Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 184/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - partaj judiciar -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 184
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în B,-, - 17,. C,. 5, județul S, împotriva deciziei civile nr. 51 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns reclamantul recurent asistat de avocat și pârâta intimată () asistată de avocat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, reclamantul recurent depune la dosar chitanța nr. - din 1 iunie 2009 în sumă de 1210 lei și timbru judiciar de 4,7 lei, prin care face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului.
Curtea, înmânează duplicatul întâmpinării depusă de pârâta intimată () și reclamantului recurent și, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamantul recurent, precizează că atât prima instanță cât și instanța de apel nu au apreciat corect probele din dosar în ce privește aportul major al reclamantului în dobândirea bunurilor comune, respectiv 80% și pârâta 20%. Menționează că reclamantul recurent a adus un aport mai mare în gospodărie, având în vedere că lucra ore suplimentare, primea tichete de masă și premii. Arată că pârâta mai are doi copii dintr-o altă căsătorie, pe care i-au crescut împreună și a contribuit major la cheltuielile cu pregătirea școlară și universitară a acestora, precizând că tatăl lor nu i-a susținut adevărat. Susține că pârâta nu a primit nici o sumă de bani cu titlu de pensie de întreținere de la fostul soț și, mai mult decât atât, când acesta a decedat, l-a înmormântat pe cheltuiala lor, din banii comuni. De asemenea, arată că pârâta cheltuia bani și cu părinții săi, care erau bătrâni și bolnavi și aveau nevoie de medicamente. Susține că apartamentul a fost cumpărat cu bani opriți lunar pe statul lui de plată, avansul fiind dat tot de el. Consideră că cererea cu privire la cota majorată este pe deplin dovedită și în mod greșit a fost admis apelul lui, întrucât aceasta a motivat apelul în sensul că a folosit suma de 50.000.000 lei vechi pe care i-a scos de la CEC, în gospodărie, nefiind adevărat faptul că i-a restituit un CEC de 15.000.000 lei vechi, sumă care făcea parte din totalul de 120.000.000lei vechi, primită de reclamant la momentul disponibilizării sale. Solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2500 lei către reclamant, reprezentând 50% din 5000 lei - sumă primită cu titlu de ordonanță și admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat pentru pârâta intimată (), precizează că în ceea ce privește solicitarea reclamantului de a se reține că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune și anume o cotă de 80% și pârâta de 20%, Tribunalul a reținut că în mod corect prima instanță a apreciat contribuția lor egală la dobândirea bunurilor ce compun masa de partajat și indiferent de veniturile pe care le-au realizat fiecare, nu s-a cheltuit nimic în afara căsătoriei. Totodată, susținerile reclamantului recurent sunt nefondate și față de faptul că, așa cum a dovedit, și pârâta a fost încadrată în muncă și realiza venituri și mai mult decât atât, legislația în vigoare, doctrina și practica judiciară au statuat că munca femeii în gospodărie, chiar dacă nu ar fi încadrată în muncă, este apreciată ca o contribuție egală cu soțul încadrat în muncă la dobândirea bunurilor comune. Față de susținerile reclamantului în ce privește contribuția acestuia la cheltuielile ocazionate cu întreținerea copiilor pârâtei din prima căsătorie, precizează că și reclamantul a achitat pensie de întreținere pentru cei doi copii avuți din altă căsătorie. Susține că prima instanță a greșit atunci când a statuat că trebuie adusă la masa de partajat și suma de 5000 lei primită de reclamant cu titlu de plată compensatorie la disponibilizare, cât timp a demonstrat că această sumă a fost cheltuită în interesul familiei, și 1500 lei i-a primit reclamantul. Cu privire la susținerile reclamantului în sensul că a făcut cheltuieli din banii comuni pentru înmormântarea fostului soț sau pentru medicația necesară părinților săi, arată că acestea nu sunt probate, dimpotrivă, aceștia din urmă, locuind la țară i-au ajutat cu produse agricole, alimente și bani. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani și înregistrată sub nr. 9872/193 din 26 octombrie 2007, reclamantul a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, constatarea faptului că are o contribuție în cotă de 80% la dobândirea bunurilor comune, iar pârâta o contribuție de 20%, să-i fie atribuit imobilul apartament cu trei camere situat în B,-, -.17,. C,. II.5, partajarea în natură a bunurilor mobile, obligarea pârâtei să aducă la masa de partajat suma de 5.000 RON, bani ce fac parte din suma primită cu titlu de Ordonanță de la Direcția de Telecomunicații B, să fie compensate loturile prin sultă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor comune în cuantum de 2.000 RON și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul arată că prin sentința civilă nr. 3522 din 6 iulie 2007, a fost desfăcută căsătoria dintre el și pârâtă și, întrucât nu este posibil un partaj pe cale amiabilă, solicită împărțirea pe cale judiciară, cu precizarea că, a avut un aport majoritar la achiziționarea apartamentului și a celorlalte bunuri ce compun masa de împărțit, motiv pentru care solicită cota de 80%.
Reclamantul mai arată că, pe toată perioada căsătoriei a avut salariu dublu în raport de cel al pârâtei, a achitat singur avansul pentru obținerea apartamentului și tot singur a achitat cele 60 de rate lunare plus dobânzile aferente, începând cu luna iulie 1992, a ajutat-o pe pârâtă să-și crească copii din prima căsătorie și să-i țină pe toată perioada studiilor și a dus tot greul căsătoriei pe perioada celor 23 ani de conviețuire.
Legal citată, pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu partajarea bunurilor comune, dar nu este de acord cu susținerea reclamantului în sensul că este îndreptățit la o cotă de 80%, întrucât au avut contribuții egale, la dobândirea bunurilor; nu este de acord să-i fie atribuit apartamentul bun comun reclamantului și nici să aducă la masa de partajat suma de 5.000 lei pretinsă de reclamant, iar plata sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli comune, nu se justifică.
Astfel, pârâta arată că, apartamentul bun comun a fost dobândit în timpul căsătoriei, ea fiind titulara contractului,la care prin contribuție proprie a realizat îmbunătățiri, iar copiii rezultați din căsătoria cu reclamantul i-au fost încredințați ei spre creștere și educare, așa încât are nevoie să le asigure o locuință stabilă și un grad minim de confort.
A mai arătat pârâta, că mama sa locuiește de aproximativ 5 ani, împreună cu ea, iar pensia sa în cuantum de 300 lei lunar este folosită pentru achitarea cheltuielilor apartamentului; de aproximativ 5 ani reclamantul nu contribuie absolut deloc la achitarea acestor cheltuieli, deși locuiește în apartament.
Pe perioada căsătoriei, a fost angajată în muncă, a îngrijit de copii și de casă, a contribuit la achitarea ratelor, s-a îngrijit de copiii din prima sa căsătorie, dar la rândul său și reclamantul a achitat pensie de întreținere pentru copiii din prima căsătorie a acestuia.
În ceea ce privește bunurile mobile, pârâta a arătat că, este de acord să fie împărțite în natură, la valorile indicate de reclamant și ca acestuia să-i fie atribuite bunurile pe care le dorește.
A mai arătat că, nu este de acord să achite suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli acumulate la asociația de proprietari, deoarece ea singură a achitat timp de 5 ani, aceste datorii, iar pârâtul nu a contribuit cu nimic, iar în ceea ce privește suma de 5.000 lei, pe care reclamantul solicită să o aducă la masa de partajat, arată că au fost primiți de către acesta la data de 30 iulie 2003 și întreaga sumă a fost cheltuită pentru nevoile gospodăriei și pentru procurarea de bunuri pentru copiii rezultați din căsătorie și din prima căsătorie a reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 4131 din 10.09.2008, Judecătoria Botoșania admis, în parte, acțiunea și a constatat că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit următoarele bunuri comune:
Bunuri imobile - un apartament compus din 3 camere de locuit cu suprafața de 60,65 mp, situat în mun. B,-, - 17,. C.5 în valoare de 159.300 lei;
Bunuri mobile - în hol - oglindă, în bucătărie - dulap bucătărie compus din 2 corpuri, masă cu trei scaune, aragaz cu patru ochiuri, frigider, pat pentru o persoană, mască chiuvetă, în baie - mașină de spălat, de rufe, în dormitor - două paturi, noptieră, două televizoare, din care unul Daewoo, o masă cu șase scaune, în sufragerie - recamier ( bun propriu ) și masă cu șase scaune, în dormitorul mic - recamier ( bun comun ), măsuță cu două scăunele, dulap, în holul mic - un pat pentru o persoană, dulap vitrină, două covoare persane, o persană și o simplă, cu o valoare totală de 1.650 lei;
A constatat că, părțile au dobândit în timpul căsătoriei și suma de 5.000 lei, iar valoarea totală a bunurilor imobile și mobile se ridică la suma de 160.950 lei, părțile având o cotă parte de 50% fiecare din această valoare.
A atribuit pârâtei, apartamentul din municipiul B,-, - 17,. C.5 și următoarele bunuri mobile: oglindă hol, dulap bucătărie, două corpuri, masă cu trei scaune, aragaz cu patru ochiuri, frigider, pat pentru o persoană, mască chiuvetă, două paturi dormitor, o noptieră, un televizor, masă cu 6 scaune, recamier dormitor mic, dulap dormitor mic, dulap cu vitrină din holul mic, un covor persan, bunuri în valoare de 1.190 lei.
A atribuit reclamantului, următoarele bunuri mobile: masă cu două scaune, TV Daewoo, un covor persan, o carpetă persană și o carpetă simplă și mașina de spălat, bunuri în valoare de 460 lei.
A obligat pârâta să-i plătească reclamantului, suma de 75.515 lei cu titlu de sultă și suma de 2.500 lei, reprezentând 50% din suma de 5.000 lei primită de reclamant cu titlu de Ordonanță.
De asemenea, la obligat pe reclamant să plătească suma de 2.189 lei cu titlu de taxă de timbru la Serviciul Taxe și Impozite de pe lângă Primăria B, iar pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 201,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, bunurile ce compun masa de împărțit, au fost dobândite prin contribuție egală de către ambii soți, cu toate că reclamantul, cu înscrisurile depuse a dovedit că a obținut venituri mai mari decât cele obținute de pârâtă, reținând că aceasta a lucrat în perioada 1984-1999, însă în anii 1997 și 1998, s-au născut cele două minore, rezultate din căsătoria părților, minora - suferind de grave probleme de sănătate, care au necesitat îngrijire permanentă, fiind evidentă necesitatea prezenței pârâtei, la domiciliu.
A mai reținut prima instanță, că pârâta a fost afectată și de politica de disponibilizare a forței de muncă, desfăcându-i-se contractul de muncă, așa încât faptul că a îngrijit de doi copii și de gospodărie poate fi apreciat ca o contribuție egală la valoarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
În ceea ce privește suma de 5.000 RON, solicitată de reclamant, a reținut că reprezintă cota - parte din suma de 120.000 RON primită de către reclamant cu titlu de compensații pentru disponibilizarea de la Direcția de Telecomunicații B și, atâta timp cât a fost primită în timpul căsătoriei, reprezintă sumă bun comun, pârâtei revenindu-i o cotă de 50% din suma de 5.000 RON depusă la CEC, respectiv 2.500 lei.
În ceea ce privește suma de 2.000 RON, pretinsă de reclamant ca fiind suma restantă la Asociația de proprietari, instanța a respins această cerere cu motivarea că, cea care a achitat sumele aferente a fost pârâta, iar reclamantul nu a contribuit la cheltuielile de întreținere.
Soluția a fost reformată, parțial, de Tribunalul Botoșani - Secția civilă care, prin decizia nr. 51 A din 11 martie 2009, a admis apelurile declarate de ambele părți, cu consecința schimbării, în parte, a sentinței, în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului suma de 80.015 lei cu titlu de sultă, în loc de 75.515 lei și înlăturării dispoziției de obligare pârâtei la plata sumei de 2.500 lei în favoarea reclamantului, cu menținerea celorlalte dispoziții și compensarea cheltuielilor de judecată din apel.
S-a reținut în motivarea instanței de apel, în esență, că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, străduindu-se deopotrivă să asigure cele necesare unei funcționări normale gospodăriei având fiecare și copii dintr- altă căsătorie; că atribuirea apartamentului - bun comun s-a făcut în mod corect în favoarea pârâtei, căreia i-au fost încredințați și cei doi copii rezultați din căsătorie, din care unul suferă de probleme mari de sănătate; că sulta la care este îndreptățit reclamantul, ca diferență dintre contravaloarea cotei sale de 50% din bunurile comune ( 80.475 lei ) și valoarea bunurilor mobile atribuite acestuia (460 lei ), este în realitate de 80.015 lei și nu de 75.515 lei și că, deși suma de 5.000 lei a fost încasată de reclamant cu titlu de plată compensatorie, în urma disponibilizării, aceasta a fost depusă la CEC și retrasă de către pârâtă, în anul 2003, în baza împuternicirii soțului - reclamantul, de care a divorțat 4 ani mai târziu, fiind folosită în interesul întregii familii, pentru susținerea sarcinilor și nevoilor gospodăriei, astfel încât nu se justifică obligarea pârâtei de a preda reclamantului J din această sumă, respectiv 2.500 lei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, în motivarea căruia a arătat, în esență, că tribunalul a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale care guvernează materia comunității de bunuri, reținând o cotă de contribuție egală a părților la dobândirea bunurilor comune deși, ansamblul probator al cauzei reflectă, fără echivoc, contribuția sa majoritară, de 80%, precum și a celor ce reglementează natura și regimul juridic al bunurilor proprii ale soților, în condițiile în care, a înlăturat obligația pârâtei de a-i restitui suma de 2.500 lei, reprezentând 50% din depunerea de 5.000 lei la CEC, provenită din plata compensatorie, urmare a disponibilizării și care reprezintă bunul său propriu, retras și folosit exclusiv, în interes personal, de fosta soție, arătând totodată că motivarea instanței de apel este contradictorie sub acest ultim aspect.
Criticile formulate se încadrează în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă și se dovedesc a fi neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Comunitatea de bunuri este un regim matrimonial legal și obligatoriu, o măsură de ocrotire a intereselor comune ale soților și, deci ale familiei însăși, înfățișându-se ca un reflex, pe plan patrimonial, al unității de interese care stă la baza familiei, susceptibil să stimuleze spiritul de solidaritate, care trebuie să călăuzească rezolvarea problemelor pe care le ridică între soți uniunea căsniciei.
Pe de altă parte, Codul familiei și Constituția României consacră expres principiul egalității femeii cu bărbatul, recunoscut și ca fundament al relațiilor patrimoniale dintre soți, care administrează, folosesc și dispun împreună de bunurile comune.
Totodată, raporturile patrimoniale dintre soți sunt o consecință a relațiilor lor personale, izvorâte din căsătorie, fiind subordonate finalizării acestora din urmă, întemeiate pe sprijin și afecțiune reciprocă.
Astfel, bunurile dobândite în condițiile prevăzute de art. 30 din Codul familiei, sunt considerate comune, presupunându-se că ambii soți au avut contribuție la această dobândire, care poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de femeie în gospodărie și pentru creșterea copiilor și care, nu este întotdeauna egală, astfel încât o împărțire echitabilă a bunurilor comune trebuie să reflecte contribuția personală prestată de fiecare din soți.
Ori, în speță, reclamantul - recurent nu a contestat compunerea masei bunurilor comune, reținută de prima instanță ci, a invocat contribuție superioară față de cea pârâtei, de 80%, la dobândirea acesteia, justificată prin obținerea unor venituri consistente, sporuri, premii, tichete de masă, împrumuturi contractate la, îmbunătățirile aduse imobilului bun comun, plata ratelor, întreținerea copiilor pârâtei din prima căsătorie, susținerea unor cheltuieli făcute în favoarea fostului soț și a părinților pârâtei, precum și prin veniturile mai reduse ale acesteia, coroborate cu pierderea timpurie a locului de muncă.
Deși este necontestată în speță și dovedită de ansamblul probator al cauzei, împrejurarea că recurentul a obținut venituri superioare celor realizate de pârâtă pe parcursul căsniciei, Curtea apreciază că, în mod corect și legal, instanțele au reținut contribuția egală a părților la dobândirea bunurilor comune întrucât, așa cum s-a arătat constant în literatura de specialitate și jurisprudență, munca femeii depusă în gospodărie și pentru educarea copiilor, se circumscrie noțiunii de " contribuție la cheltuielile căsătoriei".
Această contribuție constă nu numai în aporturi bănești și mijloacele materiale, ci și în munca prestată efectiv în cadrul familiei. Regulile de morală ridică munca femeii depusă în gospodărie și pentru creșterea copiilor, la nivelul oricărei alte munci, căci munca fiecărei persoane, oriunde ar fi prestată, este demnă de aceeași prețuire.
Ori, în speță, contribuția pârâtei la susținerea sarcinilor căsătoriei și la creșterea copiilor s-a realizat, pe parcursul căsniciei, în raport de mijloacele deținute la un moment dat, respectiv atât prin veniturile realizate din muncă, cât și prin complexitatea activităților prestate în cadrul gospodăriei personale, în condițiile în care, fiecare soț avea câte doi copii dintr-o altă căsătorie, iar din căsătorie alți doi copii, din care, unul cu probleme grave de sănătate.
Nu mai puțin, potrivit art. 2 din Codul familiei, soții au obligația de a-și acorda, unul altuia, și sprijin material, prin suportarea cheltuielilor căsătoriei și prin alte forme de asistență materială, iar în conformitate cu art. 29 din același cod, soții sunt obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, care le presupun pe cele privind ducerea gospodăriei comune, întreținerea copiilor minori, precum și a celuilalt soț.
Față de cele ce preced și cum, în speță, nu s-a făcut dovada că pârâta a cheltuit în afara gospodăriei și în interes personal, parte din veniturile comune ale familiei, contribuția acesteia la dobândirea și conservarea întregii mase a bunurilor comune este egală cu a fostului soț.
Cu referire la cel de-al doilea motiv de recurs, se reține că, deși reclamantul-recurent a invocat natura juridică de bun propriu a sumelor dobândite în timpul căsătoriei cu titlu de "plăți compensatorii", în urma disponibilizării din cadrul Direcției de Telecomunicații B, în decembrie 2001, prima instanță, rezolvând partajul, a reținut caracterul de bun comun al sumei de 5.000 lei, depusă la CEC pe numele reclamantului în aplicarea art. 30 din Codul familiei, obligând pârâta la plata cotei de 50%, corespunzătoare contribuției fiecărui soț la dobândirea bunurilor comune din această sumă, retrasă și pretins a fi cheltuită exclusiv în interes personal de aceasta, respectiv 2.500 lei.
Cum, reclamantul-recurent nu a criticat în faza procesuală apelului acest aspect reținut de prima instanță, achiesând practic la calificarea naturii juridice a sumei în litigiu, ca fiind bun comun al foștilor soți, susținerea acestuia din recurs referitoare la caracterul de bun propriu al banilor, apare ca fiind făcută omisso medio și, prin urmare, inadmisibilă, încălcând puterea de lucru judecat sentinței.
De altfel, noțiunea de " plată compensatorie " se circumscrie unei nevoi vitale de acoperire a obligațiilor persoanei disponibilizate, prejudiciată în această manieră și privată de salariul bun comun, cu caracter stabil și previzibil, destinat susținerii sarcinilor căsătoriei, în scopul îndeplinirii prevederilor art. 2 din Codul familiei, sumele încasate cu acest titlu fiind egale cu suma salariilor cuvenite persoanei în cauză, aferente unei anumite perioade de timp, aspecte care configurează natura juridică de bun comun acestora. Ori, în condițiile în care, pe de o parte, reclamantul-recurent a realizat un depozit la CEC în valoare de 5.000 lei din plățile compensatorii - bun comun, pe numele său, dar împuternicind pe soția sa - pârâta-intimată, cu dreptul de retragere, necondiționat, și care a fost valorificat de aceasta în timpul căsătoriei, cu mult înainte de intervenirea divorțului, respectiv la nivelul anului 2003, iar pe de altă parte, recurentul nu a dovedit, potrivit art. 1169 din Codul civil, cheltuirea banilor de către pârâtă în afara familiei și, mai mult, a făcut susțineri contradictorii chiar în cuprinsul memoriului de recurs, referitoare la încasarea ulterioară a sumei de 1.500 lei din depozitul inițial, tribunalul a apreciat corect existența prezumției cheltuirii banilor în interes comun, respectiv pentru susținerea sarcinilor căsniciei, sub toate aspectele arătate, în temeiul mandatului tacit reciproc, înlăturând obligația de plată stabilită în sarcina pârâtei, aceasta fiind lipsită de cauză, nedatorată și echivalând, în final, cu o îmbogățire nejustificată și nelegitimă a fostului soț.
În ceea ce privește considerentele deciziei recurate, se reține că acestea nu conțin motivări contradictorii, sub acest aspect, tribunalul reconfirmând constant, în analiza apelului pârâtei, natura juridică de bun comun a sumei de 5.000 lei depusă la CEC ( fila 72 dosar apel ).
Față de cele ce preced, constatând că nu sunt date motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 274 din Codul d e procedură civilă, culpa procesuală reținându-se în sarcina recurentului, ca parte căzută în pretenții, acesta va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de intimată în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanța de la fila 24 dosar recurs.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în B,-, - 17,. C,. 5, județul B, împotriva deciziei civile nr. 51 A din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei () suma de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud. apel:;
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 2/09.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
