Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Încheierea /2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- C
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 279 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,-,.1,.2 sector 3.
Recursul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei conform chitanței nr. -/2008, timbru judiciar de 0,15 lei anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns recurenta pârâtă - reprezentată de avocat din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr. 236/2008, intimatul reclamant - personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care: se învederează că prin serviciul registratură s-a depus din partea intimatului reclamant, precizări referitoare la motivele de recurs ale pârâtei și un set de înscrisuri.
Intimatul - reclamant solicită lăsarea cauzei la a doua strigare având în vedere că are angajat apărător, iar acesta urmează a se prezenta în instanță.
Curtea, având în vedere susținerile intimatului reclamant, lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au răspuns aceleași părți.
Avocat având cuvântul pentru recurenta - pârâtă arată că a luat la cunoștință de înscrisurile depuse la dosar și de precizările formulate de intimat, alte cereri nu mai are de formulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Intimatul - reclamant având cuvântul solicită amânarea pronunțării cauzei pentru ca apărătorul acestuia să depună concluzii scrise și alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarația părților, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta susține oral motivele de recurs, arătând că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv disp.art.700 alin.1 Cod civil, art. 689 - 691 Cod civil. Intimatul reclamant nu a dovedit că mama sa - - - a acceptat în termen moștenirea defunctului său frate -.
Solicită a se constata, astfel cum rezultă din toate probele administrate în cauză - interogatoriul reclamantului, declarațiile tuturor martorilor audiați, că defuncta mamă a reclamantului nu și-a exercitat nici expres și nici tacit dreptul de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 700 alin.1 Cod civil.
Susține în continuare că nu se pot primi constatările instanței de apel și susținerile reclamantului în sensul acceptării tacite a succesiunii, prin luarea în stăpânire a locului de veci din Cimitirul Sf.Vineri pe care nici nu l-a solicitat prin acțiune. De asemenea, nu se pot reține considerentele instanței de apel în sensul că după decesul defunctului, - ar fi exercitat folosința acestui loc de veci prin achitarea taxei de cimitir conform unei chitanțe din anul 2001 întrucât recurenta a făcut dovada că în anul 2004 taxele acestui loc de veci nu erau achitate încă din anul 1999, iar singura plată făcută în perioada 1999-2004 este cea prin chitanța din anul 2004, conform mențiunii făcute pe copia actului de concesiune.
Pe de altă parte, chiar dacă această plată ar fi fost făcută de către mama reclamantului, aceasta a fost făcută cu mult peste termenul de 6 luni.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul respingerii apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțată de instanța de fond. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul - reclamant având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat conform întâmpinării și precizărilor depuse la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Pentru a da posibilitatea apărătorului intimatului - reclamant să depună concluzii scrise, consideră necesar amânarea pronunțării cauzei, sens în care,
DISPUNE:
Amână pronunțarea cauzei la data de 15 octombrie 2008.
Pronunțată în ședința publică azi, 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
- - - - - C
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI - SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTORI: Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
GREIFER:
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 279 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,-,.1,.2 sector 3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când Curtea, pentru a da posibilitate intimatului să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea azi, 15.10.2008 când a dat următoarea decizie:
CURTEA:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpina la data de sub nr.1168/2006 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că mama lui - - a fost moștenitoare acceptantă prin acceptarea tacită a succesiunii defunctului, cu ultimul domiciliu în orașul,-, jud.P, alături de parată - in calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, să constate că deține calitatea de moștenitor prin reprezentarea mamei sale - - decedată la 16.05.2004 la moștenirea defunctului și să constate că-i revine cota de 1/2 din masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, iar pârâtei îi revine restul de 1/2 în calitate de soție supraviețuitoare și să dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra masei succesorale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că la data de 18.08.2000 a decedat cu ultimul domiciliu în orașul,-, jud.P, iar de pe urma acestuia au rămas ca moștenitori - - in calitate de soră și pârâta în calitate de soție supraviețuitoare.
Reclamantul a precizat că prin sentința civilă nr.541/2004 a Judecătoriei Câmpina, definitivă si irevocabilă, s-a dispus anularea Certificatului de moștenitor, dar mama lui a acceptat succesiunea defunctului în mod tacit, prin luarea in stăpânire a locului de veci din Cimitirul Sf.Vineri și s-a comportat ca un adevărat proprietar.
În temeiul art. 115-119 Cod pr. civ. pârâta a formulat întâmpinare-cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii si admiterea cererii reconvenționale, să se constate deschisă succesiunea defunctului și masa succesorală rămasă de pe urma acestuia care se compune din tractorul U 445, autoturismele marca Opel, Espero și Mercedes Benz, apartamentul nr.35 situat în B,--5, dreptul de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul Sf Vineri și să se constate că este unica moștenitoare a defunctului.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a autoarei reclamantului întrucât acesta nu poate pretinde drepturi la succesiunea defunctului prin reprezentarea mamei sale, acesta trebuind să dovedească faptul că mama sa - - a acceptat în termen moștenirea fratelui său -.
În ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, pârâta a precizat ca apartamentul nr.35 situat în B,--5, fost înstrăinat anterior anularii certificatului de moștenitor, iar imobilul situat in or.-, jud.P, a fost înstrăinat anterior decesului defunctului conform contractelor de vânzare-cumpărare aut. sub nr.4226 și 4227/1997.
Ulterior pârâta și-a precizat cererea reconvențională și a arătat că tractorul U 445 dobândit în timpul căsătoriei cu factura nr.-/25.04.1991 a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 02.12.2004.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, martori, interogatoriu si expertiza auto, Judecătoria Câmpina prin sentința civilă nr.998/04.04.2007 a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală invocată de pârâtă, a respins acțiunea precizată formulată de reclamant ca fiind prescrisă și a admis cererea reconvențională formulată de pârâtă, constatând deschisă succesiunea defunctului - decedat la data de 18.08.2000, cu ultimul domiciliu în or.-, jud.P.
S-a constatat ca masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune din dreptul de 1/2 din autoturismul marca Opel, autoturismul marca Espero, autoturismul marca Mercedes si din tractorul marca U 445.
Prin aceeași sentință, prima instanța a constatat ca masa succesorală se compune și din dreptul de 1/2 din apartamentul nr.35 situat in B,--5, -.B,.2, sector 2, dreptul de concesiune asupra locului de veci din Cimitirul Sf.Vineri, Parcela nr.194, conform actului de concesiune nr.12/R/1974.
S-a constatat ca pârâta este unica moștenitoare a defunctului căreia îi revine întreaga masa succesorală, iar reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința civilă nr.541/2004 a Judecătoriei Câmpina, a fost admisă acțiunea formulată de autoarea reclamantului - - si a fost anulat Certificatul de moștenitor nr.51/2001 privind pe defunctul decedat la data de 18.08.2000, cu ultimul domiciliu in or.-, jud.P, reținându-se ca autoarea reclamantului nu a fost citata la dezbaterea acestei succesiuni.
La data de 16.04.2005 a decedat - care a avut ca unic moștenitor pe reclamant- in calitate de fiu, potrivit Certificatului de moștenitor nr.54/2004, calitatea in virtutea căreia îi revine întreaga succesiune.
A mai reținut prima instanță că autoarea reclamantului, deși are vocație succesorală la moștenirea defunctului, nu s-a dovedit acceptarea de către aceasta a succesiunii în mod tacit in termenul de 6 luni, astfel ca acțiunea formulată de reclamant este prescrisă, fiind respinsă ca atare.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâtă, instanța de fond a admis-o și a constatat deschisă succesiunea defunctului - decedat la 18.08.2000, masa succesorală rămasa de pe urma acestuia și calitatea pârâtei de unica moștenitoare a defunctului - în calitate de șotie supraviețuitoare, întreaga masa succesorală revenindu-i acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
In motivarea cererii de apel apelantul arătat că este inadmisibil sa fie unită excepția prescripției cu fondul cauzei, iar ulterior să fie respinse toate probele ce țineau de fondul cauzei.
Totodată, apelantul a precizat ca judecătorul s-a antepronunțat implicit asupra soluției ce urma să o pronunțe cu intenția vădita de a favoriza o parte, condiții in care hotărârea pronunțata este nulă absolut.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la opțiune succesorala, apelantul a arătat ca dreptul de concesiune asupra unui loc de veci este un drept real, astfel că luarea lui în stăpânire echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii, actele făcute de defuncta - nefiind simple acte de conservare, cea mai bună dovadă constituind-o achitarea taxelor aferente la Administrația Cimitirului, astfel cum rezultă din chitanțele depuse în dosarul nr.3443/2003 al Judecătoriei Câmpina.
Cu privire la fondul pricinii, apelantul arată că partajul succesoral trebuie făcut cu referire la bunurile succesiunii, iar nu la valoarea lor,astfel că neefectuându-se expertiza constructor si cea auto, nu se poate realiza partajul succesoral.
Intimata pârâtă a depus concluzii scrise, invocând excepția tardivității introducerii apelului la termenul de judecata din 11.09.2007.
Prin decizia civila nr. 474/11.09.2007 Tribunalul Prahova admis excepția tardivității introducerii apelului invocată de intimata pârâtă și a respins apelul ca tardiv introdus.
Pentru pronunța această decizie, Tribunalul Prahova reținut că sentința civilă nr. 998/04.04.2007 Judecătoarei Câmpina a fost comunicată apelantului reclamant la data de 19.04.2007 așa cum rezultă din dovada de comunicare a acesteia aflată la fila 136 dosar fond.
Acesta a formulat apel împotriva sentinței Judecătoriei Câmpina la data de 08.05.2007, fapt ce rezultă din rezoluția aplicata de judecătorul de serviciu pe cererea acestuia, aflată la fila 4 dosar apel.
Astfel, avându-se în vedere că sentința apelată a fost comunicată apelantului reclamant la data de 19.04.2007, ultima zi de depunere a apelului era 05.05.2007, Tribunalul Prahova constatat că apelul fost declarat la data de 08.05.2007, peste termenul legal, termen ce a fost depășit cu 3 zile.
Împotriva acestei decizii formulat recurs reclamantul,criticând-o pentru modul în care instanța de apel a apreciat asupra formulării căii de atac în termen.
Curtea de Apel Ploiești - Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie prin Decizia civilă nr. 1222/26.11.2007 a admis recursul, a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare tribunalului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că termenul de exercitare căii de atac apelului de către reclamant raportat la data comunicării sentinței, se împlinea la 05.05.2007, dar fiind zi de sâmbătă, s- prorogat, conform disp. art.101 alin. Final pr.civilă, până la data de 07.05.2007 când și fost declarat apelul.
Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 11.12.2007 sub nr-.
Tribanalul P - Secția civilă prin Decizia civilă nr. 279/14.05.2008 a admis apelul, a desființat sentința și trimis cauza spre rejudecare instanței de fond pentru a soluționa în mod unitar litigiul.
Pentru a prnunța această hotărâre instanța a reținut că primul motiv de apel referitor la incompatibilitatea judecătorului de la prima instanță de a se abține de la judecarea în continuare a cauzei după unirea cu fondul a excepției prescripției, nu poate fi reținut, în condițiile în care măsura procesuală a excepției cu fondul nu a fost dispusă prin încheierile de ședință pronunțate la termenele date în dosar.
În concret, la termenul din 27 septembrie 2006 reclamantul a solicitat unirea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală cu fondul, arătând că înțelege să solicite aceleași probe și în vederea soluționării litigiului în fond, însă prima instanță nu a dispus o astfel de măsură procesuală în mod corect, întrucât nu puteau fi aplicate prevederile art.137 al.2 pr.civilă.
Excepția prescripției, invocată de intimata-pârâtă, nu reprezintă o excepție procesuală în înțelesul art.137 alin.1 cod pr.civilă, nici de procedură, dar nici de fond, neputând fi confundată cu excepția prescripției dreptului material la acțiune care într-adevăr reprezintă o excepție procesuală de fond, vizând condițiile de exercițiu al acțiunii civile.
În realitate, aspectul invocat sub formă de excepție referitor la prescripția dreptului de opțiune succesorală, nu poate fi analizat separat de fondul cauzei pentru că vizează tocmai îndeplinirea condițiilor vocației succesorale concrete și utile pe care trebuie să o aibă reclamantul în cadrul acțiunii în revendicare.
Chiar și în cazul în care se poate considera că în fapt judecătorul de la prima instanță a dispus această măsură, desigur la cererea reclamantului, așa cum s-a arătat mai sus, atitudinea sa nu poate fi asimilată unei antepronunțări asupra fondului litigiului pentru că a fost generată de necesitatea de a se administra aceleași probe atât în vederea lămuririi problemei prescripției dreptului de opțiune succesorală, cât și pentru analiza celorlalte aspecte de fond.
Sub aspectul celui de-al doilea motiv de apel, instanța de control judiciar a reținut că reclamantul a probat că mama sa - a acceptat tacit succesiunea defunctului, decedat la data de 18.08.2000.
Astfel, potrivit art.689 teza a-II-a cod civil, acceptarea tacită pură și simplă voluntară a unei moșteniri, intervine atunci când o persoană îndeplinește un act ce nu poate fi făcut decât în calitate de moștenitor, care presupune neechivoc intenția de a accepta moștenirea.
Conform art.690 cod civil nu reprezintă acte de acceptare a moștenirii, actele curat conservatorii, de îngrijire și administrare provizorie, dacă cel ce le-a făcut nu și-a luat titlul de erede, pentru că au un caracter urgent, folosind tuturor moștenitorilor și presupunându-se că succesibilul care a săvârșit acest act s-a comportat ca gerant, iar nu ca proprietar.
În literatura juridică și în jurisprudență s-a statuat constant că actele de administrare care nu au un caracter urgent și care, angajează viitorul, cum ar fi actele care implică folosința bunurilor succesorale, sunt socotite ca acte de acceptare, căci succesorul s-a comportat ca proprietar și nu a putut săvârși aceste acte fără să fi voit să accepte moștenirea.
Este adevărat că, din probele administrate rezultă că mama reclamantului a folosit locul de veci din Cimitirul " Vineri" și în perioada în care trăia defunctul, însă după decesul acestuia exercitarea folosinței a continuat, - achitând taxa de cimitir conform chitanței din 25 iunie 2001 (fila 86 dosar fond), pe care s-a menționat numele defunctului ce era titularul actului de concesiune nr.12/1974 (fila 85 dosar fond).
Realizarea acestei plăți, coroborată cu folosirea locului de veci corespunzător dreptului de concesiune existent în masa succesorală, constituie, în mod indubitabil, un act de administrare în legătură cu bunurile succesorale, demonstrând neechivoc intenția mamei reclamantului de a accepta moștenirea lăsată de defunctul.
De altfel, tribunalul nu poate face abstracție de atitudinea intimatei-pârâte care, prin orice mijloace, a încercat îndepărtarea mamei reclamantului de la succesiune, aceasta nefiind citată în cadrul procedurii succesorale notariale, finalizată prin emiterea certificatului de moștenitor nr.51 din 20 ianuarie 2001, anulat pe cale judecătorească prin sentința civilă nr.541/2004 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia nr.2047/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI.
Așa fiind tribunalul a constatat că prima instanță nu s-a pronunțat asupra fondului cererii de partaj succesoral prin sentința atacată pentru că, a apreciat că nu s-a exercitat în termen dreptul de opțiune succesorală, fiind incidente dispozițiile art.297 al.1 cod pr.civilă, astfel încât a dispus desființarea cu trimitere în vederea unei soluționări unitare.
Împotriva acestei hotărâi a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru motive de nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs recurenta a arătat că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 700 al. 1 și art. 689-691 Cod civil, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că mama sa a acceptat în termen moștenirea defunctului său frate.
Ori, raportat la probatoriul administrat - nu și-a exercitat nici expres, nici tacit dreptul de a accepta succesiunea în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 al. 1 Cod civil.
Astfel, potrivit art. 689 Cod civil acceptarea este tacită când succesibilul face un act pe care nu îl putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii, iar potrivit art. 690 Cod civil actele de conservare și de administrare provizorie nu reprezintă acte de acceptare dacă cel care le-a făcut nu și-a însușit calitatea de moștenitor.
Pe de altă parte, în baza dispozițiilor art. 691 cod civil numai actele de dispoziție având ca obiect drepturi succesorale constituie acte de acceptare.
Totodată, numai faptul deținerii actului de concesiune a locului de veci din Cimitirul Vineri, urmare a împrejurării că în acest loc sunt înmormântați și soțul și mama defunctei, vizitarea sporadică a acestuia, aprinderea unei candele sau curățarea marmurei de pe frunze - gesturi făcute în memoria mamei și soțului, iar nu în calitate de acceptantă a defunctului său frate și care oricum nu s-a făcut în perioada celor 6 luni de la deces - fără a plăti taxele aferente și fără a face acte de conservare și administrare cu caracter definitiv ori cate de dispoziție care să angajeze viitorul patrimoniului succesoral, nu pot constitui o acceptare tacită a moștenirii în sensul dispozițiilor legale.
Mai mult decât atât din probatoriul administrat rezultă că fiica pârâtei a fost cea care a achitat taxele locului de veci pe perioada 1999 - 2004 și 2005 - 2006, reclamantul depunând numai dovada cheltuielilor cu înmormântarea propriei sale mame, iar în ipoteza în care s-ar constata că s-ar fi achitat respectivele taxe în termenul de 6 luni ele oricum nu ar echivala cu o acceptare tacită.
Așa fiind în mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a autoarei reclamantului și a constatat că acesta, deși are vocație succesorală este străină de succesiune.
În temeiul art. 308 al. 2 Cod pr. civ. intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că în cadrul procesului de anulare a certificatului de moștenitor s-a dovedit calitatea de moștenitor și acceptarea tacită.
Astfel, succesiunea s-a dezbătut înainte de expirarea celor 6 luni, în condițiile în care - nu a fost chemată, lucru recunoscut la interogatoriu de către recurentă, astfel încât aceasta se contrazice.
A mai precizat intimatul că deși acceptarea tacită a moștenirii a fost probată, recurenta nu face altceva, decât să încerce îndepărtarea cu orice chip de la moștenire așa cum a reținut și instanța de apel.
În ceea ce privește problema achitării taxelor de către intimat și defunctă aceasta s-a lămurit și la instanța de apel și în procesul de anulare a certificatului de moștenitor.
Cu privire la excepția prescripției invocată de către recurentă aceasta a fost invocată și în apel, iar instanța de apel a respins-o temeinic și legal, astfel încât urmează a fi respinsă și de către instanța de recurs.
La data de 30.09.2008 intimatul a depus la dosar o cerere intitulată " Precizări la motivele de recurs" prin care au fost reiterate concluziile privind netemeinicia motivelor de recurs.
Părțile au depus la dosar acte.
Părțile au formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Reclamantul intimat a investit inițial Judecătoria Câmpina cu o cerere având mai multe petite și anume: constatarea că de pe urma defunctului au rămas în calitate de moștenitori legali mama reclamantului și pârâta - soție supraviețuitoare, că acesta are calitate de moștenitor prin reprezentarea autoarei sale în prezent decedată, precum și reținerea masei succesorale și dispunerea ieșirii din indiviziune.
În ceea ce privește acceptarea moștenirii defunctului de către mama reclamantului, acesta a invocat în favoarea sa instituția acceptării tacite, prin luarea în stăpânire a unuia din bunurile succesiunii, respectiv locul de veci din cimitirul Vineri, comportându-se ca un adevărat proprietar.
Potrivit art. 689 Cod civil acceptarea este tacită atunci când succesibilul face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de moștenitor și care lasă a se presupune neapărat și fără echivoc intenția sa de a accepta.
În interpretarea și aplicarea acestui text de lege în doctrină și jurisprudență se face distincție între mai multe categorii de acte și anume: cele de conservare și asimilate, cele de administrare și cele de dispoziție.
În ceea ce privește actele de administrare, categorie în care s-ar include și cel invocat de reclamant, pentru a valora acceptare succesibilul trebuie să se fi comportat ca un adevărat proprietar și să fi săvârșit actul cu intenția neîndoielnică de a accepta moștenirea.
Ori, față de probatoriul administrat în cauză în mod nelegal a reținut tribunalul că realizarea de către mama reclamantului a plății taxei de cimitir conform chitanței din 25 iunie 2001 pe care s-a menționat numele defunctului ce era titularul actului de concesiune nr.12/1974 și folosirea locului de veci din Cimitirul " Vineri" și în perioada în care trăia defunctul, însă după decesul acestuia când exercitarea folosinței a continuat, demonstrează neechivoc intenția lui - de a accepta moștenirea lăsată de defunctul.
Astfel, folosința locului de veci în discuție s-a realizat de către autoarea reclamantului și cât timp acesta era în viață, deoarece în respectivul loc erau înmormântate și alte rude ale părților, iar din înscrisurile litigiului se reține că taxele de cimitir au fost achitate fie pe numele defunctului, reclamantul neproducând dovezi în sensul plății efective de către mama sa, fie de către o terță persoană.
Mai mult decât atât chitanța de care face vorbire tribunalul pentru a-și fundamenta soluția poartă drept dată 25.06.2001, fiind deci eliberată dup trecerea termenului de opțiune succesorală de 6 luni, reglementat de 700 Cod civil.
Curtea nu poate reține susținerile intimatului din cuprinsul întâmpinării în sensul că în cadrul procesului de anulare a certificatului de moștenitor s-a dovedit calitatea de moștenitor și acceptarea tacită, iar succesiunea s-a dezbătut înainte de expirarea celor 6 luni, în condițiile în care - nu a fost chemată, lucru recunoscut la interogatoriu de către recurentă, astfel încât aceasta se contrazice.
În realitate în procesul având ca obiect anularea certificatului de moștenitor eliberat de pe urma defunctului s-a reținut numai calitatea de succesibil a autoarei reclamantului, în chiar considerentele sentinței nr. 541/12.03.2004 făcându-se mențiunea expresă că nu se vor face referiri cu privire la pretinsa acceptare tacită a moștenirii, acestea urmând a fi discutate într-un litigiu ulterior de ieșire din indiviziune și care face obiectul cauzei pendite.
Susținerea instanței de apel în sensul că recurenta prin orice mijloace, a încercat îndepărtarea mamei reclamantului de la succesiune, aceasta nefiind citată în cadrul procedurii succesorale notariale, finalizată prin emiterea certificatului de moștenitor nr.51 din 20 ianuarie 2001, anulat pe cale judecătorească prin sentința civilă nr.541/2004 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia nr.2047/2004 a Curții de APEL PLOIEȘTI este o simplă prezumție a acesteia, care însă nu ar corespondent în realitate de vreme ce în litigiul anterior aceasta a recunoscut rudenia firească a autoarei reclamantului cu defunctul, fiind în eroare de fapt cu privire la adopția defunctului efectuată sub imperiul Codului civil.
Așa fiind, în mod legal a apreciat prima instanță că se impune admiterea excepției prescripției dreptului de opțiune succesorală, iar soluția de desființare cu trimitere pentru soluționarea pe fond rămâne fără suport.
Pentru toate motivele arătate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 3 Cod pr. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. Curtea urmează să admită recursul, apreciind criticile recurentei ca fondate.
Pe cale de consecință Curtea va modifica în tot decizia tribunalului, iar pe fond va menține sentința judecătoriei.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată către recurentă reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta domiciliată în,-, județul P, împotriva deciziei civile nr. 279 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,-,.1,.2 sector 3.
Modifică în tot Decizia civilă nr. 279 din 14 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, iar pe fond menține Sentința civilă nr. 998/04.04.2007 a Judecătoriei Câmpina.
Obligă intimatul la 9,65 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Elena Costea Constanța
- - - - -
GREFIER,
Red.
2 ex/ 24.10.2008
nr. 1168/2006 Judecătoria Câmpina
-
nr- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea Constanța
