Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 57
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul domiciliat în P, str.- - - nr.7,.97,.B,.23, județ împotriva deciziei civile nr. 500 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta () domiciliată în P, nr.17,.2..D,.63, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât reprezentat de avocat din Baroul d e Avocați P, potrivit împuternicirii avocațiale nr.352 aflată la fila 6 dosar și intimata-reclamantă () reprezentată de avocat din cadrul Baroului P potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar.
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 100,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul-pârât depune la dosar note scrise, lista mișcărilor contului emisă de Banca Comercială-Sucursala P precum și un set de acte și, având cuvântul, arată că în mod greșit instanța de apel a reținut contribuția în cotă de 50 % pentru fiecare dintre soți la dobândirea apartamentului, în realitate contribuția recurentului-pârât este de 60% iar contribuția intimatei-reclamante de 40%, cum a reținut și instanța de fond.
Mai arată că apelantul a contribuit la dobândirea bunului cu o sumă de bani proprii provenită din vânzarea apartamentului mamei sale care a decedat, în cuantum de 1500 RON, pe care a depus-o la bancă în luna martie 1999 și nu în luna februarie 1999.
Precizează că, întrucât vânzarea apartamentului a avut loc la data de 12 februarie 1999, este logic ca banii să fie depuși ulterior vânzării, așa cum de altfel s- întâmplat, recurentul depunând la bancă suma de bani la data de 8 martie 1999.
Susține că instanța de apel nu a reținut faptul că recurentul a realizat venituri mult mai mari decât intimata, cu toate că au fost depuse la dosar fișele de salarizare, în schimb s-a reținut faptul că acesta a suferit un accident și, fiind spitalizat, nu a mai realizat venituri.
Apreciază că în mod greșit au fost respinse obiecțiunile formulate de recurent cu privire la raportul de expertiză și consideră că apartamentul în litigiu a fost supraevaluat, iar expertul în mod greșit a aplicat corecții pentru diferența de suprafață utilă, adăugându-se la valoarea acestuia în loc să se scadă, dat fiind faptul că este amplasat într-o zonă cu grad seismic 8.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel în vederea efectuării unei noi expertize care să țină cont și de obiecțiunile formulate de recurent și refacerea lotizării conform cotelor solicitate de acesta.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă (), arată că nu au fost expuse de către recurentul-pârât temeiurile de drept ale recursului și motivele de nelegalitate a deciziei atacate, iar apărătorul acestuia a prezentat numai motivele de netemeinice a deciziei pronunțată de instanța de apel.
În ceea ce privește critica formulată de recurentul-pârât referitoare la contribuția soților la dobândirea apartamentului, consideră că în mod corect s-a apreciat de instanța de apel că aceasta este de 50% pentru fiecare, deoarece în cauză este vorba despre proprietatea în devălmășie, care trebuia transformată în proprietate pe cote părți.
Apreciază că înscrisul intitulat lista mișcărilor contului depus astăzi la dosar de către avocatul recurentului este falsificat, întrucât suma de bani la care se face referire este din anul 1998 și nu din martie 1999.
Precizează că apartamentul a fost vândut cu suma de 69.000.000 lei din care recurentul a primit numai 11.695.000 lei și nu 15.000.000 lei, iar la momentul lichidării contului bancar apartamentul valora 45.000.000 lei.
Referitor la critica adusă raportului de expertiză de către recurent, apreciază că nu s-a demonstrat încălcarea normelor legale de către expert în ce privește întocmirea acestei lucrări și modalitatea în care a fost stabilită valoarea apartamentului în litigiu.
Solicită respingerea recursului.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr.4691/2005 reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâtul, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, respectiv a apartamentului situat în P, str.- - -, nr.7, bloc 97,.B, apart.23, județul P, în cote de pentru fiecare dintre părți achiziționat prin contracte de vânzare cumpărare nr.4705/11 iulie 2000.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul, iar pe rolul Judecătoriei Ploiești se află în curs de soluționare acțiunea de divorț, precizând, totodată că în timpul căsătoriei a fost dobândit cu contribuția egală a fiecăruia dintre soți, apartamentul în litigiu.
La termenul de judecată din data de 14 iulie 2005 reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând să se includă în masa partajabilă ca bunuri comune un dulap de bucătărie suspendat, o masă de bucătărie cu două scaune, 3 galerii din lemn, o comodă cu vitrină și două măsuțe din lemn.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata lipsei de folosință pentru apartament conform cotei de 50 % pe care o deține, precizând că de la data de 14 august 2004 de când a fost alungată, apartamentul a fost folosit exclusiv de către pârât.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri și audierea a doi martori.
Pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a arătat că este de acord cu acțiunea de partaj, solicitând să se constate calitatea de bun propriu a apartamentului dobândită în timpul căsătoriei din venituri proprii, iar în subsidiar reținerea unei cote majorate de 90 % la dobândirea acesteia.
Arată pârâtul că, prețul apartamentului în sumă de 45.000.000 lei provine din valorificarea unui bun succesoral ce a aparținut mamei sale din care i-a revenit 16.000.000 lei, restul sumei de 25.000.000 lei primind-o împrumut de la tatăl acesteia în vederea cumpărării apartamentului, astfel că acesta nu face parte din categoria bunurilor comune fiind bunul său propriu și în cel mai rău caz dacă se va reține că este bun comun contribuția reclamantei nu poate fi mai mare de 10 %.
Tot prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat introducerea la masa partajabilă a unei canapele și două fotolii dobândite în timpul căsătoriei.
Pe linia susținerilor din întâmpinare și în dovedirea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, martori și interogatoriul reclamantei.
După administrarea probatoriilor, Judecătoria Ploiești prin încheierea interlocutorie din 31 octombrie 2005 admis în parte, în principiu acțiunea completată și în parte, în principiu cererea reconvențională a pârâtului, constatând că părțile au avut calitatea de soți dobândind în timpul căsătoriei cu o cotă de contribuție de 40 % a reclamantei și 60 % a pârâtului un apartament situat în P, str.- - -, nr.7, bloc 97,.B, apart.23, parter, conform contractului de vânzare cumpărare nr.4706/11 iulie 2000 autentificat de Biroul Notarial Public "" P, aflat în posesia pârâtului.
A reținut de asemenea, că în tot timpul căsătoriei reclamanta și pârâtul au dobândit ca bunuri mobile o canapea cu două fotolii în posesia acesteia, un dulap de bucătărie suspendat, o masă de bucătărie cu două scaune, trei galerii din lemn, o comodă cu vitrină și două măsuțe din lemn, bunuri aflate în posesia pârâtului.
A respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata c/valorii lipsei de folosință a apartamentului bun comun aferentă perioadei 14.08.2004 - la zi.
A respins cererea pârâtului privind reținerea cotei majorate de 90% la achiziționarea apartamentului.
În vederea identificării și evaluării bunelor reținute la partaj și întocmirea propunerilor de lotizare și atribuire a dispus efectuarea unor expertize merceologice și constructor.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că părțile au avut calitatea de soți, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.3413/2005 a Judecătoriei Ploiești și că acestea au dobândit în timpul căsătoriei cu o contribuție de 40 % pentru reclamantă și 60 % pentru pârât, apartamentul situat în P, str.- - -, nr.7, bloc 97,.B, apart.23, parter, conform contractului de vânzare cumpărare nr.4706/11 iulie 2000 aflat în posesia pârâtului, o canapea cu două fotolii aflate în posesia reclamantei, precum și un dulap de bucătărie suspendat, masă de bucătărie cu două scaune, trei galerii din lemn, o comodă cu vitrină și două măsuțe din lemn aflate în posesia pârâtului.
Compunerea masei de partaj a fost reținută avându-se în vedere înscrisurile existente la dosar, respectiv contractul de vânzare cumpărare al apartamentului, factura de vânzare cumpărare pentru canapea și două fotolii, cât și depozițiile martorilor și nu în ultimul rând refuzul pârâtului de a se prezenta la interogatoriu în privința includerii în masa de partaj a comodei cu vitrina și a celor două măsuțe din lemn.
În legătură cu reținerea cotelor diferențiate ale părților la achiziționarea bunurilor, prima instanță a apreciat că prin probele administrate pârâtul a răsturnat prezumția cotelor egale făcând dovada că a beneficiat de suma de aproximativ 15.000.000 lei provenită din vânzarea unui bun succesoral care a aparținut mamei sale, ce a fost constituită în depozit la BCR _ Sucursala P și că la data lichidării contului (11.07.2000) coincide cu data încheierii contractului de vânzare cumpărare nr.4706/11 iulie 2000 prin care a fost achiziționat apartamentul, astfel încât, suma respectivă înglobată în preț reprezintă bun propriu al pârâtului.
Cât privește susținerea pârâtului că în prețul apartamentului a fost inclusă și suma de 25.000.000 lei primită cu titlu de împrumut de la tatăl său, aceasta a fost înlăturată întrucât înscrisul sub semnătură privată încheiat între pârât și tatăl său, nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, martorii pârâtului referindu-se la alte situații fără a relata dacă suma respectivă a fost efectiv înmânată pârâtului, deși figura ca semnatari ai înscrisului sub semnătură privată.
Instanța de fond a inclus la masa de partaj o canapea cu două fotolii, înlăturând susținerile reclamantei conform cărora aceste bunuri ar fi fost cumpărate de mama sa, martorii audiați relatând că bunurile respective au fost primite drept cadou de nuntă din partea mamei reclamantei în considerarea ambilor soți.
S-a respins de prima instanță cererea reclamantei prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata c/valorii lipsei de folosință a apartamentului bun comun de la 14 august 2004 - la zi, apreciindu-se că aceasta nu a făcut dovada faptului că a fost împiedicată să folosească apartamentul și nici nu a solicitat la data respectivă în atare condiții, partajarea bunurilor aflate în apartament.
După efectuarea expertizelor merceologică și constructor de către experții și, Judecătoria Ploiești prin sentința civilă nr.2876/05 aprilie 2006 admis în parte acțiunea completată și în parte și în fond, cererea reconvențională formulată de pârât și a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform încheierii interlocutorii din 31 octombrie 2005 și variantei a II-a din raportul de expertiză constructor - completare întocmit de expert, atribuind pârâtului apartamentul situat în P, str.- - -, bloc 97,.B, apart.23, - parter, în valoare de 550 milioane lei și o parte din bunurile mobile, atribuind reclamantei o canapea cu două fotolii în valoare de 6.800.000 lei și o sultă în sumă de 218.660.0900 lei ce o va primi de la pârâtul.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată constând în taxe de timbru, timbru judiciar și onorarii de avocat, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4 milioane lei ROL, reprezentând onorarii de expertiză proporțional cotei sale din comunitatea de bunuri.
S-a apreciat de instanța de fond că varianta a II-a din raportul de expertiză constructor - completare, corespunde pe deplin intereselor părților și opțiunii acestora, precum și dispozițiile art.741 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe cât și împotriva încheierii interlocutorii din data de 31 octombrie 2005 au declarat apel reclamanta și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate atât în ceea ce privește cotele de contribuție reținute la dobândirea bunurilor cât și evaluarea apartamentului prin expertiza constructor.
Prin motivele sale de apel, apelanta - reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a stabilit în favoarea sa o cotă de contribuție de numai 40 %, iar în favoarea pârâtului o cotă de 60 % ignorând probatoriile administrate de aceasta din care rezultă că ambele părți au avut o contribuție egală de la dobândirea bunurilor comune.
Astfel, apelanta-reclamantă a susținut că nu s-a făcut de către prima instanță aplicarea disp.art.225 Cod procedură civilă, pârâtul refuzând în mod nejustificat să se prezinte și să răspundă la interogatoriul ce viza mijloacele materiale de achiziționare a apartamentului bun comun.
Apelanta și-a exprimat nemulțumirea și de faptul că nu s-a motivat de prima instanță înlăturarea depozițiilor martorilor și care auz arătat că în apartamentul în litigiu a fost achitat în totalitate din banii obținuți ca dar de nuntă de către părți și din economiile depuse la bancă.
O altă critică a apelantei reclamante vizează modul de evaluare a apartamentului, apreciindu-se că acesta a fost subevaluat, suma de 550 milioane lei stabilită de expertiza completare, fiind sub prețul pieței, practicat în zona care rezultă din publicațiile de specialitate privind piața imobiliară.
Motivele de apel ale apelantului - pârât, critică de asemenea cotele de contribuție la achiziționarea bunurilor, precizând că, cotele reale ale părților sunt de 90 % în favoarea apelantului - pârât și de numai 10 % pentru apelanta - reclamantă.
Susține apelantul pârât că instanța de fond nu a ținut seama de înscrisurile depuse de acesta conform cărora apartamentul bun comun a fost achiziționat în totalitate din sume de bani care reprezintă bun propriu al acestuia, respectiv din partea cuvenită în urma înstrăinării unui apartament prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1848/22 februarie 1999 moștenire de la mama sa din care i-a revenit suma de 15 milioane lei, cât și banii împrumutați de la tatăl său, respectiv suma de 25 milioane lei, conform chitanței depusă la dosar.
De asemenea, apelantul a arătat că nu s-a luat în considerație faptul că pe parcursul conviețuirii părților, acesta a avut venituri mai mari decât reclamanta care un timp nu a avut serviciu, primind salarii compensatorii.
Urmare examinării motivelor de apel, tribunalul a pronunțat decizia nr.500/19 septembrie 2007 prin care a admis apelul declarat de apelanta - reclamantă (fostă ), a schimbat în parte, sentința civilă nr.2876/05 aprilie 2006 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în sensul că a dispus partajul bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei conform încheierii interlocutorii din data de 31 octombrie 2005 Judecătoriei Ploiești, modificată prin Încheierea din data de 22 noiembrie 2006 Tribunalului Prahova și a variantei a II-a din raportul de expertiză.
A atribuit apelantei - reclamante lotul nr.I compus din o canapea în valoare de 400 lei și două fotolii, fiecare în valoare de câte 140 lei, aflate în posesia acesteia, evaluate conform expertizei merceologice.
Total atribuit - 680 lei RON; Are dreptul la 46.427,50 lei RON; Diferența de 45.747,50 lei RON o va primi sultă de la lotul nr.2.
A atribuit apelantului - pârât lotul nr.II compus din:
- Apartamentul cu două camere și dependințe situat în P,str.- -, bloc 97,.B, apart.23, parter, în valoare de 91.490 RON.
- Bunurile mobile aflate în posesia acestuia evaluate conform expertizei - respectiv: dulap de bucătărie suspendat, masa de bucătărie, două scaune taburet, 3 galerii pentru geam din lemn, comodă cu vitrină și 2 măsuțe din lemn, toate în valoare de 685 lei RON.
Total bunuri atribuite - 92.175 RON; Are dreptul la - 46.427,50 RON; Diferența de 45.747,50 RON o va da sultă lotului nr.I -.
A fost respins apelul declarat de apelantul - pârât, ca nefondat.
Apelantul - pârât a fost obligat să plătească apelantei _ reclamante suma de 1.370,2 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut că toate probele administrate converg spre ideea că soții au achiziționat apartamentul din economii proprii și din darul de nuntă, fapt care se coroborează cu refuzul nejustificat al pârâtei de a se prezenta pentru a răspunde la interogatoriu.
Împotriva acestei decizii, a formulat în termen legal recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel:
Prima critică pe care o aduce instanței de apel se referă la faptul că în mod greșit nu s-a ținut cont de actele depuse la instanța de fond, în sensul că, de ce nu se reține contribuția la dobândirea bunurilor comune în cotă de 60% în favoarea recurentului pârât și de 40% în favoarea intimatei reclamante.
Instanța de apel în mod greșit a reținut cote egale din activul comunitar al celor doi soți, neținând cont de probele administrate la instanța de fond în sensul actelor depuse, cu motivarea că pârâtul nu ar fi contribuit cu o sumă bun propriu în cuantum de 1500 lei, sumă ce i-a revenit dintr-o moștenire pentru că ar fi depus banii la bancă în luna martie 1999 și nu în februarie 1999.
Mai mult, instanța de apel nu a reținut că pârâtul realiza venituri mai mari decât reclamanta intimată, după cum reiese din fișele de salarizare depuse la instanța de fond, dar în schimb reține că acesta a suferit un accident și nu a mai avut venituri,cheltuindu-se bani pentru îngrijirea pârâtului și trece peste declarațiile martorilor propuși de pârât,care specificau că tatăl recurentul s-a împrumut de bani pentru a-l ajuta la achiziționarea apartamentului.
O altă critică se referă la obiecțiunile pe care recurentul pârât le-a formulat cu privire la raportul de expertiză întocmit la instanța de apel și care au fost respinse,apartamentul fiind supraevaluat.
La întocmirea raportului de expertiză expertul în mod eronat a adăugat corecții pentru diferența de suprafață utilă, amplasamentul, grad seismic 8, corecții de nivel pentru parter în - + 4 și nu în ultimul rând coeficientul de uzură, adăugând în loc să scadă din valoarea apartamentului.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei tribunalului și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
Curtea, examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor legale incidente în soluționarea cauzei, conform prev.art.304 rap.la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Critica recursului vizând nereținerea contribuției proprii în cuantum de 1.500 lei care i-a revenit ca moștenire de la mama sa nu este întemeiată, deoarece pârâtul - recurent nu a făcut dovada că a intrat în posesia sumelor de bani după vânzarea apartamentului din cauză, moștenit de la mama sa.
Mai mult chiar, contul deschis de părți la BCR a înregistrat o depunere de 1.400 lei în luna martie și nu în luna februarie 1999 când s-a înstrăinat apartamentul.
De altfel, din depozițiile martorilor audiați, rezultă că suma de 1.500 lei nu reprezintă contribuție proprie a recurentului, ci faptul că apartamentul a fost achitat de soți în totalitate din darul de nuntă depus de părți la bancă și din economiile acestora.
Referitor la critica privind cota diferențiată pe care o solicită recurentul, se va reține că nu rezultă din probe sub nici o formă că acesta ar fi realizat venituri mai mari decât intimata, dimpotrivă, aceasta a dovedit că fiind încadrată în muncă a realizat venituri consistente.
Tot din actele de la dosar rezultă că la data de 11 iulie 2000 când soții au cumpărat apartamentul, contul de la BCR pe numele recurentului, a fost lichidat.
Din cei 69.559.90 lei, au achitat 45 milioane lei c/val. apartamentului, ceea ce este logic faptul că nu se mai justifica pretinsul împrumut făcut de recurent de la tatăl său, 25 milioane lei.
Critica referitoare la raportul de expertiză, mai exact că nu s-au adus admis obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză, nu este justificată, pentru că la stabilirea valorii imobilului, expertul a luat corect în calcul corecții pentru diferența de suprafață utilă, amplasamentul, grad seismic 8, corecții de nivel pentru parter în - + 4 și nu în ultimul rând coeficientul de uzură.
Concluzionând, pentru cele ce preced, Curtea, în conformitate cu prev.art.304 rap.la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul promovat de recurentul - pârât.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, urmează ca acesta să fie obligat la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul domiciliat în P, str.- - - nr.7,.97,.B,.23, județ împotriva deciziei civile nr. 500 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta () domiciliată în P, nr.17,.2..D,.63, județ
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. EG/BA
2 ex./28.01.2008
4691/2005 Jud.
4312/2006 Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim
