Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia /2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr. -/-/-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, - MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. -
Ședința publică de la 23 Martie -
Completul compus din:
PREȘEDINTE
DOSAR NR. -/-/-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, - MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. -
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 23 martie -
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Cauze- judecător
-judecător
-judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâta "" - GRUP B împotriva sentinței civile nr.890 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-/-/-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pentru recurenta-pârâtă avocat, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectdrepturi bănești, dosarul se află la primul termen de judecată și că procedura este completă.
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal scutit de taxa judiciară de timbru.
Apărătorul recurentei-pârâte, motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită judecarea cauzei.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat atât pe excepția invocată cât și pe fond așa cum s-a și motivat, fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.890 din 29 octombrie 2008 Tribunalului Bacău, s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta "", s-a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului și s-a admis în parte acțiunea reclamanților, G, G, -, - fiind obligată pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale constând în suplimentările salariale acordate pentru Paște și C pe perioada 2004 - -, în temeiul art.168 al.1 din Contractul Colectiv de Muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea introductivă reclamanții au chemat în judecată pârâta să le plătească drepturile salariale reprezentând primele de Paști și de C, aferente ultimilor 3 ani, de la data introducerii acțiunii - 31 octombrie - în valoare actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâta prin întâmpinare a susținut că acțiunea este prematur formulată, în raport de prevederile art.168 din întrucât nu au avut loc negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalității de acordare, a criteriilor și condițiilor pentru suplimentările salariale, invocând de asemeni și excepția prescripției dreptului material la acțiune în raport de prevederile art.283 al.1 lit.e din Codul Muncii - deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie neexecutarea obligațiilor din contractul colectiv de muncă, iar termenul în care se poate introduce acțiunea este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Instanța de fond a apreciat că excepția prematurității acțiunii, nu este o excepție propriu zisă, în raport de motivarea invocată, ci o apreciere de fond, privind cuantumul pretențiilor solicitate.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin CCM pe anul 2003 la art.168 al.1 s-a convenit ca salariații ""SA să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu iar aliniatul 2 stabilit că, pentru anul 2003 în aplicarea art.168 și art.10 din aceste prime solicitate în cauză, au fost incluse în salariul fiecărui angajat, astfel încât reclamanții le-au primit în această modalitate.
Întrucât pârâta a susținut că a inclus aceste sporuri în salariile primite de reclamanți în anii următori, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, însă, pârâta, în sarcina căreia s-a pus efectuarea probei, a refuzat să avanseze cheltuielile necesare administrării probei, situație în care s-a apreciat că aceasta nu a făcut proba achitării acestor sume reclamanților, motiv pentru care s-a considerat ca fiind admisibilă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat și motivat în termen și scutit de plata taxei de timbru conform art.15 lit.a din Legea 146/1997.
În motivarea recursului se arată, în esență că hotărârea pronunțată este netemeinică și nelegală întrucât a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, deoarece suplimentările salariale prevăzute de art.168 din CCM(incluse la alt capitol decât al salarizării) au caracter neperiodic și nu sunt drepturi salariale în înțelesul Codului Muncii, fiind drepturi fără caracter periodic izvorâte din contractul colectiv de muncă. Neacordarea acestora echivalează cu neexecutarea contractului colectiv de muncă, fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni de la nașterea dreptului.
A susținut recurenta că a achitat toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile, incluzându-se drepturile stabilite ca suplimentări de Paște și de C în salariile acordate și după anul 2003 și întrucât au existat discuții cu privire la interpretarea unor clauze neclare s- întrunit comisia paritară, iar cele stabilite au format obiectul unui act adițional la. care a fost înregistrat sub nr.1090/22.02.2008 și în care se statuează că, pe baza acordului dintre "" și "" SA, începând cu anul 2003, primele de Paști și de C, au fost incluse în salariul de bază lunar al tuturor angajaților, devenind parte a salariului ca întreg, fără a mai fi necesară individualizarea ca atare în mod distinct.
Arată recurenta, că în situația în care se va găsi, totuși întemeiată acțiunea, să se aibă în vedere faptul că modul de calcul al sumelor pretinse este eronat, pornind de la nivelul salariului de bază mediu pe, indicat de reclamanți. Calculele eronate provin de la solicitarea reclamanților de a li se achita aceste drepturi în funcție de salariul de bază brut și nu mediu așa cum prevăd dispozițiile art.168 din, iar sumele reținute de instanța de fond ca fiind datorate reclamanților sunt impozabile, nedatorându-li-se în totalitate.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs Curtea de Apel reține următoarele:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune în raport de natura dreptului pretins, se va aprecia că acest motiv este nefondat.
Aceasta întrucât, prin art.168 din se stipulează că salariații vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și C de osuplimentaredrepturilor salariale, suplimentare în cuantum egal salariului de bază mediu brut pe societate.
Rezultă, astfel că, dreptul acordat cu prilejul celor două sărbători este un drept de natură salarială, fapt de altfel confirmat implicit de recurentă prin susținerea constantă, conform căreia începând cu anul 2003, acest drept a fost inclus în salariul de bază al angajaților.
În acest context, se constată că salariații s-au adresat instanței pentru plata unor drepturi salariale neplătite de recurentă, drepturi pentru care, dreptul la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.166 al.1 Codul Muncii și nu de cel de 6 luni prevăzut de art.283 al.1 lit.e al aceluiași act normativ, pentru acțiunile izvorâte din neexecutarea clauzelor
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs privind fondul litigiului se va aprecia că nu este fondat că soluția instanței de fond este corectă.
Contractul colectiv de muncă prevede la art.168 al.1 prevede că salariații SNP "" SA vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SNP "" SA. Aliniatul 2 al aceluiași articol stipulează, faptul că pentru anul 2003 suplimentările de la aliniatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate de "", precizând, totodată faptul că în anul 2003 suplimentările salariale de la al.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Deși s-a susținut că textul al.2 al articolului menționat a fost modificat în anul 2005, se observă că modificarea are în vedere tot referiri la suplimentările din anul 2003, care se menționează că au fost incluse în salariile primite de angajați.
Se va aprecia, de aceea că drepturile stipulate în art.168 al.1 din CCM. au fost incluse în salariile intimaților doar pentru anul 2003, nu și pentru anii 2005 - -, pentru care, în CCM, dreptul suplimentar este prevăzut, în mod expres, explicit, separat de salariul mediu de bază.
De asemeni se constată că salariul mediu de bază prevăzut în art.168 al.1 al contractului colectiv de muncă este diferit de la an la an, context în care nu poate fi reținută susținerea recurentei conform căreia dreptul suplimentar în cuantum egal cu al salariului mediu de bază ar fi inclus în calculul acestuia, recurenta neprobând în niciun mod acest faE.
În ce privește adresele nr.5140/31 august - și 3793/18 iunie - ale Comisiei Paritare și actul adițional la. înregistrat sub nr.1090 din 22 februarie 2008, de care recurenta se prevalează, ca exprimând voința părților referitoare la interpretarea al.1 și 2 al art.168 din nu prezintă relevanță în cauză, întrucât actul adițional este ulterior încetării efectelor contractelor colective de muncă pe anii 2004 - -, perioadă pentru care sunt pretinse drepturile din prezenta cauză.
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs se va aprecia că este nefondat, întrucât deși instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize contabile care să verifice calculele drepturilor pretinse, pârâta-recurentă a refuzat plata onorariului expertului, probă dispusă neputându-se efectua.
Mai mult nu a prezentat în instanță un calcul propriu care să evidențieze o altă modalitate de calcul care să poată fi verificată de instanță pentru a se aprecia asupra susținerilor recurentei.
Indicarea de către recurentă a adresei nr.2919/2002 prin care s-a stabilit și calculat în anul - salariul de bază mediu, retroactiv pe anii 2003 - -, nu poate fi reținută în sprijinul susținerii că ar fi fost eronat calculate sumele în cauză, întrucât cele menționate în adresă sunt contradictorii în raport de adresele comunicate anual, așa cum de altfel, în mod corect a reținut și instanța de fond.
Privitor la faptul că sumele stabilite ca fiind datorate de recurentă sunt impozabile, nici această susținere nu poate fi reținută, atât timp cât recurenta nu și-a făcut aceste apărări la fondul cauzei și nu a probat aceste susțineri prin administrarea probei cu expertiză contabilă.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art.3041Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Respinge recursul civil ca nefondat promovat de pârâta "" - GRUP B împotriva sentinței civile nr.890 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr.-/-/-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 martie -.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
Red.sent.- /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./6.04.-
Președinte:CauzeJudecători:Cauze
