Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 214/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul I recurs |
dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.214/2008-
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Roman Florica | R - | - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de recurentul reclamant domiciliat în localitatea C N,--.1,.7, județul și de recurenții pârâți, și -toți cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 171/A din 28 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 3774 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 6093/2004, având ca obiect: succesiune - constatare calitate moștenitor.
Se constată că, dezbaterea cauzei a avut loc la data de 22 ianuarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fot consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și când pronunțarea hotărârii a fost amânată pentru data de 29 ianuarie 2008, 05 februarie 2008, 12 februarie 2008, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3774/2005 din 23.05.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în dosar nr.6093/2004, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții,. S-a respins capătul de cerere privind contestarea calității de moștenitor legal acceptat a reclamantului după def. în temeiul art.13,al.2 din Legea 18/1991 - republicată; s-a respins capătul de cerere privind contestarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.1028/1981 al notariatului de stat B; a fost respins capătul de cerere privind contestarea nulității absolute a certificatului suplimentar de legatar nr.219/27.11.2002 din dosarul succesoral nr.271/2002 al Biroului Notarului Public G și constatarea nulității absolute a încheierii 22778/28.11.2002; a fost respins capătul de cerere privind contestarea nulității absolute a contractului de donație autentificat cu nr.2992/2002 a Biroului notarului public G și a constatat nulitatea absolută a încheierii 22777/28.11.2002.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali, și; s-a constatat că, reclamantul pârât reconvențional nu a avut calitate de moștenitor după def. întrucât a renunțat la moștenire prin declarația autentificată cu nr.855/1981 dată în fața Notariatului de Stat Au fost respinse capetele de cerere privind refacerea declarației de renunțare la succesiune a reclamantului și a testamentului cu titlu universal în favoarea def..
A fost constatată nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.284/2000 emis de și a certificatului de calitate de moștenitor nr.100/2002 emis de
S-au respins excepțiile prescripției dreptului la acțiune pentru constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr.1029/1981 a Notariatului de stat
A fost obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 1157 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că la data de 13.03. 1991, în baza 18/1991, reclamantul a formulat cerere către Primăria Municipiului O pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor dobândite de la în calitate de moștenitor al acesteia.Astfel i s-a eliberat acestuia titlul de proprietate nr. 2049/1995, pentru suprafața de 2 ha și 500. teren.
La data de 23.01.1998, a formulat în baza 169/1997 o altă cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren neatribuită.
Instanța a apreciat că aprobarea acestor cereri și eliberarea titlului de proprietate, nu-i conferă reclamantului calitatea de moștenitor după defuncta, în baza art. 13 al. 2 din Legea 18/1991, arătându-se că acesta a renunțat al succesiunea acestei defuncte prin declarația nr. 855/1981. Chiar dacă această declarație nu se găsește în mapa de acte autentice a vechiului Notariat de Stat C existența acesteia este menționată în două acte autentice diferite, care nu au fost anulate prin procedura înscrierii în fals, respectiv în certificatul de moștenitor nr.1028/1981 eliberat de Notariatul de Stat Județean B și certificatul de legatar suplimentar nr. 219/2002 eliberat de
Referitor la capătul de cerere prin care s-a cerut a se constata reconstituirea actelor notariale despre care pârâții afirmă că ar fi fost pierdute, instanța a conchis că aceste capete de cerere sânt inadmisibile întrucât procedura de reconstituire a înscrisurilor prevăzută de art. 583 cod procedură civilă se referă numai la înscrisuri care se găsesc în dosare la o pricină în curs de judecată sau la hotărârile judecătorești pronunțate, și nu la înscrisuri care se găsesc în arhiva unui notariat.
Referitor la excepția invocată de pârâții reclamanți reconvenționali cu privire la prescrierea dreptului de a solicita anularea certificatului de moștenitor nr. 1028/1981, instanța a respins-o cu motivarea că nulitatea invocată de către reclamantul pârât reconvențional este o nulitate absolută, care este imprescriptibilă.
Cu privire la anularea certificatelor de moștenitor nr. 1028/1981 și 219/2002 pe motivul că reclamantul pârât reconvențional nu a fost citat și în consecință nu a știut de procedura succesorală, instanța a constatat că referirea la declarația de renunțare nr. 885/1981 a reclamantului din cuprinsul ambelor certificate demonstrează faptul că la dezbaterea succesiunii defunctei s-a pus în discuție și s-a luat în considerare și existența reclamantului, în calitate de moștenitor legal al defunctei.
De asemenea s-a mai arătat că în încheierea finală a Ge ste menționat că reclamantul este lipsă la dezbaterea succesiunii ceea ce demonstrează că a fost înștiințat cu privire la aceasta.
În continuare instanța a arătat că din analiza cererii pentru deschiderea procedurii succesorale formulate de reclamantul rezultă că acesta a declarat că este unicul moștenitor și că nu are cunoștință de existența vreunui testament, deși știa măcar de existența testamentului cu titlu particular întocmit în favoarea familiei. Urmare a cestui fapt s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 284/2000 în favoarea reclamantului care a dobândit în calitate de unic moștenitor, locul de veci situat în Cimitirul Municipal O.
La data de 10. 06. 2002 reclamantul a formulat la. G, cerere pentru eliberarea unui certificat de calitate de moștenitor după, susținând că este unicul moștenitor și că defuncta nu a lăsat testament.
Astfel, la data de 10.06. 2002 s-a eliberat certificatul de calitate de moștenitor nr. 110 în favoarea lui.
Urmare a plângerii penale formulate de către împotriva reclamantului, pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals s-a emis de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea rezoluția prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, cu motivarea că deși acesta a renunțat la succesiunea defunctei și știa de testamentele lăsate de defunctă în favoarea numitei, a declarat în fața notarului public că este unicul moștenitor.
Prin urmare judecătoria a concluzionat că cele două certificate sunt lovite de nulitate absolută.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.
Apelantul prin apelul formulat a solicitat admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul admiterii acțiunii principale astfel cum a fost formulată și respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.171 din 28 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis ca fondat apelul civil formulat de apelantul din C N--.1,.7 jud.C N în contradictoriu cu intimați, și, toți din O- împotriva sentinței civile nr.3774/23.05.2006 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul și în consecință: s-a admis capătul de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal, acceptant al acestuia după def. în temeiul art.13,al.2 din Legea 18/1991 - republicată.
Dispoziția instanței de fond de respingere a capătului de cerere privind constatarea calității de moștenitor legal acceptant al reclamantului după def. în temeiul art.13,al.2 din Legea 18/199, a fost înlăturată. Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate, cu obligarea intimaților la cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 200lei în favoarea apelantului.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilite prin motivele invocate și în raport de întregul complex probator ca și de dispozițiile legale aplicabile, instanța a constatat următoarele:
Prin testamentul autentificat sub nr. 2228/2 aprilie 1980 de Notariatul de Stat Județean C (fila 8 din dosarul de fond ) numita a testat în favoarea antecesoarei pârâților numita folosința locului de veci situat în cimitirul din O parcela 2 rândul 7, cuprinzând 4 locuri de veci.
În baza acestui testament s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 1028/1981 din data de 10 august 1981, de către Notariatul de Stat Județean C (fila 9-dosar fond ).
În cuprinsul acestui certificat se face mențiunea că pârâtul a renunțat la succesiune prin declarația de renunțare înregistrată în registrul de renunțări sub nr. 855/1981.
La data de 27 noiembrie 2002 s-a eliberat în favoarea aceleiași persoane un certificat suplimentar de legatar cu nr. 219 de către Biroul Notarial G (fila 10 dosar fond ) prin care se constată calitatea de legatar în baza testamentului autentificat cu nr. 228/02.04.1980 la Notariatul de Stat Județean C în cotă de 1/1 parte, constatându-se totodată că masa succesorală se compune din cota de 4680/6895 părți din imobilul situat în O-, înscris în cartea funciară nr. 68134 O, cu nr. top. 6864.
Prin contractul de donație imobiliară autentificat de același birou notarial sub nr. 2992din 27 noiembrie 2002 (fila12 din dosar) donează cota de proprietate dobândită în baza certificatului de mai sus, fiului său pârâtului și soției acestuia pârâta, aceștia intabulându-și dreptul de proprietate în 68134 O sub B 11-12.
După apariția Legii 18/1991 pârâtul a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, în calitate de moștenitor legal (nepot de soră) după defuncta, cerere ce a fost înregistrată la Comisia Locală de Fond Funciar sub nr. -/1991.
Astfel, i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2049 prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 2 ha. 0500 mp. teren intravilan cu nr. top 6864 și 6860, în urma defuncților și.
La data de 22 decembrie 2000, s-a eliberat de către Biroul Notarului Public în favoarea pârâtului certificatul de moștenitor cu nr. 284/2000, prin care se constată calitatea acestuia de moștenitor după defuncta, constatându-se componența masei succesorale ca fiind formată dintr-un loc de veci situat în Cimitirul Municipal O, parcela R2, 7.
S-a menționat în acest certificat că nu există nici o persoană străină de moștenire și nici un renunțător.
Apoi la data de 10 iunie 2002, s-a eliberat în favoarea aceluiași pârât un certificat de calitate de moștenitor prin care i s-a constata calitatea de unic moștenitor legal în urma defunctei.
Anterior decesului numitei, aceasta a încheiat un contract de rentă viageră la data de 30 octombrie 1976 (fila 54-dosar fond) prin care se obliga să le transmită antecesorilor pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 6863 și6864 în suprafață de 6915. situat în O-, reprezentând în natură teren și casă de locuit, în schimbul întreținerii prestată de aceștia în favoarea sa.
La data de 13 iunie 1978, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 5543/1978 de Notariatul de Stat Județean B, înstrăinează numitului (antecesorul pârâților) casa de locuit situată în O- înscrisă în 2466 O cu nr. top. 6863 și 6864, suprafața de 250. teren trecând în proprietatea statului în baza 58/1974.
Potrivit dispozițiilor art.88 din Legea 36/1995 cei care se consideră vătămați în drepturile lor prin emiterea certificatului de moștenitor, pot cere instanței judecătorești anularea acestuia și stabilirea drepturilor lor conform legii.
Din conținutul acestui text, rezultă că pentru a fi admisibilă o acțiune în anularea unui certificat de moștenitor, se cere ca partea care o invocă să dovedească producerea unei vătămări prin emiterea sa.
În ceea ce privește certificatul de moștenitor cu nr.1028/1981, a cărui anulare o solicită reclamantul s-a precizat că, prin acesta s-a stabilit calitatea de legatar a antecesoarei pârâților cu privire la cele 4 locuri de veci lăsate în favoarea sa prin testamentul întocmit de def..
Cum reclamantul nu are calitatea de moștenitor legal rezervatar (fiind nepot de soră al def. ) el nu poate veni la moștenire alături de moștenitoarea testamentară cu privire la bunurile cuprinse în testamentul a cărui beneficiară este antecesoarea pârâților.
Prin urmare, instanța a apreciat că acesta nu a suferit nici o vătămare prin emiterea respectivului certificat de moștenitor care să-l îndreptățească să ceară anularea sa.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar examina motivele de nulitate invocate de reclamant, oricum acțiunea în anulare tot nu ar putea fi primită.
Față de susținerea acestuia cu privire la necitarea și neprezentarea sa la dezbaterea succesiunii din anul 1981, s-a observat că în cuprinsul certificatului contestat nr.855/1981, este menționată o declarație de renunțare la succesiune din partea acestuia. Or, cum acesta a renunțat la moștenirea def., a devenit o persoană străină de moștenire, astfel că nici nu se mai impunea citarea sa la dezbaterea succesiunii. Nici susținerea reclamantului, cum că acea declarație nu-i aparține și că i-ar aparține altei persoane nu a fost reținută. În dovedirea acestei susțineri reclamantul a depus la dosar o declarație de renunțare (fila 147 - dosarul de fond) având același număr cu cea menționată în certificatul de moștenitor contestat, datând și din același an, care într-adevăr aparține altei persoane și nu reclamantului. În certificatul contestat nu se menționează în fața cărui notariat a fost dată declarația de renunțare la succesiune de reclamantul.
Prin urmare, instanța a prezumat ca fiind reală respectiva declarație, din moment ce este vorba despre o constatare proprie a notarului public, care face dovada deplină până la anularea sa prin procedura înscrierii în fals.
Cu privire la certificatul suplimentar de legatar nr.219/27.ll.2002 eliberat de Biroul Notarului Public G prin care s-a constatat calitatea de moștenitor a antecesoarei pârâților cu privire la cota de 4680/6895 părți din imobilul situat în O-, înscris în 68134 O cu nr. top 6864, s-a constatat a fi fondată critica apelantului prin care se artă că aceste bunuri nu au făcut obiect al testamentului cu nr.2228/02.04.2980, în baza căruia s-a eliberat certificatul de moștenitor nr.1028/1981.
Însă, din cuprinsul contractului de rentă viageră încheiat de def., care cuprinde și clauze testamentare, rezultă că voința acesteia a fost de a le transmite la decesul său, antecesorilor pârâților și imobilul pentru care s-a eliberat certificatul suplimentar de legatar.
Astfel, în contract se menționează următoarele: "averea mea pentru serviciile prestate de mine în viața mea vor dobândi cu titlu de proprietate ca bun comun în părți egale între ei, fiind autorizați ca întreaga mea avere imobiliară compusă din imobilul mai sus identificat să-și intabuleze pe numele lor chiar în virtutea acestui contract de rentă viageră".
Acordând prioritate voinței reale a testatoarei, instanța a confirmat soluția judecătoriei prin care s-a menționat ca fiind valabil și acest certificat de legatar.
Cu privire la critica reclamantului apelant, prin care susține întocmirea acestui certificat cu încălcarea dispozițiilor procedurale privitoare la citarea sa, s-a precizat că și în cuprinsul acestuia se face referire la declarația de renunțare nr.855/1981, astfel că, fiind considerată o persoană străină de moștenire, notarul public nu a mai considerat necesară citarea.
Art.75 din Legea 36/1995 prevede că, notarul public dispune citarea celor care au vocație la moștenire, ceea ce nu este cazul renunțătorului care așa cum s-a arătat este considerat străin de succesiune.
Neîntemeiate s-a constatat a fi și criticile apelantului cu privire la dispoziția instanței de fond prin care s-a anulat certificatul de calitate de moștenitor cu nr.110/2002 precum și cel cu nr.284/2002, întocmite în favoarea reclamantului.
În acest sens, corect a reținut judecătoria împrejurarea că, reclamantul deși avea cunoștință de testamentele lăsate în favoarea numitei de def., acesta a declarat în fața notarului public că este unicul moștenitor.
Cu privire la faptele comise de reclamant, în urma plângerii penale formulate împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de fals și uz de fals, s-a emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, rezoluția de scoatere de sub urmărirea penală, însă reținându-se că faptele au fost comise dar nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ.
Prin certificatul de constatare a calității de moștenitor nr.110/2002 s-a constatat numai calitatea de moștenitor legal a reclamantului, iar plângerea penală nu vizează și acest certificat, însă este de precizat că prin acesta se constată calitatea de unic moștenitor legal a reclamantului, făcându-se abstracție de moștenitorii testamentari ai def..
În ceea ce privește însă critica referitoare la dispoziția de respingere a capătului de cerere prin care s-a solicitat constatarea calității de moștenitor legal a reclamantului în baza art.13, al.2 din Legea 18/1991, instanța l-a apreciat ca fiind fondat.
Judecătoria eronat a reținut că, întrucât reclamantul a renunțat la succesiune def. prin declarația nr.855/1981, acesta nu mai poate avea calitatea de moștenitor legal în baza art.13, al.2 din Legea 18/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.13 din Legea fondului funciar nr.18/1991, de reconstituirea dreptului de proprietate beneficiază toți succesorii autorului îndreptățit la reconstituire, ei fiind repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile acestuia.
Împrejurarea reținută de instanța de fond că reclamantul a renunțat la succesiunea def., nu este de natură să-l înlăture pe acesta de la beneficiul reconstituirii.
S-a precizat în acest sens faptul că declarația de renunțare s-a făcut în anul 1981, când terenurile nu se mai găseau în circuitul civil, astfel că nu s-a putut reține că declarația de renunțare ar fi privit și imobilul pentru care i s-a reconstituit acestuia dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991.
Împotriva acestei decizii, în termen a declarat recurs reclamantul recurent, solicitând modificarea în parte a hotărârii atacate, iar în fond admiterea în totalitate a acțiunii principale așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamantul a renunțat la moștenire după defuncta, întrucât declarația de renunțare nr. 855/1981 nu-i aparține acestuia, ci unei terțe persoane.
Este de asemenea greșită afirmația pârâților - reclamanți reconvenționali potrivit căreia reclamantul nu avea dreptul de a participa la deschiderea succesiunii după defunctă deoarece nu avea calitatea de moștenitor rezervatar, iar antecesoarea acesteia este legatară universală, întrucât legatul era cu titlu particular, situație în care succesiunea urma să se dezbată în prezența tuturor moștenitorilor.
Mai arată că, defuncta n-a fost întreținută de familia, deoarece din august 1976 aceasta fiind grav bolnavă a fost dusă din O la C, îngrijită și întreținută de reclamant până-n anul 1989, când a decedat, cheltuielile de înmormântare fiind suportate tot de acesta.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurs au declarat și petenții, și, solicitând casarea deciziei atacate, respingerea apelului declarat de și respingerea în întregime a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului se arată că în mod greșit instanța de apel a admis capătul de cerere privind stabilirea calității de moștenitor a apelantului, în condițiile în care acesta a renunțat expres la succesiune.
Interpretarea dată prevederilor art. 13 din Legea 18/1991 este greșită și nelegală, întrucât renunțarea la moștenire reprezintă o manifestare unilaterală de voință, fiind totodată indivizibilă.
În drept, invocă dispozițiile art. 304, pct.9, art. 312 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu conform art. 306 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Referitor la declarația de renunțare la moștenire nr.855/1981, din actele dosarului rezultă într-adevăr o serie de inadvertențe, atât cu privire la locul înregistrării ei (fostul Notariat de Stat O sau C) cât și cu privire la conținutul și persoana ce fac obiectul declarației, în condițiile în care nu se mai găsește exemplarul original sau în copie în arhiva notarială și nici opisul înscrisurilor notariale din perioada respectivă.
Cu toate acestea, în mod corect instanțele au dat eficiență declarației, aceasta făcând obiectul unui certificat de moștenitor eliberat de un notar public, certificat care are o valoare de înscris autentic până la înscrierea în fals.
Sub acest aspect este de evidențiat faptul că în cauză s-a făcut dovada depunerii de către reclamant a unei plângeri penale împotriva intimaților pentru comiterea infracțiunii de uz de fals și fals în declarații, în legătură cu declarația de renunțare mai sus evocată și că în măsura în care se va reține existența acestor fapte, este posibilă revizuirea prezentei hotărâri.
Până la clarificarea acestor aspecte și câtă vreme declarația respectivă este considerată validă, instanța de apel nu putea reține nici calitatea reclamantului de moștenitor legal acceptant în temeiul art. 13 alineat 2 din Legea 18/1991.
În acest sens, prin decizia XI/5 februarie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Justiție s-a statuat că beneficiază de repunerea în termenul de acceptare a succesiunii numai moștenitorii care nu au acceptat succesiunea în termenul prev. de art. 700 Cod Civil, iar nu și cei care au renunțat la moștenire.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează a admite recursul pârâților - recurenți, și în sensul înlăturării din dispozitivul hotărârii atacate a dispoziției privind calitatea de moștenitor legal a reclamantului în temeiul Legii 18/1991.
Fondat este și recursul reclamantului cu privire la validitatea certificatului suplimentar de legatar nr.219/27.11.2002, respectiv a contractului de donație autentificat sub nr.2992/2002 eliberat de Biroul Notarului Public
Astfel, certificatul suplimentar de legatar mai sus evocat este lovit de nulitate întrucât include în masa succesorală rămasă după defuncta, bunuri ce nu au făcut obiectul testamentului autentificat nr.2228/02.04.1980.
Mai precis este inclusă în masa succesorală cota de 4680/6895 părți din imobilul înscris în CF. 68134 O, nr.top. 6864, în natură teren intravilan fără construcții, deși prin testamentul autentificat testatoarea a legat antecesoarei pârâților recurenți, doar folosința locului de veci din cimitirul.
În ceea ce privește contractul de rentă viageră sub semnătură privată încheiat de defunctă cu antecesoarea pârâților, invocat la instanța de apel, deși cuprinde clauze testamentare, acestea nu îndeplinesc condițiile de validitate ale unui testament olograf, nefiind scris în întregime și datat de mâna testatorului, astfel că nu li se poate da eficiență juridică.
Pe cale de consecință, urmează a fi admis și recursul declarat de reclamantul recurent, în sensul anulării certificatului suplimentar de legatar nr.219/27.11.2002, precum și contractul de donație nr.2992/2002 încheiat ulterior și având ca obiect același imobil.
Urmează a fi totodată menținute restul dispozițiilor din hotărârea de fond și compensate cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alineat 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondate recursurile civile introduse de recurentul reclamant domiciliat în localitatea C N,--.1,.7, județul și respectiv de recurenții pârâți, și - toți cu domiciliul în O,-, județul B, împotriva deciziei civile nr. 171/A din 28 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică, admite apelul declarat de reclamantul și schimbă în parte sentința civilă nr. 3774 din 23 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Oradea, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și în consecință:
Constată nulitatea certificatului suplimentar de legatar nr.219/27.11.2002 eliberat de Biroul Notarului Public G și a contractului de donație autentificat sub nr.2992/2002 eliberat de același birou notarial, respectiv a încheierilor de CF. nr.22778/28.XI.2002 și nr.22777/28.XI.2002, cu radierea înscrierilor efectuate în baza celor două încheieri.
Înlătură dispoziția cuprinsă în decizia atacată prin care s-a constatat calitatea de moștenitor legal acceptant a reclamantului, în temeiul Legii 18/1991.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Compensează cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
Red.dec.- /22.02.2008
Jud.fond.
Jud.apel. -
Dact./27.02.2008
Ex.2
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
