Servitute de trecere. Jurisprudenta. Decizia 507/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
DOSAR NR-
DECIZIA NR.507
Ședința publică din data de 3 iunie 2009
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâții Primăria Comunei Tătărani - prin Primar, cu sediul în com. Tătărani jud. D și Consiliul Local Tătărani, sediul în com. Tătărani jud. D, împotriva deciziei civile nr. 516 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. Tătărani sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenții-pârâți Primăria Comunei Tătărani - prin Primar,Consiliul Local Tătărani și intimata-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul Serviciului Registratură s-a depus la dosar de către intimata-reclamantă întâmpinare, înregistrată sub nr. 9281 din 30 aprilie 2009, iar recurenta-pârâtă Primăria Comunei Tătărani - prin Primar a transmis prin fax note scrise, înregistrate sub nr. 9486 din 6 mai 2009, în cadrul cărora solicită și judecarea cauzei în lipsă conform art.242 al.2 Cod pr.civilă, precum și dovada de achitare a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în cuantum de 10 lei conform chitanței nr.-/14.04.2009, timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 13.12.2006 reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria Tătărani, solicitând instituirea unei servituți de trecere pe terenul pârâtei.
În motivare reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 7380/1994 a Judecâtoriei Târgoviște i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra unui teren de 0,31 ha, fiind pusă în posesie asupra unei suprafețe de 0,11 ha. deoarece nu are posibilitate de trecere reclamanta a solicitat să i se constituie un drept de servitute pe terenul pârâtei.
Prin sentința civilă nr.4399/12.11.2007, Judecătoria Târgoviștea respins acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtele Primăria comunei Tătărani și Consiliul Local Tătărani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamanta stăpânește în comuna Tătărani un teren în suprafață de 1100 mp care are drept vecini la nord pe, la est Primăria Tătărani, la sud și la vest pădurea și că în conformitate cu raportul de expertiză, terenul nu are ieșire la calea publică, iar din completarea la raportul de expertiză din data de 2.11.2007 coroborată cu cele cuprinse în MO României partea 1 din 24.04.2002 reiese că terenul aparține domeniului public al comunei Tătărani.
A mai reținut instanța că potrivit art.13 din Legea nr.213/1998 servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care aceste servituți sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate, ori în speță este evident că activitatea unității de învățământ care beneficiază de terenul proprietate publică ar fi afectată de servitutea care ar permite accesul nerestricționat al reclamantei la terenul acesteia, mai mult din raportul de expertiză reiese că reclamanta are vecini care dețin terenuri aflate în proprietate privată și care au acces la drumul public, în aceste condiții grevarea cu un drept de servitute a proprietății publice nu apare oportună, reclamanta putând solicita constituirea servituții pe terenuri aflate în circuitul civil, precum și faptul că art.618 impune ca trecerea să se facă prin locul care a pricinuit cea mai mică pagubă fondului aservit și nu neapărat pe drumul cel mai scurt pe calea publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în urma probatoriului administrat, instanța a apreciat că aplicarea dispozițiilor Codului civil care reglementează acest domeniu, nu este posibilă întrucât terenul care constituie fondul aservit face parte din domeniul public, în condițiile în care stăpânește terenul de circa 16 ani și nu există nici o ieșire la calea publică; de asemenea instanța nu a stabilit corect situația de fapt și a făcut o aplicare greșită a legii și trebuia să stabilească dacă sunt îndeplinite cerințele textelor de lege și să țină seama de legile speciale incidente în acest domeniu și în același timp era obligată să țină seama de principiile stabilite prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv cele prevăzute de art.6, motiv pentru care solicită admiterea apelului și pronunțarea unei sentințe temeinice și legale.
Prin întâmpinarea formulată intimatele au solicitat respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, susținând că legea permite instituirea unui drept de servitute asupra unui bun din domeniul public, numai în cazul în care servitutea este compatibilă cu uzul sau interesul public, în acest sens sunt și opiniile exprimate în literatura de specialitate, or, în prezenta cauză stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietate publică aparținând Primăriei comunei Tătărani, teren pe care este edificată o construcție de interes social-grădinița nu este compatibilă cu interesul public, mai mult decât atât, chiar reclamanta prin precizările depuse la data de 2.02.2007 a afirmat că mai există și alte căi de acces la drumul public.
Prin decizia civilă nr. 516 din 22 decembrie 2008, tribunalul a admis apelul declarat de apelanta reclamantă împotriva sentinței civile nr.4399/12.11.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte Primăria comunei Tătărani și Consiliul Local Tătărani.
A schimbat în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii și stabilirii unui drum de servitute în favoarea imobilului apelantei reclamante pe aliniamentul, e, d, f, g, conform schiței aferente raportului de expertiză, (fila 41) dosar apel, cu acordarea unei despăgubiri anuale de către reclamantă pârâtei în cuantum de 71,50 lei.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere faptul că terenul stăpânit de către apelantă a fost dobândit în baza Legii nr.18/1991 și întrucât nu exista o ieșire la calea publică avea posibilitatea ca potrivit art.616 și urm. cod civil să reclame un asemenea drept de ieșire la calea publică.
Invocă instanța în motivarea respingerii cererii faptul că terenul pe care se reclamă ieșirea la calea publică face parte din domeniul public și potrivit art.13 alin.1 din Legea nr.213/1998, servituțile create pe aceste terenuri sunt valabile doar în măsura în care ele sunt compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile afectate.
S-a demonstrat cu înscrisurile depuse la dosar că terenul ce i-a fost reconstituit i-a fost luat apelantei alături de alți 2000 mp în baza Decretului nr.115/1959, iar instanța de judecată prin sentința civilă nr.7380/1994 a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și pentru acești 2000 mp și cu toate demersurile făcute de apelantă, această hotărâre nu a putut fi adusă la îndeplinire și nu s-a dispus eliberarea titlului de proprietate.
Din raportul de expertiză întocmit a rezultat fără dubiu că terenul apelantei este un loc înfundat și că există o imposibilitate absolută de ieșire la calea publică și deși instanța de fond constată acest lucru, respinge cererea, invocând dispozițiile art.13 din Legea nr.213/1998.
Jurisprudența a stabilit că instituirea unei servituți de trecere poate fi dispusă și în privința terenurilor proprietate publică, și deși folosința bunurilor din domeniul public nu se atribuie exclusiv unei persoane determinate, ci populației, subiect abstract și nedeterminat, atunci când o persoană din sfera publicului este vătămată, ea poate recurge la acțiunile de drept civil, restabilirea situației anterioare, acest lucru fiind în consens și cu principiile prev. de art.6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Se poate observa că terenul destinat drumului de trecere nu este imperios necesar activităților curente și de interes public, cu atât mai mult cu cât apelanta reclamantă a susținut că este de acord să ofere în schimb o suprafață echivalentă cu aceeași destinație.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză, latura ce mărginește terenul la calea publică rămas în proprietatea pârâților ar avea o lungime de 18,10 ceea ce ar asigura un acces facil la presupusul edificiu cu destinație de grădiniță, astfel că amenajarea acestui teren alături de cel oferit în schimb ar oferi posibilitatea amenajării unui drum de trecere și de acces la acest edificiu.
De asemenea, instanța de fond reținând că există vecini ai reclamantei care ar face inoportună grevarea cu un drept de servitute a unui teren proprietate publică, omite un aspect foarte important și anume că vecinii acestui teren sunt pădurea și alte două persoane fizice, ori prin pădure-care aparține domeniului public-nu se poate constitui o servitute de trecere.
Având în vedere aceste considerente, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în apel din care rezultă că pe teren există o construcție dezafectată ce nu a mai fost folosită de mai bine de 10 ani datorită lipsei de fonduri, iar constituirea unui drept de acces prin incinta acestei grădinițe nu ar afecta în nici un mod funcționarea sa, se impune ca cererea formulată de reclamantă să fie admisă și să se stabilească un drept de servitute pe aliniamentul e, d, f, g, cu obligația reclamantei de a despăgubi pârâta cu suma de bani menționată în raportul de expertiză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Primăria Comunei Tătărani - prin Primar, jud. D și Consiliul Local Tătărani, jud. D criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Arată pârâții că terenul asupra căruia intimata a obținut constituirea unei servituți de trecere aparține domeniului public al comunei Tătărani, iar potrivit dispozițiilor art.13 din Legea nr. 213/1998 se permite instituirea unui drept de servitute asupra unui bun din domeniul public numai în cazul în care servitutea este compatibilă cu uzul sau interesul public, iar în speță stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietate publică aparținând comunei Tătărani, teren pe care se amenajează o construcție de interes social - grădinița - nu este compatibilă cu interesul public.
Mai mult, după cum reiese și din raportul de expertiză, prin terenul proprietatea moștenitorilor poate fi amenajat un acces din drumul public la acest teren al reclamantei, dar suprafața de teren ce ar fi afectată de acest acces la drumul public ar fi mai mare ca suprafață, ajungându-se la 180 mp. față de situația în care s-ar aplica varianta A de acces la drumul public, prin proprietatea Primăriei Tătărani, care ar afecta o suprafață de teren mai mic, de numai 164 mp.
Însă, art.618 Cod civil impune ca trecerea să se facă prin locul care ar pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit și nu neapărat pe drumul cel mai scurt spre calea publică.
Curtea, examinând decizia atacată,prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, va modificare în tot decizia și va menține sentința, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 13 din Legea nr.213/1998 servituțile asupra bunurilor din domeniul public sunt valabile numai în măsura în care acestea sunt compatibile cu uzul sau interesul public. Prin urmare, în speță, stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietate publică aparținând comunei Tătărani, nu este compatibilă cu interesul public.
Articolul 618 Cod civil prevede expres că trecerea trebuie să se facă prin locul care ar pricinui cea mai mică pagubă fondului aservit și nu neapărat pe drumul cel mai scurt spre calea publică.
În fine, concluzionând Curtea urmează ca în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă să admită recursul, să modifice în tot decizia nr. 516/22 decembrie 2008 Tribunalului Dâmbovița și să mențină sentința civilă nr.4399/12 noiembrie 2007 Judecătoriei Târgoviște ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâții Primăria Comunei Tătărani - prin Primar, cu sediul în com. Tătărani jud. D și Consiliul Local Tătărani, sediul în com. Tătărani jud. D, împotriva deciziei civile nr. 516 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în com. Tătărani sat jud.
Modifică în tot decizia sus menționată și menține sentința civilă nr. 4399 pronunțată la data de 12 noiembrie 2007 de Judecătoria Târgoviște.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 3 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
C ,
Grefier,
Red. EG
Tehnored.AB
2 expl./12.06.2009
nr- Judecătoria Târgoviște
n r- Trib.
;
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu, Elisabeta
