Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.197/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 4 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
- - - - - JUDECĂTOR 3: Daniela
- - - judecător
GREFIER - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.304 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă asistată de av. și intimatul-reclamant asistat de av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată recursul la primul termen de judecată la acest complet, după noua repartizare aleatorie a cauzei.
La solicitarea instanței, apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Av., având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului și desființarea deciziei din apel, arătând că nu este de acord cu măsura dispusă de trimitere spre rejudecare la fond de către Judecătoria Piatra Neamț, deoarece această instanță a procedat la analizarea fondului. Intimatul a sesizat instanța de fond cu soluționarea unui partaj de coachiziție și a unui partaj de bunuri comune. Din probele administrate s-a dovedit că recurenta este proprietara exclusivă a apartamentului. Relația de concubinaj a părților nu a fost una notorie, astfel că nu se poate reține un interes al părților să dobândească apartamentul împreună.
Referitor la neacordarea dreptului de creanță în favoarea intimatului, instanța în mod corect nu s-a pronunțat cu privire la aceasta, deoarece s-ar fi pronunțat plus petita.
În concluzie, arată că hotărârea Tribunalului Neamț este netemeinică și solicită a fi avute în vedere motivele de recurs formulate în scris. Solicită admiterea recursului și desființarea hotărârii, pentru ca instanța să soluționeze apelul pe fond, cu cheltuieli de judecată.
Av., având cuvântul pentru intimatul-reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Neamț. Arată că în mod corect tribunalul a reținut lipsa rolului activ al instanței de fond. Corect a reținut instanța că această indiviziune este compusă din două categorii de bunuri și că instanța de fond trebuia să soluționeze cauza și cu privire la perioada căsătoriei, când ratele la apartament au fost achitate în totalitate. Pentru această perioadă există prezumția de comunitate, astfel că instanța trebuia să stabilească și cota de contribuție a intimatului. Astfel se poate reține că instanța nu a soluționat cauza. Instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate cu privire la perioada concubinajului, care a început din anul 1990.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că doar casând hotărârea și trimițând-o spre rejudecare la fond instanța poate stabili dacă relația de concubinaj a existat și contribuția exactă a soților.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.304/AC/17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admis apelul formulat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.2029/2008 a Judecătoriei Piatra Neamț, a fost desființată în totalitate sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1029 din 28.02.2008 Judecătoria Piatra Neamța respins ca nefondată acțiunea pentru partaj bunuri comune formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta, care a fost obligat să îi plătească acesteia suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
La pronunțarea hotărârii prima instanță a reținut că părțile s-au căsătorit la 12.03.1994 iar prin sentința civilă nr. 1216 din 21.03.2007 Judecătoria Piatra Neamța desfăcut prin divorț această căsătorie.
A mai reținut că la data de 13.04.1992 pârâta a cumpărat, cu plata prețului în rate, un apartament situat în municipiul P N, str. - -, - 12, nr. 59, în baza Contractului de vânzare - cumpărare nr. 6420/1991, ocazie cu care a fost încheiat și Contractul pentru cumpărarea de locuințe din fondul locativ de stat cu plata în rate nr. 5647/1991, în care reclamantul și sora lui figurează ca și garanți ai cumpărătoarei.
Întrucât dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost dobândit la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare și întrucât la acel moment părțile nu erau căsătorite, prima instanță a apreciat că revine reclamantului obligația de a proba faptul că are calitatea de coproprietar. Nu are relevanță sub acest aspect cine a plătit ulterior ratele lunare și nici cine a efectuat îmbunătățiri la apartament.
Cei doi martori propuși de reclamant și înscrisurile pe care le-a depus la dosar nu au convins însă prima instanță că a existat o convenție a părților în sensul ca apartamentul în discuție să devină bun comun și nici că reclamantul ar fi avut vreo contribuție la achitarea avansului. În lipsa acestor dovezi s-a considerat că nu are relevanță nici eventuala relație de concubinaj a părților la momentul achiziționării apartamentului care, din declarațiile martorilor propuși de pârâtă, se pare că nu a existat la acel moment.
În această situație judecătoria a considerat că eventuala contribuție a reclamantului la plata prețului nu îi poate conferi acestuia decât un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra apartamentului ce se solicită a fi partajat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, greșit intitulat recurs atât în raport de prevederile art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv sunt supuse apelului, cât și în raport de valoarea apartamentului supus partajării, apreciată la aprox. 60.000 Euro.
Apelantul a criticat sentința invocând că din probele administrate reiese că relația sa de concubinaj cu pârâta a debutat anterior anului 1990, întrucât aceasta era divorțată de primul ei soț încă din anul 1986, că împreună cu ea a cumpărat cu plata prețului în rate, în anul 1991, apartamentul solicitat a fi partajat, cu intenția de a constitui bun comun după căsătorie, că până la căsătoria încheiată în anul 1994 au achitat împreună ratele în regim de coachiziție iar ratele plătite după acest moment au în mod evident caracter de bun comun.
În dovedire a depus copia sentințelor civile nr. 3107 din 07.07.1986 și nr. 1029 din 28.02.2008 ale Judecătoriei Piatra Neamț.
Pârâta - intimată a depus întâmpinare ( 20 - 21) în care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică deoarece semnarea de către reclamant și de către sora acestuia a contractului de vânzare - cumpărare cu plata în rate a apartamentului nu constituie o dovadă a calității acestuia de coproprietar.
A mai invocat că a locuit în acest apartament din anul 1987 cu titlu de chiriaș, împreună cu fiul ei, că la data achiziționării lui nu era în relație de concubinaj cu reclamant, relație ce a debutat la începutul lui 1994, an în care s-au și căsătorit, și că acest apartament este proprietatea sa deoarece reclamant nu a avut nici o contribuție la achitarea avansului și a ratelor deoarece trebuia să plătească atât pensie de întreținere pentru copilul născut din prima lui căsătorie cât și ratele la un autoturism achiziționat tot atunci. O dovadă în plus în acest sens o constituie și faptul că apelantul și-a făcut mutația la adresa acestui apartament abia în septembrie 1998.
Analizând motivele invocate tribunalul a apreciat că apelul este fondat.
Prima instanță a respins acțiunea reclamantului pe motiv că pârâta ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare, moment ce se situează înainte ca părțile să se fi căsătorit, iar reclamantul nu a făcut dovada că a contribuit la achitarea avansului și a convenției ca apartamentul să devină bun comun după căsătorie.
Din considerentele sentinței civile de divorț nr. 1216 din 21.03.2007 reiese însă că părțile au intrat în relații de concubinaj când minorul -, născut din prima căsătorie a pârâtei la 11.01.1980, avea doar 5 ani, așadar cu mult timp înainte de 13.04.1992 când aceasta a cumpărat apartamentul.
Ori, în aceste condiții, în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă, prima instanță trebuia să lămurească situația reală a relațiilor dintre părți deoarece este greu de presupus că părțile intenționau să conviețuiască și chiar să se căsătorească și, în același timp, să dobândească bunuri în mod separat.
De asemenea, prima instanță a apreciat greșit că nu ar avea relevanță cine a plătit ulterior ratele la apartament și nici cine a efectuat îmbunătățiri la acesta pe considerentul că eventuala contribuție în acest sens a reclamantului i-ar conferi doar un drept de creanță și nu un drept de proprietate asupra apartamentului ce se solicită a fi partajat. Dreptul de creanță îi conferă reclamantului posibilitatea de a fi despăgubit cu contravaloarea cotei lui de contribuție la achitarea prețului apartamentului și de aceea prima instanță trebuia ca, pe bază de probe, să determine care este această contribuție și nu să respingă ca nefondată acțiunea.
Procedând astfel, tribunalul a apreciat că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei motiv pentru care în temeiul art. 297 teza I Cod procedură civilă, a admis apelul reclamantului și a desființat în totalitate sentința apelată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta, care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate în apel și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de prima instanță.
Recurenta a arătat că netemeinic și nelegal tribunalul a considerat că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului cauzei și în consecință a făcut aplicarea dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Soluția Tribunalului Neamța fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă.
Potrivit acestor prevederi legale, în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Textul de lege menționat prevede expres și limitativ două situații în care instanțele de apel pot desființa hotărârea primei instanțe cu trimitere spre rejudecare.
În cauză, Tribunalul Neamța făcut o aplicare greșită a prevederilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă deoarece din considerentele hotărârii apelate, rezultă cu certitudine că litigiul dedus judecății a fost examinat pe fond, câtă vreme prima instanță a analizat susținerile părților implicate în proces prin prisma dispozițiilor ce reglementează comunitatea de bunuri, respectiv a dispozițiilor art.30 din Codul familiei.
Faptul că instanța nu a lămurit situația reală a relațiilor dintre părți la data dobândirii bunului a cărei partajare se solicită nu echivalează cu o necercetare a fondului procesului.
Instanța de fond a concluzionat în mod expres de ce apartamentul în litigiu nu are caracter de bun comun și prin urmare este incontestabil faptul că fondul litigiului a fost soluționat.
Tribunalul, ca instanță de apel, constatând că nu au fost lămurite toate aspectele pentru a califica imobilul în cauză ca bun comun sau bun propriu avea posibilitatea să lămurească acest aspect având în vedere caracterul devolutiv al apelului.
Aplicarea greșită a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, a împiedicat examinarea criticilor aduse prin motivele de apel și a determinat o necercetare a fondului căii de atac, situație în care sunt incidente dispozițiile art.312 pct.5 Cod procedură civilă.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, se va casa hotărârea tribunalului și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, care în rejudecare va examina criticile aduse de apelantul precum și apărările pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr.304 din 17 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza la Tribunalul Neamț pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.sent.
red.dec../
red.dec.rec.
tehnored./25.03.2009/3 ex.
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei, Daniela
