Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 237/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR.237
Ședința publică din data de 28 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de pârâtul, domiciliat în buzău,-, jud.B, împotriva deciziei civile nr.367 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în B, - -, nr.18, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul pârât - reprezentat de avocat din cadrul Baroului P și intimata asistată de avocat din cadrul Baroului
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 9,5 lei taxă judiciară de timbru, potrivit chitanței nr.86791/28.02.2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru intimata reclamantă depune la dosar acte, respectiv chitanțele nr.120/03.01.2008, nr.124/03.01.2008 privind plată impozite pe clădiri, chitanța nr.7 privind plata onorariului de avocat și sentința civilă nr.3525/19.06.2007 a Judecătoriei Buzău, acte comunicate și părții adverse și invocă excepția tardivității declarării recursului de către pârâtul -, în conformitate cu dispoz.art.301 cod pr.civilă, potrivit căruia termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, comunicare care s-a făcut pe data de 14.12.2007, iar recursul a fost declarat pe data de 3 ianuarie 2008, deci peste termenul prevăzut de lege.
Solicită respingerea recursului ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru recurentul pârât solicită a se aprecia asupra excepției invocate, având în vedere că termenul de declarare a recursului se împlinea într-o zi nelucrătoare, acesta prelungindu-se până în prima zi lucrătoare, respectiv 3 ianuarie 2008.
Curtea, având în vedere excepția tardivității declarării recursului invocată de intimata reclamantă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul -, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate masa bunurilor succesorale rămase de pe urma def. și calitatea reclamantei de unic moștenitor a defunctului.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că a fost soția supraviețuitoare a defunctului, ce avut ultimul domiciliu în B, decedat la 04.07.2005, iar ca moștenitori cu vocație succesorală au rămas părțile. În plus, moștenirea a fost acceptată numai de către reclamantă, întrucât pârâtul nu a făcut acte de acceptare a succesiunii.
mai precizat reclamanta că moștenirea defuncților și a fost acceptată numai de, iar masa bunurilor succesorale se compune din: imobil casă de locuit compus din 2 camere, hol, baie, imobil casă de locuit compus din 2 camere și hol ce face trup comun cu primul, suprafața de 369 mp pe care sunt construite aceste imobile.
La termenul de judecată din 30.01.2007 reclamanta și-a completat acțiunea, solicitând dezbaterea succesiunii rămase de pe urma defuncților, și, arătând că masa succesorală rămasă de pe urma socrilor este compusă din 369 mp, 2 camere plus hol, iar de pe urma soțului este compusă din corpul de casă lipit de primul, compus din 2 camere, hol, baie și bucătărie, în plus solicitat și pasivul succesoral.
La termenul de judecată din 20.02.2007, reclamanta arătat că din masa de partajat mai face parte și un garaj construit de soți, că pe cheltuiala acestora au îmbunătățit imobilul cu o baie utilată cu tot ce este necesar, au racordat imobilul la rețeaua de gaze, au renunțat la peretele dintre cele două camere folosite drept sufragerie de socrii, cheltuielile de înmormântare și pomenirile până la un an ocazionate cu decesul defuncților s-au ridicat la câte 4000 lei.
Prin sentința civilă nr.3525/19.06.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău, s-a admis acțiunea completată și modificată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul -, s-au declarat deschise succesiunile defuncților, decedat la 26.06.1971 și, decedată la 16.11.1999 și s-a constatat că pârâtul - este străin de succesiunea def. și, prin neacceptarea în termenul legal.
Totodată, prin aceeași sentință, s-a constatat că de pe urma defuncților și rămas ca moștenitor acceptant, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, compusă din activ: un imobil casă de locuit cu 2 camere și hol, cu terenul aferent în suprafață de 369, amplasate în B,-, județ B și din pasiv constituit din suma de 4000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile până la 1 an.
De asemenea, s-a declarat deschisă succesiunea def., decedat la data de 4.07.2005 cu ultimul domiciliu în B, județ B, constatându-se că pârâtul - este străin de succesiunea defunctului, prin neacceptarea în termenul legal și că de pe urma def. a rămas ca unic moștenitor acceptant reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală, compusă din activ: un imobil casă de locuit cu 2 camere și hol, dintr-o casă de locuit alipită de prima, construcție din cărămidă, acoperită cu țiglă, având instalație electrică și gaze, formată din 2 camere, hol, baie și bucătărie, un garaj și terenul aferent acestora în suprafață de 369 amplasate în municipiul B,- și din pasiv constituit din suma de 4000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenile până la 1 an.
S-a atribuit reclamantei întreaga masă succesorală rămasă de pe urma defuncților, și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii că pârâtul este străin de succesiunea părinților săi prin neacceptarea în termen legal și că, de pe urma defuncților și, rămas ca unic moștenitor acceptant, în calitate de fiu, cu o cotă de 1/1 din masa succesorală a acestora.
S-a reținut, de asemenea, că la data de 4.07.2005 a decedat numitul care nu a avut descendenți și ca urmare, vocație succesorală au părțile reclamanta - în calitate de soție supraviețuitoare și pârâtul - în calitate de frate.
instanța că, din depozițiile martorilor audiați, rezultă că pârâtul nu a venit în vizită la imobilul succesoral după decesul fratelui său, nu a luat niciun bun succesoral, reclamanta fiind singura care continuat să locuiască în imobil.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, susținând, în esență, că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt, că în realitate pârâtul apelant a ajutat la construirea băii și dotarea acesteia, lucrare ce nu comportă urgență și ca atare se poate trage concluzia că acceptat moștenirea.
De asemenea, s- susținut că instanța de fond a făcut o interpretare eronată a textelor de lege aplicabile, respectiv art.703 și 712 Cod Civil.
Cu privire la compunerea masei succesorale rămasă de pe urma def., instanța a reținut greșit existența a două imobile, când în realitate este vorba de unul singur.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței, reținând că și pârâtul intimat este moștenitor al defuncților părinți și fratelui său.
În urma examinării sentinței apelate, prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 367 din 19 noiembrie 2007, respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul -, reținând următoarele:
Primul motiv de apel este neîntemeiat, întrucât, deși legea nu stabilește concret - în sensul enumerării limitative și stricte a faptelor ce constituie manifestarea intenției succesibilului de acceptare a moștenirii, se precizează că aceste acte trebuie să fie neechivoce și intenția de acceptare să rezulte fără dubiu.
Practica judiciară a consacrat însă, care fapte ale succesibilului pot constitui elemente ale unei acceptări tacite a moștenirii.
A apreciat instanța că simplul fapt de oferi o cadă pentru dotarea unei băi nu poate constitui act de acceptare a moștenirii. Pârâtul nu a mai venit nici măcar în vizită la imobilul succesoral după decesul fratelui său și nu și- însușit niciun bun. De altfel, chiar pârâtul a recunoscut la interogatoriul luat de instanță că nu preluat niciun bun din imobilul succesoral în care nu a locuit după decesul părinților.
Tribunalul a reținut, de asemenea, că este neîntemeiată și a doua critică, referitoare la faptul că instanța de fond nu a dat eficiență dispozițiilor art. 703 și 712 Cod civil, întrucât aceste texte nu își au corespondent în probatoriile administrate, în speță, nefiind vorba de o sustragere de bunuri din moștenire, ce ar atrage decăderea din dreptul de opțiune succesorală. dreptului de proiprietate asupra casei de locuit construită de intimată cu soțul ei, prin hotărâre judecătorească, ce presupune un proces civil, nu echivalează cu o sustragere de bunuri din moștenire.
Cât privește compunerea masei succesorale, s-a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut, prin coroborarea înscrisurilor de la dosar cu depozițiile martorilor audiați, că aceasta se compune dintr-un imobil casă de locuit, compus din 2 camere și un hol, dintr-o casă alipită de prima compusă din 2 camere, hol, baie, bucătărie și garaj.
Împotriva deciziei mai sus menționată a declarat recurs pârâtul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Un prim motiv de recurs este că motivarea instanțelor, în sensul că actele săvârșite de pârât după decesul părinților și al fratelui au un caracter echivoc și nu pot fi asimilate actelor tacite de acceptare, este în contradicție cu rolul și scopul succesiunii, din probe rezultă că niciuna din părți nu a acceptat în mod expres succesiunea, ci doar că și au locuit împreună cu părinții până la decesul acestora și au rămas în imobil.
Consideră recurentul că instanțele de judecată erau obligate să verifice, iar reclamanta să facă dovada că actele îndeplinite de asupra bunurilor indivize au fost săvârșite în temeiul dreptului său de proprietate sau a înțeles să exercite actele respective în calitate de succesor.
De asemenea, recurentul a arătat că era necesar a se stabili, prin administrarea de probe, împrejurările din care să rezulte, în mod neîndoielnic, intenția de acceptare a succesiunii, iar instanței îi revenea sarcina de a aprecia în mod concret, dacă actele îndeplinite de succesibili reprezintă, sau nu, o acceptare tacită a moștenirii.
Se critică de recurent și faptul că instanțele nu au făcut nicio discuție în legătură cu împrejurarea că reclamanta și soțul său decedat, au fost coindivizari cu părinții și că în această calitate au efectuat unele îmbunătățiri la imobil, excluzând de la moștenire pe pârât și omițând că existența stării de indiviziune a avut la bază o înțelegere convenită între aceștia și -.
Se solicită completarea probatoriilor prin audierea martorului, admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate, Trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Buzău.
La data de 31.01.2008, a formulat întâmpinare, arătând că cererea de recurs nu este motivată în drept, nu sunt indicate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, din cuprinsul acesteia se observă că motivele de nemulțumire nu se încadrează în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pr.civilă.
La termenul de judecată din 28 februarie 2008, intimata-reclamantă a invocat excepția tardivității declarării recursului.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea, va reține următoarele:
Conform art. 137 pr.civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Art. 301 pr.civilă, precizează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Decizia recurată a fost comunicată recurentului la data de 14 decembrie 2007, iar cererea de recurs a fost primită la Tribunalul Prahova la data de 3 ianuarie 2008, conform rezoluției de pe cererea de recurs ( fila 4 dosar recurs), deci cu mai mult de 15 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum se prevede în textul legal sus-menționat.
În consecință, în baza dispozițiilor art. 137 pr.civilă coroborat cu art. 301 pr.civilă, se va admite excepția tardivității și se va respinge ca tardiv recursul.
În baza dispozițiilor art. 274 pr.civilă, urmează a obliga recurentul către intimata-reclamantă la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității recursului.
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâtul, domiciliat în B,-, județ împotriva deciziei civile nr.367 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în B,-, județ
Obligă recurentul, către intimata-reclamantă, la 700 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
- - - - - -
Grefier,
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/3.03.2008
f- Judecătoria Buzău
a - Tribunalul Buzău
a I,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Mioara Iolanda Grecu Aurelia
