Obligație de a face. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 179
Ședința publică din 9 iunie 2009
PREȘEDINTE: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
JUDECĂTOR 3: Dumitraș Daniela
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții recurenți și, domiciliați în comuna Dumbrăveni, județul S, împotriva deciziei nr. 115 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns reclamantul recurent, lipsă fiind recurenta și pârâta intimată.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar au fost depuse chitanțele nr. - și -, de câte 5 lei fiecare și timbru judiciar de 0,3 lei, prin care se face dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului. De asemenea, prin Serviciul Arhivă a fost depusă întâmpinare de către pârâta intimată, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Reclamantul recurent lasă la aprecierea instanței cererea formulată de pârâtă și depune la dosar o serie de înscrisuri și concluzii scrise.
Curtea, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată formulată de pârâtă; înmânează duplicatul întâmpinării formulată de aceasta reclamantului recurent și, constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată, dă cuvântul la dezbateri.
Reclamantul recurent precizează că duplicatul înscrisului prin care a fost invocată de către pârâtă excepția inadmisibilității, l-a primit pe data de 27 noiembrie 2009, dar soluția a fost pronunțată la 18 noiembrie 2008, astfel, el neavând posibilitatea de a răspunde. Solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată că prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr. 5777/314/24 septembrie 2008, reclamanții și au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâta, să se dispună obligarea acesteia la întocmirea suplimentului la raportul de expertiză ordonat în dosarul nr- al Judecătoriei Suceava în care au calitatea de reclamanți, împotriva pârâtei Comisiei comunale Dumbrăveni pentru aplicarea Legii 18/1991.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pârâta a fost desemnată în respectivul dosar, să întocmească un raport de expertiză topometrică și întrucât a omis măsurarea întregii suprafețe de teren revendicate, instanța a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză care însă nu a fost întocmit până în prezent, fiind astfel prejudiciați prin imposibilitatea punerii în posesie, impunându-se obligarea pârâtei la efectuarea respectivului supliment, sub sancțiunea daunelor cominatorii, față de prevederile art. 5802și 5803Cod procedură civilă.
Pârâta s-a opus acțiunii, solicitând respingerea acesteia în principal prin reținerea excepției inadmisibilității și, în subsidiar, ca nefondată, motivat de faptul că în dosarul având ca obiect "revendicare", instanța a revenit de la administrarea probei cu expertiza topo, eventualele nereguli intervenite în desfășurarea precum și refacerea probatoriului putând fi invocate în fața instanțelor de control judiciar.
Prin sentința civilă nr. 5015 din 18 noiembrie 2008, Judecătoria Suceavaa admis excepția inadmisibilității acțiunii, cu consecința respingerii acesteia ca atare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că obligația pârâtei de efectuare a expertizei topo, a fost stabilită printr-o încheiere de ședință dată în cursul judecării unui alt dosar, care nu constituie titlu executoriu și că, aprecierea utilității, concludenței și pertinenței administrării respectivei probe, poate fi făcută, doar de către completul de judecată investit cu soluționarea litigiului de fond.
Soluția a fost menținută de Tribunalul Suceava - Secția Civilă care, prin decizia nr. 115 din 10 martie 2009, a respins ca nefondat, apelul reclamanților, cu motivarea că prima instanță a procedat la soluționarea excepției invocate în conformitate cu prevederile legale în materie și ulterior punerii acesteia în discuția părților, în condițiile în care reclamanții - apelanți au beneficiat de asistență juridică de specialitate și că, în speță nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 5802și 5803Cod procedură civilă, în sensul că nu există o obligație de a face stabilită în sarcina pârâtei printr-un titlu executoriu, în sensul legii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, în motivarea căruia, au arătat, în esență, că în mod cu totul greșit și nelegal, tribunalul a apreciat că hotărârea primei instanțe este temeinică, în condițiile în care aceasta a fost dată cu încălcarea principiilor fundamentale care guvernează procesul civil respectiv, principiul contradictorialității, al dreptului la apărare, al rolului activ al judecătorului, prin reținerea incidenței excepției inadmisibilității acțiunii, fără ca aceasta să fie supusă, în prealabil, discuției contradictorii a părților și fără le da posibilitatea să-și facă apărările necesare vis--vis de acest aspect și că pârâta avea obligația de a efectua în dosarul de fond, suplimentul la raportul de expertiză topo, impusă de instanța de judecată.
Criticile invocate se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 Cod procedură civilă și se dovedesc a fi neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 alin. 4-6 Cod procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare; judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale; ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare chiar dacă părțile se împotrivesc; în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății".
Textele legale citate consacră în termeni imperativi, de strictă interpretare și aplicare, parte din principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv al contradictorialității, al disponibilității și al rolului activ al instanței, a căror încălcare este de natură să provoace părții o vătămare, în sensul art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, procesul civil este, în general, un proces al intereselor private, astfel încât rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii anterior enunțate, neputând constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți, în apărarea intereselor acesteia; acesta presupune doar aflarea adevărului judiciar, în limitele legii și în cadrul procesual stabilit de părțile implicate în conflictul judiciar.
Ori, în speță, cum în mod corect a reținut tribunalul, excepția de inadmisibilitatea a pretențiilor deduse de reclamanți judecății și pe care s-a întemeiat soluția primei instanțe, a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, respectiv "completarea întâmpinării" (filele 55 și 60 - 61 dosar fond), la prima zi de înfățișare a părților în fața instanței de fond - 4 noiembrie 2008 când, în aplicarea și respectarea principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare, aceasta a procedat la comunicarea respectivelor acte de procedură reclamanților pentru a da posibilitatea acestora să ia cunoștință de conținutul apărării și de a-și formula o poziție procesuală în acest sens, acordând un nou termen de judecată - 18 noiembrie 2008 când, procedura fiind legal îndeplinită și în prezența apărătorilor aleși ai părților, s-a pus în discuție excepția invocată, cu privire la care instanța a rămas în pronunțare, hotărârea acesteia întemeindu-se pe împrejurarea care a făcut obiectul dezbaterilor (filele 90 și 137-139 dosar fond).
Așadar, criticile recurenților privind vătămarea produsă prin nerespectarea de prima instanță normelor de procedură aplicabile, de natură să atragă nulitatea sentinței, nu pot fi reținute, fiind infirmate de actele și lucrările dosarului.
De precizat este și faptul că, este lipsită de relevanță, din perspectiva excepției invocate de pârâtă în apărare, împrejurarea că aceasta a fost reiterată, precum și faptul că o serie de înscrisuri anexate de pârâtă întâmpinării, au fost comunicate reclamanților ulterior actului de procedură, neinteresând sub aspectul fundamentării hotărârii pronunțate.
Pe fondul cauzei, se reține că într-adevăr, cum în mod corect au reținut instanțele, dispozițiile art. 5802și 5803Cod procedură civilă, prevăzute în Secțiunea a IV a - "Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face", din Capitolul VI al Cărții V - "Despre executarea silită", din Codul d e procedură civilă, sunt aplicabile, fără echivoc, în cazul în care titlul executoriu cuprinde o obligație de a face, neîndeplinită de debitor, îndreptățind pe creditor de a fi autorizat să execute obligația de a face în cadrul executării silite ori, în cazul hotărârilor nesusceptibile de executare silită, constrângerea debitorului se poate realiza prin aplicarea unei amenzi civile, creditorul fiind îndreptățit la daune - interese echivalente prejudiciului suferit prin neîndeplinirea obligației.
Cum, în speță, încheierea de ședință invocată de reclamanți în susținerea acțiunii nu se circumscrie noțiunii de "titlu executoriu", astfel cum aceasta este reglementată de dispozițiile imperative ale art. 372,376 alin. 1, 377 Cod procedură civilă, este evident că prevederile art. 5802și 5803Cod procedură civilă, care reglementează o formă de executare silită a obligațiilor, ulterioară deci fazei de judecată, presupunând existența unui titlu executoriu, nu sunt aplicabile.
De altfel, obligația întocmirii suplimentului la raportul de expertiză topo stabilit în sarcina pârâtei, a fost înlăturată de instanța investită cu soluționarea fondului litigiului purtat de reclamanți cu Comisia comunală Dumbrăveni pentru aplicarea Legii 18/1991, care a dispus revenirea de la administrarea respectivei probe, cu restituirea către reclamanți a onorariului achitat (fila 16 dosar apel), cauza fiind în prezent soluționată irevocabil.
Ori, ca mijloc de probațiune, reglementat ca atare prin dispozițiile art. 201-214 Cod procedură civilă, raportul de expertiză nu poate fi cenzurat decât în cadrul procesual în care a fost încuviințat ca probă, inclusiv prin exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii instanței care s-a întemeiat pe concluziile acestuia.
Față de cele ce preced, constatând că în cauză nu sunt dare motivele de nelegalitate invocate și că nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții recurenți și, domiciliați în comuna Dumbrăveni, județul S, împotriva deciziei nr. 115 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Ia act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2ex/09.07.2009
Președinte:Rață GabrielaJudecători:Rață Gabriela, Surdu Oana, Dumitraș Daniela
