Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.109/
Ședința publică din 11 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură, din T,-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în T,-, împotriva deciziei civile nr. 176 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- având ca obiect ieșire din indiviziune.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 2 aprilie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea asupra cauzei la 9 aprilie 2008 și apoi la 11 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 21 iulie 2005 reclamantul a chemat în judecată pârâtul solicitând instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilul situat în T,-, compus din teren în suprafață de 384 mp și casă de locuit construită din chirpici, formată din 4 camere, o sală și o bucătărie.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 865/06.04.2004 cota de din imobil de la numiții și și pentru că între părți există divergențe cu privire la modul de ieșire din indiviziune, solicită partajarea judiciară a bunului.
Urmare a precizărilor formulate prin întâmpinare de către și, la termenul din 23 septembrie 2005 instanța a încuviințat cererea reclamantului de introducere în cauză a acestor pârâți.
Prin cerere reconvențională, pârâții și au solicitat ieșirea din indiviziune numai cu privire la teren, arătând că la data vânzării cotei indivize de către reclamant construcția veche nu mai exista, iar construcția ce se găsește pe teren a fost realizată de pârâți conform autorizației pe care au primit-o în anul 1999. Solicită, în concluzie, să se constate că sunt proprietarii exclusivi ai construcției.
Prin sentința civilă nr. 722 din 14 martie 2007 Judecătoria Tulceaa admis acțiunea reclamantului, a constatat că reclamantul și pârâții sunt coproprietari în cote de câte asupra imobilului teren situat în T,-, cu o valoare de 140.520,96 lei și a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului prin atribuirea lui către pârâții și. Pârâții au fost obligați la plata unei sulte către reclamant în valoare de 70.260,48 lei.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză, terenul nu este comod partajabil în natură din cauza caracteristicilor suprafeței de teren, care nu permit realizarea a două loturi egale sau echivalente valoric, o astfel de împărțire ducând la o îmbucătățire excesivă a terenului. În plus, a reținut instanța, părțile și-au exprimat acordul prin avocații aleși în sensul atribuirii terenului uneia dintre părți; pârâții sunt mai îndreptățiți decât reclamantul să li se atribuie terenul, pe teren regăsindu-se casa acestora.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 722/2007 a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 176 din 23 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
În apel, tribunalul a reținut, ca și judecătoria, că terenul nu este comod partajabil în natură, concluzie exprimată prin cele două rapoarte de expertiză efectuate în dosar, atribuirea fiind corect dispusă către pârâții care dețin o locuință pe teren.
Împotriva deciziei nr. 176/2007 a declarat recurs reclamantul, invocând încălcarea de către instanțe a normelor de procedură prevăzute de lege sub sancțiunea nulității și neobservarea celorlalte probe, planșe fotografice, care demonstrau o concluzie contrară celei susținute de experți, respectiv posibilitatea lotizării în natură a terenului.
A solicitat recurentul efectuarea unei alte expertize tehnice, care să propună variante de împărțire a terenului pe lățimea lui, chiar în loturi inegale.
Prin întâmpinare, intimații și au solicitat respingerea recursului motivat de faptul că instanțele au reținut corect că terenul nu este comod partajabil în natură, iar reclamantul a solicitat să i se acorde sultă.
Examinând legalitatea hotărârilor pronunțate în cauză, în raport de criticile formulate în recurs de către reclamant, instanța constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Imobilul din T,- se află în proprietatea indiviză a părților ca urmare a cumpărării, de către fiecare dintre acestea, a cotei părți de din imobil.
Prin acțiune reclamantul a solicitat partajarea imobilului cumpărat, cerând expres atribuirea în natură a lotului corespunzător cotei de ce îi revenea din imobil.
Procedând la efectuarea partajului, după administrarea probatoriilor, instanța de fond, constatând că imobilul nu este comod partajabil în natură, a dispus atribuirea terenului către pârâți, cu nesocotirea dispozițiilor legale ce reglementează procedura partajului în această modalitate.
Potrivit art. 67310alin. 1 Cod procedură civilă, "în cazul în care împărțeala în natură a unui bun nu este posibilă sau ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ori i-ar modifica în mod păgubitor destinația economică, la cererea unuia dintre coproprietari, instanța, prin încheiere, îi poate atribui provizoriu întregul bun. Dacă mai mulți coproprietari cer să li se atribuie bunul, instanța va ține seama de criteriile prevăzute la art. 6739Cod procedură civilă. Prin încheiere, ea va stabili și termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit provizoriu bunul este obligat să depună sumele ce reprezintă cotele părți cuvenite celorlalți coproprietari."
Din interpretarea dispozițiilor legale citate rezultă că, ori de câte ori situația de fapt din cauza dedusă judecății se încadrează în ipoteza reglementată de alin. 1 al art. 67310, respectiv bunul nu este comod partajabil în natură, instanța este obligată ("ea va stabili") să stabilească termenul în care coproprietarul căruia i se atribuie provizoriu bunul trebuie să plătească sultă celorlalți coproprietari.
Rațiunea termenului introdus de legiuitor - 6 luni conform alin. 2 al art. 67312Cod procedură civilă -, în care coindivizarul căruia i se atribuie provizoriu imobilul trebuie să plătească sulta cuvenită celorlalți coindivizari, este aceea de a asigura un tratament juridic egal pentru toți coproprietarii. În legătură cu acest text, reținând caracterul său conform cu Constituția, prin decizia nr. 138 din 23 aprilie 2002 Curtea Constituțională a stabilit că "în cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre coproprietari, dacă nu s-ar prevedea obligația acestuia de a achita celorlalți, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident și direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate".
În speță, instanța nu a respectat prevederile legale sus citate, atribuind direct bunul prin hotărâre judecătorească, fără să stabilească termenul în care pârâții urmau să plătească reclamantului sulta datorată.
Procedând în acest mod, instanța de fond a nesocotit dreptul reclamantului, căruia nu i s-a atribuit bunul, la respectarea dreptului său de proprietate, în lipsa instituirii termenului de achitare a sultei fiind posibilă prejudicierea acestuia, ca urmare a inerției valorii stabilite judiciar pentru imobil, față de evoluția pieței imobiliare. De altfel, în recurs, o asemenea evoluție a valorii de circulație a imobilului a fost demonstrată de recurent prin depunerea la dosar a unui extras din presa locală și a unui raport de expertiză extrajudiciară, care confirmă susținerile recurentului referitoare la prejudicierea sa.
Mai mult, atribuind direct bunul imobil prin hotărârea finală, instanța a aplicat prevederile alternative din alin. 4 al art. 67310Cod procedură civilă, fără să arate "motivele temeinice" cerute de text și fără să stabilească termenul în care coproprietarul căruia i s-a atribuit bunul este obligat să plătească sulta cuvenită celorlalți coproprietari.
Curtea nu poate reține apărările intimaților în sensul că reclamantul a fost de acord să primească sultă pentru cota sa indiviză din imobil și că, din acest motiv, instanța a făcut o corectă aplicare a prevederilor alin. 4 al art. 67310, pentru că, așa cum s-a arătat, reclamantul a solicitat expres prin acțiune atribuirea în natură a părții de imobil corespunzătoare cotei sale, iar o altă concluzie susținută de avocatul său în concluziile orale, fiind o manifestare a dreptului de dispoziție al părții, trebuia să aibă mandatul expres al reclamantului, ceea ce în speță nu a existat.
Prin urmare, cum la partajarea bunului în litigiu instanța de fond și apoi, prin respingerea apelului, instanța de apel, a nesocotit dispozițiile procedurale reglementate de art. 67310Cod procedură civilă, cu consecința directă a încălcării dreptului de proprietate al reclamantului, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa decizia și sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
În rejudecare, pentru o aplicare corectă a principiului egalității coproprietarilor și pentru respectarea dreptului de proprietate al părților, instanța va trebui să administreze o probă cu expertiză pentru determinarea valorii de circulație a imobilului la data partajului.
De asemenea, ținând seama de faptul că, în recurs, raportul de expertiză extrajudiciară depus de recurent stabilește, motivat, o concluzie contrară celei reținute la fond de experții și, respectiv posibilitatea formării a două loturi inegale ca suprafață, pentru a se desăvârși situația de fapt prin lămurirea acestei chestiuni judecătoria va dispune administrarea unei expertiză care să stabilească, cu respectarea principiului contradictorialității, dacă imobilul care are deschidere la două străzi poate fi partajat în două loturi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Individual de Avocatură, din T,-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în T,-, împotriva deciziei civile nr. 176 din 23.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- având ca obiect ieșire din indiviziune.
Casează decizia și sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, | Pentru judecători, - - și - -, aflați în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de complet, |
Pentru grefier - -,
care s-a pensionat, conform art. 261(2)
Cod procedură civilă,
semnează grefier șef de secție,
red.hot.jud.fond
red.dec.jud.
red.dec./tehnored.jud.-/14.07.2008
gref.AB/4 ex./28.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
