Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1518/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 1518/
Ședința publică din 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în Tg. M,-.15, împotriva deciziei civile nr. 358 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta asistată de avocat și reprezentantul pârâtei intimate, avocat, lipsă fiind intimații pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal prevăzut de lege și nu este timbrat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar chitanța seria - nr. - din 06.10.2009 reprezentând taxa de timbru de 26,0 lei, timbru judiciar de 0,15 lei și împuternicire avocațială.
Nemaifiind cereri de formulat,instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, arătând că succesiunea s-a făcut în lipsa recurentei, aceasta nefiind citată,iar certificatul de moștenitor fiind nul de drept, fiind eliberat numai pentru un singur moștenitor, menționându-se că ceilalți moștenitori au renunțat la moștenire, deși nu există nici un act în acest sens, iar la solicitarea atașării dosarului succesoral, acesta nu a mai fost găsit, instanța nefăcând nici un demers în lipsa dosarului succesoral. Recurenta a formulat cerere în baza Legii 18/1991, cerere care nu a mai fost găsită la Comisia locală, întrucât pârâtul era membru al acestei comisii, iar instanța respins proba cu martorul, care știa despre înregistrarea cererii respective, sens în care solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spere rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei atacate și a sentinței primei instanțe ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, arătând că susținerile recurentei sunt cele formulate și în apel, cauza nefiind soluționată pe fond, nu s-au administrat probe, acțiunea reclamantei a fost respinsă, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor acesta este un act autentic și nu s- constatat nulitatea acestuia, iar reclamanta nu a putut face dovada înregistrării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate și această dovadă nu se poate face prin proba cu martori.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 733 din 6 februarie 2008, Judecătoria Târgu -M a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M și excepția tardivității; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâta; a respins cererea formulată și precizată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele, și Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M, pentru stabilire calitate de moștenitor, anulare certificat de moștenitor și modificare titlu de proprietate; a respins capetele de cerere formulate de reclamantă pentru stabilirea masei succesorale și partaj, ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă; a obligat reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată în sumă de 500 lei.
Prin decizia civilă nr. 358 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul declarat de, împotriva sentinței civile sus-menționate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta și a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8,9, 10 Cod procedură civilă și art. 316 raportat la art. 295 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că atât decizia instanței de apel cât și sentința primei instanțe sunt nelegale și netemeinice.
Sub acest aspect în primul rând s-a arătat faptul că instanța de apel a respins cererile de probațiune formulate deși probele invocate nu fuseseră administrate la fond și de asemenea, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de reclamantă împotriva comisiei locale de fond funciar.
S-a mai susținut că în mod greșit s-au respins cererile de probațiune privind depunerea registrului cu cererile formulate în temeiul Legii nr. 18/1991 și audierea martorului întrucât acesta era singurul mijloc pentru a face dovada că reclamanta și ceilalți moștenitori au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, prin refuzul administrării acestor probe fiind încălcat dreptul la apărare.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor s-a arătat că instanța a validat un certificat care este nul deoarece nu conține nici un element din care să reiasă că ar fi fost citată vreo parte în fața notarului sau că s-ar fi făcut vreo renunțare la moștenire.
Referitor la dosarul succesoral, deși s-a cerut înaintarea acestui dosar, acesta nu a parvenit în fața instanței, iar susținerea că dosarul respectiv este topit după trecerea a 10 ani, este nefondată și nedovedită.
Recurenta reclamantă a invocat, de asemenea, faptul că a acceptat tacit moștenirea după antecesorul său, aspect dovedit de faptul că ea, în calitate de moștenitoare a vândut o parte din moștenire, chiar dacă vânzarea a intervenit ulterior împlinirii termenului de opțiune succesorală, însă toate aceste probleme au fost lăsate nerezolvate de către instanță.
S-a mai relevat faptul că la ultimul termen de judecată, în fața instanței de fond s-a înaintat o cerere de chemare în judecată a altei persoane pe care instanța a ignorat-o în totalitate, nu a pus-o în discuția părților și nici nu s-a pronunțat asupra ei, ceea ce constituie motiv de casare a hotărârii.
Pârâta a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului, apreciind ca fiind nefondate criticile formulate de recurenta reclamantă, arătând că asupra extinderii cadrului procesual și împotriva comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate instanța de apel a arătat pe larg în cuprinsul deciziei motivele de respingere a cererii formulate. De asemenea, instanța de fond și de apel au motivat respingerea cererii de admitere a probei testimoniale, arătând în mod explicit că dovada formulării unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate se face cu înscrisuri și nu prin martori.
Pârâta a mai arătat că esența speței se rezolvă însă dintr-un alt punct de vedere având în vedere că indiferent dacă reclamanta a depus sau nu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în mod separat față de fratele său, aceasta nu avea calitate de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate în condițiile în care s-a constatat calitatea ei de renunțătoare la succesiunea rămasă după tatăl său.
Având în vedere că prin certificatul de moștenitor nr. 859/1981 s-a stabilit calitatea reclamantei recurente de renunțătoare la succesiune rămasă după tatăl său și întrucât nu s-a aprobat nici o cauză de nulitate absolută în legătură cu acest certificat de moștenitor este evident că reclamanta nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs în raport de prevederile art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 27 noiembrie 2006 la Judecătoria Târgu -M reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtele, și stabilirea masei succesorale rămase după defunctul, decedat la 22 iulie 1971 și partajarea masei succesorale conform prevederilor art. 728 Cod civil.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile sunt moștenitoarele defunctului, reclamanta și pârâtele și, în calitate de fiice, iar pârâta în calitate de nepoată, aceasta fiind fiica lui, decedat la 23 ianuarie 2005. În ceea ce privește masa succesorală s-a arătat că aceasta se compune din terenul în suprafață de 5,84 ha pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr. -/2006.
Pe parcursul judecării cauzei reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea certificatului de moștenitor nr. 895/1981, emis după defunctul, în care numitul, figurează ca fiind singurul moștenitor al defunctului, în calitate de fiu, iar fiicele defunctului figurează ca fiind renunțătoare. De asemenea, s-a solicitat și modificarea titlului de proprietate nr. -/2006, în sensul de a fi trecute în acest titlu și reclamanta și pârâtele și.
Reclamanta a invocat faptul că nu a fost citată cu ocazia dezbaterii moștenirii după tatăl său, luând cunoștință de certificatul de moștenitor contestat doar în cursul acestui proces. Referitor la titlul de proprietate s-a susținut că toți moștenitorii defunctului au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, însă în titlul de proprietate a fost trecut doar, fiul defunctului.
Atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la stabilirea masei succesorale și partajarea acesteia, întrucât aceasta este străină de succesiunea rămasă după tatăl său, nefăcând dovada că a acceptat succesiunea în termenul prevăzut de lege. S-a mai reținut că reclamanta nu a probat faptul că nu a fost citată cu ocazia dezbaterii succesiunii rămase după tatăl său, iar în privința reconstituirii dreptului de proprietate nu s-a făcut dovada că reclamanta și celelalte moștenitoare ale defunctului ar fi formulat o astfel de cerere.
Din actele dosarului rezultă că prin certificatul de moștenitor nr. 895/25 iunie 1981, emis de fostul notariat de Stat al județului M s-a stabilit că după defunctul, decedat la 22 iulie 1971, singurul moștenitor este, în calitate de fiu, acesta fiind tatăl pârâtei. Din certificatul de moștenitor rezultă că fiicele defunctului, și, sunt străine de succesiune, întrucât nu au acceptat-o în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, prevăzut de art. 700 Cod civil, termen care a început să curgă de la deschiderea succesiunii.
Susținerile reclamantei în sensul că prima instanță și instanța de apel au validat un certificat de moștenitor emis nelegal, se apreciază a fi nefondate. În primul rând reclamanta nu a dovedit faptul că nu a fost citată cu ocazia dezbaterii succesiunii în dosarul succesoral care a fost finalizat prin emiterea certificatului de moștenitor sus-menționat. În lipsa dosarului succesoral care nu se mai găsește în arhivă, reclamanta era cea care trebuia să aducă dovezi în sprijinul susținerilor sale referitoare la faptul că nu a fost citată la dezbaterea succesiunii.
În ceea ce privește dosarul succesoral în care s-a emis certificatul de moștenitor nr. 895/1981, instanța de fond a făcut demersuri pentru acvirarea acestuia, însă dosarul respectiv nu se găsește nici în arhiva Camerei Notarilor Publici Târgu-M și nici în arhiva Judecătoriei Târgu -M (filele 58, 64-67 dosar judecătorie). Din actele dosarului instanței de fond rezultă că în baza Ordinului Ministrului Justiției nr. 1758/C/30 iunie 2004 arhiva succesorală a fostului Notariat de Stat M, aflată la Judecătoria Târgu -M, a fost predată Camerei Notarilor Publici Conform procesului verbal de predare-preluare încheiat la 1 august 2005 au fost preluate de la arhiva Judecătoriei Târgu -M, alături de alte acte doar dosarele succesorale din perioada anilor 1986-1995, întrucât în privința dosarelor succesorale din perioada anterioară expirase termenul de păstrare de 10 ani. În aceste condiții, în mod nejustificat se susține că dosarul succesoral nu a fost acvirat din neglijența instanței.
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovada acceptării succesiunii în termenul de opțiune succesorală, iar actul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, privind un imobil ce a aparținut antecesorului său, la care a făcut referire, astfel cum a reținut și instanța de apel, nu poate constitui o astfel de dovadă, acesta fiind încheiat doar în anul 1980, deci cu mult după împlinirea termenului de opțiune succesorală de 6 luni de la deschiderea succesiunii.
O altă critică formulată prin cererea de recurs vizează modul de soluționare a cererii de modificare a titlului de proprietate nr. -/2006 emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Prin titlul de proprietate menționat s-a reconstituit în favoarea numitului, în calitate de moștenitor al defunctului, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5,84 ha teren pe raza comunei.
Reclamanta deși a invocat faptul că și ea a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care figurează în titlul de proprietate și care i-a aparținut tatălui său nu a făcut dovada înregistrării unei astfel de cereri la Primăria comunei pe raza căreia se afla terenul la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991. Prin adresa nr. 17252/DV/.11/2008 emisă de Instituția Prefectului județului M reclamantei i s-au comunicat documentele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate în discuție, existente în arhiva instituției menționate, însă între aceste documente figurează doar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de, fără a se face vreo referire la alți eventuali moștenitori (filele 25-31 dosar tribunal). De altfel, aceste acte au fost anexate și la întâmpinarea depusă de Instituția Prefectului în dosarul primei instanțe (filele 82-88 dosar judecătorie). Mai mult, din întâmpinare rezultă că în urma demersurilor efectuate de Instituția Prefectului, primăria comunei a comunicat faptul că surorile numitului nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate (fila 79 dosar judecătorie).
În condițiile în care reclamanta nu a dovedit prin înscrisuri că a formulat și a înregistrat la primărie cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, iar în evidențele comisiilor de fond funciar nu se regăsește o astfel de cerere, în mod justificat instanța de fond și instanța de apel au respins cererea de audiere a martorului. Cererea de probațiune a fost formulată pentru a se dovedi că i s-a înmânat martorului o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, însă dovada depunerii unei astfel de cereri nu se poate face cu martori, din moment ce Legea nr. 18/1991 prevede că o astfel de cerere trebuia formulată în scris și înregistrată la primărie.
Reclamanta a mai susținut că în fața primei instanțe a formulat o cerere de chemare în judecată a unei alte persoane asupra căreia instanța nu s-a pronunțat. Din actele dosarului rezultă că la termenul din 15 ianuarie 2008 reclamanta a depus la dosar "o precizare de acțiune" și nu o cerere întemeiată pe dispozițiile art.57 Cod procedură civilă. Prin această cerere reclamanta a urmărit să extindă cadrul procesual, chemând în judecată Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar pentru a fi obligată să prezinte instanței registrul de evidență a cererilor formulate în baza Legii nr. 18/1991. Fiind vorba de o modificare a acțiunii introductive, care a fost depusă cu mult după prima zi de înfățișare, în mod justificat, în conformitate cu prevederile art. 132 Cod procedură civilă, instanța de fond nu s-a considerat investită cu soluționarea ei și nu s-a pronunțat asupra cererii respective.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, curtea apreciază că soluția instanței de apel este legală, nefiind incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, întrucât tribunalul a interpretat corect actele deduse judecății, iar hotărârea atacată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor legale aplicabile în materie. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă nu se impune a fi analizat întrucât prevederile legale respective au fost abrogate. În consecință, recursul declarat de reclamantă fiind nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
Cu aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta, domiciliată în Târgu-M,-.15, județul M, împotriva deciziei civile nr. 358 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Obligă reclamanta să-i plătească pârâtei, domiciliată în M C,-,. 18, județul H, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/7ex
jud.fond:
jud.apel:; - 21.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
