Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 206/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 206/
Ședința publică din 25 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-,.5C,.F,.16, împotriva deciziei civile nr. 189, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 aprilie 2008, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10436 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- (număr în format vechi 12300/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C, strada -, nr. 26, având ca obiectpartaj judiciar.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 7 dosar și intimatul pârât. Se prezintă în instanță și soția intimatului pârât, care învederează că l-a însoțit pe acesta, deoarece are o afecțiune de auz.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că recursul este declarat și motivat în termen legal și a fost timbrat, conform chitanței aflată la fila 6 dosar, cu suma de 9 lei. Rest de timbrat - 0,15 lei timbru judiciar.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar timbre judiciare mobile, în valoare de 0,50 lei.
Întrebat fiind de către instanță, apărătorul recurentei reclamante arată că hotărârea cu privire la anularea certificatului de moștenitor este irevocabilă prin neexercitarea căi de atac a apelului.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, face un scurt istoric al speței.
Pune concluzii de admitere a recursului, schimbarea în tot a apelului și modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii de atribuire a celor două loturi conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Învederează că atât hotărârea din apel, cât și cea de la fond au fost date cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul d e procedură civilă.
În cauză, ambele instanțe au aplicat greșit dispozițiile art. 36 alin.1 din Codul Familiei și dispozițiile art. 76 și 7 din legea nr. 36/1995 a Notarilor Publici, art. 129 din Codul d e procedură civilă.
Mai arată că i s-a încălcat reclamantei dreptul la apărare.
Cu privire la certificatul de moștenitor, consideră că acesta este perfect valabil.
În instanță, ambele părți au fost de acord cu ieșirea din indiviziune având ca temei consemnările cuprinse în certificatul de moștenitor.
Ori, dacă instanța de fond a acceptat certificatul de moștenitor, necontestat de nici o parte, în faza de admitere și administrare a probelor și nu a pus în discuția părților modificarea certificatului de moștenitor, această măsură nu mai putea fi luată la redactarea hotărârii. Părțile nu au solicitat să se stabilească o altă cotă de moștenire și de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune, decât cea stabilită de comun acord la dezbaterea succesorală.
Arată că cele două părți, prezente la notariat, au fost de acord cu masa succesorală și cu cotele prevăzute.
Cele două părți au fost prezente și la efectuarea raportului de expertiză, fiind de acord cu concluziile acesteia; nici una din părți nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză.
Arată că, în prezent, sunt în situația a două înscrisuri contradictorii: un certificat de moștenitor eliberat pe baza învoielii părților și o hotărâre judecătorească care stabilește, împotriva convenției părților, în mod ilegal - fără dezbatere judecătorească, o altă masă succesorală.
Intimatul pârât, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurenta reclamantă și menținerea hotărârii primei instanțe, ca fiind temeinică și legală.
Învederează că nu este de aceeași părere cu susținerile apărătorului recurentei reclamante.
Solicită instanței să dispună ca împărțirea bunurilor comune să se facă în cote egale, atât cu privire la casă cât și la teren.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 12822 din 15 decembrie 2004, reclamantul a chemat-o în judecată pe
pârâta, solicitând instanței să constate nulitatea absolută a încheierii din 8 septembrie 1994 pronunțată în dosarul notarial nr. 2496/1994 al fostului Notariat de Stat C și constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1730 din 8 septembrie 1994.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ieșirea din indiviziune a părților asupra imobilului situat în C,-, conform cotelor succesorale menționate în certificatul de moștenitor nr. 1730/1994 emis după defuncta, decedată la 4 octombrie 1974.
Prin încheierea de ședință din 7 septembrie 2006 instanța a disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 1730/1994 de cererea de ieșire din indiviziune.
Prin sentința civilă nr. 8163 din 11 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Constanța, definitivă prin neapelare, s-a respins acțiunea în anularea certificatului de moștenitor emis după defuncta.
Cererea de ieșire din indiviziune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr. 12300/2006 iar prin sentința civilă nr. 10436 din 17 septembrie 2007 prima instanță a admis acțiunea reclamantei. A constatat că masa partajabilă este compusă din imobilul situat în C,-, format din 294. teren și construcții în valoare de 180.200 lei. S-a constatat calitatea de coindivizari a părților, fiecare cu câte o cotă de 1/2 din imobil și s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților.
A fost atribuit lotul nr. I, identificat prin expertiza ing., în valoare de 73.579,24 lei către pârâtul.
Lotul nr. II, cu o valoare de 106.622,75 lei, a fost atribuit reclamantei.
Reclamanta a fost obligată la plata unei sulte de 16.521,75 lei către pârâtul.
Împotriva acestei sentința a declarat apel reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate sub aspectul stabilirii cotelor deținute de părți din imobilul supus partajului, cât și pentru faptul că, deși certificatul de moștenitor emis după defuncta nu a fost anulat, instanța de fond nu a avut în vedere componența masei succesorale și cotele convenite de părți la data eliberării certificatului de moștenitor.
Prin decizia civilă nr. 189 din 14 aprilie 2008 Tribunalul Constanțaa respins apelul reclamantei ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 404/175 din 12 martie 1955, cumpărătorii și aveau calitatea de soți, iar imobilul a dobândit, conform art. 30 Codul familie, calitatea de bun codevălmaș. Prin urmare, chiar dacă în actul de vânzare-cumpărare se precizează anumite suprafețe de teren, ce ar fi fost cumpărare de fiecare dintre soți, fiecare dintre aceste suprafețe de teren sunt proprietate codevălmașă a soților și nu bunuri proprii, situație în care în mod corect prima instanță a stabilit că suprafața de 294. a fost dobândită în cote de 1/2 pentru fiecare soț.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta, care a criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a susținut că hotărârile instanțelor de fond și de apel au fost pronunțate cu încălcarea dispozițiilor art. 36 alin. 1 Codul familiei și de art. 77 alin. 2 din Legea nr. 36/1995. În condițiile în care certificatul de moștenitor emis după defuncta nu a fost anulat, iar el reprezintă acordul moștenitorilor cu privire la masa succesorală și cotele de contribuție ale soților la dobândirea imobilului în litigiu - singurul bun din masa succesorală - instanța de judecată nu putea dispune partajarea imobilului reținând alte cote de contribuție ale soților.
Expertiza efectuată în cauză, cu respectarea cotelor stabilite în certificatul de moștenitor, nu a fost contestată de părțile din proces iar instanța, fără a pune în discuția părților reținerea unor cote egale de contribuție a soților la dobândirea bunului comun, a dispus partajarea imobilului în această modalitate.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile reclamantei se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 404/175 din 12 martie 1955 de fostul Notariat de Stat C, soții cumpărători și au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 294. situat în C, lotul nr. 8, careul nr. 23.
Deși în actul de vânzare-cumpărare s-a menționat că a cumpărat 194. iar 100. actul fiind încheiat sub imperiul art. 30 din Codul familie, întregul teren în suprafață de 294. a dobândit calitatea de bun comun, problemă de drept judicios soluționată de instanțele de fond și de apel.
La decesul autoarei a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 1730 din 8 septembrie 1994 de Biroul Notarial Județean C, în care s-a menționat că masa succesorală se compune din suprafață de 194. și 1/2 din construcția situată în C,-.
Acest certificat de moștenitor nu a fost anulat, el reprezentând acordul succesorilor cu privire la masa succesorală și cotele succesorale. Mențiunile din certificatul de moștenitor fac deplină dovadă împotriva succesorilor atâta vreme cât nu s-a dovedit că acordul lor este urmarea unui viciu de consimțământ.
Împrejurarea că terenul în suprafață de 294. a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiind un bun comun în întregul său, nu determină în mod automat și concluzia că soții au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune, această contribuție putând fi diferită și recunoscută de către soțul supraviețuitor și succesorii defunctei.
În acest sens, art. 77 alin. 2 din Legea nr. 36/1995 prevede că "În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii și ale soțului supraviețuitor, cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul moștenitorilor".
În acest sens, cele două părți prezente la notariat - soțul supraviețuitor și unica moștenitoare - fiica defunctei -, au stabilit că defuncta a avut o contribuție mai mare la dobândirea imobilului bun
comun, recunoscând că o suprafață de 194. teren intră în masa succesorală, iar nu o suprafață de 147.
În condițiile în care în certificatul de moștenitor nr. 1730/1994 erau menționate masa și cotele succesorale iar certificatul de moștenitor nu a fost anulat, mențiunile lui făcând dovadă deplină împotriva succesorilor, se impunea ca ieșirea din indiviziune să se realizeze cu respectarea drepturilor coindivizarilor așa cum rezultau din acest certificat de moștenitor.
De altfel, instanțele de fond și de apel au procedat la modificarea componenței masei succesorale rămasă după defuncta, fără a pune în prealabil în discuția contradictorie a părților această problemă de drept, încălcând astfel principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil și dreptul părților la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse și avându-se în vedere concluziile expertizei efectuată de ing. - necontestată de părți - se va admite recursul reclamantei și se va modifica în tot decizia recurată, în sensul admiterii apelului reclamantei.
Se va schimba în parte sentința apelată în sensul obligării pârâtului la plata unei sulte de 3.783,24 lei către reclamanta.
Din expertiza invocată rezultă că valoarea lotului nr. I atribuit pârâtului este de 735.792.415 lei vechi în timp ce cota cuvenită din imobil este de 697.970.000 lei vechi (69.797 RON).
La rândul ei, reclamanta este îndreptățită la o cotă valorică de 1.104.050.000 lei vechi (110.405 RON), iar lotul nr. II ce i-a fost atribuit în natură are o valoare de 1.066.227.585 lei vechi (106.622 RON).
Pentru echivalarea loturilor, în vederea respectării drepturilor coindivizarilor, pârâtul va plăti reclamantei o sultă de 3.782,24 lei (RON).
Urmează a se înlătura din dispozitivul hotărârii recurate dispozițiile instanței ce vizează constatarea masei partajabile și cotele succesorale după defuncta.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil formulat de recurenta reclamantă, domiciliată în C,-,.5C,.F,.16, împotriva deciziei civile nr. 189, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 14 aprilie 2008, în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10436 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul civil nr- (număr în format vechi 12300/2006), în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în C, strada -, nr. 26.
Modifică în tot decizia recurată, în sensul că admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că înlătură dispozițiile instanței privitoare la constatarea masei și a cotelor succesorale după defuncta.
Obligă pârâtul la plata unei sulte de 3782,24 lei către reclamanta.
restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -
Jud. apel -,
Red. dec. jud. /3.07.2008
gref.
4 ex./3.07.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Mihaela Popoacă, Costea Monica
