Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 278/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 278
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 martie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Daniela Părău
- - -judecător
- - -JUDECĂTOR 3: Liliana Ciobanu
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta și reprezentant al lui împotriva deciziei civile nr.238 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat intimații-reclamanți asistați de avocat și recurenta-pârâtă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectpartaj bunuri comune, dosarul se află la al doilea termen de judecată și procedura este completă.
Apărătorul intimaților-reclamanți depune la dosar împuternicire avocațială și chitanță onorariu avocat și motivat de faptul că nu mai are cereri noi de formulat, solicită judecarea cauzei.
Recurenta-pârâtă solicită judecarea cauzei nemaiavând cereri noi de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-pârâtă având cuvântul în fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, recunoașterea drepturilor legale și să i se atribuie în natură J din lotul 1. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală. Arată că recursul promovat nu a fost motivat în drept și consideră că acesta trebuie structurat pe mai multe puncte. La punctul 1 privind modul de atribuire, pârâta dorește ca instanța să ocrotească o încălcare a legii solicitând formarea a două loturi, dar pentru lotul din spatele casei nu se poate realiza servitute, iar acest lucru este cunoscut de recurentă. Cu privire la cel de al doilea punct al recursului consideră că se referă la reevaluarea loturilor și a terenurilor, dar acest motiv nu se încadrează în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă această cerere fiind făcută pentru prima dată în fața instanței de recurs. Recurenta nu a făcut obiecțiuni la raportul de expertiză, nu a făcut apel pe acest motiv. Prețurile care au fost stabilite sunt corecte, acest teren provine de la defunctul care -l avea ca moștenire. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
U
- deliberând -
Asupra recursului civil de față:
Prin decizia civilă nr.238/AC/25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâții și împotriva sentinței civile nr.5306/19.12.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în contradictoriu cu intimații-reclamanți, și.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra Neamț sub nr.9204/17.06.2006 (număr nou -), reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în sat B, comuna cel, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că la data de 15.08.1985 s-a căsătorit cu, din căsătorie rezultând 2 copii: -, născut la dat de 25.03.1990 și, născută la dat de 5.03.1986; că la data de 12.09.2006 s-a admis de către Judecătoria Piatra Neamț acțiunea de divorț, iar în anul 1997 s-a luat act de tranzacția încheiată cu privire la bunurile comune dobândite, respectiv o casă în sat B, comuna cel - dosar 7790/1997. Astfel, potrivit tranzacției au convenit că: " vom vinde casa situată în sat B, comuna, care face obiectul partajului de bunuri comune, iar din suma obținută în urma vânzării casei vom achita suma de 72 000 000 lei intervenientului, urmând ca restul de bani să se împartă astfel: eu, reclamanta, să primesc 60%din suma rămasă, eu pârâtul., să primesc 40% din suma rămasă. "
Reclamanta a precizat însă că imobilul nu a mai fost vândut, fostul soț recăsătorindu-se cu pârâta, din căsătoria acestora rezultând minorul.
Reclamanta mai arătat că la data de 25.06.2006 fostul soț a decedat, fiind așadar în stare de indiviziune cu moștenitorii defunctului, asupra imobilului; întrucât aceștia refuză să vândă casa, solicită ieșirea din indiviziune.
Reclamanta și-a completat acțiune inițială la prima zi de înfățișare - fila 23, solicitând introducerea în cauză în calitate de pârât a minorului, prin reprezentant legal,.
La termenul de judecată din data de 20.03.2007 s-a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr.11092/2006 având ca obiect acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții și, prin reprezentant legal;
Prin cererea menționată s-a solicitat partajarea bunurilor imobile rămase de pe urma defunctului, decedat la data de 25.06.2006 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat de către reclamanți că sunt fii defunctului din prima căsătorie a acestuia, iar pârâții sunt soția supraviețuitoare și fiul din a doua căsătorie a defunctului; că imobilul a fost dobândit în timpul primei căsătorii, că părinții lor au tranzacționat în sensul vânzării imobilului și împărțirii prețului conform cotelor stabilite de comun acord, dat imobilul nu a mai fost vândut.
La termenul de judecată din data de 17.04.2007, reclamanții din cererea conexă și-au precizat cererea inițială, în sensul completării masei de partajat, cu alte 2 suprafețe de terenuri, dobândite de către defunct potrivit sentinței civile nr. 2542/2006 - fila 57.
Prin sentința civilă nr.5306/19.12.2007 Judecătoria Piatra Neamța admis acțiunea civilă principală pentru ieșire din indiviziune formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și - - prin procurator.
S-a admis acțiunea conexă de partaj succesoral formulată de reclamanții și - - prin procurator.
S-a dispus sistarea stării de coproprietate existentă între reclamantă și defunctul - reprezentat de pârâți, cu privire la imobilul situat în sat B, comuna cel, jud. N, compusă din casă de locuit cu beci - în valoare de 155.535 lei, după cum urmează:
S-a atribuit reclamantei imobilul mai sus descris. I se cuvine contravaloarea cotei de 60% - 93.321 lei. A primit bunuri în valoare de 155.535 lei.
A fost obligată reclamanta să plătească moștenitorilor defunctului suma de 62.214 lei cu titlul de sultă.
Lui i se cuvine contravaloarea cotei de 40% din bunul mai sus descris - 62.214 lei. Primește de la reclamantă cu titlul de sultă suma de 62.214 lei.
La data de 25.06.2006 s-a deschis succesiunea defunctului, cu ultimul domiciliu în comuna cel, jud.
S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctului:
--, în calitate de descendent, cu o cotă de din masa succesorală;
--în calitate de descendent, cu o cotă de din masa succesorală;
--, în calitate de descendent, cu o cătă de din masa succesorală;
-, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de din masa succesorală;
S-a constatat că masa succesorală a defunctului se compune din următoarele bunuri:
- 1075 mp teren situat în intravilanul comunei cel, jud. N, cu vecinii: N -, E -, S - DN 15, V - - 68.800 lei;
- 553,28 mp teren situat în intravilanul B, comuna cel, Jud. N, cu vecinii: N -, E -, S -, V - - 16.531 lei;
- Un drept de creanță în sumă de 62.214 lei;
Valoarea totală a masei de partaj este de 147.545 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune, după cum urmează:
S-a atribut reclamanților în indiviziune lotul nr. 1 compus din:
- Suprafața de 1075 mp teren situat în intravilanul comuna cel, jud. N, cu vecinii: N -, E -, S - DN 15, V -.
- Un drept de creanță în sumă de 62.214 lei.
Reclamanților li se cuvin bunuri în valoare de 73.772 lei; primesc bunuri în valoare de 131.014 lei.
Au fost obligați pe reclamanții să plătească pârâtei (lotul nr.2) sultă în sumă de 20.355 lei și pârâtului - sultă în sumă de 36.886 lei.
S-a atribuit pârâtei lotul nr.2, compus din suprafața de 553,28 mp teren situat în intravilanul B, comuna cel, jud. N, cu vecinii: N -, E -, S -, V -, 16.531 lei;
Pârâtei i se cuvin bunuri în valoare de 36.886 lei.
A primit bunuri în valoare de 16.531 lei și va primi sultă de la lotul nr.1 în sumă de 20.355 lei.
Pârâtului - i se cuvin bunuri în valoare de 36.886 lei. Primește de la lotul nr.1 sultă în valoare de 36.886 lei.
Au fost obligați pârâții și - să plătească reclamantei suma de543 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta și au dobândit în timpul căsătoriei - desfăcute prin divorț, în anul 1996 - un imobil casă de locuit situat pe terenul bun propriu al lui, conform dispozițiilor art.31 lit.b Codul familiei raportat la sentința civilă nr. 2542/2006 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț.
Cu ocazia soluționării dosarului având ca obiect partajul bunurilor comune, cei doi mai sus menționați încheie o tranzacție privind cotele de contribuție la dobândirea bunurilor comune - 60 % și 40 % - așa cum au fost stabilite și de către instanță prin încheierea de admitere în principiu - ce urmau a fi avute în vedere la vânzarea imobilului, respectiv împărțirea prețului.
Prin sentința civilă nr.3311/1999, Judecătoria Piatra Neamț ia act de tranzacția încheiată de părți, cu următorul conținut: "vom vinde casa situată în sat B, comuna, care face obiectul partajului de bunuri comune, iar din suma obținută în urma vânzării casei, vom achita suma de 72 000 000 lei intervenientului, urmând ca restul de bani să se împartă astfel: eu, reclamanta, să primesc 60%din suma rămasă, eu pârâtul, să primesc 40% din suma rămasă. "
Instanța a reținut că imobilul nu a mai fost vândut - tranzacția prezentată fiind un contract judiciar sub condiție suspensivă ce a avut ca efect imediat transformarea stării de devălmășie într-una de indiviziune; condiția constând în vânzarea imobilului nu s-a realizat, în consecință, părțile se găsesc în continuare în stare de coproprietate cu privire la imobil, potrivit cotelor stabilite de comun acord și care nu au fost contestate, de altfel, în prezenta cauză.
În acest context, acțiunea reclamantei pentru ieșire din indiviziune s-a apreciat că este admisibilă;
S-a reținut că - coproprietarul imobilului - având ultimul domiciliu în comuna cel, a decedat la data de 25 iunie 2005; vocație succesorală concretă conform, art. 669 - 679 cod civil au, cu o cotă de fiecare: soția supraviețuitoare și în calitate de descendenți: minorii și precum și.
Instanța a mai reținut că masa succesorală se compune din 2 suprafețe de teren potrivit sentinței civile nr.2542/2006 a Judecătoriei Piatra Neamț, identificate și evaluate de către expertul topo, precum și din cota de 40 % din casa de locuit situată pe unul din aceste terenuri, evaluată de către expert la suma totală de 155 535 lei.
Conform dispozițiilor art.728 Cod procedură civilă, părțile care au calitatea de coindivizari nu pot fi ținute a rămâne în indiviziune și, având în vedere voința liber exprimată de sistare a proprietății comune indivize, instanța a admis atât acțiunea principală pentru ieșire din indiviziune cât și cea conexă pentru partaj succesoral.
Reținând cota majorată a reclamantei la dobândirea casei de locuit, faptul că celor 2 copii ai acesteia le revin împreună din bunurile succesorale ale tatălui - în care e inclus terenul aferent casei de locuit, faptul că reclamanta a efectuat o serie de îmbunătățiri, apreciază că aceasta este îndreptățită la atribuirea imobilului - casă de locuit, urmând a dispune în acest sens, cu obligarea acesteia la plata c/val cotei cuvenite moștenitorilor.
În ceea ce privește împărțirea bunurilor succesorale rămase după defunctul, la formarea loturilor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.6738Cod procedură civilă; astfel, făcând aplicarea disp.art.736 Cod civil, instanța a efectuat partajul în natură, iar inegalitatea valorică a loturilor a fost compensată prin plata unei sume de bani numită sultă (art.742 Cod procedură civilă).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au formulat apel pârâții și, acesta din urmă prin reprezentantul său legal, criticând-o ca nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
Prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, excepție invocată de aceștia prin întâmpinarea formulată în cauză în care au arătat că, față de împrejurarea că între acesta din urmă și defunctul său soț comunitatea de bunuri s-a sistat prin sentința civilă nr.7790/1997 prin care s-a luat act de tranziția părților, nu mai există indiviziune, iar convenția părților nu s-a executat în termenul general de prescripție, astfel încât fosta soție nu mai poate pretinde vreun drept asupra imobilului în litigiu.
În acest context, în mod greșit prima instanță a interpretat hotărârea de expedient ca un contract judiciar afectat de condiția suspensivă a înstrăinării bunului indiviz asupra cărora părțile au convenit în legătură cu cotele părți ce se vor reține din prețul obținut, când în realitate reclamanta din acțiunea principală, avea posibilitatea ca pentru suma ce trebuia să o primească cu titlu de sultă să pornească procedura executării silite și să obțină îndestularea creanței sale.
Pe fondul cauzei, invocă apelanții că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii în legătură cu modul în care a interpretat hotărârea de expedient mai sus menționată pe aceleași considerente expuse anterior de aceștia în legătură cu intervenirea prescripției dreptului de acțiune.
Susțin astfel apelanții că sistarea stării de indiviziune dintre foștii soți a intervenit prin tranzacția consfințită în sentința civilă nr.7790/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț, astfel că reclamanta avea numai un drept de creanță determinat asupra bunului succesoral, drept de creanță ce nu a fost valorificat pe calea unei acțiunii în pretenții introdusă înlăuntrul termenului general de prescripție.
Relativ la modalitatea de împărțire a bunurilor, respectiv a imobilului casă de locuit situat în comuna ( cel ) sat B, județul N, susțin apelanții că în mod greșit acesta a fost inclus în lotul reclamantei, în condițiile în care aceștia dintâi au posesia bunului, nu dețin un alt spațiu locativ și nici nu au posibilități financiare pentru a-și procura o altă locuință, în vreme ce fosta soție și copii săi dețin deja o altă locuință în proprietate unde locuiesc împreună cu bunicii, vânzarea făcută către aceștia din urmă având caracter formal, constituind totodată un act întocmit "pro causa" de reclamanta căreia îi aparține în realitate locuința.
Apelul a fost timbrat cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar, pentru diferențele de 1557 lei și respectiv 4,7 lei datorate cu titlu mai sus arătat încuviințându-se cererea de asistență judiciară în sensul scutirii totale de obligația de plată a acestor sume, în condițiile art.74-77 Cod procedură civilă raportat la ART.11 din G nr.51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.
Intimații, - și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Astfel, relativ la nepronunțarea asupra excepției prescripției dreptului la acțiune, arată intimații că în fața primei instanțe nu s-a ridicat o asemenea excepție, pârâții invocând prin întâmpinarea depusă doar excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ce a fost analizată și respinsă în mod corect pentru considerentele expuse în sentință.
Pe fond, arată intimații că în mod corect prima instanță a calificat hotărârea de expedient ca un contract de împărțeală judiciară afectat de condiția suspensivă a înstrăinării terenului, condiție care nerealizându-se a dus la menținerea stării de indiviziune asupra imobilului între reclamantă și fostul său soț, ulterior decedat.
Relativ la atribuirea imobilului către reclamantă, arată intimații că aceasta este pe deplin justificată în condițiile în care aceasta dintâi avea o cotă de contribuție majorată la dobândirea imobilului în litigiu, iar cei doi copii rezultați din căsătoria reclamantei cu fostul său soț, au o cotă de câte 1/4 fiecare din diferența ce îi revenea acestuia din urmă.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate, precum și din oficiu, constată că aceasta este legală și temeinică, apelul urmând a se respinge ca nefondat în conformitate cu dispozițiile ART.296 Cod procedură civilă pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Critica referitoare la nesoluționarea de către prima instanță a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei din cererea principală, omisiune de natură a atrage o eventuală nelegalitate a sentinței pronunțate, este vădit nefondată în condițiile în care această excepție nu a fost ridicată la instanța de fond de niciunul dintre cei doi apelanți-intimați până la momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Astfel, din analiza lucrărilor dosarului de fond reiese că prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din 15.11.2006 pârâta a invocat, pe de o parte, excepția lipsei calității procesuale pasive rezultând din existența unor raporturi de coparticipare procesuală forțată ce operează pentru toți moștenitorii defunctului, excepție rezolvată de prima instanță prin introducerea în cauză, ca urmare completării acțiunii principale, a pârâtului, iar pe de altă parte excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că între aceasta din urmă și defunctul nu mai subzistă coproprietate asupra imobilului casă de locuit din comuna cel, sat B, aceasta fiind sistată prin tranzacția consfințită în mod irevocabil prin sentința civilă nr.7790/1997 a Judecătoriei Piatra Neamț (a se vedea în acest sens filele 11-12 dosar fond).
Ulterior depunerii acestei întâmpinări, cei doi pârâți nu au mai înțeles să invoce pe cale separată vreo altă excepție de fond, în afara celor mai sus menționate, depunând însă,după încheierea dezbaterilorconcluzii scrise ce se regăsesc anexate la filele 145-147.
Din lecturarea acestor concluzii se poate observa că sus-menționații pârâți menționează la punctul 1, relativ de acțiunea principală introdusă de reclamanta, că ar fi invocat prin întâmpinare o excepție, fără a se indica în mod expres și explicit care ar fi acea excepție.
Ori, raportat la sus-menționata întâmpinare, este evident că excepția vizată era aceea a lipsei calitățiiprocesuale activea reclamantei, singura excepție invocată expres de pârâta.
Pe de altă parte, lecturându-se aspectele invocate prin concluziile scrise relativ la această pretinsă excepție nenominalizată de cei doi pârâți, se constată că aceasta nu are nicio legătură cu excepția lipsei calității procesuale active la care se face referire în întâmpinarea anexată la filele 11-12, ci în fapt, apreciindu-se că reclamanta nu ar mai avea decât un eventual drept de creanță asupra imobilului în litigiu, s-a susținut că ar fi intervenit prescripția dreptului la acțiunea în pretenții având ca obiect încasarea cotei de 60% din prețul convenit, acțiune ce nu s-a exercitat în termenul general de prescripție reglementat de Decretul 167/1958.
Se constată astfel de tribunal că, sub această formă mascată, pârâții și au invocat în cauzădupă închidereacercetării judecătorești și-a dezbaterilor asupra fondului cauzei, o cu totul altă excepție decât cea la care s-a făcut referire în întâmpinare, astfel că prima instanță nu era în niciun caz ținută să răspundă sau să analizeze cererea formulată cu încălcarea dispozițiilor ART. Cod procedură civilă.
Prin urmare, tribunalul a reținut că prescripția dreptului la acțiune s-a invocat pentru prima dată în fața instanței de apel, prin chiar motivele căii de atac exercitate de cei doi pârâți, impunându-se a fi cercetată de instanța de control judiciar în conformitate cu dispozițiile Art.294 Cod procedură civilă.
Analizarea acestei excepții a prescripției dreptului la acțiune este în conexiune directă cu calificarea ce se impune a fi dată contractului de împărțeală judiciară intervenit între reclamanta și fostul său soț, tranzacție consfințită prin sentința civilă nr.3311/18.05.1999 pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț în dosarul nr.7790/1990 (filele 5-6 dosar fond), prin care aceștia au convenit să vândă împreună casa situată în satul B, comuna (actualmente cel ), iar din suma obținută în urma vânzării să achite 72.000.000 lei intervenientului, urmând ca restul de preț să se împartă astfel: 60% reclamanta și 40% pârâtul.
Conform dispozițiilor Art.1704 Cod civil, tranzacția este un contract prin care părțile termină un proces început sau preîntâmpină un proces ce se poate naște, prin concesii reciproce constând în renunțări reciproce la pretenții sau în prestații noi săvârșite de o parte în schimbul renunțării de către cealaltă parte la dreptul care este litigios.
În considerarea acestei dispoziții legale, prima instanță a apreciat în mod corect că tranzacția consfințită prin sentința civilă anterior menționată reprezintă în realitate un contract de împărțeală judiciară sub condiție suspensivă, în sensul că ieșirea efectivă a foștilor soți din indiviziune s-a convenit a se realiza la o dată ulterioară rămânerii definitive a hotărârii de expedient, mai exact la momentul la care acestea vor înstrăina în comun imobilul litigios, întrucât prin tranzacție părțile au stabilit doar modalitatea concretă de sistare a stării de coproprietate (vânzare la o dată ulterioară) și cota procentuală cuvenită fiecăruia dintre aceștia din prețul vânzării.
Prin urmare, cât timp vânzarea în comun a imobilului nu s-a mai realizat, reiese că nu s-a îndeplinit condiția suspensivă a contractului de împărțeală judiciară, părțile contractante rămânând în continuare în indiviziune asupra bunului litigios.
Făcând o corectă interpretare a acestei tranzacții în sensul anterior expus, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanta a continuat să rămână coproprietara imobilului ce nu a mai fost înstrăinat împreună cu soțul său, astfel încât partajarea efectivă pe cotele deja convenite în tranzacție urmează să se realizeze în contradictoriu cu succesorii legali în drepturi ai fostului său soț, respectiv soția supraviețuitoare și descendenții de gradul I, și.
Cum acțiunea de ieșire din indiviziune, indiferent de cauza juridică ce a determinat starea de coproprietate, are caracter imprescriptibil, reclamanta este în drept să ceară, în calitatea sa de coproprietară asupra cotei de 60% din imobil, împărțirea efectivă a acesteia.
Nu se poate susține în niciun caz că în urma încheierii tranzacției reclamanta ar fi devenit doar titulara unui drept de creanță care ar fi trebuit să fie valorificat împotriva fostului soț sau a moștenitorilor legali ai acestuia înlăuntrul termenului general de prescripție prevăzut de ART.3 din Decretul 167/1958, în condițiile în care nu s-a convenit ca vânzarea să se facă de cel din urmă care ar fi trebuit să-i remită o cotă parte din prețul obținut.
Dacă s-ar accepta că starea de indiviziune dintre reclamantă și fostul său soț s-ar fi sistat efectiv chiar de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de expedient, ar însemna că și cel din urmă este doar creditor asupra cotei de 40% din prețul de vânzare al imobilului, neputându-și aroga vreun drept exclusiv legat de proprietatea asupra acestui bun.
În cauză s-ar fi putut vorbi de calitatea de creditor a reclamantei numai în situația în care s-ar fi realizat vânzarea imobilului în comun de foștii soți și aceasta nu și-ar fi primit cota parte convenită din prețul vânzării, fiind ținută astfel executarea silită a hotărârii de expedient în termenul de 3 ani de la data împlinirii condiției suspensive a înstrăinării casei de locuit.
Cum această condiție suspensivă nu s-a mai împlinit, nici ieșirea din indiviziune nu s-a mai realizat, astfel că reclamanta a revenit la starea de coproprietate în virtutea căreia justifică calitatea procesuală pentru promovarea prezentei acțiuni ce are caracter imprescriptibil.
În consecință, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de cei doi apelanți-pârâți, invocată ca și motiv de apel în prezenta cale de atac, se va respinge ca nefondată.
Relativ la cealaltă critică formulată de apelanți vizând modalitatea concretă de împărțire a imobilului casă de locuit, tribunalul reține în primul rând că, față de modalitatea concretă de prezentare a casei de locuit, astfel cum reiese din expertiza tehnică întocmită la dosarul de fond al cauzei (filele 117-121), aceasta nu este susceptibilă de partajare în natură, nefiind posibilă o eventuală formare a două unități locative funcționale distincte.
În atare condiții, prima instanță a apreciat în mod corect că imobilul se impune a fi atribuit reclamantei, care avea recunoscută o cotă de 60% asupra acestui bun dobândit în perioada căsătoriei, în condițiile ART.30 Codul familiei, prin tranzacția la care s-a făcut anterior referire, având în vedere că celorlalți moștenitorii legali ai defunctului le revenea doar diferența de 40% din imobil, diferență asupra căreia urmau să se aplice cotele legale cuvenite pentru fiecare moștenitor în parte.
Astfel, este de observat că, din cota de 40% din imobil, soției supraviețuitoare îi revenea doar o cotă de 1/4, iar pârâtului, fiu rezultat din cea de a doua căsătorie a defunctului, îi revenea de asemenea o cotă de 1/4, întrucât acesta suportă concursul celorlalți moștenitori legali ai defunctului, respectiv copiii din prima căsătorie - și.
Cum pârâților-apelanți le revenea deci doar o cotă de 2/4 din cele 40 de procente din bunul comun cuvenit defunctului, o asemenea cotă nu putea justifica în niciun caz atribuirea exclusivă în proprietate a locuinței către cei dintâi, indiferent care ar fi situația locative a acestora.
Indiferent de împrejurarea că reclamanta ar mai fi deținut în proprietate o altă locuință, criteriul principal avut în vedere la stabilirea concretă a modalității de împărțeală este reprezentat de cotele cuvenite fiecăreia din părțile în litigiu asupra acestui bun, criteriu ce a făcut-o preferabilă pe reclamanta.
Nu în ultimul rând trebuie observat că o eventuală atribuire a imobilului către soția supraviețuitoare și fiului acesteia ar fi implicat obligarea celor în cauză, în conformitate cu dispozițiile ART.742 Cod civil la plata unor sulte considerabile către reclamantă și respectiv către cei doi copii din prima căsătorie, sulte pe care pârâții-apelanți este evident că nu au de unde să le achite, în condițiile în care chiar aceștia au susținut că au o situație materială și financiară precară, această situație constituind și temeiul pentru care în fața instanței de apel au cerut și au obținut asistență judiciară în condițiile ART.74-77 Cod procedură civilă și ale G 51/2008 sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru datorată în calea de atac, taxă ce se ridica la nivelul sumei de 1557 lei (a se vedea în acest sens cererea de asistență, înscrisurile doveditoare anexate acesteia și încheierea din Camera de Consiliu din 25.09.2008 anexate la filele 54-61 dosar apel).
Pentru aceste considerente, concluzionându-se asupra netemeiniciei apelului declarat, tribunalul l-a respins în consecință, în conformitate cu dispozițiile ART.296 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs apelanții și în motivare, susțin că atribuirea lotului 1 reclamanților este nedreaptă, întrucât suprafața de teren de 1075 mp intravilan este valoroasă și s-ar fi putu împărți în mod egal părților.
Verificând susținerile recurenților potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură civilă curtea reține că recursul este nefondat.
În apel recurenții au fost de acord cu modalitatea de atribuire a masei succesorale compusă dintr-un drept de creanță și 2 trupuri de teren.
Motivele de recurs vizează modul de împărțire a terenurilor și ele nu pot face obiectul analizei atât timp cât nu au fost examinate și de instanța de apel.
Prin această cerere recurenții încearcă a evita calea apelului și acest lucru nu este posibil decât cu încălcarea principiului omisiio medio.
Față de acestea, decizia pronunțată de instanța de apel se găsește a fi corectă și în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul promovat civil promovat de pârâta și reprezentant al lui împotriva deciziei civile nr.238 din 25 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimaților 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.dec..- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./20.04.2009.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe
recurent - REPREZENTANT AL LUI, recurent
și pe intimat - LA CABINET AVOCAT, intimat - LA CABINET AVOCAT, intimat - LA CABINET AVOCAT, pârât, pârât, pârât, având ca obiect
partaj bunuri comune
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- recurent Pârât -
- recurent Pârât - - REPREZENTANT AL LUI
- pârât -
- intimat Reclamant - - LA CABINET AVOCAT
- pârât -
- intimat Reclamant - - LA CABINET AVOCAT
- pârât -
- intimat Reclamant - - LA CABINET AVOCAT
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința nepublică de la 23 Martie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
08 Mai 2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Daniela Părău, Liliana Ciobanu
