Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANI
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 58
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Rodica Duboșaru
JUDECĂTOR 3: Elisabeta Gherasim
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată în com. sat, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 492 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în com. sat, jud.P și pârâții, domiciliată în P,-,. 22,.A,. 11, jud.P, domiciliat în com. sat jud.P și C, domiciliată în B,-, - 1,.54, sector 4.
Recurs timbrat cu 9,50 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.27818/ 22.01.2008 și 0,30 lei lei timbru judiciar anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă personal și asistată de avocat din Baroul d e Avocați D, potrivit împuternicirii avocațiale nr.2/22.01.2008 și intimatul-pârât personal, lipsind intimatul-reclamant și intimații-pârâți și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, arată că hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, întrucât instanțele nu au determinat cu corectitudine masa succesorală și în mod greșit a fost deturnat adevărul cu privire la autorii bunurilor existente în anul 1959 în evidența Primăriei, unde se arată că imobilul construcție edificat în anul 1935 este unul și același cu imobilul construcție declarat de numitul în anul 1971.
Precizează că în evidențele Primăriei nu există nici un înscris din care să rezulte că imobilul ar fi aparținut defunctului.
Consideră că atât titlul de proprietate cât și certificatul de moștenitor nu fac dovada deplină cu privire la toate bunurile succesorale rămase de pe urma autorilor, cum
au reținut cele două instanțe și apreciază că dovedirea masei succesorale poate fi făcută cu orice mijloace de probă, inclusiv cu martori.
De asemenea, arată că instanța de apel a făcut o greșită apreciere juridică a titlului de proprietate, motivând că " nu este înscrisă pretinsa calitate de moștenitor intimatului-reclamant, ci dreptul de proprietate este reconstituit în nume propriu doar reclamantului-intimat", nerecunoscând că un asemenea titlu se eliberează petentului care în cererea sa arată calitatea de moștenitor pe care o are cu privire la bunul sau bunurile pentru care solicită emiterea unui asemenea titlu de proprietate.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât având cuvântul, apreciază că decizia civilă nr. 492 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova este nelegală și netemeinică.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Ploiești sub nr.15565/2004 reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâții, și C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în comuna, sat, județ P, ce a aparținut defunctului St..
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la decesul tatălui său au rămas ca succesori legali părțile din proces în calitate de descendenți cu cote de câte și masa succesorală care se compune din terenurile menționate în titlul de proprietate nr. 61152/5 noiembrie 1996 și casa de locuit aflată pe terenul intravilan din satul.
A mai precizat reclamantul că părțile de comun acord au înstrăinat întregul teren situat în extravilan în T7, 24/23 în suprafață de 4,7424 ha.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a arătat că este de acord cu ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defuncților părinți și, urmând a se avea în vedere că pârâtele C și au vândut cotele lor indivize din terenul în suprafață de 1376 mp. și locuința de pe acesta numitului a cărui introducere în cauză au solicitat-o, arătând că nu și-a înstrăinat cota ce-i revenea din terenul extravilan.
Prin cererea reconvențională formulată, aceeași pârâtă a cerut ca reclamantul să aducă la partaj imobilul casă de locuit compus din 4 camere, hol, verandă, în care locuiește reclamantul și terenul în suprafață de circa 3000 mp. pe care se află amplasată construcția, aceste bunuri aparținând părinților săi.
Instanța a dispus introducerea în cauză a numitului și după administrarea probatoriilor a pronunțat la 28 martie 2006 încheierea de admitere
în principiu prin care a admis în principiu acțiunea și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta, constatând deschisă succesiunea defunctului decedat la 17 aprilie 1993 și moștenitorii acestuia, cotele lor și compunerea masei partajabile.
Prin aceeași încheierea s-a constatat că reclamantul și pârâtele și C au înstrăinat cota lor de din terenul în suprafață de 47424 mp. situat în comuna sat extravilan în T7, /23 numitului, căsătorit cu, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1916/16 decembrie 2003 de BNP precum și că pârâtele și C au înstrăinat cota indiviză de din imobilul situat în intravilanul comunei sat, constând în 1376 mp. teren și locuința aflată pe acesta numitului conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.122/23 ianuarie 1998 la BNP.
Instanța a dispus desemnarea experților pentru identificare, evaluarea bunurilor și formularea propunerilor de lotizare și după efectuarea acestora a pronunțat sentința civilă nr. 1797/26 februarie 2007, prin care admițând acțiunea și respingând cererea reconvențională formulată de pârâta, a dispus ieșirea din indiviziune asupra averii rămase de pe urma defunctului conform încheierii de admitere în principiu și variantei a V-a din expertiza completare, prin care a atribuit bunurile în natură și pentru complinirea loturilor a obligat la sulte, urmând ca pârâta să rămână în indiviziune cu și asupra terenului situat în extravilanul comunei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că această variantă de lotizare respectă drepturile părților, voința lor și dispozițiile legale, sultele stabilite în sarcina părților fiind mici.
Atât încheierea de admitere în principiu cât și sentința au fost atacate cu apel d e către pârâta care a susținut că masa succesorală rămasă de pe urma autorilor părților nu a fost corect stabilită că inițial a decedat mama părților de pe urma căreia nu s-a făcut împărțirea averii, ulterior a decedat tatăl în patrimoniul acestuia rămânând toate bunurile rămase de pe urma mamei, că reclamantul nu a menționat în acțiune toate bunurile succesorale și că instanța a avut în vedere faptul că nici un coindivizar nu are un drept exclusiv asupra unui bun individualizat din succesiune,împrejurarea că în evidența administrativă a primăriei apare reclamantul cu rol fiscal neconferindu-i acestuia un drept de proprietate asupra bunurilor enumerate în rol.
S-a mai susținut că titlului de proprietate nr.61107/1996 emis de Comisia Județeană P de stabilire a dreptului de proprietate s-a eliberat pe numele reclamantului intimat, care astfel nu poate beneficia el singur de terenurile menționate în titlu, ele aparținând tuturor moștenitorilor pentru că cererea făcută în temeiul Legii nr.18/1991 de unul din moștenitori profită tuturor.
Pe baza acelorași probe, Tribunalul Prahovaa pronunțat decizia civilă nr. 492/17 septembrie 2007 prin care a respins ca nefondat apelul pârâtei, reținând că în ce privește nereținerea în masa succesorală a tuturor bunurilor rămase de pe urma autorilor părților nu poate fi imputată instanței deoarece aceasta s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, bunurile la care face referire apelanta nefiind solicitate la partaj
nici prin acțiunea principală și nici prin cererea reconvențională, în apel neputându-se schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi.
S-a reținut că în mod corect nu s-au inclus în masa succesorală casa de locuit compusă din 4 camere și terenul de 3000 mp. aferent acesteia, situat în comuna, sat și această față de conținutul certificatelor de moștenitor nr.2941/1993 și 2942/1993 emise de fostul notariat de stat Județean P ca și față de titlul de proprietate nr. 61152/5 noiembrie 1996 emis de Comisia Județeană de fond funciar P pe numele reclamantului intimat, din certificatele de moștenitor rezultând că masa succesorală rămasă de pe urma celor doi defuncți se compune dintr-o construcție edificată de soții decedați pe terenul în suprafață de 1000. proprietatea defunctului și suprafața de 4,88 ha. teren dobândit în baza Legii nr.18/1991, aceste acte nefiind atacate de vreuna din părți, astfel că fac dovada deplină împotriva moștenitorilor în ce privește calitatea de moștenitor, cota și bunurile rămase din moștenire.
Cu privire la terenul de 3000 mp. s-a reținut că reclamantul a făcut dovada că este bunul său propriu cu titlu de proprietate sus menționat din care rezultă că i s-a reconstituit dreptul de proprietate în nume propriu și nu în calitate de moștenitor al defunctului împrejurări în care această reconstituire a dreptului de proprietate nu poate profita tuturor moștenitorilor.
Împotriva sus menționatei decizii a declarat recurs în termen legal pârâta considerând-o nelegală și netemeinică în raport de prevederile art.304 Cod pr.civilă, întrucât atâta vreme cât nu s-a stabilit corect masa succesorală înseamnă că instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei, o atare situație decurgând din atitudinea reclamantului care nu a menționat în acțiune toate bunurile succesorale, că sub acest aspect nu s-au interpretat corect actele depuse la dosar din care rezultă că în 1935 autorii părților aveau construcția edificată figurând cu ea la rol, astfel că trebuia inclusă în masa succesorală.
A mai susținut recurenta că de pe urma părinților au rămas și multe bunuri mobile de valoare mare care se află în posesia reclamantului și pe care acesta nu le-a cerut la partaj, că în mod greșit s-a considerat că terenurile menționate în titlurile de proprietate nr.61107/5 septembrie 1996 se cuvin numai reclamantului deoarece este de notorietate că titlul eliberat pe numele unui singur moștenitori profită tuturor moștenitorilor și nu numai pe numele celui căruia s-a emis.
A concluzionat recurenta că instanțele au fost lipsite de rol activ și nu au cerut părților să indice toate bunurile succesorale nereușind astfel să facă o corectă ieșire din indiviziune.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, în raport de probele administrate, Curtea constată că recursul de față este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică referitoare la faptul că instanțele nu s-au pronunțat pe fondul cauzei pentru că nu au stabilit corect masa succesorală este neîntemeiată întrucât atât instanța fondului cât și cea de apel s-au pronunțat pe cererile cu care au fost investite și în limitele investirii dispunând ieșirea din indiviziune a părților.
Masa succesorală a fost corect stabilită față de ansamblul probator administrat în cauză și față de solicitările părților.
Imobilul construcție la care se referă recurenta în mod corect nu a fost inclus în masă deoarece din probatoriului administrat nu a rezultat că acesta este bun succesoral.
Sub acest aspect în mod corect tribunalul reține că din cele două certificate de moștenitor emise la decesul autorilor părților nu rezultă că această casă de locuit compusă din 4 camere și pretins construită de părinții părților s-ar fi aflat în patrimoniul acestora la data decesului.
În condițiile în care certificatele de moștenitor nu au fost atacate de părți, acestea fac dovada calității de moștenitori pentru persoanele menționate, a cotelor acestora și a calității de bun succesoral pentru bunurile înserate în el.
Neîntemeiată este și susținerea potrivit căreia se impunea a se reține la masa de partaj și bunuri mobile de valoare care ar fi rămas de pe urma defunctului, deoarece, așa cum chiar recurenta recunoaște astfel de bunuri nu au fost cerute nici prin acțiunea principală și nici prin cererea reconvențională iar instanțele nu puteau să le rețină în masa succesorală,fiind corect ceea ce a reținut tribunalul în sensul că nu se putea dispune completarea masei succesorale în apel cu bunuri care nu au fost cerute prin cererile cu care a fost investită instanța de fond.
Cât privește terenul de 3000 mp. menționat în titlul de proprietate nr. 61107/5 septembrie 1996 se constată că acesta în mod corect nu a fost inclus în masa succesorală deoarece pentru acest teren s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului în nume propriu și nu în calitate de moștenitor al defunctului tată al părților, astfel că nu poate fi reținută susținerea conform căreia titlul eliberat pe numele unui singur moștenitor profită tuturor moștenitorilor.
O atare susținere putea fi eventual făcută în condițiile în care titlul de proprietate s-ar fi emis pe numele reclamantului în calitate de moștenitor al defunctului St. dar nu în cazul în speță când reconstituirea s-a făcut în nume propriu reclamantului.
Nu se poate reține că instanțele nu și-ar fi exercitat rolul activ prin nestabilirea corectă a masei succesorale și că nu ar fi realizat ieșirea din indiviziune a părților, așa cum greșit susține recurenta.
Pentru considerentele arătate recursul de față este nefondat urmând a fi respins ca atare, în cauză nefiind incidente motivele de casare sau modificare a hotărârii prev. de art.304 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta domiciliată în com. sat, jud.D, împotriva deciziei civile nr. 492/17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în com. sat, și intimații pârâți domiciliată în P,-,. 22,.A,. 11, jud.P, domiciliat în com. sat jud.P și C domiciliată în B,-, - 1,.54, sector 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECATORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.EM/BA
2 ex.724.01.2008
15565/2004 Jud.
a- Trib.
Operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Rodica Duboșaru, Elisabeta Gherasim
