Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 509/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 509
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul G, domiciliat înTârgoviște- jud. D, împotriva deciziilor civile nr. 263 din 20 iunie 2008 și nr. 57 din 16 februarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta (G), cu domiciliul ales la Cabinet Av. cu sediul în Târgoviște-.31.C.4 11, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât G, asistat de avocat, din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 33/2009 și intimata reclamantă (G) reprezentată de avocat, din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațiale nr. 24/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către recurentul-pârât G notă de timbraj, chitanța nr. - din 28 mai 2009 în valoare de 775,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar în valoare de 3,00 lei, precum și un set de înscrisuri cu borderou explicativ (filele 28 - 54 dosar), înregistrate sub nr. 10841 din 28 mai 2009.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul pârât, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs depuse în scris la dosar, arătând în esență că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, au fost încălcate dispozițiile art. 6738Cod procedură civilă, apelul nefiind îndreptat și împotriva încheierii de partaj din data de 2 aprilie 2007.
Susține că reclamanta a solicitat în partajul de bunuri comune introducerea la masa de partaj a unui imobil aflat în proprietate indiviză și este inadmisibilă o acțiune fundamentată pe un drept de creanță asupra unui imobil în proprietate indiviză.
Invocă excepția de inadmisibilitate unei acțiuni în despăgubire fundamentată în fapt pe dreptul de creanță reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor și extinderilor făcute la un imobil coproprietatea unor terți nechemați în judecată.
De asemenea invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului privind obligarea acestuia la plata contravalorii îmbunătățirilor și extinderilor asupra unui imobil, proprietatea unor terți.
În speța dedusă judecății, reclamanta trebuia să-i cheme în judecată pe proprietarii imobilului unde pretinde că a făcut îmbunătățiri, dreptul său de creanță putând fi solicitat numai de la proprietarul imobilului și nicidecum de la pârâtul neproprietar care se afla, ca și reclamanta, în aceiași situație.
Pentru considerentele arătate și dezvoltate pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului în tot a deciziei recurate în sensul respingerii apelului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul, solicită respingerea excepției inadmisibilității invocată de recurent dat fiind ca prin prezenta acțiune au solicitat partajarea bunurilor comune, și nu un drept de creanță distinct față de proprietarii imobilului.
Referitor la excepția calității procesuale pasive, este greșit invocată întrucât nu terții puteau să fie obligați la plata îmbunătățirilor așa cum greșit se pretinde, față de faptul că îmbunătățirile au fost făcute de reclamantă și de pârât la imobilul care este proprietatea mamei acestuia din urmă. Solicită respingerea acestei excepții.
Față de invocarea motivelor prevăzute de art.304 pct.7 Cod procedură civilă, acestea nu pot fi primite, acest motiv vizează mai mult netemeinicia decât nelegalitatea hotărârilor atacate, iar față de art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocat nu are alăturat, expres, textul legal la care se referă.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziilor atacate ca fiind legale.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 5114 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 4854/- s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta G împotriva pârâtului G, s-a admis în parte cererea completatoare formulată de pârât, s-a dispus partajarea bunurilor comune potrivit completării la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert, omologând varianta de lotizare finală întocmită de instanță, a obligat pârâtul la restituirea bunurilor proprii ale reclamantei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 434,3 lei cheltuieli de judecată.
În cererea introductivă reclamanta Gac hemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.
Prin încheierea de admitere în principiu din 2 aprilie 2007, în temeiul art. 6735Cod pr.civilă instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună și potrivit art. 6736Cod pr.civilă a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea auto și a unei expertize în specialitatea evaluări bunuri mobile în vederea evaluării și formării loturilor.
Pentru a pronunța sentința civilă nr. 5114/17 decembrie 2007, instanța de fond reținut că prima variantă propusă de expert respectă posesia actuală și folosirea bunurilor, acordul părților, cu excepția autoturismului care va fi cuprins în lotul pârâtului întrucât se află în posesia acestuia; nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că atât datoriile, cât și bunurile achiziționate prin credit, să fie cuprinse în lotul pârâtului, având în vedere că potrivit art. 30 și 32 Codul familiei și bunurile respective și datoriile sunt comune fiind dobândite și respectiv contractate în timpul căsătoriei; conform art. 480 cod civil dreptul de proprietate este dreptul real care conferă titularului dreptul de a întrebuința lucrul potrivit naturii și destinației sale, de a-l folosi și de a dispune de el în mod exclusiv și perpetuu în cadrul și cu respectarea dispozițiilor legale.
Împotriva sentinței civile nr. 5114 din 17 decembrie 2007 declarat apel reclamanta G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond a nesocotit toate probele care dovedeau în mod evident că au edificat împreună imobilul construcție, astfel cum rezultă și din depozițiile martorilor care au descris în detaliu forma în care s-au achitat toate cheltuielile pentru construcție, confirmate și de martorii pârâtului-reclamant și cu privire la bunurile imobile instanța a nesocotit declarațiile martorilor care arătau că au fost achiziționate mai multe bunuri, cât privește expertiza efectuată de expert, toate bunurile au fost subevaluate.
Pentru toate aceste critici a solicitat admiterea apelului, modificarea IAP-ului, în sensul reținerii la masa de partaj a imobilului și a celorlalte mobile și reevaluarea centralei termice.
Prin întâmpinarea formulată intimatul-pârât Gaa rătat că hotărârea instanței de fond este întemeiată, că imobilul este construit de către mama sa, pe terenul ei, pe cheltuiala ei și inclusiv prin împrumuturile, fiind proprietatea ei și în drept și în fapt; că centrala termică a fost achiziționată prin Banca Transilvania, iar cu privire la bunurile mobile arată că este de acord să le plătească, dar să i se precizeze care este suma, întrucât a și cerut o adresă în acest sens, solicitând în consecință respingerea apelului.
Prin decizia civilă nr. 263 din 20 iunie 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis apelul reclamantei, a schimbat în parte încheierea din 2 aprilie 2007 în sensul completării masei bunurilor comune, așa cum au fost descrise în dispozitivul deciziei, au fost păstrate restul dispozițiilor și numiți experți de specialitate.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauza. Astfel depoziția martorului trebuia înlăturată ca fiind subiectiva, în condițiile în care martora a confirmat cele susținute de apelanta, în sensul că, martorul este concubinul mamei intimatului parat, martora arătând ca "numitul este soțul nelegitim al mamei paratului."
Din întregul material probator administrat în cauză, în special depozițiile martorilor audiați la solicitarea apelantei reclamante, rezulta cu certitudine că soții au construit și îmbunătățit, în timpul căsătoriei pe terenul mamei intimatului pârât, imobilul așa cum el a fost solicitat în cererea introductivă. Este de reținut depoziția martorului (nașul părților) rezultă că soții au edificat imobilul prin împrumuturi contractate și plătite de aceștia. Depoziția martorei intimatului parat, nu este de natura a combate depozițiile celor doi martori ai apelantei.
Apărarea intimatului parat în sensul că mama sa a edificat și îmbunătățit imobilul solicitat a fi partajat, cu banii proveniți din vânzarea unui teren, nu poate fi primită în condițiile în care este o simpla afirmație, nesusținută de probe, în special copia contractului de vânzare-cumpărare, ce putea fi cu ușurință depusă la dosar.
Faptul că autorizația de construcție a fost eliberată pe numele mamei intimatului nu are nici o relevanță asupra contribuției foștilor soți la edificarea și îmbunătățirea imobilului, căci autorizația de construcție nu face decât dovada îndeplinirii cerințelor impuse de Legea 50/1991, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate.
O altă serie de argumente în sprijinul celor solicitate de apelanta reclamantă îl constituie faptul, arătat și în motivele de apel, că soții au locuit și s-au comportat față de imobilul edificat și îmbunătățit ca și proprietari, între locuința acestora și a mamei intimatului existând un zid și, așa cum a arătat și reclamanta "de ce și-ar fi făcut în propria casă mama reclamantului un zis despărțitor, îngreunându-și circulația dintr-o cameră în alta????, precum și faptul că dacă într-adevăr mama intimatului ar fi avut o contribuție exclusivă la edificare și îmbunătățire ar fi intervenit în proces printr-o cerere în interes propriu sau cel puțin în interesul intimatului".
Singura contribuție a mamei intimatului, care reiese din probatoriul administrat - depozițiile martorilor coroborate cu răspunsul la interogatoriu al apelantei, o reprezintă suma de 5000 lei.
După efectuarea expertizelor, instanța de apel a pronunțat decizia civilă nr. 57 din 16 februarie 2009 prin care a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus partajarea bunurilor mobile cuprinse în încheierea din 10 decembrie 2007 și variantei Aar aportului de expertiză, cu păstrarea restului dispozițiilor și obligarea intimatului la 1510 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probatoriului administrat în cauza. Astfel depoziția martorului trebuia înlăturată ca fiind subiectiva, în condițiile în care martora a confirmat cele susținute de apelanta, în sensul că, martorul este concubinul mamei intimatului parat, martora arătând ca "numitul este soțul nelegitim al mamei paratului."
- din întregul material probator administrat în cauză, în special depozițiile martorilor audiați la solicitarea apelantei reclamante, rezulta cu certitudine că soții au construit și îmbunătățit, în timpul căsătoriei pe terenul mamei intimatului pârât, imobilul așa cum el a fost solicitat în cererea introductivă. Este de reținut depoziția martorului (nașul părților) rezultă că soții au edificat imobilul prin împrumuturi contractate și plătite de aceștia. Depoziția martorei intimatului parat, nu este de natura a combate depozițiile celor doi martori ai apelantei;
- apărarea intimatului parat în sensul că mama sa a edificat și îmbunătățit imobilul solicitat a fi partajat, cu banii proveniți din vânzarea unui teren, nu poate fi primită în condițiile în care este o simpla afirmație, nesusținută de probe, în special copia contractului de vânzare-cumpărare, ce putea fi cu ușurință depusă la dosar;
- faptul că autorizația de construcție a fost eliberată pe numele mamei intimatului nu are nici o relevanță asupra contribuției foștilor soți la edificarea și îmbunătățirea imobilului, căci autorizația de construcție nu face decât dovada îndeplinirii cerințelor impuse de Legea 50/1991, aceasta nefăcând dovada dreptului de proprietate.
- o altă serie de argumente în sprijinul celor solicitate de apelanta reclamantă îl constituie faptul, arătat și în motivele de apel, că soții au locuit și s-au comportat față de imobilul edificat și îmbunătățit ca și proprietari.
Împotriva acestor decizii a declarat recurs pârâtul G criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând pe cale de excepție inadmisibilitatea unei acțiuni de despăgubire fundamentată pe drepturile de creanță, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor făcute la un imobil, coproprietatea unor terți, nechemați în judecată.
O altă excepție este cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, privind obligarea acestuia la plata contravalorii îmbunătățirilor și extinderilor asupra unui imobil proprietatea unor terți, instanța de judecată nu a dorit să observe că îmbunătățirile și extinderile au fost efectuate de cei doi soți în calitate de tolerați la un imobil proprietatea unor terți care nu au stat în judecată.
Pe fond, recurentul-pârât a susținut că instanțele anterioare au făcut o apreciere greșită a probelor administrate, astfel, depoziția martorului trebuia înlăturată ca fiind subiectivă, acesta fiind concubinul mamei intimatului-pârât, situație confirmată de martora.
Din celelalte probe administrate, rezultă că soții au construit respective îmbunătățiri și extinderi la imobil, ei comportându-se ca adevărați proprietari ai acestuia, singura contribuție a mamei intimatului fiind suma de 5000 lei.
Susține recurentul-pârât că decizia din apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă și art. 6738Cod pr.civilă, apelul nefiind îndreptat și împotriva încheierii de partaj din 2 aprilie 2007, criticile formulate cu privire la această încheiere trebuiau respinse, ca inadmisibile.
Au fost încălcate și dispozițiile Legii nr. 146/1997, instanța de apel nu a stabilit taxa judiciară de timbru datorată de apelantă la valoarea extinderilor și îmbunătățirilor pretinse.
O altă critică se referă la neconcordanța dintre motivarea hotărârii și materialul probator administrat ceea ce echivalează cu o motivare necorespunzătoare, atrăgând incidența dispozițiilor art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
Revenind la aprecierea materialului probator, recurentul-pârât arată că depozițiile martorilor, au fost ridicate de către instanța de apel la rangul de probe certe, deși nu sunt susținute de nici o altă probă, cu atât mai mult cu cât aceștia fac referire doar la o parte din îmbunătățirile menționate de reclamantă în cererea introductivă.
Instanța de apel stabilește, fără nici un suport probator că vânzarea bunurilor mobile către martora s-a făcut fără acordul reclamantei și este obligat pârâtul să aducă la masa de partaj această sumă.
Se solicită pentru motivele invocate admiterea recursului și modificarea hotărârii potrivit criticilor invocate.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual tuturor criticilor invocate.
În susținerea motivelor de recurs, recurentul-pârât a depus la dosar, în copie, o serie de înscrisuri.
Curtea, examinând deciziile recurate prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la excepțiile invocate, respectiv cea a inadmisibilității acțiunii și cea a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, acestea sunt neîntemeiate, deoarece prin cererea de chemare în judecată au fost solicitate în cadrul partajului de bunuri comune îmbunătățirile aduse imobilului situat în Târgoviște- și nu un drept de creanță distinct față de proprietarii acestuia, îmbunătățiri care de altfel au și fost dovedite cu probele administrate.
Neîntemeiată este și cealaltă excepție, deoarece, așa cum am arătat anterior, ne aflăm în cadrul unui partaj de bunuri comune, îmbunătățirile au fost efectuate de părți, iar partajarea se face între cei doi foști soți, prin urmare nu se putea dispune obligarea la plata acestor îmbunătățiri a unor terțe persoane.
De altfel, există și dreptul de dispoziție al părții în cadrul procesului civil, cadrul procesual a fost fixat de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, iar dacă s-ar fi pretins că îmbunătățirile au fost făcute de mama recurentului-pârât, aceasta avea la îndemână instituția cererii de intervenție în interes personal sau a uneia dintre părți prin care să solicite contravaloarea lor.
Și criticile care vizează aspectele de fond sunt neîntemeiate, astfel chiar dacă nu s-ar face în mod expres mențiunea, că apelul se îndreaptă și împotriva încheierii interlocutorii de partaj, instanța va analiza și această încheiere, practica instanței fiind constantă în acest sens, în cauza de față a fost menționat faptul că se atacă și încheierea de partaj.
De altfel, dispozițiile art. 6738coroborat cu art. 282 alin.2 Cod pr.civilă arată că încheierile prevăzute la art.6736alin.1 și art. 6737Cod pr.civilă pot fi atacate cu apel sau, după caz, cu recurs odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s- întrerupt cursul judecății.
Rezultă așadar că încheierile de admitere în principiu sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârea dată asupra fondului și fiind o încheiere care nu întrerupe cursul judecății se atacă odată cu fondul.
Toate celelalte critici invocate de către recurentul-pârât reprezintă o reapreciere probelor administrate la instanțele anterioare, ele fiind motive de netemeinicie care nu pot face obiectul analizei în această cale a recursului, în cadrul căreia se discută doar motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 Cod pr.civilă.
Rezultă așadar, pentru toate considerentele mai sus expuse, că recursul apare ca nefondat și va fi respins, ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă.
Urmează să fie respinse ca neîntemeiate și excepțiile de inadmisibilitate a acțiunii și de lipsă de calitate procesuală pasivă a pârâtului invocate în cadrul motivelor de recurs.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod pr.civilă recurentul-pârât va fi obligat la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Respinge excepția de inadmisibilitate și de lipsă de calitate procesuală pasivă.
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul G, domiciliat înTârgoviște- jud. D, împotriva deciziilor civile nr. 263 din 20 iunie 2008 și nr. 57 din 16 februarie 2009, ambele pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta (G), cu domiciliul ales la Cabinet Av. cu sediul în Târgoviște-.31.C.4 11, jud.
Obligă recurentul-pârât la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 3 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red.CP
Tehnored.NM
2ex.
23.06.2009
f- Judecătoria Târgoviște
a- Tribunalul Dâmbovița
,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elisabeta
