Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1139/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1139/2008 -
Ședința publică din 1 iulie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâții, și domiciliați în O, str. - -, - 6,. 23, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți domiciliat în O,-, - 1,. A,. 5,. 20, județul B, - domiciliată în O, str. -. -, nr. 44, -. 5,. 25, județul B și cu intimatele pârâte PRIMĂRIA COMUNEI, județul B, PRIMĂRIA COMUNEI, județul B, împotriva deciziei civile nr. 1004 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2034 din 29 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 2694/2003, având ca obiect: partaj judiciar.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 17 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 24 iunie 2008, respectiv 1 iulie 2008.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 2034 din 29 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 2694/2003, s-a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta împotriva pârâtului, decedat pe parcursul procesului, și continuată împotriva moștenitorilor acestuia -, -, - și Comuna; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional, decedat pe parcursul procesului, și continuată de moștenitorii acestuia -, - și - împotriva reclamantei - pârâtă reconvențională și a pârâtei Comuna; s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra cotei de 639/34.585 mp. din imobilul cu nr. top. 636/9 înscris în nr. 11103, conform variantei I din expertiza topografică întocmită de expertul, expertiză ce face parte integrantă din hotărâre, după cum urmează: - imobilul cu nr. top. 636/9 se va dezmembra în două parcele cu nr. top. noi 636/10 (în suprafață de 639 mp.) și 636/11 (în suprafață de 33.946 mp.); s-a atribuit în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei - pârâtă reconvențională imobilul cu nr. top. 636/10, dispunându-se întabularea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei - pârâtă reconvențională asupra imobilului cu nr. top. nou 636/10 cu titlu inițial, de reconstituire în baza Legii 18/1991; a fost obligată reclamanta - pârâtă reconvențională să plătească pârâților-reclamanți reconvenționali în termen de 45 de zile, suma de 2.165 EURO sau echivalentul acesteia în lei la data plății efective cu titlu de sultă; s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că asupra imobilului cu nr. top. 636/9 sunt coproprietari reclamanta și pârâtul, iar acest teren face parte din masa succesorală rămasă în urma decesului numitului - tatăl părților, impunându-se sistarea indiviziunii prin formarea de loturi, ținându-se cont de natura bunului, ocupația părților și cota parte ce revine fiecăreia. Instanța de fond a avut în vedere adresa nr. 181/2005 emisă de Primăria Comunei din care reiese că pe raza acestei comune, parcelările de terenuri pentru executarea de locuințe nu se pot realiza dacă suprafața noilor loturi formate sunt mai mici de 800 mp. Or, față de această situație instanța a apreciat că se impune atribuirea întregului imobil către reclamanta-pârâtă reconvențională cu obligarea ei la plata unei sulte. La stabilirea sultei cuvenite pârâtului - reclamant reconvențional, instanța a avut în vedere atât raportul de expertiză întocmit în cauză cât și înscrisul sub semnătură privată, din care reiese faptul că la data de 15 martie 1982 pârâtul a primit suma de 8.000 lei reprezentând despăgubire din casă, respectiv grădină.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât - reclamantă, cât și pârâții -, - și -, moștenitorii pârâtului. Pe parcursul soluționării cauzei în apel, a decedat apelanta reclamantă, conform certificatului de deces aflat la fila 62 dosar, fiind introduși în cauză, în ședința publică din 14 iunie 2007, succesorii acesteia: și.
Prin decizia civilă nr. 1004 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins ca nefondat apelul formulat de pârâți și s-a admis ca fondat apelul introdus de reclamantă, decedată pe parcursul procesului și continuat de succesorii și, și a fost schimbată în parte sentința primei instanțe, în sensul că s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul - reclamant reconvențional, decedat, continuată de moștenitorii, și; a fost înlăturată obligația reclamantei - pârâtă reconvențională să plătească pârâților - reclamanți reconvenționali suma de 2.165 EURO sau echivalentul acesteia în lei cu titlu de sultă; s-au menținut restul dispozițiilor hotărârii atacate și au fost obligați intimații -, - și - la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 308 lei în favoarea apelanților și -.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut în motivarea deciziei, următoarele:
Prin decizia civilă nr. 173/R/20 februarie 2002 Curtea de Apel Oradeaa stabilit în mod irevocabil îndreptățirea atât a reclamantei defuncte cât și a pârâtului defunct, de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 639 mp. din top. 1529/42, în calitate de descendenți ai defunctului.
Din examinarea extrasului de Carte funciară nr. 2199 cu nr. top. 1529/12 reprezentând casă și teren în suprafață de 1439 mp. se constată că la data pronunțării deciziei civile nr. 1173/A/2002 a Curții de Apel Oradea, întreaga suprafață de teren din acest topografic, care inițial a reprezentat grădina casei părintești a părților fusese înstrăinată numitei întabulată sub B 4, astfel că pentru a se executa dispozițiile hotărârii sus arătate și a deciziei civile nr. 2041/A/2001 a Tribunalului Bihor, Comisia Județeană B pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a emis titlul de proprietate nr. 901/2002 în favoarea celor două părți, pentru suprafața de 639 mp. pe un alt amplasament respectiv pe terenul cu nr. top. 636/9.
Întrucât Curtea de Apel Oradeaa reținut în mod irevocabil prin decizia nr. 173/R/2002 îndreptățirea reclamantei defuncte la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 639 mp. din top. 1529/42 în calitate de descendentă a defunctului, hotărâre care este opozabilă pârâtului, ce a avut calitate de parte în dosarul finalizat prin hotărârea sus arătată, prin urmare și succesorilor în drepturi ai acestuia, se apreciază nefondate criticile aduse de apelanții pârâți, și, hotărârii atacate, referitoare la calitatea antecesorului lor de unic moștenitor acceptant în raport de sora sa reclamantă care ar fi renunțătoare la succesiunea rămasă în urma tatălui său.
În ceea ce privește modalitatea de sistare a indiviziunii existente între părți cu privire la imobilul în litigiu, din probele administrate se reține faptul că în anul 1982 între cei trei frați, și a intervenit o înțelegere conform căreia a renunțat la drepturile sale asupra casei și grădinii înscrise în nr. 2199 cu nr. top. 1529/12 în favoarea surorilor sale și, pentru sumele de 8.000 lei și 5.750 lei.
Astfel, potrivit actului încheiat la data de 15 martie 1982, a primit suma de 8.000 lei, urmând a primi și suma de 5.750 lei cu titlul de despăgubire din casa și grădina părintească.
Conform chitanței încheiate la data de 13 octombrie 1982, a primit de la sora sa și suma de 5.750 lei reprezentând diferența contravalorii grădinii în litigiu, ambele acte au fost semnate de către defunctul.
Înțelegerea intervenită între părți consemnată în înscrisurile sub semnătură privată sus arătate este confirmată de martora, care a fost prezentă cu ocazia încheierii actelor și care a arătat că a primit suma de bani convenită de la pentru cota de 1/2 parte din grădina în litigiu.
Probele mai sus arătate creează convingerea instanței de apel că pârâtul defunct a fost despăgubit pentru cota de 1/2 parte din terenul în litigiu cu suma de bani pe care a primit-o de la reclamanta, conform convenției intervenite între ei în anul 1982, sumă care la nivelul anilor respectivi reprezintă o reală despăgubire pentru suprafața de 319 mp. astfel că pârâtul respectiv moștenitorii acestuia nu sunt îndreptățiți la atribuirea în natură a terenului ori la despăgubiri pentru acesta ca urmare a sistării indiviziunii dintre părți.
Instanța a interpretat testamentul autentificat sub nr. 2256/1982 de notariatul de Stat Județean B prin care testatoarea, mama părților, declară că cei doi copii și au fost îndestulați, cu suma de 8.000 lei, rezerva lor succesorală nefiind lezată, ca un argument în plus, care confirmă existența convenției intervenite între părți în 1982, prin care pârâtul a fost despăgubit pentru cota de 1/2 parte din terenul în discuție.
Împotriva acestei decizii, în termen au declarat recurs pârâții, și au solicitat admiterea acestuia, modificarea deciziei în parte, numai cu privire la obligarea reclamanților la sulta în sumă de 11.182,5 EURO.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel greșit a reținut achitarea sultei de către reclamantă în anul 1982.
Intimații și au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurenților la cheltuieli de judecată.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este legală și temeinică sub toate aspectele.
Motivele de recurs invocate de pârâți nu sunt între cele expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, vizează doar temeinicia hotărârii, verificarea acesteia, urmare a abrogării pct. 11 de la art. 304 Cod procedură civilă, excede competenței instanței de recurs.
Trecând peste acest aspect, curtea apreciază că este corectă decizia Tribunalului Bihor, prin care s-a reținut că defunctul a fost despăgubit pentru cota sa parte din terenul în litigiu în anul 1982, de către coproprietara în temeiul unei convenții încheiate între părți, convenție care nu a fost contestată de recurenți.
Suma de 13.750 lei, achitată în anul 1982 de, antecesoarea intimaților, defunctului, antecesorului recurenților, este o îndestulare echitabilă pentru suprafața de 319 mp. cât a reprezentat cota defunctului, nemaiimpunându-se obligarea reclamanților la plata vreunei sulte.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 316 și 296 Cod procedură civilă, urmează a fi respins ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenții vor fi obligați la 700 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților și, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 1004 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile recurente să plătească părților intimate și suma de 700 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.;jud.apel. -
dact.;2 ex./9.07.2008.
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
