Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 109/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 109/
Ședința publică din 09 martie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant G, domiciliat în C, strada - cel nr. 144, - 7 B,. B,. 46, județul C și cu domiciliul ales în C,-, - 1,. C,. 26, județul C, împotriva deciziei civile nr. 583 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,- A, județul C și intimatul intervenient în numele altei persoane, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurentul reclamant, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 34115/9.02.2009, depusă la dosar, iar pentru intimații pârâți, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 15 dosar, lipsind intimatul intervenient în numele altei persoane.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimaților pârâți depune la dosar factura nr. 41 din 09.02.2009 (seria - nr. -), cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 1.000 lei.
Totodată arată că, la termenul de judecată anterior, a depus la dosarul cauzei o hotărâre, respectiv sentința civilă nr. 11613, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, la data de 26 iunie 2008, în dosarul nr-, la care va face referire astăzi.
Învederează că a depus acea hotărâre pentru a se observa susținerile diferite ale recurentului.
Apărătorul recurentului reclamant face trimitere la pct.3 din raportul de expertiză. Arată că nu s-a solicitat stabilirea unei sulte, iar între părți a existat o înțelegere, în funcție de interesul fiecăreia.
Apărătorul intimaților pârâți consideră că este unnon sensceea ce susține colegul său astăzi.
Întrebat fiind de către instanță, dacă în raport de hotărârea depusă sunt incidente în cauză dispozițiile art. 244(1) pct.1 Cod procedură civilă,apărătorul intimaților pârâțiarată că nu solicită suspendarea judecării prezentei cauze. Se referă la faptul că, suprafața menționată în antecontract este o suprafață excedentă.
Apărătorul recurentului reclamant solicită instanței să observe că, la fila 2 raport expertiză, se face referire la surplusul de 54 teren pentru care a existat o promisiune de vânzare-cumpărare și pentru care a fost achitat prețul.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat; cu cheltuieli de judecată astfel cum au fost dovedite.
Face un scurt istoric al speței.
Invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct.6 Cod proecdură civilă, deoarece instanța de apel, în mod eronat a obligat reclamantul la plata unei sulte, de fapt, constituind un titlu de proprietate în favoarea lui - și a pârâților și pentru o suprafață de teren de 159, în realitate proprietatea privată a Municipiului C, care nu a fost parte în proces și, îmbogățindu-se astfel, fără justă cauză cu sulta la care a fost obligat reclamantul.
Arată că părțile au convenit să nu achite sulta, deoarece între acestea există un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 55, deci, fiind achitată o sumă care exclude sulta.
li s-a atribuit tot un lot de 135, însă în realitate ei au preluat împreună toată diferența de teren pentru care nu există acte de proprietate, de 159, primind astfel, în total, 294 teren.
Diferența de teren fără acte de proprietate constituie domeniu privat al orașului C, deoarece prin actul de donație cu care se legitimează, terenul a trecut în proprietatea statului, în prezent a Municipiului C, care nici nu a fost parte în proces.
Este de părere că au fost încălcate dispozițiile art. 292 alin.1 Cod procedură civilă.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri, iar pe fond, rejudecarea cauzei cu luarea în considerare a celor menționate.
Sub un al doilea motiv de recurs, invocă nulitatea prevăzută de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu dispoziția de edificare a gardului despărțitor de către reclamant, pe cheltuiala sa.
Se referă la dispozițiile art. 585, 595, 597 Cod civil.
Consideră că cererea de ridicare a gardului este lipsită de temei juridic, dar și fără obiect; zidul nu lămurește granițele imobilului lor.
Dispoziția luată în echitate de instanța de apel este contrară normelor de drept civil în materie.
Pentru aceste motive, arată că hotărârea este contrară legii și solicită admiterea recursului, casarea hotărârii, iar pe fond, respingerea pretenției referitoare la ridicarea gardului despărțitor, deci, și a cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimaților pârâți, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat; cu cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite.
Se referă la faptul că există un titlu valabil încheiat, necontestat de recurent pentru suprafața care face obiectul vânzării.
Consideră că, în mod corect a analizat și a soluționat instanța de apel; reclamantul nu a depus la dosar probe în susținerea afirmațiilor sale.
Arată că nu este vorba despre un zid, ci despre un gard edificat de intimații pârâți. Consideră că, atîta vreme cât două dintre loturi au fost îngrădite de către intimați, este firesc ca și recurentul să edifice în continuare gardul.
Se mai referă la fila 2 raport expertiză și arată că nu s-a precizat clar, în sensul că, întrucât la contractul menționat nu a fost anexat nici un plan de situație, s-a realizat identificarea terenului în suprafață de 270 numai după vecinătăți.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului situat în C,-, în suprafață de 270
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a dobândit în indiviziune cu pârâții și în cote egale de 1/2, o suprafață de teren de 270 situat în C,-, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3878 din 27 august 1998 de BNP " " de la cumpărătorul și, întrucât pârâtele nu au ajuns la o înțelegere cu privire la partajarea imobilului au recurs la partajul judiciar.
Vânzătorul a formulat cerere de interventie accesorie in interesul paratilor a susținut poziția procesuală a acestora, în interesul de a nu se încălca proprietatea sa asupra unui lot învecinat.
Paratii au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamantului să edifice gardul dintre loturile care se vor forma, având în vedere că ei au edificat gardul de la stradă care va cădea în lotul reclamantului. Conform precizării de la ultimul termen, pârâții au solicitat în subsidiar, adică numai dacă primul capăt al cererii reconvenționale ar fi respins, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor făcute de pârâți pentru întabularea imobilului.
Prin sentinta civila nr.5807/1.04.2008 Judecatoria Constantaa admis cererea principala, cererea reconventionala si interventia accesorie. A constatat că reclamantul și pârâții sunt coproprietari, cu cote de, asupra terenului situat în C, bd. - nr. 159, în suprafață de 270 mp. S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra acestui teren, potrivit propunerii anexă la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de către expertul, in sensul ca s-a atribuit reclamantului lotul 1, în suprafață de 135 mp, învecinat la nord cu str. - -, la sud și la vest cu lotul 2 și la est cu bd. -, identificat ca fiind în interiorul perimetrului în raportul de expertiză, iar paratilor lotul 2, în suprafață de 135 mp, învecinat la nord cu str. - -, la sud cu Consiliul Local C, la est cu bd. - și cu lotul 1, la vest cu -, identificat ca fiind în interiorul perimetrului în raportul de expertiză. Reclamantul a fost obligat sa edifice gardul despărțitor dintre lotul 1 și lotul 2. Dupa compensarea cheltuielilor de judecată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâților suma de 795,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3878/27.08.1998 de BNP - a vândut în cote de câte reclamantului și pârâților terenul în suprafață de 270 mp situat în C, bd. - nr. 159, păstrând un lot învecinat de 54 mp, sens in care devin aplicabile prevederile art.728C.civ la cererea partilor. Reținând declarația martorului audiat in sensul că gardul de la stradă al lotului 1 atribuit reclamantului a fost edificat de pârâți si ținând cont de efectul declarativ al partajului, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța de fond a obligat reclamantul să edifice gardul despărțitor dintre lotul 1 și lotul 2. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata s-a apreciat ca partajul servește intereselor ambelor părți, astfel ca s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată și a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 795,50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, reprezentand diferenta dupa compensare.
Impotriva acestei solutii au declarat apel ambele parti.
Reclamantul Gac riticat hotararea instantei de fond sub aspectul obligarii sale la edificarea gardului despartitor dintre cele doua loturi intrucat depaseste obiectul iesirii din indiviziune si obligarea sa la cheltuieli de judecata. S-a sustinut de catre reclamantul apelant ca obligarea sa la edificarea gardului despartitor poate face obiectul unei granituiri, aceasta cerere neputand fi solutionata in cadrul unei actiuni de iesire din indiviziune. Cat priveste cheltuielile de judecata s-a aratat ca acestea nu au fost stabilite in mod corect de catre instanta de fond intrucat pe de o parte s-a aratat ca partajul serveste ambelor parti iar pe de alta parte nu s-a aratat in ce constau cheltuielile compensate, aportul avocatului fiind unul minor. A mai sustinut apelantul ca a fost lipsit de aparare la solutionarea in fond a cauzei.
Paratii si au criticat hotararea instantei de fond sub aspectul incalcarii principiului egalitatii partilor la solutionarea cererii de partaj. Astfel au aratat ca instanta a dispus iesirea din indiviziune prin formarea si atribuirea de loturi si desi acestea nu au avut o intindere egala, corespondenta cotelor parti, nu s-a dispus si obligarea reclamantului ce a primit un lot mai mare ca intindere la plata unei sulte.
In aparare reclamantul apelant a formulat întampinare prin intermediul careia a aratat ca se impune respingerea apelului declarat de catre parati.
Prin decizia civilă nr. 583, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 octombrie 2008, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul G și a admis apelul formulat de pârâții reconvenienți și.
A fost schimbată în parte hotărârea apelată, în sensul obligării reclamantului în favoarea pârâților și la plata unei sulte de 23.491,89 lei.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Apelantul reclamant Gaf ost obligat la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 1.500 lei în favoarea apelanților și.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că instanța de fond s-a pronunțat în mod corect cu privire la cererea de obligare a reclamantului la realizarea gardului despărțitor între cele două proprietăți, această cerere fiind formulată pe cale reconvențională de către pârâți. S-a mai reținut că obligația reclamantului la edificarea gardului pe propria cheltuială are la bază principiul echității, întrucât pârâții au edificat gardul de la strada principală la rândul lor pe propria cheltuială.
Referitor la stabilirea cheltuielilor de judecată, s-a reținut că prima instanță a făcut în mod corect o compensare parțială a acestor cheltuieli, conform art. 276 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta să suporte parte din onorariul de expertiză plătit de părți, întrucât această probă a profitat ambelor părți și era o cheltuială indispensabilă soluționării cauzei.
Referitor la apelul pârâților, s-a reținut că aceștia sunt îndreptățiți să încaseze o sultă de 23.491,89 lei, în condițiile în care, din expertiză a rezultat că loturile de teren atribuite părților nu sunt valoric egale.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul G, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct.6 Cod procedură penală, pentru următoarele motive:
1.Instanța de apel a acordat în mod greșit pârâților reconvenienți suma de 23491,89 lei, cu titlu de sultă, deși aceștia nu au solicitat-o, iar pârâților, deși li s-a atribuit un lot de teren de 135, în realitate ei au preluat și diferența de teren de 159, pentru care nu există acte și care constituie proprietatea Municipiului În total terenul stăpânit de pârâți este de 294, situație în care nu se datora nici o sumă cu titlu de sultă.
2.Hotărârea este nelegală, conform art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, în raport cu dispozițiile de obligare a reclamantului de a edifica gardul despărțitor, pe propria sa cheltuială, cât și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
Conform dispozițiilor art. 585 Cod civil, fiecare proprietar își poate îngrădi proprietatea. Celălalt proprietar învecinat are doar o posibilitate, un drept, iar nu o obligație, de a deveni proprietar pe zid, făcându-l comun prin plata a Jd in valoarea lui, iar celălalt nu poate refuza acest act de dispoziție.
Dispoziția luată de instanță "în echitate" este contrară dispozițiilor art. 585 și urm. Cod civil, hotărârea pronunțată de instanța de apel fiind nelegală.
În recurs, conform art. 305 Cod procedură civilă, s-a administrat proba cu înscrisuri: sentința civilă nr. 11613 din 26 iunie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, copia acțiunii promovată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâții și ce formează obiectul dosarului nr. 8979/2008 al Judecătoriei Constanța, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport cu criticile reclamantului G, se constată următoarele:
1.Critica recurentului ce vizează obligarea reclamantului la plata unei sulte în valoare de 23.491,89 lei, motivat de faptul că aceasta nu a fost solicitată de pârâți se reține a fi vădit nefondată pentru următoarele considerente:
Reclamantul Gad edus judecății o acțiune de partaj judiciar ce avea ca obiect terenul indiviz în suprafață de 270 situat în-.
Prin acțiunea de chemare în judecată reclamantul a fixat cadrul procesual atât sub aspectul obiectului cererii - partajarea terenului în suprafață de 270, cât și al părților din proces - cumpărătorii terenului indiviz.
Partajul, ca operație juridică, urmărește să pună capăt stării de indiviziune trecând bunurile stăpânite pe cote părți abstracte în proprietatea exclusivă a fiecărui copărtaș, potrivit cu întinderea dreptului cuvenit. Dreptul exclusiv asupra unei cote ideale și abstracte din masa bunurilor indivize se transformă astfel într-un drept exclusiv asupra unui anumit bun sau asupra unor bunuri. Unicul scop al partajului este transformarea naturii juridice a unui bun (sau o masă de bunuri) aflat în stare de indiviziune într-un bun diviz. Judecătorul este ținut de dispozițiile art. 741 Cod civil, astfel încât între loturi să existe o egalitate în natură, precum și o egalitate în valoare.
În cazul în care nu se pot forma în natură loturi egale, corespunzătoare cotei părți cuvenite, diferența se compensează printr-o sumă de bani numită sultă, care urmează a fi plătită de acei copărtași care vor primi loturi cu o valoare mai mare.
Din probatoriul administrat în cauză - expertiza efectuată de inginer, rezultă că întregul teren supus partajului are o valoare de circulație de 227.691,270 lei, iar cele două loturi de teren propuse de expert și atribuite de instanță celor doi copărtași, deși sunt egale ca dimensiuni - 135, sub aspect valoric loturile sunt inegale. Astfel, valoarea de circulație a lotului atribuit reclamantului G este de 137.337,525 lei, iar valoarea lotului atribuit pârâților este de 90.353,745 lei, situație în care, în mod judicios prima instanță, pentru asigurarea egalității valorice a loturilor atribuite copărtașilor, corespunzătoare cotei lor de proprietate a dispus obligarea reclamantului la plata unei sulte.
Nu poate fi reținut ca fondată susținerea recurentului, în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s- cerut, respectiv sultă, întrucât obligarea copărtașului la sultă, în vederea egalizării valorice a loturilor este consecința firească a partajului în natură, când nu este posibilă realizarea unor loturi egale valoric.
Având în vedere efectele declarativ și retroactiv al partajului înscrise în art. 786 Cod civil, se reține că nu era necesar ca pârâții să solicite în mod expres acordarea sultei, ci în condițiile în care aceștia nu au făcut nici o renunțare la drepturile lor, respectiv la sultă, în mod corect instanța de apel s-a pronunțat după analizarea valorii celor două loturi atribuite părților cu privire la sulta datorată de reclamant în vederea realizării unei egalizări a loturilor, corespunzătoare drepturilor lor de proprietate.
Nu se poate reține ca fondată nici susținerea recurenților ce vizează împrejurarea că această sultă nu este datorată, întrucât pârâții și-au extins folosința și asupra unui teren învecinat proprietatea Municipiului
Pe de o parte, această situație nu produce efecte asupra raporturilor obligaționale dintre copărtași, fiind supus partajului numai terenul în suprafață de 270 dobândit în coproprietate de părți, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3878 din 27 august 1998, iar pe de altă parte, din înscrisurile depuse de intimații pârâți în recurs, rezultă că aceștia dețin în proprietate în C,-, o suprafață de teren de 429,38, iar nu numai de 374 (Decizia nr. 139 din 02 iunie 1992 emisă de Prefectul Județului C și sentința civilă nr. 11.613 din 26 august 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța ).
Împrejurarea că între părți se mai poartă alte litigii ce vizează vânzarea unei alte suprafețe de teren nu are consecințe asupra prezentei cauze, instanța fiind investită doar cu partajul unui teren în suprafață de 270 și s-a pronunțat în limitele investirii.
2.Se reține a fi fondată, însă, critica ce vizează obligarea reclamantului să construiască pe propria lui cheltuială gardul ce desparte cele două proprietăți.
Art. 585 cod civil dispune că orice proprietar își poate îngrădi proprietatea, cu restricția rezultând din art. 615, relativă la obligația de a lăsa liberă scurgerea apelor. Dreptul de îngrădire este un atribut al proprietății și face parte din dreptul proprietarului de a se folosi în mod liber de fondul său.
Conform art.600 Cod civil, un proprietar poate obliga pe vecinul său să contribuie la clădirea și repararea îngrădirii ce desparte casele, curțile sau grădinile lor în orașe și suburbii.
Deși art. 600 Cod civil vorbește despre îngrădire în mod general, jurisprudența a decis că obligarea de a contribui la clădirea și repararea îngrădirii nu există decât pentru zid, iar nu pentru alte îngrădiri, cum ar fi un gard de scânduri. Pentru a putea obliga pe vecin să contribuie la îngrădire, proprietarul trebuie să stabilească prin bună învoială sau prin judecată, în mod prealabil, felul materialelor, locul, cheltuielile etc. Dacă proprietarul a construit singur zidul, pe cheltuiala lui, el nu mai poate obliga pe vecin să contribuie ulterior la cheltuială, deoarece se consideră că a renunțat la dreptul pe care i-l dădea art. 600 (, vol.1, nr. 2390, ed.2, vol.3, partea I, p. 685-686).
Se reține că obligarea reclamantului să clădească pe propria cheltuială gardul ce desparte cele două proprietăți, în urma realizării partajului, este lipsită de temei legal. Obligarea reclamantului să contribuie cu o cotă de 1/2 la realizarea gardului-zid se poate realiza numai în condițiile art. 600 Cod civil, mai sus citate.
În situația în care pârâții au construit un gard pe lotul reclamantului, anterior partajului, iar acesta îi profită reclamantului, pârâții pot solicita despăgubiri, motivat de îmbogățirea fără justă cauză, dar nu-l pot pe reclamant să construiască un gard în compensare, pe hotarul dintre cele două proprietăți.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate apelanților se reține că aceștia au triumfat în propriul lor apel, reclamantul fiind obligat la plata unei sulte de 23.491,89 lei, situație în care, în mod corect, conform art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În recursul formulat împotriva acestei decizii, recurentul nu a solicitat reformarea deciziei și sub aspectul obligării pârâților în apelul reclamantului, la plata unor cheltuieli de judecată, în ipoteza în care se va modifica hotărârea recurată, în sensul admiterii și a apelului reclamantului
Recurentul s-a rezumat în recurs a solicita numai exonerarea sa de cheltuielile datorate în apel pârâților, fără a solicita obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată în apelul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurentul reclamant G, domiciliat în C, strada - cel nr. 144, - 7 B,. B,. 46, județul C și cu domiciliul ales în C,-, - 1,. C,. 26, județul C, împotriva deciziei civile nr. 583 din 31.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și, domiciliați în C,- A, județul C și intimatul intervenient în numele altei persoane, domiciliat în C,-, județul C, având ca obiect partaj judiciar - ieșire din indiviziune.
Modifică în parte decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de
Schimbă în parte sentința Judecătoriei Constanța, în sensul că admite în parte cererea reconvențională și respinge capătul de cerere ce vizează obligarea reclamantului la edificarea pe propria cheltuială a gardului despărțitor dintre cele două proprietăți.
Menține restul dispozițiilor deciziei și ale sentinței.
Obligă intimații pârâți la 800 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 martie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - -, Pentru judecător, pensionată din 06.04.2009, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond;
Red.hot.jud.apelM.;
Red.dec.jud.recurs /19.03.2009
gref.AB/2 ex./07.04.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Eleonora Spiridon
