Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 1390/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1390/2008-
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Maria Galeș | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Eugenia Moșincat | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul pârât, domiciliat în,-, județul B și recurenta reclamantă, domiciliată în comuna, sat. nr. 48, județul B, în contradictoriu cu intimații intervenienți și, ambii cu domiciliul în,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1059/A din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 495 din 27 ianuarie 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 5453/2001, având ca obiect: partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului pârât -personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 24/30.04.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, reprezentanta recurentei reclamante -personal, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 18.04.2008 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și intervenienta -personal, lipsă fiind și intervenientul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile sunt legal timbrate, respectiv recursul declarat de recurentul pârât, este timbrat cu suma de 457,63 lei conform chitanței seria - nr. 42-1-99/11.02.2008 emisă de Primăria Municipiului O-Direcția Finanțe Locale și a chitanței seria - nr. -/18.06.2006 emisă de CN Poșta Română SA și timbre judiciare în valoare de 2 lei, recursul recurentei reclamante, fiind de asemenea legal timbrat cu suma de 9,5 lei achitată conform chitanței seria - nr. 79-1-44/19.03.2008 emisă de Primăria Municipiului O-Direcția Finanțe Locale și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte probe și solicită cuvântul asupra recursurilor de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul recurentului pârât solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii în întregime a apelului și pe cale de consecință modificarea hotărârii instanței de fond conform celor precizate în motivele de recurs, cu cheltuieli de judecată reprezentând numai taxa de timbru.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită respingerea excepției invocate de instanță privind tardivitatea formulării recursului părții pe care o reprezintă, admiterea recursului promovat, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul menținerii în întregime a hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentului pârât solicită constatarea tardivității recursului promovat de recurenta reclamantă.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită respingerea recursului promovat de recurentul pârât, ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 495 din 27.01.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte acțiunea reclamantei.
A admis în parte acțiunea reclamantului reconvențional împotriva pârâtei reconvenționale.
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de și.
A constatat că părțile, sub durata căsătoriei au dobândit comun și cu participare egală bunuri mobile și imobile în valoare totală de 788.615.387 lei, din care imobile: înscrise în CF 2936, top 636/1, casa cu 800 mp, teren în valoare de 764.485.387 lei și mobile: masa în valoare de 150.000 lei, 2 perdele în valoare de 30.000 lei, 15 găini în valoare de 200.000 lei, 2 pături - 600.000 lei, 2 dulapuri - 600.000 lei, mobilă bucătărie - 200.000 lei, 2 covoare - 200.000 lei, dulap cu vitrină - 150.000 lei, un aragaz - 0,5 mil. lei, un congelator 1.000.000 lei, 2 butelii gaz - 0,5 mil. lei, mobilier - 20 mit. Lei, toate în valoare de 24.130.000 lei.
A sistat devălmășia cu privire la bunurile de mai sus, prin atribuirea lor în natură și în întregime reclamantului reconvențional, care va plăti reclamantei o sultă în valoare de 394.307.693,5 lei.
A obligat pe reclamantă și pe reclamantul reconvențional să plătească intervenienților câte 500.000 lei cheltuieli de judecată și a compensat restul cheltuielilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul reclamant reconvențional la data de 16.06.1993, divorțul a fost pronunțat în anul 2000, prin sentința civilă nr. 2598 Judecătoriei Oradea, aflată la fila 3 dosar. Din căsătoria părților a rezultat și intervenienta, fiica acestora, căsătorită cu intervenientul.
Reclamantul reconvențional se gospodărește împreună cu fiica și ginerele său după despărțirea sa de către reclamantă prin divorț.
În ceea ce privește bunurile mobile dobândite de soții pe durata căsătoriei lor, instanța a reținut că acestea sunt în valoare totală de 24.130.000 lei, că acest bunuri au făcut parte din masa bunurilor de împărțit, pentru că, pentru celelalte, invocate de reclamantă, nu s-a făcut dovada faptului că acestea ar fi fost dobândite în comun de soți pe timpul căsătoriei lor și că pe de altă parte, în locuința ce a constat în domiciliul conjugal al foștilor soți, locuiesc și se gospodăresc de o perioadă însemnată de timp fiica părților împreună cu reclamantul reconvențional. După ce reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, fostul său soț, fiica și ginerele au achiziționat o serie de bunuri mobile pentru care intervenienții posedă și chitanțe justificative, cum ar fi acelea de la filele 133-158 dosar.
Chitanțele, facturile, contractul de împrumut, prezentate de intervenienți, dovedesc faptul că aceștia au contribuit în gospodăria lor comună cu a reclamantului reconvențional, inclusiv cu achiziționarea unor bunuri mobile, astfel încât cererea lor de intervenție, formulată în cauză, a fost admisă, în sensul că, instanța a apreciat că se include în masa partajabilă doar bunurile din prezentul dispozitiv, în valoare totală de 24.130.000 lei, restul bunurilor mobile ce au constituit obiectul acestui proces nefăcând parte din bunurile mobile dobândite de soții pe parcursul căsătoriei lor.
Reclamanta și pârâtul au dobândit pe parcursul căsătoriei și imobilul înscris în CF 2936, top. 636/1, în natură casă, gospodărie, cu teren în suprafață de 800 mp. Imobilul conform înscrierilor de sub B 2 și 3, fost dobândit de foștii soți la aproximativ 6 ani de la căsătorie, prin contractul de vânzare cumpărare intabulat cu încheierea 1783 din 18.10.1969, valoarea acestui bun dobândit de soți în timpul căsătoriei lor, cu titlu de bun comun, a fost evaluat și descris de către expertul. Construcțiile au fost evaluate la 732.485.387 lei, iar terenul la 32.000.000 lei.
În perioada în care intervenienții au locuit și s-au gospodărit împreună cu reclamantul reconvențional, aceștia au realizat la imobilul în litigiu, așa cum arată și martorul în declarația aflată la fila 103 dosar și expertul în expertiza sa, investiții constând în întreținere, extindere, de împrejmuire, toate în valoare expertizată de 157.471.390 lei(punctul D din actualizarea Raportului de expertiză - fila 128 dosar).
Valoarea bunurilor dobândite de soții în timpul căsătoriei lor, este prin urmare în valoare totală de 788.615.387 lei, formată din: construcții în valoare de 732.405.387 lei, teren în valoare de 32.000.00 lei și bunurile mobile în valoare totală de 24.130.000 lei, din probele administrate în cauză nu rezultă faptul că la dobândirea acestora, unul dintre soți, respectiv reclamantul reconvențional, ar fi avut o cotă contributivă mai mare.
Contribuția egală a soților se prezumă și ea nu poate fi răsturnată decât în temeiul unor probe clare, de necontestat, din care să rezulte contribuția mai mare a unuia dintre soți, reclamantul nu a dovedit nici faptul că ar fi realizat venituri mai mari decât pârâta reconvențională în timpul căsătoriei.
Expertiza efectuată în cauză, mai ales în ceea ce privește contribuția intervenienților și a fratelui reclamantului reconvențional, trebuie privită cu serioase rezerve.
În temeiul art. 276 cod procedură civilă, reclamanta și reclamantul reconvențional au fost obligați să plătească fiecare câte 500 RON cheltuieli de judecată intervenienților, reprezentând cota parte pe care trebuie să o suporte din onorariul expertului, pentru că expertiza le-a profitat în primul rând lor și apoi intervenienților care au achitat-
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul, solicitând instanței, în principal, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei primei instanțe competente teritorial - Judecătoria Salonta, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe pentru nerezolvarea fondului cauzei, iar terțiar modificarea hotărârii apelate, în sensul admiterii cererii reconvenționale, a cererii de intervenție în interes propriu și în parte a acțiunii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1059/A din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul, în contradictoriu cu intimații, și, împotriva sentinței civile nr. 495 din 27.01.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, care a fost schimbată în parte, în sensul că:
S-a constatat că părțile sub durata căsătoriei au dobândit în comun, cu o participare de 70% apelantul și 30% intimata, imobilul înscris în CF 2936, top. 636/1, casă și 800 mp teren, în valoare de 764.485.387 lei.
A fost modificată sulta de la valoarea de 394.307.693,5 lei la suma de 24.141,06 lei.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Intimata a fost obligată la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei, în favoarea apelantului.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de apel a reținut următoarele aspecte:
În ce privește primul motiv de apel, cum că, cauza ar fi fost soluționată în primă instanță de către o instanță necompetentă teritorial, acesta s-a apreciat ca fiind nefondat, întrucât la fata formulării acțiunii - 20.04.2001, Judecătoria Salonta nu funcționa, aceasta a început să funcționeze în anul 2002, astfel încât competentă teritorial era a Judecătoriei Oradea. Acest aspect a fost reținut și prin încheierea de ședință din 19.10.2006, când instanța a respins acest motiv de nulitate a hotărârii.
Cu privire la al doilea motiv de apel, cum că instanța nu ar fi soluționat în întregime cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu, din examinarea sentinței apelate, tribunalul a constatat că instanța a examinat cele două cereri sub aspectul tuturor capetelor de cerere, iar faptul că nu a reținut unele apărări invocate nu înseamnă că nu a soluționat cele două cereri.
Pe de altă parte, intervenienții în interes propriu și nu au formulat apel, astfel încât apelantul nu justifică un interes personal în a critica hotărârea apelată sub aspectul modului de soluționare a cererii de intervenție în interes propriu, în sensul admiterii în întregime a acesteia.
Lipsa încheierii prevăzute de art. 673/6 Cod procedură civilă nu atrage nulitatea hotărârii, întrucât părților în cauză nu li s-a cauzat nici un prejudiciu.
Așa cum reiese din depozițiile testimoniale ale martorilor și, imobilul înscris în CF 2936, cu nr. top. 636/1 a fost edificat de către părți sub durata căsătoriei, însă la edificarea acestuia apelantul a avut o contribuție superioară intimatei, întrucât o mare parte din materialele de construcție folosite la edificarea acestuia, constând în piatră, cărămidă și lemn le-a primit de la fratele său în urma renunțării la dreptul cuvenit din casa părintească.
Nu s-a putut constata că apelantul ar fi avut o contribuție exclusiv asupra acestor materiale, un drept propriu, întrucât acestea au fost înglobate în construcție, nu mai au o existență de sine stătătoare și au constituit doar principalele materiale folosite la construcția casei și nu toate, însă acest fapt a avut influență sub aspectul cotei contributive a fiecărui soț la dobândirea acestui imobil.
Față de cele arătate, tribunalul a apreciat că părțile nu au avut o cotă contributivă egală la dobândirea imobilului, apelantul având o cotă contributivă superioară fostei soții de 70%.
În ce privește celelalte bunuri din masa de împărțit, instanța de apel, în acord cu prima instanță, în lipsa unor probe concludente, a apreciat că părțile au avut o cotă contributivă egală la dobândirea acestora.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul conform dispozițiilor deciziei recurate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta cât și pârâtul reclamant reconvențional.
Recursul declarat de reclamanta la data de 30.01.2008 nu a fost motivat, motivele de recurs fiind înregistrate la instanță la data de 25.04.2008, recurenta solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei soluții legale și temeinice, iar în subsidiar menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 2598/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea pe baza probelor administrate din care consideră că rezultă contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune, astfel că se impune obligarea pârâtului la plata sultei reactualizate, în drept fiind invocate dispozițiile art. 299, 303 și 304 Cod procedură civilă.
Prin recursul declarat pârâtul reclamant reconvențional a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate prin admiterea în întregime a apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii în întregime a acțiunii reconvenționale astfel cum a fost precizată precum și a cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și, a constatat că pârâtul reclamant reconvențional are o contribuție exclusivă asupra materialelor din care a fost construită casa veche de locuit situată pe nr. top. 636/1 înscrisă în CF nr. 2936, materiale în valoare de 42.262 lei, a constata că intervenienții au efectuat la imobilul respectiv investiții în valoare de 9.283 lei, excluzându-le din valoarea de împărțit, a constata că masa bunurilor de împărțit între cei doi soți se compune doar din bunurile mobile, terenul aferent casei și manopera la casă de 27316 lei conform completării la raportul de expertiză din apel și a constata o cotă contributivă a recurentului la masa bunurilor comune de 80% și a recurentei intimate de 20% echivalând cu suma de 5464 RON, a dispune sistarea de indiviziune prin atribuirea în natură a tuturor bunurilor mobile și imobile pe seama pârâtului reclamant reconvențional, cu obligarea la plata sultei în favoarea reclamantei în cuantum de 5464 RON, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată în esență că decizia este nelegală deoarece i s-a reținut în apel doar cota de 70% la dobândirea bunurilor comune în loc de 80% și nu s-a ținut seama de investițiile aduse imobilului supus partajului de către intervenienți, deși cota sa contributivă mai mare rezultă din depozițiile martorilor audiați, compararea veniturilor soților pe timpul căsătoriei, iar investițiile rezultă din probe și din expertiza efectuată în cauză, astfel că, consideră, că soluția dată este rezultatul unei greșite aprecieri a probelor administrate așa încât se impune admiterea recursului său.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare intimații și au solicitat respingerea recursului reclamantei și admiterea recursului pârâtului reclamant reconvențional arătând în esență că recursul mamei reclamante este nemotivat și achiesează în parte motivelor de recurs ale pârâtului.
Recurentul a invocat excepția de nulitate a recursului declarat de reclamanta.
Examinând recursurile declarate în raport de excepția invocată cât și de motivele de recurs instanța constată următoarele:
În ce privește recursul declarat de reclamanta, instanța constată ca fiind întemeiată excepția de nulitate, având în vedere că recursul nu a fost motivat în termenul legal de 15 zile.
Astfel, recursul a fost declarat la data de 30.01.2008, iar motivele de recurs s-au depus la data de 25.04.2008.
Art. 303 Cod procedură civilă stabilește că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, iar potrivit art. 306 al. 1 Cod procedură civilă recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
Prin urmare în raport de prevederile art. 303 și 306 Cod procedură civilă, instanța va constata nulitatea recursului declarat de reclamanta.
În ce privește recursul declarat de recurentul instanța constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, soluția pronunțată de instanța de apel fiind legală și temeinică, bazată pe aprecierea corectă a tuturor probelor administrate.
Corect a reținut instanța de apel cota contributivă a pârâtului reclamant reconvențional de 70% la dobândirea bunurilor comune la edificarea casei și terenului aferent și la bunurile mobile având în vedere probele din care a rezultat că acesta a contribuit cu materiale de construcție la edificarea casei, materiale care au fost încorporate, manopera fiind contribuție comună a soților, fapt ce a determinat stabilirea unei cote contributive superioare a pârâtului.
Evident că nu s-a dovedit că absolut toate materialele necesare construcției au fost aduse de către pârâtul reclamant reconvențional, însă din completarea la raportul de expertiză efectuată în apel rezultă că expertul estimat că ponderea acelor materiale reprezintă cca. 65% din valoarea casei vechi, valoarea imobilului cu teren și anexe fiind de - lei.
Ori, raportat la cota contributivă de 70% a pârâtului apelant la dobândirea imobilului construcție și raportat la cota egală la dobândirea terenului aferent și bunurilor mobile, sulta a fost corect stabilită de instanța de apel la 24141,06 lei.
Nici criticile aduse deciziei date de instanța de apel cu privire la valoarea investițiilor efectuate de intervenienți la imobil nu sunt fondate deoarece din completarea la expertiză în apel rezultă că valoarea acestora de 1603 lei nu a fost inclusă în valoarea imobilului, iar pe de altă parte intervenienții nu au declarat apel așa încât sub acest aspect recursul este inadmisibil.
Față de cele reținute în considerentele ce preced instanța va constata în baza art. 303 raportat la art. 306 Cod procedură civilă nulitatea recursului declarat de recurentă, iar în baza art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul reclamant reconvențional.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului declarat de recurenta reclamantă, domiciliată în comuna, sat. nr. 48, județul
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurentul pârât, domiciliat în,-, județul B, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în comuna, sat. nr. 48, județul B, intimații intervenienți și, ambii cu domiciliul în,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1059/A din 20 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel -
- redactat decizie - judecător -22.10.2008
- dactilografiat grefier -22.10.2008-2 ex.
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Aurora Popa, Eugenia Moșincat
