Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 920/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
DOSAR NR- CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 920
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Maria
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în comuna, județul D și pârâtul domiciliat în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 172 din data de 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B, str. -.- nr. 1, sector 1, - domiciliată în comuna, sat, județul D și domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant și recurentul-pârât, precum și intimatul-pârât, toți personal, lipsind intimații-pârâți și
Procedura legal îndeplinită.
Recurs timbrat cu chitanța nr. - din 15 octombrie 2008 în valoare de 20,00 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Recurenții, având pe rând cuvântul, arată că înțeleg să-și susțină recursul în nume propriu, că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în fond, însă să se amâne pronunțarea pentru a le formula un avocat concluzii scrise.
Intimatul-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, arată că susține toate motivele depuse în scris la dosar, formulate de avocat și în consecință solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii, precum și acordarea de cheltuieli de judecată.
Recurentul-pârât, având cuvântul, arată de asemenea, că susține toate motivele depuse în scris la dosar, formulate de avocat, întrucât frații nu s-au înțeles și de aceea s-a ajuns la judecată și în consecință solicită admiterea recursului, casarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii, precum și acordarea de cheltuieli de judecată.
Intimatul-pârât, având cuvântul, arată că decizia pronunțată de Tribunalul Dâmbovița este temeinică și legală, astfel că se impune respingerea recursului și menținerea acesteia. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 17.02.2005 sub nr. 407/2005 reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, G, și solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma autorilor, și și raportarea donațiilor făcute pârâtului de către mama sa.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că după decesul tatălui acestuia, s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.567/1987 în care figurează ca acceptantă numai soția supraviețuitoare a acestuia care ulterior, prin act autentic, a înstrăinat bunurile fraților reclamantului și, acesta din urmă decedat la 2.01.1991, cu moștenitorii -mamă, G, și - frați.
S-a mai arătat că la 29.01.2005 a decedat și cu moștenitoarea în calitate de soție supraviețuitoare, iar la data de 10.03.2005, prin completarea și precizarea acțiunii, reclamantul a învederat că patrimoniul autoarei este reprezentat de suprafața de 1,26 ha teren, excluzând suprafețele donate pârâtului iar masa succesorală de pe urma lui se compune din cotele de 1/5 din terenul menționat și dintr-o casă cu trei camere, bucătărie, hol, pătul, de porci și puț.
Pârâtul a precizat că averea ascendentei constă din 18.500. teren reprezentat de diferența dintre 26.700., înscris în titlul de proprietate și 8200. teren ce i-a fost donat de către autoare, iar de pe urma defunctului nu au rămas bunuri succesorale întrucât averea sa a fost testată soției supraviețuitoare.
La data de 5.05.2005 a formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând constatarea intervenirii convenției de vânzare-cumpărare între el și autoarea părților, pentru 2500. teren situat în, /25 și suprafața de 2500. situată în, /19, urmând ca sentința ce se va pronunța să țină loc de titlu.
Reclamantul și-a precizat acțiune la data de 11.05.2005 în sensul că pretinde partajarea activului și pasivului succesiunilor autorilor, și și renunță la judecata cererii pentru împărțirea averii lui, că solicită constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.567/1987 eliberat la decesul lui deoarece nu a fost înștiințat la dezbaterea succesiunii și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.64/1998, prin care ascendenta sa a vândut fratelui său casa și terenul ce fac parte din patrimoniul succesoral iar masa bunurilor rămase la decesul mamei, este reprezentat de 28.000. teren.
Reclamantul a mai solicitat la 8 06.2005 reducțiunea liberalităților excesive ale autoare în favoarea pârâtului.
Cererea de intervenție a fost disjunsă la termenul de judecată din13.07.2005.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri, interogatorii și probe testimoniale.
Prin încheierea interlocutorie din 21.11.2005, instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind raportul donațiilor și a celui privind reducțiunea liberalităților excesive, invocată din oficiu, a constatat deschisă succesiunea autoarei, calitatea în care părțile succed, cotele cuvenite acestora și întinderea masei bunurilor, luându-se act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de partajare averii defunctului, constatându-se și nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.567/1987.
Totodată instanța a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitate topografie pentru identificarea terenurilor, evaluarea și întocmirea propunerilor de lotizare.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate, raportul și răspunsurile la obiecțiuni fiind depuse la dosar.
Prin sentința civilă nr.1153/15.06.2006 Judecătoria Răcaria respins ca prescrise capetele de cerere având ca obiect raportul donațiilor și reducțiune a liberalităților excesive,a admis cererea reclamantului și a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 567/1987, a respins cererea de partajarea a averii defunctului ca inadmisibilă, a respins cererea de anulare a contractului de vânzare cumpărare nr. 64/1998, a luat act de renunțarea reclamantului la partajarea averii defunctului și a admis cererea de partajare a succesiunii defunctei, dispunând partajarea bunurilor conform variantei I schița 2 din raportul de expertiză expert.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că respectiva variantă satisface în mod optim principiul partajării cât mai comode a bunurilor în natură, enunțat de dispozițiile art. 741 Cod civil.
Împotriva încheierii de partaj și a sentinței au declarat apel reclamantul și pârâtul, criticându-le pentru că sunt nemotivate în privința capetelor de cerere privitoare la anularea contractului de vânzare cumpărare nr.64/1988 și partajarea pasivului succesoral, pentru neacordarea cheltuielilor de judecată, cu toate că au fost solicitate dar și pentru că nu s-a inclus în variantele de lotizare suprafața de 700. teren situat în tarlaua 25 parcela 9/1, iar varianta omologată încalcă prevederile art.6735și art.6739Cod procedură civilă.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia nr. 462/13.11.2006 a respins ca nefondate apelurile declarate cu argumentarea că încheierea interlocutorie a fost motivată, inclusiv capătul de cerere privitor la anularea contractului de vânzare cumpărare, că nu s-a făcut dovada provenienței terenului de 700. de la autori pentru a fi reținut la masa de partaj, iar varianta de împărțire a bunurilor corespunde criteriilor înscrise în art.6739Cod procedură civilă deoarece la atribuirea loturilor s-a ținut seama de acordul părților, mărimea cotei părți, masa bunurilor de împărțit și natura acestora.
Prin decizia nr.104/29.01.2007, Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția civilă a admis recursurile declarate de reclamantul și de pârâtul și a casat decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut că tribunalul nu s-a pronunțat în nici un fel asupra criticilor privitoare la cheltuielile de judecată și pasivul succesoral, astfel încât în speță își găsește aplicare motivul de recurs înscris în art.304 pct.7 Cod procedură civilă, nemotivarea deciziei echivalând cu necercetarea pricinii iar problema referitoare la nulitatea contractului nr.64/1998 a fost analizată și reflectată sumar în considerentele deciziei și neconvingător, încălcându-se astfel prevederile art.261 Cod procedură civilă.
În privința suprafeței de 700. teren, s-a menționat că în condițiile în care prin încheierea interlocutorie s-a respins cererea privind reducțiunea donației și s-a constat că masa succesorală este de 1,85 ha, rezultă că au fost reținute terenurile din extravilan, identificate în titlul de proprietate rămase în proprietatea autorului după efectuarea donației, respectiv 26.000.-8200.=17.800 împreună cu suprafața din intravilan de 700. - totalizând astfel 18500.
S-a subliniat că pârâții au fost de acord că întinderea terenului ce trebuie partajat este de 18.500. situație ce rezultă din nota depusă de pârâtul la fila 85 din dosarul de fond și din cea depusă de reclamant la fila 223 verso a aceluiași dosar iar din coroborarea înscrisurilor și din motivele de apel formulate în cauză rezultă că în afara terenului extravilan, părțile sunt în indiviziune cu suprafața de 700. teren intravilan situat în tarlaua 25, parcela 9/1 și afirmația pârâtului conform căreia nu există suprafața aceasta, a fost înlăturată pentru că suprafața respectivă figurează înscrisă în titlul de proprietate care a fost transcris și a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice, fără să fi fost contestat de către pârâți.
În legătură cu această porțiune de teren, s-a precizat că inițial, în raportul de expertiză întocmit de s-a arătat că este în curtea stăpânită de pârâtul, pentru ca ulterior, în refacerea lucrării să se învedereze că cei 700. teren nu se regăsesc în fapt ca suprafață, iar ca poziție, în funcție de vecinătățile din titlul de proprietate, parcelele 9 și 9/1 reprezintă curtea aferentă construcției lui, în suprafață totală măsurată de 1338. așa încât nu s-a procedat la partajarea ei în cele 5 variante propuse, ci doar într-o a șasea variantă, ca răspuns la obiecțiunile reclamantului.
S-a concluzionat că se impune efectuarea unei expertize noi topografice care, în raport cu încheierea interlocutorie să procedeze la identificarea și partajarea terenului și la atribuirea loturilor, conform dispozițiilor art.6739și 67310Cod procedură civilă.
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data 11.04.2007 sub nr-.
În fond după casarea cu trimitere s-a dispus efectuarea unei noi expertize cu obiectivele stabilite de instanța de recurs.
În cauză a fost efectuată expertiză de specialitate, raportul de expertiză, precum și completările și răspunsurile la obiecțiunile părților fiind depuse la dosar.
Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă prin Decizia nr. 172/25.04.2008 a respins apelul pârâtului ca nefondat, a admis apelul reclamantului, a schimbat în parte sentința în sensul obligării pârâților la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată și a admis cererea apelantului în sensul obligării intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că motivele celor două apeluri sunt identice însă criticile se referă expres la modul pretins greșit în care s-au rezolvat cereri formulate numai de către reclamant - filele 64, 93 din dosarul de fond, pârâtul neinvestind instanța cu nicio cerere, manifestând o
atitudine pur pasivă în litigiul pendinte, astfel încât declararea apelului și în numele său, cu critici identice, evidențiază conivența celor doi apelanți, împrejurare în care apelul pârâtului se va respinge ca neîntemeiat.
În privința apelului reclamantului, s-a apreciat ca neîntemeiat motivul care privește respingerea solicitării de anulare a contractului de vânzare-cumpărare nr.64/1998, ca urmare a constatării nulității certificatului de moștenitor.
Astfel, deși instanța de fond a reținut că certificatul de moștenitor nr.567/1987 eliberat de notariatul de Stat G, de pe urma defunctului, este lovit de nulitate absolută în temeiul art.88 din Legea nr.36/1995, pentru că la dezbaterea procedurii succesorale nu au fost înștiințați toți urmașii autorului, în speță nu este aplicabil principiul desființării contractului de vânzare-cumpărare ca act subsecvent al certificatului de moștenitor.
În acest context, s-a apreciat ca fiind temeinic motivată soluția judecătoriei pentru acest capăt de cerere, atunci când a evidențiat că deși certificatul este nul, atât reclamantul cât și pârâtul G nu sunt scutiți de a face dovada faptului că au acceptat moștenirea tatălui în termenul de opțiune succesorală de 6 luni, calculat de la data deschiderii succesiunii, corespunzător art.700 Cod civil, probă care nu a fost făcută, situație în care singura acceptantă a succesiunii rămâne soția supraviețuitoare ce a putut înstrăina în mod valabil imobilul ce a făcut obiectul contractului autentificat sub nr.64/1998. Aceasta deoarece simpla anulare a certificatului de moștenitor, nu infirmă calitatea soției supraviețuitoare de moștenitoare acceptantă a succesiunii lui și, totodată,nu prezumă calitatea de moștenitor a celorlalți succesibili dacă nu dovedesc acceptarea moștenirii aceluiași autor.
Prin urmare, nu a fost primită critica reclamantului în sensul că nu s-a motivat de către instanța de fond respingerea solicitării de anulare a contractului de vânzare-cumpărare și că vânzătoarea ar fi înstrăinat către intimatul și cotele de moștenire ce s-ar fi cuvenit descendenților autorului.
Neîntemeiată a fost apreciată și critica privitoare la nereținerea pasivului succesoral.
Instanța de fond a reținut în mod justificat împrejurarea că nici prin cererea introductivă și nici prin completările și precizările ulterioare, reclamantul nu a susținut un anumit cuantum al pasivului succesoral și nici nu arătat în ce constă acesta, dar nici probe nu s-au administrat sub acest aspect, așa încât tribunalul concluzionează că soluția de respingere a acestei cereri accesorii este temeinică, deși considerentul instanței de fond este greșit - s-a apreciat cererea ca inadmisibilă, în realitate fiind nefondată.
Tot astfel, a fost înlăturată și critica ce se referă la greșita neincludere a terenului intravilan de 700. curții construcții la masa de partaj, sub pretextul că intimatul ar fi alipit această porțiune perimetrului ce reprezintă curtea casei sale, privând celelalte părți de dreptul la împărțirea acestei suprafețe.
După numeroasele completări ale raportului de expertiză, date fiind și verificările actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate puse la dispoziție de comisia de fond funciar, expertul desemnat a concluzionat - fila 107 dosar apel că suprafața de 700. teren intravilan înscrisă în titlu în tarlaua 25, parcela9/1, nu are corespondent în realitate deoarece deși cele două parcele din intravilan însumează scriptic 2000. întreaga suprafață măsurată de expert însumează numai 1338m.p., reprezentând terenul aferent casei intimatului.
Ori, astfel cum a susținut acesta din urmă, în baza sentinței civile irevocabile nr.649/6.03.1998 a Judecătoriei Găești, atât casa cât și terenul aferent acesteia, de pe urma autorului, decedat la 2.01.1991, s-a atribuit lui, aceasta fiind explicația pentru care cei doi experți - în fond și apel - nu au putut identifica terenul de 700. din parcela 9/1, hotărârea respectivă fiind opozabilă comoștenitorilor care au calitatea de părți și în acest dosar. A concluziona altfel, echivalează cu nesocotirea autorității lucrului judecat de care se bucură hotărârea amintită.
De altfel, după ultima completare a raportului de expertiză, apelanții și apărătorul acestora nu s-au mai prezentat pentru a-și expune punctul de vedere privitor la constatările expertului evidențiate mai sus, cu toate că s-a amânat judecata pentru a li se da posibilitatea să formuleze eventuale obiecțiuni și pentru a depune note scrise, nici acest ultim mijloc procedural de susținere a intereselor nefiind uzitat de către aceștia.
Singura critică justificată apelantului reclamant a fost considerată cea privitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, tribunalul a reținut că în condițiile în care s-au admis în parte cererea principală și cea privitoare la anularea certificatului de moștenitor, în conformitate cu dispozițiile art.276 Cod procedură civilă, trebuiau acordate proporțional și cheltuielile de judecată care, cu excepția onorariului de apărător, urmau a fi suportate de toate părțile, inclusiv de către reclamant, corespunzător cotelor ereditare cuvenite din masa succesorală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs recurenții au arătat că hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii întrucât din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată atunci când s-a respins motivul de apel privitor la anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 64/1998, ca act subsecvent al certificatului de moștenitor anulat.
Au mai precizat recurenții că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și în ceea ce privește neincluderea în loturile formate spre atribuire a suprafeței de 700 mp situată în /1 teren stăpânit de intimatul.
S-a reținut de tribunal că după completarea raportului de expertiză apelanții nu s-au prezentat pentru a formula obiecțiunii și că expertul a concluzionat că cei 700 mp nu au corespondent în realitate.
Ori, dacă tribunalul ar fi aplicat principiul înscris în art. 129 Cod pr. civ. și ar fi avut rol activ în aflarea adevărului ar fi văzut că din expertiză reiese situația de fapt, în care intimatul are o curte mai mare decât cea din acte și măcar în parte suprafața există în realitate.
Pe de altă parte hotărârea este nelegală și pentru că prin respingerea motivului 5 de apel a fost menținută varianta I schița 2 din raportul inițial, variantă ce încalcă flagrant dispozițiile art. 6735și art. 6739Cod pr. civ.
Această variantă pe lângă faptul că nu include cei 700 mp nu include intimatului în lot acest teren și propune să primească sulte de la toți moștenitori.
Totodată s-au încălcat și dispozițiile art. 261 Cod pr. civ. întrucât decizia recurată nu motivează deloc de ce respinge acest motiv de apel.
Intimata prin cerere scrisă depusă la dosar a lăsat la aprecierea instanței cu privire la hotărârea ce se va pronunța.
Curtea, analizând cererea de recurs prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Sub aspectul criticii potrivit căreia hotărârea s-a dat cu aplicarea greșită a legii întrucât din modul în care este redactată nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată atunci când s-a respins motivul de apel privitor la anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 64/1998, ca act subsecvent al certificatului de moștenitor anulat Curtea reține că Tribunalul Dâmbovița - Secția civilă, în apel după casarea cu trimitere a dat o motivare amplă și pertinentă soluției de respingere a solicitării de anulare a actului menționat așa cum reiese din chiar considerentele Deciziei nr. 172/25.04.2008.
Așa fiind acest motiv de recurs este nefondat, reieșind în mod neechivoc argumentele juridice care au stat la baza unei astfel de soluții.
În ceea ce privește critica având ca obiect neincluderea în loturile formate a suprafeței de 700 mp situată în /1, Curtea reține că, în fond după casarea cu trimitere tribunalul, pe linia deciziei de casare a dispus efectuarea în cauză a unei expertize specialitate topografie având printre obiective pe de o parte identificarea întregii suprafețe de 18500 mp, iar pe de altă parte identificarea celor 700 mp, cu includere în loturile părților.
Mai mult decât atât s-a dispus efectuarea unei adrese la Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar în vederea comunicării actelor premergătoare emiterii titlului de proprietate.
Ori, în lucrările de expertiză efectuate în faza de apel atât cel inițial, cât și răspunsurile la obiecțiuni s-a arătat că neindentificarea în teren a suprafeței de 700 mp menționată în titlul de proprietate ca fiind situată în intravilan, /1, se datorează modului în care a fost eliberat respectivul act de proprietate.
Într-o atare situație, chiar dacă în cuprinsul încheierii interlocutorii a fost reținută o anumită suprafață de teren, mai înainte de identificarea acesteia în fapt și în lipsa unui corespondent în realitate instanța nu putea trece și la partajarea în totalitate a acestuia, părțile având deschise alte căi în acest sens.
Așa fiind și această critică este nefondată și asemănător și cea privind încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 129 Cod pr. civ. instanța de rejudecare dispunând administrarea tuturor probatoriilor pentru o justă și legală soluționare a cauzei.
Sub aspectul variantei de lotizare Curtea reține că prin menținerea hotărârii de primă instanță cu privire la varianta omologată tribunalul nu a făcut altceva decât să respecte criteriile de formare a loturilor cuprinse în art. 6739Cod pr. civ. astfel încât criticile privind aceste aspecte sunt nefondate.
Apreciind cu privire la legala partajare a bunurilor tribunalul a motivat implicit și critica ce a format punctul nr. 5 din motivele de apel.
Pentru toate motivele învederate și având în vedere dispozițiile art. 312 al. 1 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul domiciliat în comuna, județul D și pârâtul domiciliat în B,-, sector 1, împotriva deciziei civile nr. 172 din data de 25 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții, domiciliat în B, str. -.- nr. 1, sector 1, - domiciliată în comuna, sat, județul D și domiciliat în comuna, județul D, ca nefondat.
Ia act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 octombrie 2008.
Președinte, Judecători,
C
Grefier,
Red
2ex/23.10.2008
nr. 407/2005 Judecătoria Răcari
a- Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Elena Costea, Adriana Maria
