Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1140/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1009/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1140.
Ședința publică de la 1 iulie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul pârât reclamant G, împotriva deciziei civile nr.1642 A din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă și intimata intervenientă în nume propriu -.
are ca obiect - partaj bunuri comune.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 24.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie, când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea la 1.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B la data de 15.08.2006 sub nr-, reclamanta-pârâtă l-a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant G, solicitând instanței să dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cote egale; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta-pârâtă a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul-reclamant la 21.02.1964, iar în toamna anului 2005 soții s-au despărțit în fapt din cauza agresiunilor exercitate de pârâtul-reclamant, stabilindu-se în casa fiicei părților, în sat, astfel fiind în imposibilitate de a se folosi de bunurile dobândite în timpul căsătoriei (spre exemplu, închirierea imobilului din B, fără consimțământul său de peste 3 ani, doar pârâtul-reclamant beneficiind de chiria obținută). A mai arătat reclamanta-pârâtă că în anul 2006 soții au divorțat. A mai învederat că masa supusă împărțelii este compusă din bunuri imobile (apartamentul situat în B, sector 5, al. - nr. 3,. 17,. 1,. 18, imobilul - teren și casă - situat în sat, comuna S, jud. T), bunuri mobile aflate în imobilul din B și în casa părinților pârâtului-reclamant (cu indicarea acestora) și autoturismul 1310 cu nr. de înmatriculare B-29-; dreptul de creanță cu privire la suma încasată exclusiv de pârâtul-reclamant cu titlu de chirie în cuantum de 7000 euro; dreptul de creanță privind îmbunătățirile aduse casei părinților pârâtului-reclamant (cu indicarea acestora), apreciind că 50% din acestea reprezintă contribuția părților. A mai menționat reclamanta-pârâtă că imobilul situat în sat, comuna S, jud. Taf ost achiziționat cu bani proveniți în exclusivitate de la fiica părților, cetățean austriac; de asemenea, aceasta a adus o serie de îmbunătățiri imobilului în anul 2005, fără vreo contribuție din partea părților.
De asemenea, a declarat că îșirestrânge cerereaîn sensul neincluderii în masa partajabilă a imobilului situat în comuna S.
La termenul din data de 13.12.2006, pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând respingerea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, pârâtul-reclamant a arătat că s-a căsătorit cu reclamanta-pârâtă în anul 1964, iar prin sentința civilă nr. 5909/21.09.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B s-a pronunțat desfacerea căsătoriei prin acordul părților și nu așa cum afirmă reclamanta-pârâtă tendențios pe toată pagina 1 cererii de chemare în judecată. Este evident acest lucru numai din afirmațiile reclamantei-pârâte care afirmă că a părăsit domiciliul conjugal după 01.12.2005 în timp ce el ar fi închiriat apartamentul de peste 3 ani. A mai arătat că de comun acord a fost închiriată o cameră a imobilului din B, iar reclamanta-pârâtă și fiul părților au luat periodic chiria de cca 100 RON, pentru a se plăti întreținerea acestui apartament. A mai subliniat că masa partajabilă se compune din bunuri imobile (fiind vorba de imobilele situate în B, comuna S și un imobil din aceeași localitate pe care reclamanta-pârâtă îl are de la părinții săi), autoturismul fabricat în anul 1983 și o serie de alte bunuri mobile (cu enumerarea acestora). A mai arătat pârâtul-reclamant că imobilul situat în comuna Saf ost achiziționat de părți cu ajutorul fiicei lor, iar îmbunătățirile au fost efectuate tot de părți, în special de el, nu de către fiică. A mai arătat că 3 luni din an reclamanta-pârâtă și le petrecea în Austria, timp în care el era cel care se ocupa de gospodărie (creșterea porcilor, a păsărilor) și care se îngrijea de părinții reclamantei-pârâte. A mai arătat că participarea soților la îmbunătățirile aduse imobilului părinților săi nu au fost făcute în cote egale. A mai menționat pârâtul-reclamant că reclamanta-pârâtă are în proprietate un imobil de la părinții săi, compus din 5 camere, anexe și cca 2000 mp, curte și teren; de asemenea, a mai arătat că de la momentul pensionării i-a ajutat pe socrii săi la gospodărie și lucrările agricole, învederând bunurile mobile comune luate de reclamanta-pârâtă din domiciliul comun.
La termenul din 30.04.2007, a depus la dosarcerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea în principiu a cererii sale, iar pe fond a se constata că imobilul din comuna S, sat., jud. T este în realitate proprietatea sa, ea fiind cea care a achitat integral prețul imobilului și i-a adus îmbunătățiri substanțiale, solicitând neincluderea acestuia în masa partajabilă; cu cheltuieli de judecată.
La termenul din data de 04.06.2007, intervenienta în interes propriu și-a precizat cererea de intervenție, în sensul că solicită un drept de creanță în cuantum de 10.000 RON, nu recunoașterea calității sale de proprietar al imobilului din comuna S.
Prin sentința civilă nr.3457/12.05.2008, Judecătoria sectorului 5 Baa dmis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul din cererea principală având ca obiect constatarea unui drept de creanță constând în îmbunătățirile aduse proprietății situate în sat, comuna, jud. T și respinge ca atare acest capăt de cerere.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul din cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant la plata prețului imobilului și respinge ca atare acest capăt de cerere.
A admis în parte cererea principală, astfel cum a fost restrânsă formulată de reclamanta-pârâtă, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 17,. 1,. 4,. 18 și reședința în comuna S, sat, județ T, împotriva pârâtului-reclamant G, cu domiciliul în B, sector 5,-,. 17,. 1,. 4,. 18.
A admis în parte cererea reconvențională.
A admis în parte cererea de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost precizată formulată de intervenienta -, cu domiciliul ales la, în B, sector 5,-,. 17,. 1,. 4,. 18.
A constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale de contribuție, următoarele bunuri: apartamentul nr. 18 situat în B,-,. 17,.1,.4,.18, sector 5 ( 227.973 RON), imobilul situat în comuna S, sat, județ T, constând în teren loc de casă, curte și grădină în suprafață de 1100. cu o casă de locuit construită din pământ bătut, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere și pătul ( 14.489 RON) și următoarele bunuri mobile: autoturism B 29 ( 1128 RON), masă de aragaz cu 3 ochiuri ( 96 RON), tablou reprezentând un ( 110 RON) (bunuri aflate în apartament), din masă de aragaz ( 32 RON) și din butelie ( 30 RON) (bunuri aflate în imobilul proprietatea părinților pârâtului-reclamant), mașină de cusut ( 96 RON), șifonier cu 3 uși ( 144 RON), studio ( 120 RON), două covoare ( 252 RON), lenjerii ( 27 RON) (în posesia reclamantei-pârâte), în total 244.497 RON
A respins ca neîntemeiată cererea pârâtului-reclamant de includere în masa partajabilă a următoarelor bunuri mobile: frigider, 2 plăpumi, un televizor, tacâmuri.
A constatat că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță împotriva pârâtului-reclamant constând în din contravaloarea chiriei încasate exclusiv de pârâtul-reclamant în perioada 01.2006-15.08.2006 (echivalentul BNR în lei a sumei de 750 euro), 2752,5 RON
A constatat că intervenienta în interes propriu are un drept de creanță împotriva reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant (în cote egale) constatând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în comuna S, sat, județ T: montat gresie în baie și hol, montat faianță în baie și instalație sanitară nouă ( WC, lavoar, cadă, boiler, butelie de aragaz pt. apă caldă), introdus apă curentă în curte, pardosit 6 camere și un hol de 9 lungime cu, montat galerii la ferestrele acestui hol și la un alt hol din dreptul băii, refăcut două sobe din teracotă, prin înlocuirea cărămizilor, înlocuit 7 uși la casă, construit pivniță (săpată, turnat placa de beton, tencuită), tencuit casă la exterior, construit două anexe din chirpici, acoperite cu țiglă, tencuite la exterior și interior, dat culoare, refăcut acoperișul casei (44 căpriori, 30 de stacheți, înlocuită țiglă), construit pătul și magazie de scândură, acoperită cu plăci azbociment (35 bucăți), construit aplecătoare din căpriori și stacheți în fața magaziei, turnat 20. alei de beton, construit gard din scândură pe latura din miazănoapte, din 25 de panouri, montat la gard porți din tablă, săpat fântână, în valoare totală de 48.122 RON.
A sistat starea de indiviziune a părților asupra masei partajabile și, pe cale de consecință:
A atribut reclamantei-pârâte în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri: imobilul situat în comuna S, sat, județ T, constând în teren loc de casă, curte și grădină în suprafață de 1100. cu o casă de locuit construită din pământ bătut, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere și pătul, în valoare de 14.489 RON, mașină de cusut ( 96 RON), șifonier cu 3 uși ( 144 RON), studio ( 120 RON), două covoare ( 252 RON), lenjerii ( 27 RON), în valoare totală de15.128 RON
A atribuit pârâtului-reclamant în deplină proprietate și posesie următoarele bunuri: apartamentul nr. 18 situat în B,-,. 17,.1,.4,.18, sector 5 (227.973 RON), autoturism B 29 ( 1128 RON), masă de aragaz cu 3 ochiuri (96 RON), tablou reprezentând un (110 RON), (bunuri aflate în apartament), din masă de aragaz ( 32 RON) și din butelie (30 RON) (bunuri aflate în imobilul proprietatea părinților pârâtului-reclamant), în valoare totală de229.369 RON.
A obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de107.120, 5 RONcu titlu de sultă, pt. egalizarea loturilor.
A obligt pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de2752, 5 RON, reprezentând contravaloare drept de creanță și în final:
A obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de109.873 RON.
A stabilit termen pentru plata sultei 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
A obligat reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant la plata către intervenienta a sumei de48.122 RON, contravaloare drept de creanță, câte24.061 RONfiecare parte.
A compensat plata cheltuielilor de judecată efectuate în proces de reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant.
A obligat părțile la plata către intervenientă a sumei de 1305,56 RON reprezentând cheltuieli de judecată, câte 652,78 RON fiecare parte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant s-au căsătorit la data de 21.02.1964, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr. 5909 din 21.09.2006 a Judecătoriei Sectorului 5 B, definitivă și irevocabilă.
Deliberând mai întâiasupra excepției prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul din cererea principală având ca obiect constatarea unui drept de creanță constând în îmbunătățirile aduse proprietății situate în sat, comuna, jud.instanța a respins ca atare acest capăt de cerere, având în vedere că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că îmbunătățirile aduse acestui imobil au o vechime de cel puțin 8-10 ani (martorul ) și 25 ani (martorul ). Or, dreptul la acțiune privitor la drepturile de creanță este prescriptibil extinctiv (art.1 al.1 din Decretul 167/1958 combinat cu art.21 din același act normativ) iar prescripția extinctivă începe să curgă la data nașterii dreptului material la acțiune (art.7 al.1 din Decretul 167/1958). Data nașterii dreptului material la acțiune este plasată cu mai mult de 3 ani înaintea formulării acțiunii, creanța nefiind una ce s-a născut între soți ci între reclamanta-pârâtă și părinții pârâtului-reclamant (imobilul fiind în proprietatea acestora din urmă), ulterior dreptul de proprietate fiind preluat de moștenitori, printre care și pârâtul-reclamant, astfel că în niciun caz nu se pot reține susținerile apărătorului reclamantei-pârâte conform cărora dreptul de a formula acțiunea s-ar fi născut la momentul promovării acțiunii de partaj.
Pe fondul cererilor instanța a reținut că în timpul căsătoriei reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant au dobândit, în cote egale de contribuție (acest aspect nefiind contestat în cauză): apartamentul nr. 18 situat în B,-,. 17,.1,.4,.18, sector 5 (după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 16009/16.06.1992 încheiat cu SC SA) și imobilul situat în comuna S, sat, județ T, constând în teren loc de casă, curte și grădină în suprafață de 1100. cu o casă de locuit construită din pământ bătut, acoperită cu țiglă, compusă din 4 camere și pătul (după cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3423/11.10.1996 de BNP " "). Pe parcursul procesului pârâtul-reclamant a mai învederat existența și a altor bunuri imobile însă a declarat că nu solicită împărțirea acestora (încheierea de dezbateri), declarând că le-a precizat doar pt. se vedea caracterul reclamantei-pârâte.
În ceea ce privește bunuri mobile indicate în cererea principală instanța a reținut că părțile au dobândit în timpul căsătoriei: un autoturism B 29 (în anul 1987, după cum rezultă din cartea de identitate a vehiculului depusă la fila 16 din dosar), masă de aragaz cu 3 ochiuri, și tablou reprezentând un (bunuri aflate în apartamentul din Bac ăror existență a fost recunoscută de pârâtul-reclamant la interogatoriu - fila 35 din dosar), din masă de aragaz și din butelie (bunuri aflate în imobilul proprietatea părinților pârâtului-reclamant, cota rezultând din chiar formularea întrebării nr. 6 din interogatoriul propus de reclamanta-pârâtă fostului său soț - fila 35 din dosar).
Referitor la bunurile mobile indicate în cererea reconvențională: șifonier cu 3 uși, studio, două covoare, lenjerii (în posesia reclamantei-pârâte) existența acestora a fost recunoscută de către reclamanta-pârâtă în ședința publică de la 14.03.2007, aceasta declarând că le-a luat de la fostul domiciliu conjugal (fila 53) motiv pt. care și aceste bunuri au fost incluse în masa partajabilă. Mașina de cusut indicată atât în cererea principală cât și în cererea reconvențională, de asemenea, a fost inclusă în masa partajabilă, existența și posesia acesteia fiind recunoscută de reclamanta-pârâtă în aceeași ședință publică ("uitând" ulterior de aceste recunoașteri - a se vedea răspunsurile sale la întrebarea 17 din interogatoriul de fila 135 din dosar).
Referitor la solicitarea din cererea principală vizând constatarea unui drept de creanță al reclamantei-pârâte împotriva pârâtului-reclamant constând în din contravaloarea chiriei încasate exclusiv de pârâtul-reclamant în ultimii 3 ani (adică 15.08.2003 - 15.08.2006) instanța reținut-o dovedită în parte și aceasta în pofida adeverinței emise de Asociația de Proprietari. 17 (fila 132 din dosar) în care se arată numărul persoanelor înscrise la întreținere în imobilul în litigiu. În primul rând nu a ținut seama de mențiunile făcute de președintele Asociației proprietari pt. perioada de referință în condițiile în care reclamanta-pârâtă arată în cererea principală că a părăsit imobilul din sectorul 5 B în toamna anului 2005 pt. ca apoi să recunoască la interogatoriu că a plecat din imobil în ianuarie 2006 (întrebarea nr. 11 - fila 134). În al doilea rând are în vedere instanța că pârâtul-reclamant nu contestă împrejurarea că imobilul din sectorul 5 fost închiriat, arătând însă că banii au fost încasați de fosta sa soție. Mai mult, tot reclamanta-pârâtă arată că știa de chiriași iar cuantumul chiriei (cel mai mare indicat) era de 200 euro. Or, în aceste condiții nu se poate reține că pârâtul-reclamant a încasat singur chiria în perioada în care soții au locuit împreună (reclamanta-pârâtă nu a făcut nici o dovadă în acest sens) și oricum nu se poate lua în considerare cuantumul chiriei propus de reclamanta-pârâtă căci nu se poate raporta chiria indicată în diverse publicații drept chiria ce ar putea fi obținută ca urmare a locațiunii unui apartament în care chiriașii locuiesc împreună cu proprietarii (de altfel chiar reclamanta-pârâtă indică drept cuantum al chiriei 100 euro, 150 euro și 200 euro).
Prin urmare, reținând cuantumul maxim de 200 de euro al chiriei indicat chiar de către reclamanta-pârâtă în cadrul interogatoriului (fila 134) precum și perioada 01.2006-15.08.2006 ca fiind cea în care pârâtul-reclamant a locuit singur, încasând exclusiv chiria, instanța a constatat că reclamanta-pârâtă are un drept de creanță împotriva pârâtului-reclamant constând în din contravaloarea chiriei încasate exclusiv de pârâtul-reclamant în perioada 01.2006-15.08.2006 (echivalentul BNR în lei a sumei de 750 euro).
Deliberând mai întâi asupraexcepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește capătul din cererea de intervenție în interes propriu având ca obiect obligarea reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant la plata prețului imobiluluisituat în comuna S, sat, județ T instanța a respins ca atare acest capăt de cerere, reținând următoarele:
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3423/11.10.1996 de BNP " " a rezultat că prețul imobilului a fost plătit vânzătorilor anterior autentificării contractului, chiar intervenienta arătând în cuprinsul cererii de intervenție că a achitat acest preț în anul 1996.
În drept instanța a reținut din nou că dreptul la acțiune privitor la drepturile de creanță este prescriptibil extinctiv, regulă rezultând atât din art.1 al.1 din Decretul 167/1958 (combinat cu art.21 din același act normativ) cât și din alte dispoziții legale cuprinse fie în același decret (art.7, 8 și 11 referitoare la începutul prescripției extinctive) fie în alte acte normative.
Este evident că, în speță, intervenienta încearcă valorificarea unui drept de creanță prin formularea cererii de intervenție, prescripția extinctivă începând să curgă la data nașterii dreptului material la acțiune (art.7 al.1 din Decretul 167/1958). Este, însă, de asemenea, indiscutabil că, în speță, dreptul la acțiune s-a născut la momentul în care intervenienta a oferit părinților săi suma de bani pt. achitarea imobilului, adică în anul 1996 și nu la momentul la care părinții săi (pretinșii debitori) au decis să lichideze comunitatea de bunuri în cadrul unui proces de partaj.
Or, văzând și dispoz.art.3 al.1 din Decretul 167/1958 potrivit cu care termenul general (aplicabil în cauză) de prescripție este de 3 ani și constatând că acest termen era epuizat la momentul formulării acțiunii de către intervenientă instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins acest capăt din cererea de intervenție ca prescris.
În ceea ce privește cererea de intervenție vizând constatarea unui drept de creanță al intervenientei împotriva reclamantei-pârâte și a pârâtului-reclamant (în cote egale) constatând în contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în comuna S, sat, județ T instanța a apreciat că aceasta este dovedită. Astfel din declarațiile martorilor audiați în cauză ( G, ) dar și din înscrisurile depuse la filele 62-65 din dosar (chitanțe, facturi în baza cărora s-au achiziționat materiale de construcție pe numele intervenientei) precum și din recunoașterile pârâtului-reclamant la interogatoriu (filele 142-143 din dosar) rezultă că în perioada 2005-2006 intervenienta a adus următoarele îmbunătățiri imobilului aflat în proprietate părinților săi: montat gresie în baie și hol, montat faianță în baie și instalație sanitară nouă ( WC, lavoar, cadă, boiler, butelie de aragaz pt. apă caldă), introdus apă curentă în curte, pardosit 6 camere și un hol de 9 lungime cu, montat galerii la ferestrele acestui hol și la un alt hol din dreptul băii, refăcut două sobe din teracotă, prin înlocuirea cărămizilor, înlocuit 7 uși la casă, construit pivniță (săpată, turnat placa de beton, tencuită), tencuit casă la exterior, construit două anexe din chirpici, acoperite cu țiglă, tencuite la exterior și interior, dat culoare, refăcut acoperișul casei (44 căpriori, 30 de stacheți, înlocuită țiglă), construit pătul și magazie de scândură, acoperită cu plăci azbociment (35 bucăți), construit aplecătoare din căpriori și stacheți în fața magaziei, turnat 20. alei de beton, construit gard din scândură pe latura din miazănoapte, din 25 de panouri, montat la gard porți din tablă, săpat fântână.
În acest context, având în vedere că în masa partajabilă sunt incluse două bunuri imobile, instanța apreciază că este oportun ca fiecăreia dintre părți să-i fie atribuit câte un bun din această categorie. Apreciază instanța că reclamantei-pârâte i se cuvine imobilul situat în comuna S, sat, județ T, constând în teren în suprafață de 1100. și o casă de locuit cu anexe, având în vedere că în acest imobil locuiește în prezent (după despărțirea în fapt de fostul său soț), aici și-a închegat o gospodărie, după cum a declarat în cadrul dezbaterilor pe fond, aflându-se, spre deosebire de pârâtul-reclamant, în relații foarte bune cu intervenienta (fiica sa), persoană ce a adus importante îmbunătățiri imobilului. La fel în ceea ce îl privește pe pârâtul-reclamant consideră instanța că acesta se califică pt. atribuirea apartamentului din B, imobil în care a locuit după despărțirea în fapt de fosta soție și asupra căruia a efectuat acte de administrare (l-a închiriat).
În ceea ce privește bunurile mobile instanța va atribui fiecărei părți parte din acestea astfel încât fiecare să suporte uzura acestor bunuri, fiind inechitabil ca doar una dintre părți să primească toate bunurile mobile iar cealaltă să se bucure de contravaloarea lor. Pe cale de consecință va atribui reclamantei-pârâte, mașină de cusut (96 RON), șifonier cu 3 uși (144 RON), studio (120 RON), două covoare (252 RON) și lenjerii (27 RON) și pârâtului-reclamant autoturism B 29 (1128 RON), masă de aragaz cu 3 ochiuri (96 RON), tablou reprezentând un (110 RON), (bunuri aflate în apartament), din masă de aragaz (32 RON) și din butelie (30 RON) (bunuri aflate în imobilul proprietatea părinților săi).
Totodată, în temeiul art. 673 ind.10Cod de procedură civilă va obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de107.120,5 RONcu titlu de sultă, pt. egalizarea loturilor iar în vederea realizării dreptului de creanță al reclamantei-pârâte împotriva pârâtului-reclamant (reținut prin încheierea prevăzută de art. 6735Cod de procedură civilă) instanța îl va obliga pe pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de2752, 5 RONși, în final, va obligă pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 109.873 RON, stabilind termen pentru plata sultei 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Nu în ultimul rând în vederea realizării dreptului de creanță al intervenientei împotriva părților îi va obligă pe reclamanta-pârâtă și pârâtul-reclamant la plata către intervenienta a sumei de 48.122 RON, câte 24.061 RON fiecare parte.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel apelanta reclamantă-pârâtă () și apelantul pârât-reclamant G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelantul pârât-reclamant G arată că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 282 - 298 Cod de procedură civilă, învederând că, în mod greșit, prima instanță a obligat părțile la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului din comuna S sat, jud. T, deși în opinia sa, acestea nu au fost dovedite, și pentru că intervenienta a cerut doar suma de 10.000 RON care ar reveni celor doi foști soți.
De asemenea, arată că imobilul în cauză (casă și teren) a fost subevaluat, în raport cu contravaloarea îmbunătățirilor, atribuite nelegal în integralitate intervenientei, care au fost supraevaluate astfel cum rezultă și din obiecțiunile la raportul de expertiză efectuat de instanța de fond, pe care aceasta le-a respins
În ceea ce privește apelul declarat de apelanta reclamantă-pârâtă, nemulțumirea sa față de sentința pronunțata, vizează precizarea cu privire la termenul stabilit pentru plata sultei în cuantum de 109 873 RON, la care a fost obligat pârâtul-reclamant, respectiv 6 luni de la rămânerea definitiva a sentinței, aplicând în mod inechitabil dispozițiile art.67310alin. 1 Cod de procedură civilă.
Face precizarea că, pe parcursul judecării cauzei la instanța de fond, a solicitat și varianta ca ei sa i se atribuie apartamentul, având posibilitatea să achite de îndată sulta corespunzătoare, în acest mod putându-se realiza o ieșire din indiviziune rapidă și echitabilă. Intimatul nu a fost de acord, ca de altfel nici cu propunerea de a se acorda un termen pentru a vinde apartamentul prin bună învoială, în conformitate cu dispozițiile art. 67311alin.2 Cod de procedură civilă, iar instanța nu a ținut cont de argumentul său, anume că îi poate achita de îndată sulta, atribuindu-i intimatului apartamentul, prelungind pentru nu se știe cât timp plata sultei, în această perioadă intimatul folosind nestingherit acest bun.
Prin decizia nr. 1642A/17.11.2008 Tribunalul București secția a IV a civilă a respins ca nefondate cererile de apel formulate de apelanta reclamantă - pârâtă și apelantul pârât - reclamant G împotriva sentinței civile nr. 3457/12.05.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5, în contradictoriu cu intimata intervenientă în nume propriu.
A respins ca nefondate cererile apelanților privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în ceea ce privește criticile apelantului pârât-reclamant, referitoare la valoarea îmbunătățirilor aduse de intervenientă imobilului casă de locuit situată în comuna S sat, jud.T, că acestea sunt neîntemeiate, susținerile apelantului cu privire la obiecțiunile pe care le-ar fi formulat la instanța de fond cu privire la raportul de expertiză fiind inexacte și neconforme cu realitatea, după cum rezultă din practicaua sentinței civile atacate cu prezentul apel, raportul de expertiză imobiliară pe acest aspect fiind depus la un termen anterior (21.04.2008 - încheiere fila 224), niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni.
În ceea ce privește nelegala reținere de către instanța de fond a tuturor îmbunătățirilor ca fiind făcute de intervenienta, și această critică este neîntemeiată, instanța apreciind contribuția intervenientei pe baza probelor administrate în cauză, și anume: declarațiile martorilor G, înscrisuri (filele 62 - 65) reprezentând chitanțe și facturi în baza cărora s-au achiziționat materiale de construcție pe numele intervenientei precum și din chiar recunoașterile apelantului pârât-reclamant la interogatoriu.
În ceea ce privește apelul declarat de reclamanta-pârâtă, și acesta este neîntemeiat, instanța de fond argumentând în mod legal și întemeiat, considerentele pentru care a procedat la o astfel de atribuire a bunurilor ce compun masa partajabilă, iar în ceea ce privește termenul de plată a sultei, acesta este unul rezonabil, raportat la situația juridică a bunului și la posibilitățile materiale ale părților, nefiind de dorit ca, în urma partajului, una din părți să fie în imposibilitate de a-și asigura traiul zilnic, datorită sultei de plătit într-un termen foarte scurt (imediat sau maximum o lună), astfel cum a fost propus de către apelantă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul reclamant G, solicitând admiterea recursului și modificarea celor două hotărâri atacate.
Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art.304 pct.6 Cod de procedură civilă constă în aceea că instanțele de fond și de apel au judecat cauza acordând mai mult decât a cerut intervenienta. Prin precizarea formulată, intervenienta a solicitat să se constate un drept de creanță în cuantum de 10.000 lei, astfel că instanța a acordat mai mult decât aceasta a cerut.
La dosar există acte prin care recurentul dovedește că nu toate îmbunătățirile aduse imobilului în cauză au fost aduse de către intervenientă, ci în marea majoritate au fost făcute de cele două părți în decursul anilor de la cumpărare și până la divorț (anul 2006) în anii precizați în paranteză și de expert. îmbunătățiri efectuate de către intervenientă, de comun acord cu intimata, fără consimțământul recurentului, nu au avut decât un scop: să rămână imobilul intimatei și să fie scos de la masa bunurilor supuse partajului.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Primul motiv de recurs, referitor la faptul că instanța ar fi acordat intervenientei mai mult decât a cerut este întemeiat, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 6. pr. civ.
Astfel, prin cererea de intervenție astfel cum a fost precizată la data de 04.06.2007, intervenienta a cerut să se constate că are un drept de creanță în cuantum de 10.000 lei, constând în contravaloarea mai multor îmbunătățiri, astfel cum au fost enumerate în cerere. Deși a solicitat o expertiză, care a fost efectuată în cauză, prin care au fost evaluate îmbunătățirile la suma de 48.122 lei, intervenienta nu a solicitat niciodată mărirea câtimii obiectului cererii sale, conform sumei reținute în raportul de expertiză.
Prin urmare, în mod corect recurentul susține că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, în condițiile în care intervenienta nu a solicitat decât suma de 10.00 lei și nu a solicitat, în mod explicit majorarea pretențiilor sale la suma de 48.122 stabilită în raportul de expertiză.
Nu este însă întemeiată cea dea doua susținere a recurentului referitoare la greșita reținere a faptului că îmbunătățirile au fost efectuate de intervenientă, probatoriul administrat în cauză conducând la această concluzie.
Pentru aceste considerente în baza art. 312. pr. civ cu referire la art. 304 pct. 6. pr. civ curtea admite recursul, modifică decizia recurată în sensul că admite apelul declarat de apelantul pârât - reclamant, schimbă în parte sentința apelată, în sensul că stabilește că valoarea îmbunătățirilor efectuate de intervenientă este de 10.000 lei. Obligă reclamanta - pârâtă și pârâtul - reclamant la plata sumei de 10.000 lei, contravaloare drept de creanță, câte 5000 lei fiecare parte.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă obligă intimata intervenientă la 722 lei cheltuieli de judecată către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul pârât reclamant G împotriva deciziei civile nr.1642/A/15.12.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă pârâtă și intimata intervenientă în nume propriu -.
Modifică decizia recurată, în sensul că admite apelul declarat de apelantul pârât reclamant G împotriva sentinței civile nr.3457/12.05.2008, pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B; schimbă în parte sentința apelată, în sensul că valoarea îmbunătățirilor efectuate de intervenienta este de 10.000 lei.
Obligă reclamanta pârâtă și pârâtul reclamant la plata către intervenientă a sumei de 10.000 lei contravaloare drept de creanță, câte 5.000 lei fiecare parte.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata intervenientă la 722 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
2 ex./6.07.2009
-----------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 5 -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
