Speta Legea 10/2001. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.22/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA 4 MARTIE 2009
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu judecător
- - - - judecător
GREFIER - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de pârâtul Primarul municipiului R împotriva sentinței civile nr.540/16.09.2008, pronunțată Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 25 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de dezbateri din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr.540 din 16.09.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost admisă în parte contestația formulată de contestatorii, și în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului R, a fost modificat în parte art.2 din dispoziția de respingere a notificării nr.199/30.06.2006 emisă de intimat, în sensul că a fost obligat intimatul, în temeiul art.26 din Legea nr.10/2001 să acorde prin dispoziție motivată contestatorilor o suprafață de teren intravilan în compensare pentru imobilul expropriat, în suprafață totală de 3436 mp, situat în intravilanul municipiului R, str. -, nr.6 și a fost menținută propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul construcție în suprafață 336 mp care a fost demolat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, contestatorii, și au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului R, anularea dispoziției de respingere a cererii de restituire în natură cu propunerea privind acordarea de despăgubiri nr. 1911/30.06.2006 emisă de intimat, și admiterea cererilor de restituire în natură a suprafeței totale de 3100 mp teren situat în municipiul R,-, teren care a aparținut autorului lor, și care a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, teren ce a fost solicitat a fi retrocedat prin notificările 484/2001, 257/2001 și 485/2001.
În motivare, contestatorii au arătat că dispoziția contestată este nelegală întrucât încalcă prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora "imobilele preluate în mod abuziv de către stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 se restituie, de regulă, în natură".
În urma analizării cererilor de restituire în natură, contestatorii au arătat că intimatul a reținut că imobilul construcție a fost demolat total, iar imobilul teren în suprafață de 3361 mp, suprafață ce a rezultat din măsurători și din planurile cadastrale vechi, este afectat de lucrări de utilitate publică - blocul de locuințe nr. 4, parcare publică amenajată, hotelul R și spațiul.
Comparând cele arătate în motivarea dispoziției contestate, care se întemeiază pe referatul nr. 7699/30.06.2006 întocmit de Comisia Locală R de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamanții arată că, din totalul suprafeței de teren care a fost avută în proprietate de autorul lor, doar o parte este afectată de construcții - bloc de locuințe și hotelul R, restul suprafeței fiind afectate de o parcare publică care își poate schimba destinația prin dispoziția primarului și de un spațiu care nu este afectat nici unei utilități publice.
În aceste condiții, reclamanții arată că pentru terenul liber intimatul avea obligația de restituire în natură a acestuia, și numai pentru diferența de teren ocupată de construcții și pentru construcția demolată intimatul avea obligația de a propune acordarea de despăgubiri Comisiei Centrale de la
Totodată, reclamanții arată că, potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, intimatul avea obligația de a propune măsuri reparatorii prin echivalent, care să constea în compensare cu alte bunuri sau servicii, în speță, respectiv, cu o suprafață de teren aflată la dispoziția municipiului situată pe un amplasament liber.
În dovedire, contestatorii au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, precum și de proba cu expertiză tehnico-judiciară topografică, care să identifice vechiul amplasament al terenului expropriat, să stabilească ce suprafață din acest teren este ocupată de construcții și ce diferență este liberă de lucrări de utilitate publică și posibilă a fi restituită în natură.
Legal citat, intimatul Primarul municipiului Ras olicitat, prin întâmpinarea formulată, respingerea ca neîntemeiată atât a cererii principale de restituire în natură a imobilului expropriat, cât și a cererii de acordare a unei suprafețe de teren în compensare.
În motivare, intimatul arată că, așa cum a rezultat din cercetarea efectuată la fața locului, coroborată și cu avizele cerute de la furnizorii de utilități, întregul teren solicitat de contestatori este afectat de lucrări de utilitate publică, ceea ce determină imposibilitatea restituirii în natură a acestui, astfel: suprafața de 1800 mp este ocupată de hotelul R, proprietatea SC SA R, suprafața de 1561 mp este ocupată de blocul nr. 4 situat pe strada -, parcare publică amenajată, spațiu și cale de acces.
În aceste condiții, rezultă clar imposibilitatea restituirii în natură a terenului, având în vedere atât afectațiunea publică a acestuia, cât și inalienabilitatea sa, determinată de cuprinderea în domeniul public al municipiului
În drept, intimatul a invocat prevederile art. 10.3 din nr.HG 498/2003 privind normele metodologice de aplicare ale Legii nr. 10/2001 și art. 11 din Legea nr. 213/1998.
Referitor la susținerile contestatorilor, cu privire la obligativitatea unității deținătoare de a acorda un teren în compensarea celui ocupat funcțional pe un alt amplasament, acestea sunt total neîntemeiate, raportat la prevederile art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001.
Coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 11 pct. 8 și ale art. 1 alin. 5 din legea menționată, modificată și completată prin nr.OUG 209/2005, rezultă în mod clar, pentru intimat, că modalitatea de despăgubire prin compensare cu un alt teren este posibilă doar în măsura în care autoritatea administrativ-teritorială deține astfel de bunuri disponibile, situația fiind contrazisă prin anunțul prin care intimatul a adus la cunoștința publică că nu dispune de bunuri în compensare.
În dovedire, intimatul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, anexând la dosar întreaga documentație care a stat la baza emiterii dispoziției contestate.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, a concluziilor expertizei tehnice, dar și a înscrisurilor depuse la dosar de contestatori, în dovedirea susținerii că la nivelul municipiului R există disponibil teren pentru acordarea măsurilor reparatorii prin compensare, potrivit Legii nr. 10/2001, tribunalul a constatat întemeiată contestația dedusă judecății pentru următoarele considerente:
Astfel, prin dispoziția nr.1911/30.06.2006 contestată, emisă de intimatul Primarul municipiului R, s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului construcție și a suprafeței de 3361. teren situate în municipiul R, str. nr.6 și s-a propus, în consecință, în temeiul art.26 alin.1 din Legea 10/2001 republicată acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabiliri și plăți a acestora aferente imobilelor preluate abuziv.
Tribunalul a constatat, din analiza celei de-a doua expertize topografice administrată legal, prin care s-a solicitat atât identificarea întregii suprafețe de 3100. teren ce a făcut obiectul exproprierii prin Decretul 30/1976, cu stabilirea suprafeței de teren ocupate în prezent de construcții și a afectării acesteia conform scopului pentru care s-a dispus exproprierea, cât și stabilirea suprafeței de teren libere de construcții și de alte lucrări de utilitate publică, în accepțiunea prevederilor art.10 alin.2 din Legea 10/2001 republicată, raportat la art.10.1 și art.10.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001 aprobate prin nr.HG250/2007, posibil a fi restituite în natură, că soluția de respingere a cererii de restituire în natură a imobilelor a fost corect pronunțată în condițiile în care, imobilul construcție expropriat a fost demolat, iar întreaga suprafață identificată de 3436. din care 3100. teren și 336. construcții, rezultați din actul de vânzare-cumpărare autentificat la 15.05.1948, este afectată de construcția hotelului Central - 2006.p, de blocul de locuințe nr.4 - 924. și de parcare auto asfaltată în suprafață de 506. teren.
În această ipoteză, tribunalul a considerat însă că, intimatul avea obligația de a identifica la cererea contestatorilor unele bunuri - terenuri și servicii posibil a fi acordate prin compensare, și nu de a se dezînvesti formal prin propunere de acordare de despăgubiri bănești, cu atât mai mult cu cât măsura reparatorie referitoare la compensarea cu alte bunuri sau servicii este prioritară în raport cu propunerea acordării de despăgubiri, atât ca poziție a reglementării acesteia în cuprinsul Legii 10/2001, cât și ca importanță în realizarea dezideratului "restitutio in integrum" anvizajat de legiuitor prin legea reparatorie edictată la 14.02.2001.
Or, așa cum rezultă din prevederile art.1.7 din HG250/2007, entitatea investită cu soluționarea cererii de restituire în natură - care în speță este o instituție publică, poate aprecia și propune persoanelor îndreptățite compensarea imobilului imposibil a fi restituit în natură cu un alt bun disponibil aflat în administrarea sa, legea stabilind chiar modalitatea de disponibilizare a unor terenuri aflate în proprietatea publică a statului prin trecerea acestora în proprietatea privată a statului sau, după caz, a unității administrativ-teritoriale potrivit prevederilor Legii 213/1998 cu modificările și completările ulterioare, urmând ca odată intrat în circuitul civil imobilul respectiv să fie atribuit prin compensare ca măsură reparatorie persoanei îndreptățită la restituire.
Rezultă, așadar, că atribuirea prin compensare ca măsură reparatorie a unor terenuri disponibile dobândește, prin efectul legii speciale nr.10/2001, prioritate și față de dreptul entității publice de a scoate la vânzare prin licitație publică bunurile - imobile terenuri disponibile aflate în domeniul privat al localității, în scopul obținerii de venituri publice.
Cum, în cauză, contestatorii au făcut dovada prin forțe proprii a ofertelor de vânzare la licitație ori concesionare a unor terenuri aflate în patrimoniul municipiului, finalizate prin opt hotărâri de vânzare sau concesionare ale Consiliului local R (filele 244 - 260), tribunalul a constatat că, intimatul are la dispoziție terenuri care să poată fi oferite ca măsuri reparatorii persoanelor îndreptățite care au formulat notificări în temeiul Legii 10/2001.
În aceste condiții, examinând modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii aferente dreptului de proprietate asupra imobilelor expropriate a căror restituire în natură nu este legal posibilă, tribunalul a constatat că în realizarea justei despăgubiri intimatul are obligația ca, în temeiul art.26 să acorde prin dispoziție motivată, contestatorilor, o suprafață de teren intravilan în compensare pentru imobilul expropriat - teren în suprafață totală de 3436. situat în intravilanul municipiului R, str.-, nr.6, cu luarea în calcul a criteriilor valorice determinate de zona de amplasare, utilități etc.
Modificând, în parte, art.2 din dispoziția contestată, tribunalul a menținut propunerea de acordare a despăgubirilor pentru imobilul construcție în suprafață de 336. care a fost demolat, și a obligat intimatul să înainteze această propunere Comisiei centrale de acordare a despăgubirilor, conform dispozițiilor art.56 alin.2 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis în parte contestația formulată în temeiul Legii 10/2001 dedusă judecății de contestatorii, și.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel intimatul Primarul municipiului R, declarând-o netemeinică și nelegală pe motiv că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, obligându-l la restituirea unei suprafețe de teren de 3436 mp în loc de 3100 mp cât se solicitase prin notificare.
Se mai arată că instanța nu a analizat toate mijloacele de apărare, mijloace care dovedesc că numai o parte din teren este stăpânit de Primăria R restul, respectiv 2006 mp, fiind deținut de "" R care a și fost notificat de contestatori la restituire.
Totodată, susține apelantul, tribunalul a adăugat la lege prin obligarea la compensare cu un alt teren în intravilanul municipiului, obligație imposibil de executat.
Apelul se găsește întemeiat pentru considerentele ce succed.
Stabilirea unei obligații alternative în legătură cu măsurile reparatorii prin echivalent cuvenite reclamanților nu încalcă dispozițiile legale în materie și are drept scop tocmai evitarea pronunțării unei hotărâri a cărei executare să fie imposibil de realizat.
Astfel, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii cu alte bunuri sau servicii oferite de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Aceeași reglementare, pentru situația în care restituirea în natură nu este posibilă, e conținută de dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001, care stabilesc, în principal, ca măsură reparatorie, compensarea cu alte bunuri și, dacă măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită, acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
În speță, raportat la situația juridică a imobilului - imposibil de restituit în natură - prima instanță a stabilit corect, ca primă modalitate de reparație, compensarea cu alte bunuri (teren echivalent disponibil, din patrimoniul unității administrativ-teritoriale).
Cum identificarea unor astfel de bunuri, aprecierea asupra caracterului lor disponibil (inclusiv, posibilitatea dezafectării unor bunuri proprietate publică și trecerea lor în proprietatea privată) sunt în competența entității învestite cu soluționarea notificării, pentru corecta aplicare a legii, prima instanță trebuia să stabilească, alternativ acordarea de despăgubiri, urmând ca pentru întregul imobil (teren + construcție demolată) valoarea finală a despăgubirilor să fie stabilită de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Astfel, pentru ipoteza în care entitatea obligată la restituire nu poate identifica în patrimoniul său bunuri pe care să le ofere în compensare, hotărârea nu va fi lipsită de eficiență juridică, subzistând obligația de stabilire și acordare a despăgubirilor în condițiile legii speciale.
Criticile apelantului referitoare la întinderea suprafeței de teren pentru care este ținut la acordarea de măsuri reparatorii sunt întemeiate.
Concluziile raportului de expertiză tehnică sunt în concordanță cu probele administrate în dosar și ele atestă că apelanta deține doar o parte din terenul solicitat de contestatori, 924 mp teren aferent blocului de locuințe și 504 mp parcare auto.
De altfel, pentru suprafața de teren de 2006 mp contestatorii au notificat o altă persoană juridică, respectiv "" R, aceasta din urmă nefiind însă chemată în judecata prezentă.
Față de acestea, în mod greșit prima instanță l-a obligat pe intimat la acordarea de măsuri reparatorii pentru întregul teren.
Așa fiind, apelul se găsește a fi întemeiat și în baza art.296 Cod procedură civilă urmează a fi admis.
Se va schimba în parte sentința apelată, în sensul considerentelor de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de pârâtul Primarul municipiului R, cu sediul în R, R nr.1, împotriva sentinței civile nr.540/16.09.2008, pronunțată Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul în B, Intrarea Violetelor,.2,.65, jud.B N, cu domiciliul în R,-,- și, str.- -,.26,.9.
Schimbă în parte sentința civilă apelată.
Modifică în parte art.2 din Dispoziția nr.1911 din 30.06.2006 emisă de Primarul municipiului R în sensul următor:
Obligă intimatul să acorde contestatorilor prin dispoziție motivată măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 pentru suprafața de 1430 mp teren situat în intravilanul municipiului R, str.-, nr.6, constând în compensare cu teren disponibil la data executării, din domeniul privat sau public al municipiului, iar în caz de imposibilitate de executare, despăgubiri pentru imobil (teren - 1430 mp și construcție - 336,08 mp), urmând ca valoarea finală a despăgubirilor să fie stabilită de Comisia Centrală.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate vizând admiterea în parte a contestației și menținerea propunerii de acordare a despăgubirilor pentru imobilul construcție în suprafață de 336 mp.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.dec.apel
tehnored./3.04.2009/8 ex.
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș
