Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 145/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 145
Ședința publică din data 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTORI: Constanța Pană, Eliza Marin Violeta Stanciu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta, domiciliată P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 161/7 febr. 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI (în dosar nr. 8646/2004), în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în P,-, județul P, domiciliat în, sat, județul, domiciliată în, sat, județul, domiciliată în, sat, județul
Cerere timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4,55 lei vechi conform chitanței fiscale cu nr. -/2005, timbru judiciar de 1.500 lei vechi, anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit: recurenta pârâtă, intimații reclamanți, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin intermediul Serviciului registratură, s-a depus la dosar de către intimata reclamantă o cerere prin care solicită menținberea suspendării cauzei.
Față de împrejurarea că dosarul a fost suspendat în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr.civilă, Curtea invocă perimarea prezentului recurs și deliberând a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 3 decembrie 2003 sub nr. 14028/2003 pe rolul Judecătoriei Ploiești, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea necondiționată a pârâtei din imobilul proprietatea lor, situat în P,-.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 8583/2001 a Judecătoriei Ploieștis -a constatat că sunt proprietarii imobilului situat în P,--7, compus din 460 teren și două corpuri de clădire.
S-a mai arătat că prin sentința civilă nr. 13849/2001 a Judecătoriei Ploieștia fost admisă acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus evacuarea necondiționată a lui, soțul pârâtei din prezenta cauză, din imobilul proprietatea lor, iar după pronunțarea acestei hotărâri, și soția acestuia, au eliberat o parte din imobil, respectiv cel care avea ieșirea în--7 și au continuat să ocupe cealaltă parte din imobil, care avea ieșirea în-.
Au mai precizat reclamanții că imobilul proprietatea lor a avut două ieșiri, una principală, în str. - 6-7 și o alta secundară în-.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat admiterea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanții nu sunt proprietarii imobilului din-, astfel că nu o pot evacua dintr-un imobil care nu este proprietatea lor. De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamanților, deoarece nu pot formula această acțiune în evacuare, neavând calitatea de proprietari ai imobilului.
În combaterea acțiunii și în susținerea celor afirmate, pârâta a solicitat admiterea probei cu înscrisuri și interogatoriu reclamanților.
Considerând că sunt necesare administrarea de probe comune cu fondul cauzei, instanța a unit, în temeiul art. 147 alin. 2 Cod procedură civilă, excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, cu fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 4539/2004, Judecătoria Ploieștia respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a admis acțiunea, dispunând evacuarea pârâtei din imobilul proprietatea reclamanților, situat în P,-.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, a faptului că acest imobil are două ieșiri, iar pârâta nu a putut prezenta niciun titlu de proprietate ori locativ care să demonstreze faptul că este îndreptățită să locuiască în acest imobil.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât a făcut dovada că reclamanții nu au titlu de proprietate pentru imobilul din-, iar instanța de fond era obligată să solicite relații de la Administrația Financiară a Municipiului P pentru a verifica situația juridică a imobilului, acesta aparținând statului.
Au mai arătat apelanții și faptul că în mod eronat instanța de fond a reținut că imobilul din- ar fi unul și același cu imobilul din--7, fiind imobile diferite, ultimul înstrăinat de către reclamanți.
În dovedirea apelului, apelanta a depus la dosar contractul de închiriere nr. 1373/2004, adresa nr. -/2004.
Tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, obligând-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că dreptul de proprietate al reclamanților-intimați asupra imobilului situat în P,--7, cu str. -, compus din două corpuri de clădiri și anexe, rezultă indubitabil, din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7609/1927 și transcris sub nr. 10363/1927 și sentința civilă nr. 8583/2001. Prin actele menționate, imobilul a intrat prin cumpărare de la numitul, în patrimoniul autorului reclamanților, și prin succesiuni succesive de la acesta și defunctul, în patrimoniul reclamanților.
mai apreciat tribunalul că în mod corect instanța de fond a respins excepția calității procesuale active a reclamanților, apreciind că aceștia au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului în litigiu, că apelanta nu a făcut dovada vreunui titlu de proprietate al Consiliului Local asupra imobilului situat în P,-, reținând că acest pârâtul ocupă abuziv imobilul proprietatea reclamanților, împiedicând-i pe aceștia în exercitarea prerogativelor dreptului lor de proprietate, în temeiul disp. art. 296 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâta, criticând decizia pronunțată pentru motive de nelegalitate.
Recursul a fost înregistrat la nr. 4676/2005 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În drept recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7,8,9 Cod procedură civilă, arătând că instanțele au dispus evacuarea sa din imobilul în litigiu, deși din probele dosarului, rezultă fără putință de tăgadă că intimații reclamanți nu sunt proprietarii imobilului, acesta fiind proprietate de stat, a Consiliului Local
Arată recurenta în motivele scrise depuse la dosar, că a făcut dovada faptului cp imobilul din P,--7 nu este unul și același cu cel din strada -, că intimații reclamanți au fost proprietarii imobilului din P,--7, dar au înstrăinat acest imobil și nu și-au păstrat nimic în proprietate. Arată de asemenea că instanțele nu au avut în vedere că a depus la dosar contractul de închiriere nr. 1373/2004 încheiat între recurentă și soțul său, contract din care rezultă că este un titlu locativ legal încheiat între aceștia și proprietarul Consiliul Local
Consideră recurenta că, în condițiile în care a făcut dovada unui titlu locativ legal încheiat cu proprietarul imobilului, Consiliul Local P, instanța trebuia să respingă acțiunea în evacuare.
A solicitat admiterea recursului și pe fond respingerea acțiunii având în vedere lipsa titlului de proprietate al intimaților reclamanți.
Înalta Curte de casație și justiție, în conformitate cu disp. art. 11 alin. 1-4 din Legea 219 din 6 iulie 2005, a scos cauza de pe rol și a trimis-o spre soluționare Curții de APEL PLOIEȘTI.
Intimații, și, au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției pronunțată în cauză ca legală și temeinică.
La data de 18 noiembrie 2005, cauza a fost suspendată în baza disp. art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. 14502/2005 al Judecătoriei Ploiești.
Prin referatul din data de 4 mai 2007, dosarul a fost repus pe rol din oficiu, pentru a se verifica dacă subzistă motivul suspendării.
S- depus la dosar certificatul de grefă din care rezultă că se află în curs de soluționare dosarul nr-, situație față de care, la termenul de judecată din data de 14 iunie 2007, cauza a fost suspendată în baza disp. art. 244 pct. 1 Cod procedură civilă.
Față de împrejurarea că de la data suspendării, respectiv 14 iunie 2007 a trecut mai mult de un an, perioadă de timp în care nu s-a mai efectuat nici un act de procedură, prin referatul din 8 noiembrie 2008, cauza a fost repusă din nou pe rol pentru verificări.
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2008, au lipsit în mod nejustificat părțile și întrucât niciuna dintre acestea nu a solicitat judecata cauzei în lipsă, cauza a fost suspendată în baza disp. art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.
La data de 15 ianuarie 2010 constatându-se că de la data suspendării a trecut mai mult de un an, fără a se îndeplini nici un act de procedură, prin referatul întocmit din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării, primind termen de judecată la data de 18 februarie 2010.
Prin intermediul Serviciului registratură, intimata a depus la dosar o cerere, înregistrată la nr. 2582/2010, prin care a solicitat menținerea suspendării cauzei și un set de înscrisuri, respectiv: certificatul nr- al Judecătoriei Ploiești, copia sentinței civile nr. 1881/2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești, copia decizie civile nr. 705 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Curtea, față de împrejurarea că dosarul a fost suspendat în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă la data de 25 noiembrie 2008, iar de la această dată nu s-a mai efectuat niciun act de procedură, respinge cererea intimatei de menținere a suspendării ca neîntemeiată.
Conform art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Prin urmare, perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Așa fiind, Curtea va constata perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de pârâta, domiciliată P,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 161/7 febr. 2005 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI (în dosar nr. 8646/2004), în contradictoriu cu reclamanții, domiciliată în P,-, județul P, domiciliat în, sat, județul, domiciliată în, sat, județul, domiciliată în, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Constanța Pană, Eliza Marin Violeta Stanciu
C - - - - -
Grefier,
---
Operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
red. gref.
7 ex./24.02.2010
14028/2003 - Judecătoria Ploiești
. 8646/2004 - Curtea de APEL PLOIEȘTI
. G,
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Eliza Marin Violeta Stanciu
