Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.142/2008-R
Ședința publică din 31 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia JUDECĂTOR 2: Stan Aurelia Lenuța
- - - - - JUDECĂTOR 3: Trif
- - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de intervenientul domiciliat în O,-, - 110,.4,.100, județul B, în contradictoriu cu intimata intervenientă HO- domiciliată în O,-,.1, județul B, intimatul reclamant HO- domiciliat în O,-,.1, județul B, intimații pârâți HO- domiciliat în O,-/A, județul B, și -ambii domiciliați în O,-,.3, județul B, domiciliată în O,-,.2, județul B, STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL O, nr.1, județul B, împotriva deciziei civile nr.830/A din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr.5708 din 26 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr.6800/2005, având ca obiect: partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă pentru recurentul intervenient- - lipsă, reprezentantul său, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.140 din 5.11.2007, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet de Avocat, pentru intimata pârâtă -personal, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.6 din 31.01.2008, eliberată de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este legal timbrat cu suma de 9,5 lei, achitată prin chitanța seria - nr.311-1-88/7.11.2007 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Reprezentanta intimatei pârâte depune la dosar întâmpinare, comunică un exemplar după aceasta și cu reprezentantul recurentului intervenient, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului intervenient învederează instanței că nu solicită acordarea unui termen, față de depunerea întâmpinării, nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra recursului.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului intervenient susține recursul și solicită admiterea lui așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, fără cheltuieli de judecată. În esență solicită a se constata că, nu există triplă identitate pentru a se constata autoritatea de lucru judecat, întrucât, în dosarul instanței în care s-a pronunțat sentința nr.1559/1984, nici una dintre părți nu a cerut ieșirea din indiviziune asupra terenului aferent construcțiilor, obiectul procesului l-a constituit în mod exclusiv numai defalcarea apartamentului 2 deținut în proprietate de două familii: C și și, în două apartamente, ulterior fiind precizată acțiunea în sensul extinderii și față de apartamentul nr.1, dar numai în ce privește construcția în sine și nu terenul aferent acestor construcții. De asemenea arată că, din raportul de expertiză efectuat în 1984, se reține ca obiectiv al acesteia chiar sistarea stării de indiviziune existente asupra imobilului situat în O, strada -, nr.7,.2, județul B și nicidecum terenul aferent construcțiilor. Mai mult decât atât, reprezentantul recurentului intervenient precizează că în tot cuprinsul sentinței civile din 1984, instanța a făcut referire la cererea reclamantului de sistarea de indiviziune a construcțiilor, fără a se reține sub nici o fărmă vreo cerere privind sistarea stării de indiviziune asupra terenului aferent construcțiilor, inclusiv în practicaua hotărârii făcându-se referire exclusiv la cererea privind partajarea celor 3 apartamente. Totodată arată că, în materia sistării de indiviziune nu se poate reține instituția autorității de lucru judecat, cât timp conform art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, instanța având obligația să constate pe fond dacă imobilul poate sau nu fi partajat în natură, în întregime sau parțial.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. În concluzie solicită a se constata că, recurentul, în concluziile sale a reiterat aceleași motive ca și în fața instanțelor anterioare, cum că nu ar fi îndeplinite condițiile pentru a opera autoritatea de lucru judecat, neobservând că, procesul din 1984 s-a judecat în contradictoriu și cu Statul Român, care era proprietar deja asupra terenului. De asemenea arată că în mod cu totul greșit, recurentul consideră că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat în privința cauzelor având ca obiect sistarea de indiviziune, în primul rând deoarece nimeni nu poate fi chemat de două ori în judecată pentru aceeași cauză, între același părți și având același obiect, iar în al doilea rând, face confuzie între cauzele care au ca obiect sistarea de indiviziune și cele de partaj, prezenta cauză fiind una de partaj.
CURTEA DE APEL
D E LI BERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sent.civ.nr.5708/2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis excepția autorității de lucru judecat formulată de pârâta și în consecință s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Ho-istor, Ho-etru în contradictoriu cu pârâții și și Statul Român prin Consiliul Local O și intervenienții Ho-na și, s-a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de intervenienții Ho-na și.
Prin considerentele sentinței s-a reținut în esență că așa cum rezultă din cuprinsul sentinței civile nr.1559/1984 a Judecătoriei Oradea, curtea imobilului înscris în CF 16211 O rămâne în indiviziune forțată, dispunându-se sistarea stării de indiviziune pe apartamente. Având în vedere că și din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în prezenta cauză rezultă că acest teren nu poate fi partajat în natură, astfel încât să se sigure cotele de proprietate ale tuturor părților și accesul cu piciorul și auto pentru toate părțile, instanța a constatat că sentința s-a dat fără a se face aplicarea vreunor legi care să împiedice în vreun fel exercitarea dreptului de proprietate, având în vedere perioada în care s-a dat hotărârea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intervenientul apelant solicitând admiterea apelului, respingerea excepției de autoritate de lucru judecat și pe cale de consecință desființarea în totalitate a sentinței apelate cu trimiterea spre rejudecare primei instanțe.
Prin decizia civilă nr.830/A din 5 octombrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul civil introdus de apelantul în contradictoriu cu intimații Ho-istor, Ho-etru, și Statul Român prin Consiliul Local O, împotriva sentinței civile nr.5708 din 26 septembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a păstrat-o în totalitate.
A fost obligată partea apelantă să plătească părții intimate suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, prin sentința civilă nr.1559/1984, Judecătoria Oradeaa dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului din CF col.16211 O nr. top 3193/6 și CF ind.16213 O nr. top 3193/6/2.prin atribuirea în natură a celor 3 apartamente și totodată s-a dispus ca rămâne în indiviziune curtea imobilului. S-a reținut astfel că, obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă sus menționată l-a constituit și terenul reprezentând curte, contrar celor susținute de către apelant. Verificând tripla identitate cerută de dispozițiile art.1201 cod civil între sentința sus menționată și acțiunea soluționată prin sentința atacată în prezenta cauză, tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a soluționat cauza pe excepția autorității de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât și concluziile din raportul de expertiză topografică depuse în dosar sunt în sensul că imobilul în cauză în suprafață de 418 mp aferent nr. top 3193/6 O nu poate fi partajat în natură.
Față de considerentele expuse, instanța de apel a respins apelul, obligând apelantul să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a deciziei recurate în sensul respingerii excepției autorității de lucru judecat cu consecința trimiterii spre rejudecare a cauzei către prima instanță.
În motivarea cererii de recurs, sunt învederate următoarele motive:
-instanțele au interpretat greșit normele ce reglementează autoritatea de lucru judecat și partajul judiciar, astfel nu există tripla identitate esențială în condițiile art.1201 Cod civil și art.166 Cod procedură civilă, în situația în care în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr.1559/1984 nici una dintre părți nu a cerut ieșirea din indiviziune asupra terenului aferent construcțiilor, obiectul acelui proces constituindu-l în mod exclusiv defalcarea apartamentului 2 deținut în coproprietate de familia C și familia și;
-din însăși raportul de expertiză efectuat în cauza menționată s-a reținut că obiectiv al acesteia este sistarea indiviziunii existente asupra imobilului și nicidecum asupra terenului aferent construcțiilor;
-mențiunea din dispozitivul sentinței din 1984 în sensul că rămân în indiviziune celelalte părți comune se explică prin faptul că, pe de o parte, sistarea de indiviziune asupra acestora nu s-a cerut, iar pe de altă parte, erau incidente dispozițiile Legii nr.59/1974 care interziceau dobândirea dreptului de proprietate cu alt titlu decât succesiunea;
-în tot cuprinsul sentinței din 1984 instanța a făcut referire numai la cererea de sistare a indiviziunii asupra construcțiilor;
-în materia sistării de indiviziune nici nu se poate reține autoritatea de lucru judecat cât timp, conform art.728 Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune, instanța având obligația de a constata pe fond dacă imobilul poate fi partajat în natură, în întregime sau parțial.
În drept sunt invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.312 alin.5 Cod procedură civilă.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a hotărârilor, cu motivarea că, în mod corect, instanțele anterioare au admis excepția autorității de lucru judecat, fiind întrunite toate cele trei elemente care îl reglementează, astfel prin sentința civilă nr.1559/1984 s-a sistat indiviziunea nu numai asupra construcțiilor ci și asupra terenului aferent, cum se poate observa și din cuprinsul extraselor de carte funciare anexate dosarului de fond, în dreptul fiecărui apartament existând o suprafață de teren bine determinată și notată în cartea funciară și nu o cotă parte indiviză.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Soluția dată de instanța de fond litigiului de față în temeiul excepției privind autoritatea lucrului judecat, este legală, prin urmare se impunea a fi păstrată în apel, astfel cum în mod judicios a procedat tribunalul prin decizia recurată.
Susținerile părții recurente în sensul că nu există identitate de obiect între cele două cauze aflate în discuție, sunt lipsite de temei, astfel se constată că în ambele litigii scopul final urmărit de partea reclamantă este același, prin ambele acțiuni tinzându-se a se obține sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în cartea funciară colectivă nr.16.211 O, cu nr.topografic 3193/6.
Edificatoare este dispoziția cuprinsă în sentința civilă nr.1559 din 5 martie 1984 Judecătoriei Oradea, dată în sensul că podul, curtea, poarta de intrare, branșament apă, racordul electric, rămân în indiviziune, în conformitate cu schița și expertiza întocmite în cauză, expertul în cadrul operațiunii de alcătuire a loturilor specificând care anume părți din imobilul supus partajării rămân în indiviziune.
În atare situație, rezultă cu claritate că, stabilindu-se prin sentința mai sus arătată care anume porțiuni din imobil rămân în indiviziune forțată, nu se mai poate cere într-un alt proces ulterior ieșirea din indiviziune, instanțele anterioare făcând o corectă aplicare a prevederilor art.166 din Codul d e procedură civilă și 1201 din Codul civil; de altminteri și, în actualul proces, prin lucrarea de specialitate întocmită în cauză, expertul a precizat că imobilul nu poate fi partajat în natură, astfel încât să asigure cotele de proprietate ale tuturor părților și accesul cu piciorul și auto pentru toate părțile.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul, decizia recurată urmând a fi păstrată în totul.
Fiind în culpă procesuală, partea recurentă va fi obligată, în conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, cuantum ce reprezintă onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurentul împotriva deciziei civile nr.830/A/2007 din 5 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie - -
Data:4.02.2008
Jud.fond
Jud.apel / Fl.
dact.
data:7.02.2008
2 ex.
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Stan Aurelia Lenuța, Trif
