Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 27/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR.27
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul G domiciliat în comuna, județ P împotriva deciziei civile nr. 553 din 4 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta domiciliată în P,-,.182,.B,.39, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul reclamant G personal, lipsind intimata pârâtă.
Procedura îndeplinită.
Recursul a fost timbrat cu suma de 9,50 reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.13933/14.01.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este nemotivat și nu s-a depus întâmpinare din partea intimatei pârâte.
Recurentul reclamant G depune în fața instanței motivele de recurs.
Curtea, din oficiu, invocă excepția nulității recursului, având în vedere că nu a fost motivat în termen legal și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr- reclamantul Gac hemat în judecată civilă pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: apartamentul situat în P,-,.182,.B,.31, jud.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 795/2001
s-a desfăcut căsătoria părților și că în perioada conviețuirii au realizat ca bun comun apartamentul susmenționat.
Deși legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat administrarea de probe în combaterea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 3031/28.03.2007 Judecătoria Ploieștia respins acțiunea, reținând că în cauză s-a dovedit că reclamantul a dobândit imobilul în litigiu la data de 1 octombrie 1999 în baza unui act de vânzare-cumpărare autentic cu prețul de 30.000.000 lei achitat integral la aceea dată, anterior, respectiv la 29.09.1999 el înstrăinând tot prin act autentic un bun propriu ce-i fusese atribuit în urma unui proces de partaj contra sumei de 70.000.000 lei primită la data autentificării contractului de vânzare-cumpărare, astfel că banii pe care i-a plătit pentru achiziționarea acestui apartament ce face obiectul litigiului sunt bani proprii, bunul având același regim juridic de bun propriu, astfel că el nu poate fi împărțit.
Sentința a fost atacată cu apel d e reclamant, care a susținut că este nelegală și netemeinică, deoarece, în mod greșit instanța de fond a reținut că apartamentul în litigiu ar fi bun comun, întrucât acesta a fost dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta, banii cu care s-a achitat prețul fiind bani dobândiți în exclusivitate de reclamant.
În susținerea motivelor de apel s-a invocat decizia Curții de APEL PLOIEȘTI nr.487/24.02.2004 prin care s-a constatat calitatea de bun propriu pentru apartamentul din litigtiu.
În instanța de apel reclamantul a solicitat suspendarea judecății până la soluționarea cererii de strămutare pe care a formulat-o, aceasta fiind respinsă de tribunal ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr.553/4 octombrie 2007 Tribunalul Prahova, respingând cererea de suspendare a judecății ca neîntemeiată, pe fond a respins apelul declarat de reclamant, apreciind neîntemeiate criticile acestuia, deoarece instanța de fond în mod corect a reținut că reclamantul a dobândit imobilul în litigiu la 1 octombrie 1999 în baza unui contract autentic de vânzare-cumpărare cu bani proveniți din vânzarea la data de 29 septembrie 1999 unui bun imobil propriu al acestuia, astfel că banii achitați pentru cumpărarea apartamentului în litigiu sunt proprii ai reclamantului, astfel că prin efectul subrogației, apartamentul este bun propriu.
Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs în termen legal reclamantul, care însă nu a motivat recursul în termenul prevăzut de lege.
Astfel, conform prev.art. 303.pr.civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care în speță este de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate.
Din dovada de comunicare a deciziei tribunalului rezultă că pârâtului i s-a comunicat hotărârea la data de 19 noiembrie 2007 și acesta a depus motivele de recurs în instanță la data de 15 ianuarie 2008, încălcând deci prevederile legale susmenționate.
În aceste condiții sunt aplicabile în cauză disp.art.306 alin.1 pr.civilă, conform cărora recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate de instanță și din oficiu.
La examinarea hotărârii nu s-au constatat nulități de ordine publică care să fie supuse dezbaterii părților, astfel că în conformitate cu disp.art.306 alin.1 pr.civilă, urmează a se constata nul recursul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.553/4 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
