Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 816/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 816/2008-
Ședința publică din 15.05.2008
PREȘEDINTE: Trif Doina
JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în localitatea, nr. 56, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în, nr. 538, județul B, împotriva deciziei civile nr. 28/A din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2571 din 23.04.2004, pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 6291/2002, având ca obiect partaj.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentului pârât, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 15.05.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, intimata reclamantă personal și reprezentanta acesteia, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 122 din 09.05.2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare a părților este completă, prezentul recurs este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în sumă de 9,5 lei, și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și faptul că, s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 09.05.2008, întâmpinare formulată de intimata reclamantă, după care:
Reprezentanta recurentului pârât arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar copia chitanței reprezentând onorariul avocațial și copia sentinței civile nr. 1817/2008 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr. 10592/-, arată că nu are alte probe de propus sau cereri de formulat în cauză.
Instanța, nemaifiind de administrat alte probe în cauză, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârilor pronunțate de instanța de fond și cea de apel în sensul respingerii acțiunii reclamantei și obligarea la cheltuieli de judecată, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârilor atacate în sensul de a constata că în masa de împărțit nu poate fi inclus terenul, a constata faptul că anexele grajd, pătul, și bucătărie de vară au fost ridicate de pârât după despărțirea în fapt de reclamantă și ca atare aceste bunuri nu pot fi incluse în masa de împărțit. Arată că s-a dovedit cu martorii audiați în cauză că, la trei ani după divorț a avut loc partajul voluntar al bunurilor dobândite sub durata căsătoriei, cu acea ocazie reclamanta a primit animale, bunuri și suma de 12.000 lei reprezentând sulta. De asemenea, arată că terenul este proprietatea tabulară a pârâtul astfel că, nu poate fi inclus în masa partajabilă. Anexele vechi au fost demolate și au fost construite altele noi, reclamanta neavând nici o contribuție la construirea acestora.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării, menținerea hotărârilor recurate ca legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată. Arată că pârâtul a fost de acord cu partajul casei vechi și a terenului aferent. Construcția veche există și în prezent parțial, doar mansarda fiind ridicată de pârât. Martorii audiați în cauză au arătat că anexele au existat încă de la data cumpărării imobilului de către părți. Arată că terenul a fost înstrăinat împreună cu construcția astfel că, partajul trebuie făcut asupra întregului imobil.
În replică, reprezentata recurentului pârât arată că, atât instanța de apel cât și cea de fond au reținut că după pronunțarea divorțului, imobilul a fost demolat și s-a construit o nouă casă de locuit.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2617/23.04.2004 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a admis acțiunea reclamantei (fostă ) împotriva pârâtului și s-a respins acțiunea reconvențională formulată de împotriva pârâtei.
A constatat că, sub durata căsătoriei părțile au dobândit în comun cu contribuție egală bunuri imobile în valoare expertiză la 05.12.2003 de 41.500.000 lei.
Pârâtul a fost obligat să plătească o parte de parte din contravaloarea imobilelor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv o sultă de 20.750.000 lei.
Pârâtul a mai fost obligat să plătească reclamantei suma de 2.175.000 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, părțile s-au căsătorit la 71.07.1996 și au divorțat în anul 1991 conform sentinței nr.3240/1991 a Judecătoriei Oradea.
A constatat că în anul 1993 reclamantul reconvențional a încheiat un contract de vînzare cumpărare, sub semnătură privată cu vânzătorul, contract în temeiul căruia a intrat în posesia casei din voioagă cu terenul aferent.
A stabilit că, după divorț casa veche dobândită de părți conform actului mai sus arătat a fost demolată, iar în locul ei s-a construit o altă casă nouă, aspecte ce rezultă din adeverința nr.1588/10.06.2002 a Primăriei și autorizația de construire nr.12/12.08.1997.
Din probele testimoniale administrate în cauză, instanța de fond reținut că, imobilul avea două camere cu anexe, iar terenul avea o suprafață de 9 ari, imobilul edificat fiind pe nr.top 69/4 și 70/1 din 990.
A constatat că, pârâta reconvențională nu are nici o contribuție la ridicarea casei noi, drepturile acestei în calitate de fostă soție referindu-se doar la casa din voioagă care a fost demolată de pârât după desfacerea căsătoriei.
A constatat că, casa construită în anul 1997 nu este proprietatea nici uneia dintre foștii soți, iar conform, proprietar tabular a imobilelor existente pe nr.top 69/4, 70/1 este numita.
În raport de aceste date instanța de fond a stabilit nu se pot pune probele codevălmășiei cu privire la imobilul înscris în CF 990 și ceea ce poate fi împărțit este contravaloarea vechii proprietăți ce a existat pe cele două nr.top arătate mai sus.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că, valoarea la zi a casei de locuit demolată și a terenului pe care a fost construită se ridică la 41.500.000 lei.
Cum nu se poate pune problema unui partaj în natură a unei construcții ce nu mai există, fiind demolate și a unui teren ce a fost obținut după divorț de reclamant în baza Legii 18/1991, instanța a dispus sistarea devălmășiei doar în ceea ce privește valoarea la zi a imobilului ce a existat anterior anilor 1997 pe nr.top 69/4 și 70/1.
Astfel, instanța a constatat că, în temeiul art.36 din fam. părțile au dobândit pe durata căsătoriei în comun, cu contribuție egală, bunuri în valoare de 41.500.000 lei, sumă din care pârâtul a păstrat în natură terenul și a demolat supraedificatele parțial, obligându-l să plătească reclamantei o sultă de 20.750.000 lei.
Aceasta întrucât instanța a considerat că, părțile au avut o contribuție egală la edificarea construcțiilor edificate, întrucât nu s-a făcut vreo dovadă clară și indubitabilă că una dintre părți ar avea o contribuție mai mare decât cealaltă.
În baza art.276 din pr.civil, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată parțiale în sumă de 2.175. 000 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal la data de 19.05.2004, reclamanta a declarat apel, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul stabilirii valorii masei de împărțit la valoarea de circulație a imobilelor partajabile și majorarea sultei, proporțional cu majorarea valorii reale a imobilelor, cu cheltuieli de judecată.
La data de 18.05.2004 pârâtul reclamant reconvențional, a declarat apel, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii acțiunii principale și în subsidiar admiterea în parte a acțiunii principale și admiterea acțiunii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 28/A din 14.01.2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis ca fondat apelul civil introdus de reclamanta apelantă din com. nr.538 jud. B și a respins apelul formulat de pârâtul apelant din com. nr.56 jud. B împotriva sentinței civile nr.2617/23.04.2004 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
Părțile au dobândit în timpul căsătoriei bunuri imobile în cote egale de parte, în valoare de 22.081 lei.
A obligat pârâtul intimat să plătească apelantei reclamante, suma de 11.040,5 lei, respectiv parte din valoarea masei de împărțit.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
A obligat apelantul să plătească suma de 1008,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței apelate de reclamanta apelantă au fost apreciate de instanță ca fiind fondate, deoarece așa cum rezultă din actele dosarului, părțile s-au căsătorit la data de 17.07.1976, și au divorțat în anul 1991 conform sentinței civile 3240/1991 a Judecătoriei Oradea aflată la dosar.
În această perioadă s-a încheiat un contract de vânzare cumpărare sub semnătură privată, cu vânzătorul, contract în baza căruia părțile au dobândit o casă de voioagă și terenul aferent acesteia, situată în localitatea - jud. B nr.56.
După pronunțarea divorțului, acest imobil dobândit de părți în temeiul actului mai sus menționat, a fost demolat și s-a construit o nouă casă de locuit, așa cum rezultă din adeverința 1588/10.06.2002 a Primăriei și autorizația de construire nr.12/12.08.1997.
Din probele testimoniale administrate în cauză, rezultă că în timpul căsătoriei, părțile au ridicat bucătăria de vară, un grajd, o fântână, o șură de fân și un pătul de porumb.
Acest imobil a fost evaluat de exp. ing., care a stabilit o valoare de 41.500.000 lei, valoare, care a fost avuta in vedere de instanța de fond, si pe care părțile au contestat-o, solicitând in apel o completare a expertizei cu obiecțiunile amintite mai sus, referitoare la anexele gospodărești ale imobilului.
Expertiza tehnica imobiliara, actualizare si completare, efectuata in cauza, de experta, a stabilit o noua valoare de circulație a imobilului din litigiu care este de 22.081 RON.
Instanța de apel, a avut în vedere această expertiză la soluționarea cauzei, răspunsul dat de expertă la obiecțiunile formulate de părți la raportul de expertiză, din care rezultă că, experta își menține punctele de vedere prezentate la ultimul raport din 04.09.2006, raport care a fost efectuat în prezența ambelor părți, dar si de faptul ca, în ședința publică din 14.01.2008, părțile au învederat că nu-și permit financiar să solicite o nouă expertiză.
Având în vedere prezumția de comunitate prev.de art.30 din fam. instanța a apreciat că, imobilul dobândit de părti in timpul casatoriei este bun comun, prezumție întărită și de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Astfel, instanța a dispus sistarea devălmășiei, si va avea în vedere, actualizarea si completarea expertizei tehnice efectuate in cauza, în ceea ce privește valoarea imobilului situat in localitatea, nr.56.
Din expertiza efectuată în cauză și depusă la dosar la 04.09.2006, rezultă că valoarea de circulație a imobilului din localitatea com., reprezentând în natură construcțiile descrise detaliat și terenul aferent acestora în suprafață de 10,61. înscris în CF 990 cu nr.top 69/4 și 70/1, este de 22.081 RON.
In raport de disp art.36 din fam. instanța a obligat pârâtul apelant să plătească reclamantei apelante, suma de 11.040 lei, respectiv parte din valoarea masei de împărțit, constatând că părțile au contribuții egale la dobândirea bunului comun.
Aceasta, deoarece s-a apreciat că, contribuția pe care au avut-o părțile la imobilul din litigiu, în prezent demolat a fost egală și nici una din părți nu a reușit să facă dovadă, că ar fi avut o contribuție mai mare decât celălalt la dobândirea acestui bun.
Susținerea pârâtului apelant, în sensul că acesta ar fi avut o cotă mai mare la dobândirea imobilului în litigiu, nu este susținută de probe, iar reclamanta apelantă cu actele aflate la dosar, respectiv adresa 21/22.04.2004, fișa cuprinzând datele din carnetul de pensii și asigurări sociale pe perioada anilor 1978 - 1983, adresa nr.20/07.01.2004 a Primăriei, privind fișa individuală, a făcut dovada că, avea venituri alături de cele ale pârâtului apelant la data achiziționării imobilului.
Aceste aspecte au fost relatate și de martorii audiați în cauză, respectiv și care au confirmat că, imobilul cumpărat s-a făcut cu contribuție egală a părților.
Aceste aspecte sunt întărite și de declarațiile martorilor audiați în cauză.
Criticile aduse sentinței apelate de pârâtul apelant, sunt apreciate de instanță ca nefondate, întrucât susținerile pârâtului făcute în ambele instanțe sunt nedovedite.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, rezultă că, nu a avut o cotă de contribuție mai mare, decât reclamanta apelantă la achiziționarea imobilului bun comun, întrucât aceasta cu actele depuse la dosar și amintite mai sus, a făcut dovada că a avut venituri alături de pârâtul apelant.
Referitor la terenul din litigiu, acesta a fost obținut prin titlu de proprietate de către pârât după divorț, iar faptul că în prezent acesta este proprietatea actualei soții a pârâtului nu are relevanță în cauză, întrucât acesta a fost dobândit în anul 1983 ca și bun comun.
Instrăinarea acestuia, respectiv o donație între soți nu poate fi catalogată decât ca fiind făcută cu rea credință, întrucât donatara este chiar soția pârâtului, iar scopul a fost acela de a scoate imobilul de la masa de împărțit.
Conform art.723 din civil, toate bunurile trebuie exercitate cu bună credință și în aceste condiții pârâtul nu-și poate invoca propria culpă pentru obținerea acestui drept.
Se observă însă că, în subsidiar, pârâtul apelant nu se opune la partajarea acestor bunuri, respectiv a valorii acestora, susținând ca imobilul a fost bun comun, astfel că, acțiunea este admisibilă.
În baza art.274 din pr.civil, fiind în culpă procesuală, instanța a obligat pârâtul apelant să plătească reclamantei apelante suma de 1008,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen, legal timbrat, a declarat recurs apelantul solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei și a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, în subsidiar, modificarea în parte hotărârilor în sensul constatării că în masa de împărțit nu poate fi inclus terenul, că anexele grajd, pătul, bucătărie de vară s-au ridicat de el după separarea în fapt, neputând fi incluse în masa de partaj.
Prin motivele de recurs s-a invocat că, a fost cumpărată casa veche sub durata căsătoriei, dar a fost demolată în 1996, la 3 ani după divorț, a dovedit că avut loc un partaj voluntar, ocazie cu care reclamanta a primit animale, bunuri și 12000 lei sultă.
Chiar la cumpărarea casei vechi el a avut o contribuție mai mare, acest fapt a avut loc când erau separați, situația de CF nu permitea includerea în masă a construcției și terenului. Terenul s-a obținut de el la Legea nr. 17/1991, titlul de proprietate emis a fost păstrat prin sentința civilă nr. 5533/2007, greșit fiind astfel înscris în masa de împărțit.
Referitor la construcțiile noi, sunt înscrise în CF în favoarea unui terț, cele vechi nefiind notate, putându-se face doar partajarea valorii inițiale nu evaluarea proprietății terților. Chiar și anexele vechi au fost demolate și construite altele noi, fără a fi utilizat material din demolare fiind degradat. Martorii au declarat că la separare bucătăria de vară nu era finalizată, 80% fiind contribuția sa, greșit s-au inclus bunuri ce sunt proprietatea sa exclusivă, construcțiile după despărțirea de reclamantă, experta evaluând doar construcțiile actuale.
Nu fost motivat în drept recursul.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 17 iulie 1976, localitatea căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr. 3846/1991 pronunțată de Judecătoria Oradea. Sub durata acesteia, recurentul a cumpărat prin act sub semnătură privată în anul 1983 o casă din văioagă compusă din 3 camere cu anexe și teren aferent de la, martorul - fila 94 dosar fond - arătând că lângă casă mai exista o fundație, o bucătărie, grajd, fântână, iar după separarea părților recurentul a ridicat pe acea fundație 3 pereți, casă din BCA.
Casa despre care s-a făcut vorbire, conform martorului a fost demolată după separarea părților - fila 85 dosar fond - iar martorul - fila 34 dosar fond - a declarat că acea casă era din 2 camere, hol, plus anexe, părțile mai ridicând 2 camere, grajd, o șură de fân, coșară porumb, iar după separare, recurentul a construit o mansardă.
Faptul că recurentul după divorț a construit o nouă casă reiese chiar din adeverința nr. 1588/2002 și autorizația de construire nr. 12/1997 - filele 14, 14 dosar fond -, emise de Primăria localității.
După divorț însă, recurentul a obținut titlul de proprietate nr. 1328/1996 în baza Legii nr. 18/1991 - fila 57 dosar fond - pentru terenul aferent construcției, iar în 13.01.1996 a vândut casa, anexele și terenul cu nr. top. 69/4, 70/1 la - fila 53 dosar fond. Este cert că acest titlu de proprietate nu a fost anulat prin sentința civilă nr. 5535/2006 a Judecătoriei Oradea dar, din considerentele acesteia se reține faptul că acest teren fiind dobândit sub durata căsătoriei este bun comun, neexistând motive de nulitate cu atât mai mult cu cât aceasta a stat în pasivitate, mai mult, nu s-a vândut casa nouă. Ori, acest aspect nu duce la concluzia că nu poate fi inclusă în masa de partaj contravaloarea acesteia și nu bineînțeles însuși terenul care nu se mai află în patrimoniul, proprietatea recurentului, criticile în acest sens fiind nefondate.
Cu ocazia pronunțării divorțului, potrivit răspunsurilor date la interogatoriul luat intimatei - fila 87 dosar fond - aceasta a recunoscut că a primit o vacă, un porc și 2 viței, suma de 12.000 lei invocată de recurent nu s-a recunoscut că a fost primită, iar martorii audiați - - fila 85 dosar fond - a confirmat doar predarea animalelor, referitor la bani susținând că nu a văzut că au fost predați. Martorul - fila 45 dosar apel - a declarat însă că intimata a recunoscut că primit nu doar animalele ci și 12.000 lei în anul 1990, ori, recurentul prin motivele de recurs a arătat că banii s-au predat la 3 ani după divorț, deci în 1994, declarația fiind astfel apreciată referitor la acest aspect ca nesinceră.
Declarațiile martorilor audiați sunt contradictorii referitor la anexele ridicate pe teren, doar - tatăl vânzătorului casei și terenului a declarat - fila 46 - că la data tranzacției exista pe lângă casă o fundație pentru o cameră, o bucătărie de vară, grajd, șopronul, doar bucătăria nu era acoperită și doar după separare s-a ridicat o mansardă de către recurent.
Faptul că la reconstruirea anexelor de către recurent s-au folosit materialele din demolarea celor existente reiese din răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de - fila 85 dosar apel - iar conform expertizei întocmite - filele 57 - 62 dosar apel, casa demolată ar avea o valoare de 95.192.427 lei vechi, iar împreună cu anexele o valoare de 153.811.326 lei, care împreună cu terenul aferent totalizează 22.081 RON.
Nu s-a dovedit cu probele administrate faptul că la cumpărarea casei, anexelor, terenului, recurentul ar fi avut contribuție mai mare, iar la reconstruirea acestora, conform expertului s-au folosit materialele din cele vechi. Ceea ce însă s-a dovedit cu prisosință a fost faptul că reconstrucția, finalizarea lucrărilor, s-a făcut pe cheltuiala proprie, exclusivă a recurentului, aspect neluat în considerare de către instanță.
Ca urmare, este fără îndoială dovedit aspectul referitor la o contribuție mai mare a recurentului la dobândirea construcțiilor, fiind răsturnată prezumția egalității cotelor de proprietate de 50% pentru fiecare, contribuție pe care instanța de recurs o apreciază ca fiind de 60% din întreaga valoare a masei de împărțit pentru recurent și de 40% pentru intimată, fiind făcută o greșită aplicare a dispozițiilor art. 30, 36 Codul familiei.
Se mai impune însă a se preciza faptul că, întrucât intimata a recunoscut că după divorț a primit de la recurent o vacă, un porc și 2 viței, contravaloarea acestora trebuia scăzută din cota de proprietate, sulta atribuită acesteia, ceea ce însă instanțele nu au sesizat, criticile fiind fondate. Sigur că, la dosar nu s-au produs probe referitor la contravaloarea unor astfel de animale în prezent, ori, pentru a nu prejudicia părțile prin desființarea deciziei cu trimitere spre rejudecare în vederea administrării unei probe în acest sens, instanța va aprecia valoarea acestora ținând cont de notorietatea aspectului referitor la vânzarea unor astfel de animale, respectiv un porc circa 500 RON, o vacă circa 1000 RON, 2 viței circa 1500 lei, total 3.000 lei, valori ce se impun a fi scăzute din sulta datorată intimatei.
Față de toate considerentele expuse, fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs în baza art. 312 alin. 1, 3 Cod procedură civilă va admite ca fondat recursul, va modifica în parte decizia recurată în sensul că, potrivit art. 296 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de, va constata că la dobândirea bunurilor în valoare de 22.081 lei acesta a avut o contribuție de 60% iar apelanta reclamantă de 40%.
Va constata că apelanta reclamantă a primit după divorț animale în valoare actuală de 3000 RON ce urmează a fi scăzută din sulta ce i se cuvine.
Se va dispune reducerea sultei stabilite în favoarea apelantului reclamant de la 11.040,5 RON la 6.300 RON ( 8.800 RON reprezentând cota de 40% din 22.081 RON - 3.000 RON valoarea animalelor primite).
Față de cele expuse, în baza art. 276 Cod procedură civilă se vor compensa cheltuielile de judecată ocazionate de părți în apel, urmând a se înlătura dispoziția prin care apelantul a fost obligat să-i plătească intimatei 1.008,5 lei cheltuieli de judecată în apel.
Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate, conform considerentelor expuse, ca fiind legale și temeinice.
Reținând culpa procesuală a intimatei, în baza art. 274 Cod procedură civilă, instanța de recurs o va obliga să-i plătească recurentului 410 RON cheltuieli de judecată ocazionate în recurs, reprezentând onorariu avocațial și taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de recurentul pârât cu domiciliul în localitatea, nr. 56, județul B, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în, nr. 538, județul B, împotriva deciziei civile nr. 28/A din 14.01.2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul că:
Admite ca fondat apelul declarat de apelantul.
Constată că la dobândirea bunurilor comune în valoare de 22.081 RON apelantul a avut o contribuție de 60% iar intimata apelantă reclamantă de 40%.
Constată că apelanta reclamantă a primit după divorț animale în valoare estimată de 3000 RON ce se scade din sulta ce i se cuvine.
Dispune reducerea sultei stabilite în favoarea apelantei reclamante în sarcina apelantului pârât de la 11.040,5 RON la 6300 RON. Înlătură dispoziția de obligare a apelantului la cheltuieli de judecată în apel și în consecință compensează cheltuielile de judecată din apel, ocazionate de ambii apelanți.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.
Obligă intimata să-i plătească recurentului 410 RON cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.05.2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 30.05.2008
- judecător fond -
- judecători apel -,
- dact. gref. - 30.05.2008 - 2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
