cerințele impuse prin art. 318 teza II Cod procedură civilă și având în vedere caracterul special al contestației în anulare care nu poate fi exercitată pentru remedierea unor eventuale greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor și de interpretare a unor dispoziții legale de drept material sau procedural, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare promovată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.809 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, ca nefondată
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Red./
Red. //-
Red.14.02.2008
Tehn.2 ex. 18.02.2008
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Camelia Viziteu, Elena Pașcan
