Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1208/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1208
Ședința publică din 26 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Trandafir Purcăriță
JUDECĂTOR 2: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Cristian Pup
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 487 din 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul recurent personal și avocat pentru reclamanta intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind de formulat alte cererii instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Pârâtul recurent personal, pune concluzii de admitere a recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat, pentru reclamanta intimată pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii Tribunalul Timiș, cu cheltuieli de judecată, conform formulării lui în scris.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr-, Tribunalul Timișa respins ca tardiv formulat apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr.16025/11.12.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu reclamanta - intimată.
Inițial, prin sentința apelată, judecătoria a admis în parte acțiunea principală a reclamantei și a admis integral cererea reconvențională a pârâtului, dispunând sistarea stării de coproprietate asupra imobilului din T,-,.III,.16 din CF 90252 T, nr.top.28764/XVI, prin atribuirea imobilului către pârâtul, cu obligația pentru acesta de a plăti o sultă reclamantei în cuantum de 120.389 lei, echivalentul în lei a sumei de 31.849 EURO, reprezentând contravaloarea a din proprietate și a autorizat totodată pârâtul să își intabuleze dreptul de proprietate în CF.
Această sentință a fost atacată cu apel d e către pârâtul - reclamant reconvențional, care nu a invocat motive de nelegalitate sau de lipsă de temeinicie, repetând doar ceea ce a susținut în cererea reconvențională, și anume atribuire în proprietate exclusivă a imobilului supus partajării și obligarea sa la plata unei sulte către reclamantă.
La termenul de judecată din 19.05.2009, tribunalul a invocat din oficiu excepția de tardivitate a apelului, raportat la faptul că art.284 alin.1 pr.civ. prevede că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii apelate, iar nerespectarea termenului imperativ atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, în condițiile prev. de art.103 alin.1 pr.civ.
În acest context, tribunalul a constatat că sentința apelată a fost comunicată pârâtului - apelant la data de 14.01.2009, în timp ce apelul domniei sale a fost înregistrat abia la data de 04.03.2009, fiind astfel încălcat termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii de către judecătoriei, astfel că apelul a fost respins ca tardiv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâtul, motivat în drept cu disp.art.312 alun.5 pr.civ. cu argumentul că în mod greșit i s-a respins ca tardiv apelul, chiar dacă este adevărat că sentința judecătoriei i-a fost comunicată la data de 14.01.2009, însă domnia sa a fost trimis în delegație de societatea la care lucrează în data de 09.01.2009, astfel că a fost î imposibilitate să depună apelul în termen.
Totodată, raportat la această împrejurare, recurentul a cerut să i se aplice disp.art.103 pr.civ. și a reproșat instanței de apel că nu a utilizat instituția repunerii în termen.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu argumentul că tribunalul a constatat în mod corect tardivitatea apelului pârâtului, iar cererea de repunere în termenul de apel trebuia făcută în fața instanței de apel și nu a celei de recurs.
În plus, intimata a mai arătat că ordinul de deplasare depus ca act nou de către recurent nu poartă nicio confirmare, prin dată și ștampilă, prin care să se certifice prezența în Italia a pârâtului, în intervalul 9 ianuarie - 12 februarie 2009.
Curtea, analizând recursul pârâtului, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de acesta, cu aplicarea disp.art.299 și urm. pr.civ. rap.la art.312 pr.civ. va constata că acesta este neîntemeiat.
În acest sens, curtea va constata că tribunalul a aplicat corect disp.art. 284 alin.1 pr.civ. care prevede că termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii apelate, iar nerespectarea termenului imperativ atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, în condițiile prev. de art.103 alin.1 pr.civ.
În acest sens, curtea va mai constata că pârâtul-recurent nu numai că nu cerut în fața tribunalului repunerea sa în termenul de apel, în condițiile art.103 alin.2 pr.civ. dar nu a produs nicio dovadă cu privire la împiedicarea sa în depunerea apelului în termenul legal și mai mult decât atât, în concluziile sale consemnate în practicaua deciziei civile487/19.05.2009, declară că lasă la aprecierea tribunalului modul de soluționare a excepției de tardivitate (fila 13 - dosar apel).
Mai mult, chiar și dacă s-ar accepta că recurentul a fost trimis în delegație începând cu data de 9 ianuarie 2009 și până în data de 12 ianuarie 2009, așa cum rezultă din scriptul depus la fila 5- dosar recurs, apelul domniei sale rămâne în continuare tardiv și nu există nicio justificare pentru nedepunerea sa anterior datei de 4 martie 2009, câtă vreme art.103 alin.2 pr.civ. stipulează că apelul trebuia depus în termen de 15 zile, scurs de la data încetării împiedicării, adică 12 februarie 2009, la care se adaugă 15 zile și rezultă 27 februarie 2009.
Mai important rămâne însă faptul că această dovadă nu a fost propusă și administrată în instanța de apel, astfel că aceasta nu a avut nicio posibilitate de analiza o eventuală cerere de repunere în termenul de apel, cerere care de altfel nici nu a fost făcută de către pârâtul - apelant, acesta declarând că lasă la aprecierea tribunalului modul de soluționare a excepției de tardivitate, cererea de repunere în termenul de apel trebuia făcută în fața instanței de apel și nu a celei de recurs.
În plus, ordinul de deplasare depus ca act nou la fila 5 dosar, în condițiile art.305 pr.civ. de către recurent nu poartă nicio confirmare, prin dată și ștampilă, prin care să se certifice prezența în Italia a pârâtului, în intervalul 9 ianuarie - 12 februarie 2009.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev. art.312 pr.civ. va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.487/19.05.2009 pronunțată de tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul prev. art.274 pr.civ. va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 487 din 19.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /21.12.2009
Tehnored /21.12.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Trandafir PurcărițăJudecători:Trandafir Purcăriță, Lucian Lăpădat, Cristian Pup
