Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 215/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.215/2008-
Ședința publică din 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanta (fostă ) din,-, jud. S M și de la Cabinet " " din S M,-, -.3, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât din,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 223/Ap pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2007 de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, prin care a fost modificată în parte sentința civilă nr.303 din 07 martie 2005 pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, în doar nr.2276/2002, având ca obiect partaj judiciar, sultă 42.500 Ron.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 05 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 12 februarie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.303/07.03.2005 pronunțată în dosar nr.2276/2002, Judecătoria Negrești Oașa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului, a admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional împotriva reclamantei-pârâte reconvențional și în consecință a constatat că sub durata căsătoriei, părțile au dobândit în cotă de parte fiecare următoarele bunuri: investițiile efectuate de părți la imobilul situat în loc.-, în valoare de 1.341.546.930 lei, precum și următoarele bunuri mobile: bibliotecă ""- 4 corpuri în valoare de 11.880.000 lei, colțar "" în valoare de 7.500.000 lei, bibliotecă "" - 4 corpuri în valoare de 16.250.000 lei, mobilă dormitor masiv furnir mahon compusă din dulap cu 4 uși, oglindă, pat dublu, 2 noptiere,comodă, 3 sertare cu oglindă în valoare de 25.125.000 lei, mobilă bucătărie compusă din 7 corpuri superioare și inferioare acoperite cu canișe de lemn în valoare de 5.760.000 lei, colțar bucătărie furnir și stejar elemente sculptate în valoare de 6.300.000 lei, masă extensibilă stejar și 2 scaune în valoare de 2.100.000 lei, mașină de spălat "" în valoare de 7.000.000 lei, combină frigorifică "" în valoare de 11.250.00 lei, televizor color "" în valoare de 12.325.000 lei, televizor color "Orion" în valoare de 4.500.000 lei, combină muzicală "" în valoare de 3.250.000 lei, artificiale ornamentale palmier în valoare de 5.625.000 lei, bunuri mobile în valoare totală de 118.865.000 lei.
Au fost atribuite pârâtului-reclamant reconvențional toate investițiile efectuate la imobilul situat în loc.- și toate bunurile mobile identificate mai sus, cu obligarea acestuia la plate unei sulte în valoare de 730.205.965 lei către reclamanta-pârâtă reconvențional.
Cheltuielile de judecată au fost compensate.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Din interogatoriul luat reclamantei-pârâte reconvențional rezultă că imobilul casă de locuit, situat în,- a fost construit pe terenul proprietatea părinților pârâtului-reclamant reconvențional. Imobilul a fost ridicat de fostul soț al reclamantei-pârâte reconvențional și de părinții acestuia "până la nivelul II", astfel că nu solicită să-i fie atribuit imobilul, ci doar contravaloarea investițiilor efectuate la acesta, respectiv "acoperișul, interioare plafonate, lucrări de zugrăvit, terasit la casă, montat uși, ferestre, geamuri, lucrări de gresiat, parchetat". Reclamanta-pârâtă reconvențional a mai arătat că separat de lucrările de investiții la imobilul descris mai sus, cei doi soți, sub durata căsătoriei au ridicat o anexă compusă din șură, bucătărie, baie, garaj. Totodată, a învederat instanței că sub durata căsătoriei au dobândit și bunurile indicate în anexa la cererea de chemare în judecată, arătând că nu solicită atribuirea vreunui bun, ci contravaloarea acestora.
Pârâtul-reclamant reconvențional, prin interogatoriul luat, a arătat că imobilul situat în, str.-, casă de locuit, nu poate fi inclus în masa bunurilor de împărțit, întrucât a fost construit în întregime de către părinții lui. În ceea ce privește anexa gospodărească, de asemenea, arată că aceasta a fost construită tot de părinții săi în anul 1996, astfel că nu a recunoscut nici că investițiile la casă ar fi fost efectuate împreună cu reclamanta-pârâtă reconvențional, nefiind de acord cu plata vreunei sulte către aceasta. De asemenea, pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că niciunul din bunurile cuprinse în lista anexă la cererea principală nu există, iar el locuiește în chirie la mama sa.
Instanța de fond a apreciat declarațiile martorilor audiați în cauză ca fiind confuze și neconcordante, aceștia arătând că imobilul casă de locuit a fost ridicat de părinții reclamantului-pârât reconvențional, s-au efectuat investiții la casa de locuit, însă nu au putut menționa în concret cine anume a efectuat investițiile. Martorii au mai arătat că anexa și investițiile la casa de locuit au fost efectuate sub durata căsătoriei părților.
Pentru evaluarea investițiilor efectuate de părți la casa de locuit și la anexa gospodărească s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcții, în cauză efectuându-se două expertize, prima de expert, din care rezultă că investițiile efectuate de părți la cele două imobile se ridică la suma de 2.049.203.000 lei, iar cea de a doua expertiză efectuată de ing., din care rezultă că valoarea investițiilor efectuate la cele două imobile este de 1.341.546.930 lei, această din urmă expertiză fiind avută în vederea de instanța de fond la pronunțarea hotărârii.
Având în vedere probele administrate în caută, instanța de fond a reținut că, chiar dacă pârâtul-reclamant reconvențional a contestat investițiile efectuate sub durata căsătoriei la cele două imobile, este greu de crezut că în cei aproape 10 ani de căsătorie părțile nu au efectuat nicio investiție la vreun bun imobil, că nu au dobândit nici un bun mobil și că ei s-au distrat cu banii câștigați în străinătate, așa cum a afirmat pârâtul-reclamant reconvențional.
Așa fiind, instanța de fond, în baza art.30 și următorii Codul familiei, rap.la art.673 ind.1 Cod proc.civ. a admis în parte atât cererea principală, cât și cererea reconvențională, conform dispozitivului sentinței atacate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant reconvențional, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei pentru evocarea fondului.
Prin decizia civilă nr.223/Ap din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, a fost admis apelul declarat de apelantul, domiciliat în,-, împotriva sentinței civile nr.303/2005 al Judecătoriei Negrești Oaș în dosar nr.2276/2002 în contradictoriu cu, domiciliată în,- și în consecință: s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului raportat la investiții.
S-a modificat în parte sentința apelată în sensul că s-a constatat că părțile au efectuat investiții comune la imobilul situat în,-; s-a înlăturat obligarea apelantului la plata sultei din investiții în favoarea intimatei, precum și atribuirea în favoarea apelantului.
S-a constatat că din masa bunurilor mobile comune fac parte și autoturismul Mercedes clasa E în valoare de 850.000.000 ROL (25.000.000 euro), precum și camera video în valoare de 25.500.000 ROL, în valoare totală (118.865.000+850.000.000+25.500.000) de 1.138.730.000 ROL.
A fost atribuit intimatei autoturismul Mercedes clasa E în valoare de 850.000.000 ROL, și au fost atribuite apelantului restul bunurilor mobile în valoare totală de 144.365.000 ROL.
Intimata a fost obligată să plătească apelantului suma de 425.000.000 lei ROL cu titlu de sultă.
Au fost menținute restul dispoziției sentinței apelate, cu obligarea intimatei să plătească apelantului suma de 3000 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului-pârât reclamant, raportat la faptul că imobilul la care s-a constatat efectuarea investițiilor este proprietatea părinților apelantului, tribunalul a considerat că excepția este întemeiată.
Din probele administrate în cauză, tribunalul a reținut că construcția aparține părinților apelantului, relevante în acest sens sunt următoarele probe:
Din declarația intimatei-reclamante de la fila 25 din dosarul de fond, a rezultat că aceasta recunoaște că terenul pe care s-a ridicat casa până la nivelul II este proprietatea părinților apelantului, iar construcția a fost ridicată până la nivelul II de către apelant și părinții acestuia, considerând că o parte din aceste investiții sunt comune.
De asemenea, din depozițiile martorilor audiați în cauză (filele 28 și 303 din dosarul de fond), precum și din adeverința nr.2536/2003 aflată la fila 72 din dosarul de fond, emisă de Primarul com. a rezultat că în registrul agricol al com. în anul 2003 figurează,.în com. sat, nr.205, cu privire la terenuri de 0,7 ha și una casă de locuit construită în anul 1994, una anexă de 100 mp. un grajd de 28 mp. și cu garaj de 30 mp. Cea menționată în cadrul acestei adeverințe este mama apelantului-pârât reclamant. Acest aspect a fost întărit și de către recunoașterea intimatei, care la pct.1 din interogatoriul luat acesteia la fila 72 din dosar, a recunoscut că la data căsătoriei, casa foștilor socrii era ridicată până la nivelul al doilea.
Față de aceste probe, tribunalul a considerat că investițiile efectuate la un imobil profită proprietarilor construcției, iar aceștia nu au fost chemați în judecată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantului cu privire la aceste investiții, motiv pentru care s-a înlăturat din dispozitivul instanței de fond obligarea acestuia la plata sultei din investiții, precum și atribuirea acestor investiții în favoarea apelantului.
În consens cu instanța de fond, tribunalul a constatat că părțile au efectuat investiții comune la imobilul din litigiu, reținând în acest sens depozițiile martorilor audiați în fața instanței de fond, precum și valoarea investițiilor de 1.341.546.930 lei (ROL), astfel cum a fost evaluată de către ing. (filele 114-119 din dosarul de fond).
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii invocată de apelantul pârât-reconvențional în cadrul cererii reconvenționale instanța a considerat că excepția a fost invocată cu privire la compunerea masei bunurilor comune cu privire la care apelantul pârât-reclamant a contestat calitatea lor de a fi bunuri dobândite sub durata căsătoriei, considerând că unele sunt bunuri proprii iar altele sunt bunurile părinților, excepție ce nu a mai fost susținută și reprezintă de fapt o contestare a calității de bunuri comune. Având în vedere contextul în care a fost invocată, tribunalul a considerat că instanța de fond nu a fost investită cu o veritabilă excepție de inadmisibilitate a acțiunii principale care să vizeze elementele formale ale judecății sau cele cu privire la exercitarea acțiunii, iar prin pronunțarea instanței de fond asupra compunerii masei bunurilor comune implicit a rezolvat și aspectele mai sus arătate.
Motivul de apel privind anularea hotărârii instanței de fond pentru nepronunțarea primei instanței asupra celor două excepții analizate în apel, tribunalul a considerat că este neîntemeiat, nefiind întrunite disp.art.297 alin.2 Cod proc.civ. întrucât în fața instanței de fond nu au fost formulate cele două excepții, iar tribunalul a considerat că acestea au fost invocate pentru prima dată în instanța de apel le-a analizat conform celor expuse mai sus.
Criticile formulate privind modul de soluționare a cererii reconvenționale a apelantului, formulată în fața instanței de fond, tribunalul a considerat că acestea sunt parțial întemeiate.
Instanța de fond în mod neîntemeiat nu a inclus în masa bunurilor de împărțit autoturismul marca Mercedes, clasa E în valoare de 25.000 Euro, precum și camera video în valoare de 25.500.000 ROL.
Cu privire la aceste bunuri, tribunalul a reținut ca și probă depozițiile martorilor care au fost audiați în fața instanței de fond, precum și în apel, fiind vorba de depoziția martorilor (fila 33 din dosarul de fond) și G (fila 104 din dosar), care a afirmat că autoturismul marca Mercedes din litigiu, a fost cumpărat de el pentru soții, iar actele cu privire la autoturism au fost întocmite pe numele lui, prețul însă a fost plătit de soții, afirmând că mașina se află în posesia d-nei. În acest sens, tribunalul a făcut aplicarea disp. art.5 al.1 din Decretul 32/1954.
Camera video, intimata a recunoscut la pct.2 din interogator.
Cu privire la restul bunurilor cuprinse în cererea reconvențională a apelantului, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză nu se poate reține că aceste bunuri au existat în patrimoniul comun al soților.
De asemenea, din probele administrate în cauză, nu s-a dovedit că bunurile enumerate în motivele de apel, respectiv mașina de spălat, masa de stejar, scaune, combina frigorifică, TV color, combina muzicală, ar aparține părinților apelantului, respectiv că părțile ar fi avut economii de 15.000 Euro, precum și faptul că aceste economii s-ar afla la intimată.
Instanța de fond, în mod corect, în baza probelor administrate în cauză a stabilit masa bunurilor mobile expertizate, care au fost evaluate în primă instanță, iar modalitatea de atribuire a acestor bunuri mobile nu a fost criticată de apelant, motiv pentru care, cu privire la aceste bunuri, instanța de apel nu a efectuat o altă lotizare.
Față de cele reținute mai sus, tribunalul a inclus în masa bunurilor de împărțit și autoturismul Mercedes, clasa E, în valoare de 850.000.000 ROL (25.000.000 Euro), precum și camera video în valoare de 25.500.000 ROL, reținând că masa bunurilor de împărțit are o valoare totală de 1.138.730.000 ROL (118.865.000 ROL + 850.000.000 25.500.000 ROL).
În baza art.673 ind.10 alin.4 Cod procedură civilă raportat la art.296 Cod procedură civilă, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea apelată în sensul că a atribuit intimatei autoturismul Mercedes clasa E în valoare de 850.000.000 ROL, a atribui apelantului restul bunurilor mobile în valoare totală de 144.365.000 ROL. Pentru egalizarea loturilor a obligat pe intimată să plătească apelantului suma de 425.000.000 ROL cu titlu de sultă. înlăturat din dispozitivul instanței de fond atribuirea de investiții la apelant, precum și obligarea acestuia la sultă din aceste investiții și a menținut restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art.274 Cod procedură civilă a obligat intimata să plătească apelantului 3000 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta (fostă ).
Verificând din oficiu recursul de față, instanța reține că pentru termenul din 05 februarie 2008, recurenta reclamantă în mod legal a fost citată cu mențiunea completării taxei judiciare de timbru în sumă de 1036,6 lei și a timbrului judiciar în valoare de 4,85 lei, obligație pe care nu a onorat-o, astfel că făcând aplicarea dispozițiilor art. 20 alineat 3 din Legea nr.146/1997, se va anula ca netimbrat recursul de față.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, recurenta reclamantă va fi obligată în favoarea intimatului pârât la plata sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul civil introdus de reclamanta (fostă ) din,-, jud. S M și de la Cabinet " " din S M,-, -.3, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul pârât din,-, jud. S M, împotriva deciziei civile nr. 223 din 19 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
Red.dec.- /20.02.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./25.02.2008
Ex.2
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
