Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 59/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 59
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 257 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P,-, jud.P, decedat pe parcursul procesului, ambii domiciliați în P,-, jud.P și, domiciliat în P-.17, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.
Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar, a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2008, când a dat următoarea decizie.
CURTEA:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr.1171/2005 reclamanta - a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâții, și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în P,-, județul P și anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare și întreținere autentificat sub nr.938/06 iunie 1997 încheiat între pârâții și în calitate de vânzători și și -- în calitate de cumpărători.
S-a mai solicitat constatarea nulității absolute a contractului sus menționat pentru cauza ilicită în sensul fraudării drepturilor coproprietarilor.
În motivarea acțiunii formulate, reclamanta a arătat că este fiica pârâților și, mama pârâtului și soacra pârâtei --.
Aceasta susține că din luna martie 1972, necăsătorită fiind, a locuit cu părinții și a convenit cu aceștia să demoleze construcția veche și să construiască împreună o casă cu etaj pentru două familii. Autorizația de construire pentru noul imobil a fost emisă pe numele mamei sale, deoarece aceasta era proprietara terenului în suprafață de 283. pe care urma a se ridica construcția.
Precizează că la acea dată era salariată la fosta "1 Mai" P și în cursul anului 1972 s-a și căsătorit.
Începând cu lunile februarie - martie 1972 și până în octombrie 1972, când casa era deja ridicată, a făcut mai multe împrumuturi pentru procurarea materialelor și plata manoperei.
Din octombrie 1972, pârâții și-au amenajat o cameră la parter, iar până în martie 1973, reclamanta și-a amenajat o cameră la etaj, fiind deja despărțită în fapt de primul său soț -.
Mai arată reclamanta că s-a înțeles cu părinții săi, ca ea să locuiască la etaj, iar ei la parter, astfel că, din 1973 ocupat etajul construcției împreună cu cei doi copii minori și cu al doilea soț, aducându-i îmbunătățiri și dotări corespunzătoare.
În acest sens, din anul 1973 cota sa din construcție a fost individualizată de comun acord cu părinții săi, fiind reprezentată de etaj pe care-l folosește și în acest moment și cu care figurează în toate actele de proprietate, alături de părinți.
Fiind în relații tensionate cu soțul său, pârât în prezenta cauză, deoarece părinții o amenințau că o dezmoștenesc dacă nu se desparte de acesta, drept pentru care pentru a le fi pe plac, a depus acțiune de divorț împotriva acestuia, dar la primul termen de judecată (martie 1997) s-au împăcat.
Consideră reclamanta că datorită acestei împăcări, părinții săi au încheiat contractul arătat cu propriul său fiu și nora sa.
La termenul din 21 februarie 2005 pârâții și, au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea prezentei acțiuni.
Pârâții și au formulat la rândul lor întâmpinare, prin carte au invocat aceeași excepție, arătând că pentru a solicita ieșirea din indiviziune asupra imobilului, casa de locuit situată în P,-, reclamanta trebuia să aibă calitatea de coproprietară, ori singurii proprietari ai imobilului sunt pârâții și soția acestuia, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.938/06 iunie 1997.
În ceea ce privește solicitarea de a se anula parțial contractul de vânzare cumpărare pe considerentul că (pârâții ar fi vândut lucrul altuia) se susține că pentru a putea promova o astfel de cerere, reclamanta trebuia să aibă calitatea de proprietar al bunului ce a fost vândut, ori, imobilul a fost proprietatea exclusivă a lor, proprietate dovedită prin autorizația de executare lucrări nr.172/1971, dată pe baza certificatului de amplasament nr.545/1970.
Se solicită respingerea și a celui de-al treilea capăt de cerere formulat de reclamantă, deoarece contractul de vânzare cumpărare încheiat între pârâți nu este lovit de nulitate absolută, la momentul încheierii acestuia, respectându-se toate condițiile de fond și formă pentru autentificarea acestuia.
La data de 13 ianuarie 2006, reclamanta și-a completat acțiunea solicitând atribuirea unui drept de folosință asupra terenului aferent construcției - apartamentul de la etaj deținut de pârâta din construcția aflată în coproprietate, situată în P,str.- -, nr.11, județul
La același termen, pârâții prin apărător au precizat că nu mai susțin excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei față de decizia nr.1479/08 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.9015/2005 prin care a fost menținută sentința civilă nr.9117/05 noiembrie 2004 pronunțată de Judecătoria Ploiești, constatându-se dreptul de proprietate al reclamantei - asupra construcției casă de locuit, situată în P,-, amplasată pe terenul în suprafață de 283., alături de pârâții și.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii, 4 martori și expertiza tehnică de specialitate construcții.
După depunerea raportului de expertiză, în ședința publică din data de 17 octombrie 2006, părțile au declarat că nu au obiecțiuni de formulat cu privire la lucrarea efectuată și au solicitat instanței, reclamanta omologarea variantei nr.1 și pârâții a variantei nr.2 din raportul de expertiză construcții civile.
În urma analizării actelor și lucrările dosarului, prin sentința civilă nr.8210 din 03 noiembrie 2006 admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanta - și a dispus ieșirea din indiviziune asupra construcției parter și etaj, conform variantei doi din raportul de expertiză constructor, atribuind reclamantei acces J holul 1 și etaj, urmând a plăti o sultă de 453.217.194 lei pârâților și, parterul și beciul, plus polata, urmând ca aceștia să primească sultă de 453.217.196 lei de la reclamantă.
S-a dispus ca terenul în suprafață de 267,56. proprietatea pârâtei să fie folosit în comun, conform voinței părților.
De asemenea, s-a admis capătul de cerere privind anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr.938/06 iunie 1987, numai pentru etajul construcției situate în P,-, județul
În considerentele hotărârii, se arată că din întreg probatoriul administrat în cauză reiese că reclamanta împreună cu părinții săi, în anul 1972, au edificat locuința parter și etaj în P,-, județul P, pe un teren proprietatea pârâtei, dobândit în baza contractului de partaj voluntar autentificat sub nr.10001/13 noiembrie 1970 al fostului notariat de Stat Județean
Față de sentința civilă nr.9117/2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr.12621/2003 instanța a admis capătul de cerere privind anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.938/06 iunie 1987, doar pentru etaj, care este folosit în exclusivitate de reclamantă și căreia prin aceeași sentință i s-a constatat dreptul de proprietate asupra acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta -, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, prin care a arătat că în mod nelegal, cu încălcarea dispoziției nr.7696 din 14 octombrie 2003 emisă de Primăria municipiului P, instanța de fond a constatat că terenul, în suprafață de 267,56. situat în municipiul P,-, este proprietatea și că acesta urmează a fi folosit în comun, conform voinței părților.
Prin Dispoziția nr.7696/14 octombrie 2003 emisă de Primăria Municipiului P, privind recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în P,-, județul P, s-a constatat că Decretul de expropriere nu și-a produs efectele juridice în sensul că scopul pentru care imobilul situat la adresa sus menționată a fost expropriat nu a fost atins, imobilul rămânând în posesia reclamantei - și a pârâților și.
În art.2 din dispoziția menționată, se arată că aceasta face dovada proprietății persoanelor îndreptățite asupra imobilului și are forța probantă a unui înscris autentic după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În atare situație, instanța, urma cu privire la terenul de 267,56. să dispună ca apelanta și intimații să rămână în indiviziune asupra terenului, situație consemnată, de altfel, de expertiza constructor, care în Cap."Concluzii" menționează că terenul nu a fost evaluat și a fost atribuit părților în indiviziune.
Cu privire la acest aspect, apelanta - reclamantă solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul de a se constata că terenul de 257,56. rămâne indiviziunea părților, urmând într-adevăr, a fi folosit în comun, acesta nefiind proprietatea intimatei.
Mai arată apelanta reclamantă, că în mod greșit instanța de fond, în dispozitivul sentinței apelate a menționat că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare este situat în-.37 și nu pe- și că de asemenea, în mod greșit instanța de fond, cu încălcarea disp.art.274 Cod procedură civilă, a compensat cheltuielile de judecată.
În măsura în care, acțiunea a fost admisă potrivit disp.art.274 Cod pr. civilă, pârâții urmau să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de prezenta cauză, adică taxa de timbru, onorariu expert, onorariu avocat, în cuantum de 15.403.000 ROL, instanța, procedând la compensarea cheltuielilor de judecată a încălcat dispozițiile procedurale în materie.
La data de 12 februarie 2007, apelanta reclamantă -, și-a completat motivele de apel, arătând că instanța de fond a apreciat în mod eronat situația de fapt și probatoriile administrate în cauză, motiv pentru care a admis doar în parte acțiunea în sensul că a dispus partajarea conform variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de exp. și a constatat nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere cu privire la etajul construcției.
A susținut apelanta că fără a pronunța o încheiere de admitere în principiu și fără a-și motiva punctul de vedere, instanța a omologat, în mod eronat, varianta a II-a care stabilește că reclamanta are o cotă parte de 20 %, iar pârâții și de 80 % din construcție.
Apreciază apelanta că varianta a II-a omologată de instanță, conține anumite neregularități și îi încalcă dreptul de proprietate, considerând că varianta I, în care cotele sunt egale este conformă realității, deoarece, în varianta a II-a la care s-a orientat instanța de judecată, cota apelantei este de 20 % din imobil, față de cea a pârâților de 80 %, ceea ce nu corespunde adevărului și nici intenției reale a coproprietarilor. Apelanta reclamantă a arătat că între părți a existat un act de partaj de folosință pornind de la cota parte a fiecărei familii, iar instanța, prin varianta omologată, a încălcat această convenție, dar și prevederile art.969 Cod civil.
De altfel, instanța nu aduce nici un argument în favoarea soluției la care s-a oprit în ceea ce privește partajul, motivând doar rezolvările date capetelor de cerere referitoare la nevalabilitatea contractului de vânzare cumpărare.
De asemenea, a mai apreciat apelanta că sentința civilă nr.8210/03 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești este nelegală, deoarece lipsește încheierea de admitere în principiu, iar potrivit art.673/6 Cod procedură civilă, această hotărâre interlocutorie este necesară atunci când pentru formarea loturilor sunt necesare operații de măsurare, evaluare pentru care instanța nu a avut date suficiente.
Față de toate aceste precizări, apelanta reclamantă solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr.8210/03 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul omologării variantei I din raportul de expertiză întocmit în cauză de exp.; cu cheltuieli de judecată.
La data de 05 martie 2007 au depus întâmpinare pârâții și, care au relatat că imobilul a fost ridicat cu materiale strânse de ei între anii 1968 - 1972, conform chitanțelor de la dosar și cu suma de 20.000 lei împrumutată de bancă, ca după orele de serviciu pleacă împreună cu soțul pe prundul râurilor cu ciocane și bomfaiere pentru a tăia fier beton de la demolări, necesar pentru fundația casei.
Aceștia precizează că în acea perioadă fiica lor era în ultimul an de liceu și nu a contribuit financiar la ridicarea casei, aceasta realizându-se prin împrumuturi suportate de pârâți și munca proprie a acestora.
Urmare examinării motivelor de apel, Tribunalul Prahova prin decizia nr. 257/2007 a respins apelul formulat de reclamanta -, ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie tribunal a reținut că deși instanța de fond a pus în discuția părților concluziile raportului de expertiză, acestea nu au formulat obiecțiuni.
Împotriva acestei decizii a formulat în termen legal recurs reclamanta -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
Arată recurenta că au fost încălcate prevederile dispoziției nr. 7696/14.10.2003 emisă de Primăria Mun.P, în mod greșit instanțele au constatat că terenul în suprafață de 267,56 mp. situat în mun.P-, este proprietatea pârâtei și că acesta urmează a fi folosit de părți în comun, potrivit voinței acestora, soluție nelegală deoarece prin recunoașterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, s-a constatat că decretul de expropriere nr.198/1989 nu și-a produs efectele juridice, în sensul că scopul pentru care imobilul a fost expropriat nu a fost atins, rămânând în posesia reclamantei și a pârâților.
Susține recurenta că în mod eronat s-a menționat în dispozitivul sentinței că imobilul ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare este situat în - - nr.37, în loc de-, iar instanța de apel a menținut această soluție nelegală, considerând incidente dispozițiile art.281 Cod pr.civilă.
O altă critică se referă la faptul că instanța de fond a compensat în mod greșit cheltuieli de judecată iar apelul a fost respins, aplicând dispozițiile art.276 Cod pr.civilă.
În fine, instanțele au omologat în cauză în mod eronat varianta a II-a din raportul de expertiză, care stabilea că recurenta are o cotă de 20% din construcție, iar intimații și o cotă de 85% din construcție, instanța de apel menținând această soluție nelegală.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prevederilor art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, va admite recursul, pentru următoarele considerente:
Cu privire la terenul în suprafață de 267,55 mp. pe care se află construcția, acesta este situat pe-, municipiul P și nu pe- cum din eroare s-a reținut.
Din actele de la dosar rezultă fără echivoc faptul că proprietarii acestui teren sunt părinții reclamantei, prin sentința civilă nr. 9117/2005 a Judecătoriei Ploiești stabilindu-se dreptul de coproprietar al reclamantei numai asupra construcției în litigiu.
Din dispoziția nr. 2609/9.05.2006 rezultă că decretul de expropriere nu și-a produs efecte juridice, dar se menționează că imobilul a rămas în posesia părinților reclamantei-recurente.
Critica referitoare la cheltuielile de judecată nu este întemeiată, instanțele făcând o aplicare corectă a art.274 Cod pr.civilă compensând în întregime cheltuielile de judecată ocazionate de soluționarea litigiului în cele două faze procesuale.
Referitor la critica dusă omologării variantei a doua din raportul de expertiză, Curtea o apreciază ca întemeiată, astfel:
Din întreg materialul probator rezultă că atât părinții cât și fiica acestora au investit în edificarea casei, de la început fiind construită cu etaj și parter, destinația fiind rezultată de peste 30 de ani, adică etajul aparținând fiicei reclamante, parterul părinților acesteia.
Se observă că intimații nu și-au exprimat la instanța de fond nici un punct de vedere pe cota procentuală, ci numai cu ocazia efectuării expertizei au solicitat o variantă de lotizare cu cotă diferențiată pentru părți, respectiv 20% și 80%.
Din înscrisurile depuse de recurentă rezultă că de 34 de ani locuiește în imobil și că începând cu 20 octombrie 1969 fost angajată la fosta uzină,1 Mai, din
Dintre cei trei, fiică și părinți, numai reclamanta și tatăl său, în prezent decedat, au realizat venituri,singura casnică fiind mama reclamantei, intimata.
Tot din probele administrate la instanța de fond rezultă că atât tatăl reclamantei cât și aceasta din urmă au făcut eforturi financiare pentru continuarea și terminarea construcției începută în octombrie 1972, prin diverse împrumuturi și economii din salarii. Îmbunătățirile ulterioare aduse imobilului, au fost făcute cu sprijinul substanțial adus de către recurentă și cel de-al doilea soț, împrejurări rezultate din depozițiile martorilor audiați și răspunsurile la interogatorii.
Astfel, Curtea va aprecia că omologând varianta I din expertiza, adică o contribuție egală de 50% pentru reclamanta-recurentă și 50% pentru intimata,este cea echitabilă și corectă, regăsindu-se în ansamblul probator dar și în concluziile raportului de expertiză constructor, la care părțile nu au formulat obiecțiuni.
Concluzionând, pentru cele ce preced, Curtea va admite conform art. 304 rap.la art. 312 alin.1 Cod pr.civilă recursul, va modifica în tot decizia tribunalului și în parte sentința, în sensul că va dispune partajul conform variantei întâi (I) din raportul de expertiză, reținând că imobilul este situat în P,-, menținând restul dispozițiilor sentinței criticate.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta -, domiciliată în P,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr. 257 din 11 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliată în P,-, jud.P, decedat pe parcursul procesului, ambii domiciliați în P,-, jud.P și, domiciliat în P-.17, jud.P, și în consecință;
Modifică în tot susmenționata decizie și în parte sentința civilă nr. 8210 din 3 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că dispune partajul conform variantei I din expertiza, imobilul nefiind situat în P- ci în-, astfel:
Lotul nr.1:
Se atribuie reclamantei -: acces prin holul 1 de la parter (care este deja delimitat + camerele de la etaj - 772.666.150 lei.
Are dreptul la 798.622.390 lei.
Diferența de 25.956.240 lei o va primi sultă de la pârâții și.
Lotul nr.2:
Se atribuie pârâților și: parter - încăperile 1-6 + beci - 821.838.880 lei; polată - 2.739.750 lei. Total atribuit: 824.578.630 lei. Are dreptul la 798.622.390 lei.Diferența de 25.956.240 lei va plăti sultă reclamantei -.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Ia act că nu s-au solicitat cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. EG/BA
3 ex./28.01.2008
1171/2005 Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal notificare nr.3120/2006
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin Rodica Duboșaru
