Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 144/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 144
Ședința publică din data 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Eliza Marin
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta prin procurator cu domiciliul în Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 743 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în - A, județul
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta pârâtă reprezentată de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 13 dosar, intimatul reclamant reprezentat de avocat - din același barou, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 15 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Apărătorii părților arată pe rând că nu au alte cereri și solicită cuvântul în fond.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat pentru recurenta pârâtă critică decizia pronunțată de instanța de apel, pentru motive de nelegalitate, în ce privește compensarea cheltuielilor de judecată. Arată că, potrivit disp. art. 276 Cod procedură civilă, instanța poate face compensarea cheltuielilor de judecată în cazurile în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte. Solicită a se avea în vedere împrejurarea că a fost luată în calcul o chitanță de plata a onorariului de avocat, cu o dată ulterioară pronunțării sentinței instanței de fond, respectiv chitanța nr. 29 din 26 iunie 2009. Arată de asemenea, că a efectuat un calcul detaliat al cuantumului cheltuielilor de judecată și consideră că trebuiau obligați numai la plata sumei de 559,50 lei.
Solicită deci, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate în sensul menționării corecte a cheltuielilor de judecată.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat - pentru intimatul reclamant solicită respingerea recursului ca inadmisibil, arătând că recurenta critică sentința pronunțată de Judecătoria Câmpina, fără să fi declarat apel împotriva acesteia, cu privire la chitanța din data de 26 iunie 2009, astfel că apreciază că nu se poate formula această critică în recurs.
Pe fond, arată că în sentința pronunțată de Judecătoria Câmpina, este precizat că au fost acordate cheltuielile de judecată după compensare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat pentru recurenta pârâtă, solicită respingerea excepției inadmisibilității, în mod corect a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrata la Judecătoria Câmpina sub nr- reclamantul chemat în judecata pe pârâta solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra averii succesorale rămasă de pe urma defunctului decedat la 06.04.2003 cu ultimul domiciliu în Mun. Câmpina.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că la data de 16.07.2003 a decedat G conform certificatului de moștenitor nr. 337/2003 de pe urma acestuia a rămas ca bun succesoral dreptul de1/2 din casa de locuit din Câmpina, Al., nr. 3, compusă din 2 camere construit[ în timpul căsătoriei prin contribuția egală a soților iar ca succesori au rămas reclamantul în calitate de fiu și în calitate de fiică, și soția supraviețuitoare, post decedată în anul 2008.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4600/2004 defuncta i-a vândut un teren curți construcții în suprafața de 510 mp. situat în Mun. Câmpina și parte din locuința C1, camerele 1, 2, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11 construită în 1945 și un drept indiviz de 10/16 din camerele 3 și 4 din bucătăria C1.
În dovedirea acțiunii reclamantul solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori și expertiză.
Prin întâmpinare și cerere reconvențională, pârâtul a solicitat a se constata nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor nr. 337/2003 și contractului de vânzare cumpărare autentificat la nr. 4600/2004 deoarece certificatul de moștenitor privea bunurile rămase în masa succesorală a defunctului nu și soției supraviețuitoare, iar pe de altă parte aceste bunuri nu erau proprietatea exclusivă soției supraviețuitoare.
Prin sentința civilă nr. 2571/24.06.2009 Judecătoria Câmpinaa admis acțiunea și constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la data de 06.04.2003 cu ultimul domiciliu în Câmpina, constatat calitatea de moștenitor a părților, componența masei succesorale reprezentată de din casa de locuit alcătuita din 2 camere, a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra bunurilor succesorale conform variantei unice din expertiza construcții efectuată de expert.
La pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut că în raport de probele administrate în cauză și față de caracterul partajului judiciar de constitui o operațiune juridică în urma căreia se pune capăt stării de indiviziune a părților prin constituirea de drepturi exclusive asupra bunurilor succesorale urmează ca în baza art. 728 cod civil să se dispună ieșirea din indiviziune a părților conform variantei unice din raportul de expertiză construcții, urmând a fi obligată pârâta să plătească reclamantului și 309,65 lei cheltuieli de judecată după compensarea onorariilor de avocat.
Împotriva sențintei pronunțate a declarat apel reclamantul susținând că este nelegală și netemeinică deoarece în mod greșit prima instanță, a calculat cheltuielile de judecată, în sensul că deși reclamantul a achitat taxa de timbru în sumă de 19 lei, onorariu de expert de 600 lei, onorariu avocat 3000 lei, iar pârâta suportat suma de 1500 lei onorariu de avocat în mod greșit s-a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată al căror cuantum era de 1539,5 lei.
Pârâta formulat întâmpinare prin care a susținut că apelul este nefondat deoarece în mod corect instanța de fond compensat toate cheltuielile de judecată în taxă de timbru și onorariu avocat în condițiile în care onorariul de avocat este disproporționat.
Prin decizia civilă nr. 743/7 decembrie 2009, în baza art. 296 Cod pr. civilă, tribunalul a constatat că sentința pronunțată este nelegală și netemeinică și a admis apelul declarat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 2571/24.06.2009, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr-, n contradictoriu cu intimata - pârâtă, a chimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâta intimată la plata sumei de 1595,5 lei rest după compensare către apelantul reclamant, menținând în rest dispozițiile sentinței, pentru următoarele considerente.
În baza art. 274 cod pr. civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată, disp. art. 276 Cod pr. civilă, prevăzând că în cazurile în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia și în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În cauza de față tribunalul a reținut că deși reclamantul apelant a achitat taxa de timbru în valoare de 19 lei, onorariu avocat în sumă de 3000 lei, iar pârâta intimată a achitat numai onorariul de 1500 lei, în mod greșit prima instanță a dispus obligarea pârâtului numai la plata sumei de 309,65 lei cheltuieli de judecată, după compensare, suma ce urma a fi plătită de pârâta intimată fiind de 1595,5 lei, obligând intimata pârâtă la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței nr. 61/18.12.2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta criticând-o pentru nelegalitate susținând că apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Câmpinaa avut în vedere numai cuantumul cheltuielilor de judecată, criticile care au uzat soluția fondului fiind legate de faptul că nu s-au compensat onorariilor de avocat.
Instanța de apel a modificat în parte sentința în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1595,50 lei către reclamant, rest după compensare, precum și 1000 lei cu același titlu în apel.
Susține recurenta-pârâtă că instanța de apel a comis o serie de erori care au dus în final la pronunțarea unei soluții nelegale.
Potrivit dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, instanța poate face compensarea cheltuielilor de judecată în cazurile în care pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, însă în apel s-a aplicat greșit acest text de lege.
De asemenea s-a luat în calcul o chitanță de plată a onorariului de avocat în sumă de 1000 lei, care purta o dată ulterioară pronunțării sentinței instanței de fond, respectiv 26.06.2009 față de 24.06.2009.
Făcându-se o comparație a cheltuielilor efectuate de părți în urma compensării acestora, suma pe care trebuia să o plătească pârâta era de 559,50 lei.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată în instanța de apel, susține recurenta-pârâtă, aceasta nu s-a aflat în culpă procesuală, instanța de fond fiind cea care a făcut compensarea cheltuielilor de judecată.
Solicită pentru motivele invocate admiterea recursului și modificarea deciziei din apel potrivit motivelor invocate.
L a termenul de judecată din data de 18.02.2010 intimatul-reclamant prin apărătorul său a invocat excepția inadmisibilității recursului, cu motivarea că recurenta nu a declarat apel împotriva sentinței de fond cu privire la chitanța din 26.06.2009 vizând onorariul de avocat, astfel că nu poate critica acest aspect în recurs.
Cu privire la această excepție, Curtea apreciază că este neîntemeiată, deoarece criticile invocate de către recurenta-pârâtă nu vizează aspecte legate de fondul pricinii, atâta vreme cât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra fondului, ci numai cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, acordate intimatului-reclamant în apel.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor invocate actelor și lucrărilor dosarului dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul-pârâtei este fondat pentru următoarele considerente:
În apel prin admiterea apelului reclamantului s-a schimbat în parte sentința apelată și s-a dispus obligarea intimatei la plata sumei de 1595,5 lei cheltuieli de judecată către apelant, rest după compensare, precum și a sumei de 1000 lei cu același titlu, în apel, reprezentând onorariu avocat.
Este știut că potrivit dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
În cauza de față, având ca obiect partaj judiciar, compensarea cheltuielilor de judecată trebuie făcută ținându-se cont și de cotele ce se cuvin fiecărei părți, iar dacă se face o compensare parțială a cheltuielilor pentru diferență se revine la regula de drept comun instituită prin articolul 274 Cod procedură civilă.
Instanța de apel la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată a luat în calcul o chitanță de plată a onorariului de avocat în cuantum de 1000 lei cu o dată ulterioară pronunțării sentinței instanței de fond.
Astfel, verificând sentința instanței de fond se poate vedea că aceasta a fost pronunțată la data de 24.06.2009, iar chitanța reprezentând onorariul de avocat poartă data de 26.06.2009 ( fila 49 dosar fond, chitanța nr.29), ori o astfel de chitanță nu putea fi luată în considerare, cum corect susține recurenta-pârâtă.
Cu privire la onorariul de avocat de 1000 lei acordat cu titlu de cheltuieli de judecată apelantului-reclamant în sarcina intimatei-pârâte în apel, și aici s-au aplicat greșit dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Recurenta-pârâtă nu s-a aflat în culpă procesuală în fața instanței de apel, instanța de judecată fiind cea care a făcut compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul pârâtei, iar în baza disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă va modifica în parte decizia recurentei în sensul că obligă pe intimata-pârâtă la 559,50 lei cheltuieli de judecată în prima instanță, rest după compensare și înlătură obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la instanța de apel în cuantum de 1000 lei.
Menține în rest decizia.
Văzând dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga intimatul-reclamant la 700 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității recursului.
Admite recursul declarat de pârâta prin procurator cu domiciliul în Câmpina,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 743 din 7 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în - A, județul
Modifică în parte decizia în sensul că obligă pe intimata pârâtă la 559,50 lei cheltuieli de judecat în prima instanță, rest după compensare și înlătură obligația acesteia la plata cheltuielilor de judecată la instanța de apel în cuantum de 1000 lei.
Menține în rest decizia.
Cu 700 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Constanța Pană, Marilena Panait Eliza Marin
C - - - - -
Grefier,
---
Red.PC
Tehnored.CN
4 expl./26.03.2010
f- Judec. Campina
-
.,
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Marilena Panait Eliza Marin
