Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 668/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 668
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 15 iunie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Liliana Ciobanu- JUDECĂTOR 2: Jănică Gioacăș
- -- JUDECĂTOR 3: Daniela Părău
- -- judecător
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.6/AC din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul-pârât asistat de avocat și avocat pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind intimata-reclamantă.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că recursul are ca obiectpartaj bunuri comune,se află la al doilea termen de judecată și că procedura este completă.
Apărătorul recurentului-pârât depune la dosar chitanța nr.- din 10.06.2009 în cuantum de 942 lei reprezentând taxa judiciară de timbru dispusă de instanță de la termenul anterior. cereri de formulat, solicită judecarea cauzei.
Apărătorul intimatei-reclamante, solicită cuvântul în fond întrucât nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurentul-pârât învederează instanței că speța prezentă ridică o problemă de principiu în materie de împărțeală și cota ce le revine fiecăruia. Soluția instanței de a dispune disjungerea cererii prin care pârâtul a solicitat o cotă majorată de contribuție este nelegală. Potrivit art.673 ind.5 Cod procedură civilă instanța trebuie să stabilească bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar și cota parte ce se cuvine fiecăruia. Nu este posibil ca instanța să se pronunțe doar asupra cererii principale într-un mod, iar ulterior altă instanță să stabilească altceva. Fără a se stabili cotele corespunzătoare, instanța nu poate dispune o partajare corectă a bunurilor, pentru ca în funcție de cota obținută să procedeze la stabilirea loturilor și a sultelor ce urmează a se plăti. Faptul că cererea reconvențională a fost anulată ca netimbrată, nu are nicio relevanță și nici nu este vorba în cauză de putere de lucru judecat. Arată că se atacă doar actul de disjungere, acțiunea de disjungere fiind lovită de nulitate, proprietatea în cadrul devălmășiei fiind o proprietate naturală și nu pot interveni cereri comune. Hotărârea din actul de disjungere nu are nicio relevanță. Cu privire la sarcina probei arată că instanța a fost lipsită de imparțialitate respingând proba solicitată, mai ales că în susținerea probelor orale se produc și probe scrise, fără a exista o altă contra-probă, iar instanța respinge proba. Afirmațiile reclamantului au fost susținute cu un înscris, iar partea adversă trebuia să facă dovada existenței unei contraprobe, ceea ce nu s-a întâmplat. A treia problemă pe care o ridică este cel cu privire la partaj privind atribuirea bunurilor mobile. Atâta vreme cât regula este împărțirea bunurilor în natură iar opțiunile au fost exprimate în fața instanței, aceasta trebuia să atribuie mult mai rațional și echitabil bunurile și trebuia să țină cont și de solicitarea părților. În concluzie solicită casarea hotărârii atacate, admiterea apelului și trimiterea cauzei la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii care este temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată. Cu privire la primul motiv de recurs solicită respingerea acestuia ca nefondat instanța de fond în mod corect a disjuns cererea reconvențională. Deși i s-a pus în vedere pârâtului să timbreze cererea reconvențională acesta nu și-a respectat obligația, și atunci instanța față de faptul că pârâtul a precizat clar că nu va timbra, a considerat că nu se putea pronunța pe cota majorată fără timbrare și a dispus disjungerea. Instanța de apel a procedat corect și solicită a se menține ca valabilă decizia instanței de fond. Cu privire la al doilea motiv solicită respingerea motivat de faptul că nu s-a reținut ca pasiv suma de 70 milioane lei reprezentând c/valoarea autoturismului. Reclamanta a făcut contraapărări cu privire la probe, s-a făcut dovada că acești bani nu proveneau din vânzarea altui autoturism și că acest împrumut este procausa. Acest împrumut nu a existat în realitate. Printr-o încheiere de ședință de la instanța de fond fila 134, s-a consemnat susținerea pârâtului care arăta că nu este de acord cu aducerea autoturismului la masa de partaj întrucât a contractat un credit pentru care achită rate și în prezent, iar la următorul termen prezintă în acest sens și depune la dosar un înscris sub semnătură privată, dar fără a prezenta și originalul acestui înscris. Înscrisul nu prezintă dată certă, nu rezultă că semnătura ar aparține împrumutătorilor, nu există validarea sub semnătură privată a înscrisului. Cu privire la al treilea motiv privind modul de împărțire al bunurilor, instanța de fond a făcut o bună împărțire a bunurilor, reclamanta nu a primit nici un imobil. Referitor la art.673 ind.9 Cod procedură civilă invocat de partea adversă, arată că lasă la aprecierea instanței modalitatea de partajare a bunurilor raportate. În concluzie, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
În replică avocat arată că partea pe care o reprezintă dacă a spus că nu timbrează cererea reconvențională acesta nu era un motiv pentru instanță să delege pronunțarea prin disjungere. Conform art.30 datoriile sunt comune când unul dintre soți a cumpărat un bun ce folosește familiei. Hotărârea trebuie să fie unitară.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin decizia civilă nr.6 /AC/2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Neamț au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamanta-pârâtă Miora și de pârâtul-reclamant.
În motivare instanța de apel a arătat că:
Prin sentința civilă nr. 5303/19.12.2007 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a admis, în parte, acțiunea civilă pentru partaj de bunuri comune între reclamanta și pârâtul.
S-a constatat că părțile au dobândit, cu o cotă egală de contribuție un apartament în P N, trei trupuri de teren în comuna, un autoturism Peugeot 407 și mai multe bunuri mobile a căror valoare totală este 371.591 lei.
S-a sistat indiviziunea dintre părți și s-a atribuit reclamantei lotul format din cele trei trupuri de teren, bunuri mobile și o sultă valorică de 170.742 lei. Pârâtului i s-au atribuit în lot toate celelalte bunuri ce totalizează 356.539 lei, fiind obligat să plătească sultă reclamantei. A mai fost obligat acesta să achite cheltuieli de judecată reclamantei, în sumă de 759 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că:
Părțile s-au căsătorit la data de 16.09.1972 iar prin sentința civilă nr. 43/10.01.2006 a Judecătoriei Piatra -N s-a pronunțat divorțul. La termenul de judecată din data de 8.11.2007, părțile au arătat că separarea în fapt a intervenit în luna decembrie a anului 2005.
A mai reținut că bunurile dobândite în timpul căsătoriei au regimul bunurilor comune, reglementat de art. 30 Codul familiei, iar căsătoria se consideră desfăcută pe data pe care hotărârea de divorț a rămas irevocabilă - art. 39 alin. 1 Codul familie. În acest context, a arătat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunurile mobile enumerate în cererea principală, recunoscute de părți și evaluate prin raportul de expertiză, precum și bunurile imobile, conform contractelor aflate la dosar: un apartament, trei trupuri de teren situate în com. și un autoturism Peugeut 407.
Instanța nu a reținut la masa de partaj autoturismul Daewoo, ce a fost înstrăinat de pârât în timpul căsătoriei, anterior separării în fapt, suma obținută din vânzare fiind utilizată la efectuarea îmbunătățirilor la apartamentul bun comun; de asemenea instanța nu a inclus în masa de partaj suma de bani depusă de soți la BCR - cont lichidat de către pârât în timpul căsătoriei - sumă folosită pentru lucrări de îmbunătățire la apartament - montare centrală termică, închidere balcon și montare gresie (lucrări la care face referire și expertul - fila 108). În legătură cu aceste lucrări, a reținut că pârâtul a indicat ca sursă a finanțării acestora - prețul obținut din autoturismul, bun comun precum și lichidarea contului bancar, de asemeneabun comun -aplicându-se așadar subrogația reală cu titlu universal, cu privire la regimul acestor îmbunătățiri, ce vor urma de altfel bunului principal dar ca valoare comună.
În ceea ce privește autoturismul Peugeut 407, instanța va avea în vedere valoarea facturată a acestuia - fila 104, având în vedere că uzura autoturismului se impută pârâtului ce s-a folosit în exclusivitate de mașină.
Cu privire la contribuția soților la dobândirea bunurilor comune instanța a reținut că reclamanta a solicitat reținerea unei cote egale iar neîndeplinirea de către pârât a dispozițiilor art. 3 lit. a din Legea nr. 146/1997 nu a mai permis o analiză a acestui aspect, astfel încât instanța a avut în vedere o cotă de contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 36 Codul familiei, întrucât între părți nu mai este necesară menținerea stării de devălmășie,căsătoria acestora fiind desfăcută, instanța a dispus încetarea acestei forme a proprietății comune.
La formarea loturilor instanța a avut în vedere criteriile prevăzute în art. 6739Cod procedură civilă și dispozițiile art. 742 cod civil precum și opțiunile exprimate în scris de părți - reclamanta (varianta a-II-a), fila 201 și pârâtul, fila 203.
Întrucât la procesul de partaj fiecare parte trebuie să contribuie la cheltuielile de judecată potrivit cotei de contribuție, instanța a compensat cheltuielile de judecată, în baza dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă și pe cale de consecință, a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
În termen legal, ambele părți au declarat apel, reclamanta pentru următoarele motive:
1) Este greșită modalitatea de lotizare întrucât a solicitat atribuirea apartamentului. E adevărat că nu locuiește în acest imobil dar, nu din culpa sa ci, pentru că a fost alungată de fostul soț.
2) Instanța a omis să precizeze în dispozitivul hotărârii că sulta urmează să fie reactualizată la data executării în funcție de rata inflației sau curs valutar.
Pârâtul a declarat apel pentru următoarele motive:
1) Cota de contribuție a soților trebuia calculată în mod diferențiat de 3:1 în favoarea sa. La termenul din data de 25.05.2007, în lipsa avocatului său care ceruse termen,instanța a dispus disjungerea capătului de cerere privind reconvenționala. S-a format un nou dosar și, la primul termen a fost anulată cererea ca insuficient timbrată. Or, în mod greșit s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale prin care a cerut cotă majorată în condițiile în care partajul se soluționează în acțiunea principală. În acest fel practic, cererea reconvențională rămâne fără obiect.
A susținut cu argumente în fapt și în drept că în mod nelegal a fost obligat să achite taxa judiciară la valoare ci, trebuia să fie stabilită doar taxa fixă aferentă cererii de partaj de 19 lei.
2) O altă nelegalitate din hotărârea primei instanțe a indicat pârâtul a fi greșita reținere a autoturismului Peugeot 407 întrucât a fost cumpărat după pronunțarea sentinței de divorț când oricui erau despărțiți în fapt.
Chiar dacă strict formal, bunul a fost achiziționat în timpul căsătoriei, soția sa nu a contribuit cu absolut nimic întrucât banii au fost obținuți printr-un împrumut de la o persoană particulară, așa cum dovedește cu înscrisul de la dosar.
3) A fost privat de dreptul de a-și exercita apărarea, sub aspectul administrării probelor din dosar. La expertizele în construcții și bunuri mobile au fost încălcate normele procedurale privitoare la numirea experților întrucât au fost numiți direct de instanță, fără să existe o procedură aleatorie, așa cum precizează cod procedură civilă.
Are serioase suspiciuni privind imparțialitatea desfășurării celor două expertize deoarece bunurile mobile au fost mult supraevaluate, au fost incluse în expertiză bunuri care nu au fost cerute de reclamantă, au fost expertizate bunuri care nu au fost găsite de expert și nici nu s-au administrat dovezi că ele au existat: congelator sau TV Panasonic, nu s-a ținut cont de uzura și funcționalitatea bunurilor expertizate.
Deși au fost formulate obiecțiuni în fața instanței, nu au fost luate în considerare.
4) Nu este de acord cu modalitatea de împărțire a bunurilor mobile întrucât ar fi trebuit ca reclamanta să primească mai multe și nu s-a ținut cont de opțiunile acesteia.
Apelul reclamantei este neîntemeiat și se va respinge pentru următoarele motive:
Chiar dacă apelul are caracter devolutiv, în calea de atac nu pot fi judecate alte cereri decât cele care au fost formulate la prima instanță de fond.
Reclamanta a solicitat atribuirea variantei I care includea și apartamentul, astfel că nu se justifică apărarea pârâtului în sensul că aceasta nu a solicitat acest imobil.
Numai că instanța constată că argumentele pârâtului sunt întemeiate sub aspectul atribuirii apartamentului. Astfel, reclamanta a plecat la copii, în străinătate, nefiind dovezi că pârâtul ar fi folosit violență verbală sau fizică pentru aoî ndepărta din domiciliul comun. De asemenea, cealaltă fiică a părților locuiește în B iar reclamanta este în relații apropriate și cu aceasta.
Pe de altă parte, valoarea sultei permite reclamantei să achiziționeze o locuință convenabilă.
Pârâtul a făcut în răstimpul cât a locuit singur, îmbunătățiri și lucrări de întreținere care îl îndreptățesc să beneficieze de imobil.
Se va respinge și motivul de apel privind reactualizarea sultei întrucât pe parcursul judecății și în căile de atac, suma datorată inclusiv dobânzi sau reactualizări trebuie să fie stabilită expressis verbis pentru că acesta constituie titlu executoriu ale cărui dispoziții se impune clare.
Ceea ce solicită însă reclamanta, în apelul său și anume ca sulta să fie reactualizată cu indicele de inflație sau curs valutar, la data executării efective, nu atrage schimbarea hotărârii, cu atât mai mult cu cât este o reactualizare ulterioară rămânerii irevocabile a hotărârii supusă executării conform art. 3712(2 și 3) Cod procedură civilă.
În legătură cu primul motiv de apel al pârâtului, instanța l-a constatat a fi neîntemeiat. Cererea reconvențională se supune acelorași reguli prevăzute de art. 119 Cod procedură civilă raportat la art. 112 Cod procedură civilă în sensul că trebuie depusă odată cu întâmpinarea și, din punct de vedere formal, să îndeplinească anumite condiții, inclusiv dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Prioritate asupra obiectului reconvenționalei, are verificarea taxei judiciare de timbru. Prin sentința civilă nr. 3528/2.10.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț, după ce s-a pus în vedere pârâtului, încă din 13.03.2007 - achitarea taxei de timbru în sumă de 2590 lei s-a anulat cererea ca insuficient timbrată.
Disjungerea s-a dispus încă din 22.05.2007, după ce - verificând aceste aspecte, prima instanță de fond a avut libertatea să se pronunțe în limitele art. 120 alin. 2 Cod procedură civilă. De fapt, acestea au fost și considerentele deciziei nr. 446/RC/2008 a Tribunalului Neamț prin care sentința nr. 3528/2007 a intrat în puterea lucrului judecat, fapt ce face inadmisibil a se cerceta din nou acest aspect.
Fiind soluționat în mod irevocabil pe o excepție, a fortiori nu se poate cerceta fondul dreptului pretins respectiv dacă se justifică sau nu cota majorată în favoarea pârâtului - apelant.
C de al doilea motiv de apel al pârâtului a fost înlăturat de asemenea deoarece înscrisul doveditor al împrumutului este sub semnătură privată și în condițiile în care este contestat de partea adversă nu poate avea efect probatoriu absolut.
Constatând ca fiind nedovedit acest împrumut s-a respins, în consecință și motivul referitor la reținerea ca pasiv a sumei de 70.000 de lei despre care se susține că a fost restituită doar de către pârât.
Și pe fondul chestiunii, orice bun achiziționat în timpul căsătoriei se prezumă a avea regim de bun comun, sub efectul art. 30 Codul familiei iar căsătoria părților s-a încheiat după rămânerea irevocabilă a sentinței de divorț. Or, la acel moment autoturismul fusese înstrăinat și cumpărat acela având marca Peugeot 407.
Cu privire la numirea experților, la data de 9.08.2007 (fila 88) s-a admis efectuarea expertizei și s-au numit experții, pârâtul a lipsit deși avea termen în cunoștință. Nu poate fi primită susținerea că au fost numiți altfel decât în condițiile art. 202 Cod procedură civilă în sensul că nu s-a respectat procedura tragerii la sorți.
Pentru suspiciunile legate de seriozitatea expertului, pârâtul a avut la dispoziție instituția recuzării în condițiile art. 204 Cod procedură civilă
Nu au putut fi primite obiecțiunile la raportul de expertiză a bunurilor mobile care a fost efectuată și comunicată părților la 17.04.2007 întrucât acestea au fost depuse la dosar în ședința din 04.10.2007, astfel că pârâtul a fost decăzut din dreptul de a mai critica modalitatea de expertizare a bunurilor mobile.
De altfel, aceste obiecțiuni fiind depuse în același timp cu opțiunile de lotizare, se prezumă că însuși pârâtul a apreciat asupra respingerii obiecțiunilor respective.
Din acest punct de vedere nu a fost primit nici motivul de apel referitor la includerea unor bunuri care nu există sau care ar fi fost procurate după divorțul părților.
Față de motivele de apel ale pârâtului referitoare la evaluarea eronată a apartamentului, Tribunalul a încuviințat ca expertul, ing. să răspundă obiecțiunilor. Aceasta a arătat că (fila 52) față de indicatorii tehnici descriși în această completare realizată în apel, prețul de circulație este același stabilit la prima instanță de fond.
Cu privire la includerea în lotul reclamantei a mai multor bunuri mobile, tribunalul a apreciat că prin menținerea în lotul pârâtului a apartamentului, atribuirea mai multor bunuri mobile acesteia nu se justifică.
Pentru aceste considerente de fapt, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ambele apeluri păstrând sentința ca fiind legală și temeinică.
Împotriva acestei decizii a promovat recurs apelantul-pârât care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate invocând în esență:
- în mod greșit instanța de apel reținut, că, instanța de fond a procedat, în condiții de legalitate, la disjungerea cererii reconvenționale pe care a formulat-o în cadrul acțiunii de partaj bunuri comune promovate de intimată în condițiile în care, disjungerea constituie o măsură procedurală de excepție. Disjungerea cererii reconvenționale este o măsură nelegală, cele două cereri fiind indisolubil legate, în contextul în care prin cererea reconvențională a solicitat o cotă-parte mai mare de contribuție la achiziționarea bunurilor comune; totodată împrejurarea că cererea reconvențională, astfel cum a fost disjunsă, obiect al unui dosar separat, a fost ulterior anulată ca netimbrată, nu are relevanță în cauză sub aspectul autorității de lucru judecat, respectiv al judecării fondului cauzei, întrucât disjungerea nelegală a acesteia făcea superfluă timbrarea sa;
- în mod greșit instanța de apel nu a inclus în masa de partaj pasivul comun, constând în sumă de 70.000 lei, restituită numai de el, sumă reprezentând împrumutul contractat pentru achiziționarea autoturismului Peugeot 407;
- instanța de apel nu a ținut cont de opțiunile părților cu privire la modalitatea de împărțire și atribuire a bunurilor mobile;
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea ca nefondat a recursului învederând în cauză, respectarea dispozițiilor art.119,112,art.120 al.2 Cod procedură civilă de către instanța de fond; a mai arătat intimata că, în mod corect, în concordanță cu probatoriul administrat, instanțele anterioare nu au reținut ca pasiv suma de 70.000 lei, iar în ceea ce privește modalitatea de atribuire a bunurilor mobile, recurentul-pârât a invocat, în fapt, nerespectarea opțiunilor cu privire la lotizarea și atribuirea acestora.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.119 al.1 Cod procedură civilă dacă pârâtul are pretenții în legătură cu cererea reclamantului el poate să facă cerere reconvențională, care potrivit art.120 al.1 Cod procedură civilă, se judecă o dată cu cererea principală.
Al.2 al art.120 Cod procedură civilă menționează că, în situația în care numai cererea principală este în stare de a fi judecată, instanța o poate judeca separat.
Ipoteza stipulată de al.2 al art.120 Cod procedură civilă este instituită numai ca o situație de excepție, disjungerea neputând opera în situațiile în care legea prevede, în mod expres, faptul că judecarea celor două cereri trebuie făcută împreună( exemplu, în materie de divorț conform art.608 al.2 Cod procedură civilă), precum și în situațiile când buna administrare a justiției impune judecarea împreună a celor două cereri, cum ar fi cazul acțiunilor de partaj bunuri comune sau a partaj succesoral.
Doctrina și jurisprudența în materie s-au pronunțat constat și neechivoc că o bună administrare a justiției impune să nu se ajungă la disjungere atunci când rezolvarea cererii reconvenționale este intim legată de soluția ce ar urma să se pronunțe în acțiunea principală, scopul esențial al evitării despărțirii celor două cereri fiind acela de a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii.
Pe cale de consecință, disjungerea nu poate fi dispusă când ambele cereri se află într-un raport de indivizibilitate, astfel cum acestea se găsesc în materia partajului de bunuri comune cărora, le sunt aplicabile, prin asimilare, dispozițiile art.673 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Dispozițiile art.673 ind.3 al.1 Cod procedură civilă prevăd că, în situația în care părțile nu se învoiesc, instanța va stabili bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții.
În speță, prin cererea reconvențională, depusă de recurent la instanța de fond, în termen legal, acesta solicită recunoașterea unei cote-părți majorate la dobândirea bunurilor comune, cerere care, în condițiile prezumției instituite de art.30 Cod familiei referitor la regimul comunității de bunuri dobândite în timpul căsătoriei, se află în evident raport de indivizibilitate cu cererea principală.
În contextul în care, pe de o parte, tergiversarea soluționării cererii principale nu era determinată de formularea cu întârziere a cererii reconvenționale(în speță, depusă conform art.119 al.3 Cod procedură civilă), iar pe de altă parte, între cele două cereri exista o relație de conexitate ce impunea soluționarea lor împreună, se apreciază că, disjungerea cererii reconvenționale a recurentului s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.120 al.2 Cod procedură civilă și ale art.673 ind.5 Cod procedură civilă.
Se mai reține, totodată, că, disjungerea cererii reconvenționale, în cauză, privează textul art.673 ind.5 Cod procedură civilă de însăși substanța sa, text referitor la stabilirea de către instanță a cotei-părți ce se cuvine coproprietarilor conform cererilor formulate și probatoriului administrat, pe de o parte, iar pe de altă parte, face superfluă și lipsită de pertinență juridică analizarea acesteia, câtă vreme, asupra aceleași mase de bunuri, instanța inițial investită, stabilește cota-parte cuvenită foștilor soți astfel cum aceasta a fost precizată prin acțiunea introductivă.
Se mai reține, de asemenea, că, împrejurarea netimbrării cererii reconvenționale în termenele stabilite de instanța de fond, nu constituia o cauză de întârziere a soluționării cauzei, de natură să conducă la măsura disjungerii cererii reconvenționale, întrucât, instanța, procedând la soluționarea unitară a pricinii, avea la îndemână, în ce privește cererea recurentului, sancțiunea procedurală instituită prin dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997, republicată, privind taxele judiciare de timbru și ale art.9 din nr.OG32/1995 privind timbrul judiciar.
În raport de cele anterior arătate, constatând întrunite, în speță, condițiile art.304 pct.5, art.312 ind.1 al.4 Cod procedură civilă, instanța va admite recursul, va casa hotărârea recurată, va admite apelul, va desființa sentința apelată și pe cale de consecință, va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond.
Având în vedere că primul motiv de recurs analizat este de natură să conducă la soluția anterior menționată, se apreciază, că, în cauză, nu se mai impune, analizarea celorlalte două motive invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
:
Admite recursul civil promovat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.6/AC din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează decizia recurată nr.6/AC/14.01.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Admite apelul.
Desființează sentința civilă nr.5303/19.12.2007 a Judecătoriei Piatra Neamț și, pe cale de consecință, trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Judecătoria Piatra Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - -
- -
Red.sent.-
Red.dec.. - /
Red.dec.rec.-
Tehn.- / 2 ex./2.07.2009.
Președinte:Liliana CiobanuJudecători:Liliana Ciobanu, Jănică Gioacăș, Daniela Părău
