Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 56/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR.56
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâta, domiciliată în com. sat de, jud.B și de reclamantul, domiciliat în B,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr.324/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intervenienții și, ambii domiciliați în B,-,.2..2,.10, jud.
Recursul declarat de pârâta este timbrat cu 224 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/4.12.2007 și 3 lei timbru judiciar și cu 10 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.27915 și 0,15 lei timbru judiciar, recursul declarat de reclamantul este timbrat cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.27995/22.01.2008, iar cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului formulată de intervenienții și este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.27990/22.01.2008, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a răspuns recurenta-pârâtă personal și asistată de avocat - din Baroul d e Avocați B, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, recurentul-reclamant reprezentat de avocat G din Baroul d e Avocați B potrivit împuternicirii avocațiale nr.140/21.01.2008 depusă la dosar și intervenienții și reprezentați de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat G depune la dosar cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant formulată de intervenienții și, dovada achitării de către recurentul-reclamant a taxei judiciare de timbru de 10 lei potrivit chitanței seria - nr.27995/22.01.2008 și dovada achitării de către intervenienții și a taxei de timbru de 10 lei potrivit chitanței seria - nr.27995/22.01.2008, și precizează că aceștia nu au fost părți în cauză la instanța de fond și apel.
Avocat - pentru recurenta-pârâtă invocă excepția lipsei mandatului apărătorului intervenienților și pentru formularea și susținerea cererii de intervenție accesorie în interesul recurentului - reclamant, solicitând ca acesta să facă dovada în acest sens.
Avocat G depune la dosar împuternicirea avocațială nr. 140/21.01.2008.
Curtea apreciază că apărătorul intervenienților și are mandat pentru formularea și susținerea cererii de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant, cererea fiind semnată pentru intervenienți.
Curtea acordă cuvântul părților asupra cererii de intervenție accesorie în interesul recurentului.
Avocat G având cuvântul, arată că în apartamentul în litigiu locuiesc intervenienții și, care sunt fiul și respectiv nora lui și, care sunt divorțați și locuiesc fiecare la un alt domiciliu.
Mai arată că, având acordul ambilor părinți că le vor face un act de vânzare-cumpărare pe apartament, intervenienții au adus acestuia o serie de îmbunătățiri și au achitat datoriile restante la întreținere, însă recurenta-pârâtă a refuzat să vândă cota sa de proprietate din acest bun imobil.
Solicită admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie iar pe fond admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul de a se atribui bunul imobil în lotul recurentului, pentru a se putea încheia un contract de vânzare-cumpărare între acesta și intervenienți, după ce se va efectua plata sultei ce se cuvine recurentei-pârâte.
Avocat - având cuvântul arată că nu se opune la admiterea în principiu a cererii de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant.
Curtea, admite în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant formulată de intervenienții și.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru recurentul-reclamant, arată că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile legale, schimbând sentința instanței de fond și dispunând ca bunul imobil să fie atribuit în lotul pârâtei- apelante.
Apreciază că decizia recurată conține motive contradictorii, întrucât în condițiile în care instanța a apreciat că nu se mai impune o altă evaluare a apartamentului, deoarece părțile au convenit un anumit preț, în contradicție cu această reținere s-a dispus atribuirea bunului imobil în lotul apelantei-pârâte.
Solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul de a se atribui bunul imobil în lotul recurentului-reclamant.
Avocat - având cuvântul arată că decizia civilă nr.324/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău este nelegală, dată cu aplicarea greșită a legii.
Consideră că în mod greșit instanța de apel nu a reținut contribuția recurentei-pârâte în cotă de 82% la dobândirea bunului imobil și de 18% în favoarea recurentului - reclamant, cu toate că recurenta a achitat după divorț suma de 80.000
lei din surse proprii, sumă ce reprezintă plata ratelor lunare cumulate pentru bunul imobil cumpărat, aspect care a fost recunoscut și de recurentul-reclamant.
În ceea ce privește cea de-a doua critică referitoare la faptul că decizia pronunțată în apel cuprinde motive de nelegalitate, arată că în condițiile în care instanța a dat eficiență susținerilor recurentei-pârâte, în sensul că nu se justifică menținerea reținerii cotei diferențiate de 92,7% în favoarea recurentului-reclamant la dobândirea apartamentului, pe de altă parte se reține contribuția comună și egală a soților de, deși calculele matematice demonstrează contribuția recurentei-pârâte ca fiind mai mare.
Solicită respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant și admiterea recursului recurentei-reclamante, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul stabilirii corecte a procentului de contribuție la dobândirea bunului imobil, respectiv a cotei de 82% pentru recurenta-pârâtă și de 18% pentru recurentul-reclamant.
Solicită respingerea cererii de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant ca nefondată.
Avocat G având cuvântul cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă, arată că nu se putea face în apel o cerere de reîmpărțire a bunului imobil.
Solicită respingerea recursului ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.4767/2006 pe rolul Judecătoriei Buzău, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, cu contribuții diferite.
În motivarea acțiunii reclamantul a precizat că a fost căsătorit cu pârâta în perioada anilor 1970-1993, că prin sentința civilă nr.664/3.09.1993 pronunțată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.1901/1993 s-a declarat desfăcută căsătoria lor, că în perioada conviețuirii au dobândit apartamentul nr.21 situat în B, str.-,.2.. așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr.14571/1.04.1992, apartamentul a fost cumpărat la prețul de 143.605 lei cu plata în rate, în timpul căsătoriei a achitat împreună cu pârâta suma de 14361 lei cu titlu de avans și 7 rate lunare în cuantum de 6351 lei, până în septembrie 1992, când a intervenit despărțirea lor în fapt.
Mai arată că diferența de 122.713 lei reprezentând prețul integral al apartamentului a fost achitată de el prin reținerile lunare din salariu, astfel cum rezultă din adeverințele eliberate de SC SA B și B, că suma de 12129 lei plătită în luna octombrie 1993 când sentința de divorț a rămas definitivă, se poate considera achitată în timpul căsătoriei, însă cu contribuția sa exclusivă, iar restul de 110.584 lei a fost achitată după momentul desfacerii căsătoriei.
Reclamantul a mai precizat că din prețul apartamentului suma de 20.892 lei reprezintă contribuție comună, astfel cota de contribuția a pârâtei este de din
această sumă (10446 lei), ceea ce reprezintă o cotă de 7,3% din preț, că după despărțirea în fapt în apartament au rămas soția și copiii până în anul 1998, deși el a plătit ratele lunare, iar din anul 1998 în apartament locuiesc fiul său - și soția acestuia.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 11.10.2006 Judecătoria Buzăua admis în principiu acțiunea, așa cum a fost formulată, a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul nr.10 situat în B, cartier, nl.2..2, cu contribuții diferite, respectiv reclamantul cu cota de 92,7%, iar pârâta cu cota de 7,3% și s-a dispus numirea unui expert pentru evaluare și lotizare.
La 17.01.2007 Judecătoria Buzăua pronunțat sentința civilă nr. 228 prin care a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei prin omologarea raportului de expertiză întocmit în variantă unică de expert.
Astfel, reclamantului i-a fost atribuit apartamentul situat în B, cartier -,.2..2, nr.10 în valoare de 102.298,48 și fiind obligat acesta să plătească sultă pârâtei în valoare de 7.467,79 lei în termen de 6 luni.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că la termenul de judecată din 11.01.2006 pârâta a achiesat la pretențiile reclamantului, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că aceasta a plătit după despărțirea de pârâtă ratele din prețul apartamentului, iar în ce privește atribuirea bunului, s-a apreciat că se impune ca acesta să fie dat reclamantului, întrucât a achitat cea mai mare parte din preț.
Pârâta a declarat apel atât împotriva încheierii de admitere în principiu, cât și a sentinței, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a reținut contribuții diferențiate la dobândirea apartamentului-bun comun, pe baza susținerilor reclamantului și a adeverințelor emise de SC SA, care nu exprimau realitatea. A depus adeverința nr.1730/2007 eliberată de SC SA B, care constituie act nou și din conținutul căreia rezultă că ratele apartamentului au fost achitate pe stat de plată, fiind achitată ultima în septembrie 1995.
Apelanta a precizat că, după despărțirea în fapt, ea a achitat suma de 90.000 lei prin chitanțe la RA SA B și a solicitat să se rețină că ea a avut o contribuție de 92,7% la achiziționarea apartamentului, iar reclamantul intimat are o cotă de 7,3%.
Prin decizia civilă nr.324/22.10.2007 Tribunalul Buzăua admis apelul formulat de pârâta, a schimbat în parte atât încheierea de admitere în principiu din 11.10.2006 cât și sentința civilă nr. 228/2007 pronunțate de Judecătoria Buzău, constatând contribuții egale pentru fiecare dintre soți la dobândirea apartamentului bun comun.
Prin aceeași decizie a fost atribuit imobilul apelantei-pârâte, fiind obligată aceasta la plata sultei de 51.146,24 lei către reclamantul-intimat, cu obligarea acestuia la plata sumei de 11,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Buzăua reținut că față de actele noi depuse la instanța de control judiciar nu se justifică reținerea unei cote de 92,7 % pentru reclamantul - intimat la dobândirea apartamentului în litigiu, iar față de
împrejurarea că apelanta-pârâtă nu a formulat cerere reconvențională, instanța a dat eficiență prezumției comunității de bunuri și contribuției în cote egale a soților la dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile aret.304 pct.9 și 7 Cod pr.civilă.
Un prim motiv de recurs este acela că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.6739Cod pr.civilă atunci când a dispus atribuirea bunului imobil în lotul intimatei cu motivarea că "față de nemulțumirea pârâtei cu privire la valoarea apartamentului urmează a-i atribui acesteia bunul imobil".
De asemenea, recurentul motivează că în cauză nu s-au aplicat dispozițiile art.6739pr.civilă, deoarece aceasta avea dreptul de a primi în natură bunul imobil cu plata sultei corespunzătoare, fiindu-i atribuit de la unitatea la care a lucrat peste 25 ani, fiind achitat inițial, astfel cum rezultă din actele dosarului, prin rețineri, pe ștatul de plată.
Al doilea motiv de recurs este acela că, în condițiile în care instanța de apel a dat eficiență susținerilor sale în sensul că nu se mai impune în apel efectuarea altei expertize, întrucât părțile, la fondul cauzei au convenit asupra prețului bunului imobil, în contradicție cu această reținere, instanța dispune atribuirea bunului imobil în lotul apelantei pârâte cu motivarea că aceasta ar contesta valoarea bunului supus partajării, făcând din această nemulțumire a apelantei un criteriu de atribuire a bunului.
Împotriva deciziei nr.324/22 octombrie 2007 a Tribunalului Buzăua formulat recurs și pârâta, în temeiul art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă.
Un prim motiv de recurs este acela că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Astfel, instanța de apel, deși a admis apelul declarat de aceasta și a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu și sentința de fond, a aplicat greșit prezumția comunității de bunuri și contribuției de dobândire în cote egale a soților la dobândirea bunurilor comune, constatând contribuția egală la dobândirea apartamentului bun comun, situat în B, cartier -, Blocul 2. etaj 2, nr.10 la valoarea de circulație de 102.298,48 lei.
De asemenea, instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art.30 din Codul familiei, care prevede că bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune ale soților. Prin probele administrate, părțile pot dovedi cota de participare la dobândirea bunurilor comune, contribuția comună și egală de funcționând în lipsa unor dovezi contrare. Astfel, recurenta precizează că a dovedit iar reclamantul a recunoscut că la dobândirea apartamentului aceasta a avut o contribuție de 82%, prin achitarea din surse proprii, după divorț, a sumei de 80.000 lei reprezentând rate lunare cumulate în avans.
Referitor la al doilea motiv de recurs, recurenta precizează că instanța de apel, pe de o parte a dat eficiență susținerilor sale, în sensul că nu se justifică menținerea reținerii cotei diferențiate, respectiv de 92,7 pentru reclamantul intimat la dobândirea apartamentului, iar pe de altă parte, reține contribuție egală de deși calculele matematice demonstrează altă contribuție.
În baza art.51 și urm. pr.civilă numiții și au formulat cerere de intervenție accesorie, solicitând admiterea recursului declarat de recurentul și atribuirea bunului imobil în lotul acestuia.
În motivarea cererii, aceștia învederează că sunt fiul și nora părților din proces și locuiesc cu acordul părinților în apartamentul în litigiu din 1997.
Mai arată aceștia că au efectuat o serie de îmbunătățiri, însă intimata ulterior a refuzat să le vândă cota sa de proprietate.
În final intervenienții au solicitat admiterea în principiu a cererii accesorii, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul de a se atribui în natură apartamentul în lotul reclamantului, care înțelege să-și respecte promisiunea de a le înstrăina apartamentul, după ce vor plăti sultă intimatei.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs și dispozițiile legale în materie, urmează să respingă recursul formulat de pârâtă, să admită cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului-recurent și să admită recursul acestuia din urmă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cu privire la recursul formulat de recurentul-reclamant, Curtea constată că în mod eronat s-a atribuit apartamentul în litigiu pârâtei, pe considerentul că aceasta nu a fost mulțumită de valoarea sa.
Constatându-se contribuția egală la dobândirea apartamentului, instanța de apel trebuia să dea eficiență prevederilor art.6739Cod pr.civilă.
Astfel, în cauză nu s-a ținut seama de împrejurarea că în acel apartament locuiește fiul reclamantului și al pârâtei, iar acesta este căsătorit și a făcut în apartament o serie de îmbunătățiri.
În acest sens, numitul și au formulat cerere de intervenție accesorie, solicitând admiterea recursului declarat de recurentul, atribuirea apartamentului către acesta, motivând că s-au înțeles să-i vândă apartamentul ulterior.
Astfel, aceștia precizează că inițial au fost de acord cu înstrăinarea apartamentului, ambii părinți, însă ulterior pârâta nu a mai fost de acord.
Ca atare, atâta timp cât fiul părților din proces locuiește în apartament din anul 1992 și a efectuat și îmbunătățiri în acesta, se prezumă că a avut acordul celor doi coproprietari.
Prin urmare, având în vedere cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea reclamantului și împrejurarea că, potrivit dovezilor de la dosar fiul părților din proces locuiește în apartament din anul 1992 și a făcut și îmbunătățiri, Curtea urmează să admită recursul reclamantului și cererea de intervenție accesorie și să atribuie apartamentul reclamantului care s-a angajat să înstrăineze apartamentul către intervenienți.
Cu privire la recursul formulat de pârâtă, acesta este nefondat, deoarece cum bine a motivat instanța de apel, aceasta nu a formulat cerere reconvențională pentru cota de 82% de contribuție a sa la achiziționarea apartamentului, dându-se eficiență prezumției comunității de bunuri.
Cu privire la al doilea motiv de recurs și acesta este nefondat, deoarece cu privire la contribuția pârâtei la achiziționarea apartamentului, instanța de apel a dat o eficiență actelor depuse de aceasta în apel (chitanțe, adeverințe, etc), neputând să stabilească alte cote decât cele de, în lipsa unei cereri reconvenționale.
Așa fiind, Curtea văzând și dispozițiile art. 51, art.304 pct.9, art.312 (1) (2) (3) Cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă, va admite cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului-recurent, va admite recursul recurentului-reclamant, va modifica în parte decizia recurată, în sensul că va atribui apartamentul situat în B, cartier -,.2. etaj 2, nr.10 reclamantului și îl va obliga pe acesta la plata către pârâtă a unei sulte de 51.146,24 lei.
Se vor menține restul dispozițiilor deciziei.
În baza disp. 274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga pârâta la 10 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, domiciliată în com. sat de, jud.B, împotriva deciziei civile nr.324/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B,-, jud.B și intervenienții și, ambii domiciliați în B,-,.2..2,.10, jud.
Admite cererea de intervenție accesorie în interesul recurentului-reclamant formulată de intervenienții și.
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant și în consecință:
Modifică în parte decizia civilă nr. 324/22.10.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul că atribuie apartamentul situat în B, cartier -,.2. etaj 2, nr.10 reclamantului și îl obligă pe acesta la plata către pârâtă a unei sulte de 51.146,24 lei.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Obligă pârâta la plata sumei de 10 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
RD/VM
3 ex/31.01.2008
nr.4767/2006 Judec.
-
nr- Trib.
I,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim
