Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 279/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 279/R/2008 | |
Ședința publică 30 ianuarie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Viorica Crișan | - - |
JUDECĂTORI: Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotrivadeciziei civile nr. 493/A din 9 iunie 2006, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr. 2554/2006, privind și pe reclamanții, și, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanții intimați și, asistați de avocat, care îi reprezintă și pe reclamanții intimați, și reprezentantul pârâților recurenți și, avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,50 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 19 decembrie 2007, a fost depusă la dosar, din partea reclamanților intimați, o cerere prin care se solicită repunerea cauzei pe rol întrucât dosarul nr. 19729/2006 al Judecătoriei Cluj -N a fost soluționat definitiv astfel că nu mai subzistă motivul suspendării. La cerere a fost anexată în copie sentința civilă nr. 4955/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr. 19729/2006.
Se constată de asemenea că la data de 11 ianuarie 2007, pârâții recurenți au depus la dosar, prin registratura instanței un înscris la care a fost anexată în copie, cu titlu de practică judiciară, decizia civilă nr. 1153/R/01.11.2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 11534/2004.
La termenul de azi se depune la dosar copia deciziei civile nr. 1018/A din 17 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, prin care a rămas irevocabilă sentința sentința civilă nr. 4955/2007 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosarul nr. 19729/2006.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza probatorie, și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți susține recursul așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, moficarea în totalitate a hotărârii atacate și în consecință, admiterea apelului declarat de către pârâți, schimbarea în parte a sentinței pronunțată de prima instanță în sensul admiterii cererii reconvenționale în întregime, așa cum a fost formulată și completată ulterior, cu cheltuieli de judecată potrivit dovezii depuse la dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.11291/6.12.2005, pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dos.civ.nr.5892/2005 a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților și și admițându-se în parte și acțiunea reconvențională formulată de pârâți s-a dispus rectificarea CF 10349 C-N în sensul că suprafața reală a parcelei cu nr.top.3231 este aceea de 785 mp în loc de 777 mp.
S-a dispus apoi sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în C-N,- și 73/A, conform variantei II Bar apoartelor de expertiză întocmite de experți și și întabularea drepturilor de proprietate ale părților asupra loturilor atribuite.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut în esență că imobilul situat în C-N- și 73/A înscris în CF 10349 C sub nr.top.3231, format din trei corpuri de clădire și teren, constituie coproprietatea reclamanților în cotă de 144/240 parte, a pârâtului și 72/240 parte și a ambilor pârâți în cotă de 24/240 parte.
Reclamanții prin acțiunea promovată au cerut sistarea stării de indiviziune conform cotelor de proprietate din CF iar pârâții conform folosinței faptice a imobilului care ar corespunde unei cote de proprietate de câte parte pentru reclamanți și pârâți.
Cu ocazia expertizei efectuată în cauză s-a stabilit că situația faptică a construcțiilor nu mai corespunde cu componența indicată în CF în sensul că numai corpurile I și II își mai păstrează componența inițială în timp ce corpul III a fost parțial demolat, reconstruit și extins.
În ce privește modalitatea concretă de partajare, instanța a reținut că antecesorii pârâților au deținut doar o cotă de 2/5 parte din imobilul evidențiat în CF, prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 1.12.1950 putându-se înstrăina doar această cotă de proprietate.
Prevederea de la pct.6 din contractul părților prin care s-a arătat că terenul se împarte în două părți egale, iar linia despărțitoare este mijlocul frontului, cumpărătorii primind în deplină proprietate terenul din stânga intrării, nu are nici un efect față de principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite un drept de proprietate care nu este al său.
Simpla folosință faptică a unui imobil proprietate indiviză ce nu corespunde cotelor de proprietate nu dă naștere vreunui drept în favoarea celui ce folosește mai mult pentru a obține la partaj drepturi superioare cotei de proprietate.
În privința modalității de partaj s-a optat pentru varianta II B din raport, avându-se în vedere că varianta II A ar face impracticabil terenul din spatele construcțiilor iar linia despărțitoare în acest caz ar trece peste veranda aflată în proprietatea pârâților.
Tribunalul Cluj, prin.civ.nr.493/A/9 iunie 2006 pronunțată în dos.civ.2554/2006 respingând ca nefondate apelurile declarate de reclamanți și pârâți contra hotărârii judecătoriei a menținut-o în totul.
S-a reținut în considerentele deciziei că potrivit prevederilor legale partajul se face doar potrivit cotelor de proprietate deținute de fiecare copărtaș iar în caz de împărțeală în natură fiecărui copărtaș trebuie să i se atribuie un lot efectiv echivalent întinderii cotei sale părți din dreptul de proprietate iar nu potrivit folosinței.
Invocarea de către pârâți a unei alte modalități de împărțire denotă că se dorește a se face de fapt modificarea cotelor părți ce revin părților, în prealabil partajului efectiv. Or, câtă vreme nu s-a formulat un petit în acest sens o astfel de modalitate de partaj nu a fost primită.
folosință asupra unui imobil între coproprietari oricât de îndelungată ar fi nu are relevanță juridică decât dacă această folosință se intervertește în una exclusivă de natura aceleia ce ar putea duce la uzucapiune, ceea ce nu s-a invocat în cauză.
Partajul este operațiune a juridică prin care se pune capăt stării de indiviziune prin transformarea drepturilor la cote-părți abstracte de proprietate din imobil în drepturi de proprietate individuale asupra bunurilor făcând parte din masa partajabilă, prin atribuirea efectivă a acestora coproprietarilor.
Partajul produce efecte declarative, iar nu translative de drepturi, iar acțiune a pentru realizarea acestuia nu este una obișnuită întrucât prin intermediul ei se realizează o transformare profundă a dreptului de proprietate, drepturile indivize asupra masei partajabile fiind substituite prin drepturi individuale asupra unor bunuri determinate.
Prin urmare pentru a atribui la partaj unuia dintre coproprietari un drept de creanță cu titlu de sultă ca și echivalent al dreptului de proprietate pe care un coproprietar l-a avut trebuie să existe o justificare, un titlu.
În speță pârâții expun modul de dobândire a dreptului de proprietate al părților și arată că la pct. 6 din acel contract părțile au împărțit terenul în părți egale, clauză care a fost respectată în fapt atât anterior, cât și ulterior acestei vânzări și până în prezent.
S-a reținut că acest contract nu a fost încheiat între toți coproprietarii ci doar de către un coproprietar ce avea doar cota de 2/5 din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Potrivit principiului că nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are rezultă că nici convenția invocată de către pârâți nu poate produce efecte valabile față de ceilalți coproprietari ai cotei de 3/5 parte.
Prin urmare susținerea apelanților pârâți că instanța era obligată să dea eficiență juridică înțelegerii intervenite între copărtași pronunțându-se asupra sistării indiviziunii în varianta cerută prin cererea reconvențională, independent de împrejurarea că aceasta le conferă o suprafața suplimentară de teren (pentru care s-a plătit preț prin contractul arătat) față de aceea dedusă prin aplicare cotei de proprietate, câtă vreme această din urmă variantă reprezintă voința părților, nu are nici un fundament.
Afirmația că sistarea indiviziunii trebuia făcută în varianta cerută prin cererea reconvențională, independent de împrejurarea că aceasta le conferă o suprafața suplimentară de teren pentru care s-ar fi plătit preț prin contractul arătat iarăși nu are nici un fundament deoarece prețul plătit este cel pentru cota de 2/5 parte din imobil iar nu pentru cota de 2/5 parte din construcție și cota de 1/2 parte din teren, potrivit celor expuse anterior.
Apelanții pârâți au mai arătat că instanța nu a luat în considerare că reclamanții sunt succesori după fratele lor astfel că aceștia au preluat imobilul în starea în care s-a găsit la data decesului acestuia.
Această susținere nu este întemeiată deoarece instanța de fond a reținut în mod corect raporturile și drepturile dintre părți iar a reține că reclamanții sunt succesori după fratele lor astfel că aceștia au preluat imobilul în starea în care s-a găsit la data decesului acestuia este corect dar în dezavantajul pârâților atâta timp cât și reclamanții și pârâții dobândesc doar drepturile pe care le aveau antecesorii lor de la care au dobândit drepturile.
Au mai arătat pârâții apelanți că procedând la verificarea CF 1349 se observă unele inadvertențe cu privire la data înregistrării actelor notariale făcute la acea vreme în raport cu ordinea de întabulare, dobândind astfel serial în sens invers, ceea ce nu poate fi admis.
Astfel, deși contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 20.12.1949 a fost înregistrat în cf la 03.12.1949, acesta se intabulează subsecvent altui act încheiat ulterior - 27.12.1949, înregistrat la 21.12.1949 și întabulat sub B 5-6 când firesc trebuia ca înscrierea să se facă invers.
Tribunalul a reținut că rangul înscrierii este cel care are relevanță iar nu data încheierii contractului. înscrierii este dat de numărul înregistrării în registrul de intrări al cărții funciare, potrivit art. 31 alin. 2 din Decretul - Lege nr. 115/ 1938 care dispune că înscrierile in cartea funciară își vor produce efectele de la data înregistrării cererilor de înscriere, ordinea înregistrării lor, le va statornici rangul.
Prin urmare înscrierea cu nr. 4389 de sub B 5,6 este anterioară și produce aceste efecte față de înscrierea cu nr. 4590 de sub B 7 din CF 10344, care este ulterioară.
Este cel mai probabil o eroare la înscrierea cu nr. 4590 de sub B 7 când s-a trecut data intrării ca fiind 3 decembrie 1949 în loc de 31 decembrie 1949 cum ar fi fost corect dar oricum această chestiune nu este de natură a influența drepturile părților și soluția pronunțată în cauză.
Reclamanții, în apelul lor au solicitat partajarea potrivit variantei II A, nefiind depuse motive ale acestui apel.
Cu privire la această variantă prima instanță a reținut în mod corect că nu poate fi admisă deoarece ar face impracticabil terenul din spatele construcțiilor iar linia despărțitoare dintre imobile trece în acest caz peste veranda aflată în proprietatea pârâților.
Împotriva deciziei pronunțată în apel pârâții și au declarat recurs solicitând admiterea lui și modificarea în totalitate a deciziei recurată în sensul admiterii apelului lor și admiterea cererii reconvenționale de sistare a indiviziunii asupra imobilului conform folosinței faptice din varianta Iar aportului.
Astfel: lotul I - parcela cu nr.top.nou 3231/1, compus din teren, curte și grădină de 395 mp, corpurile I și II să fie atribuit reclamanților cu titlu de moștenire și partaj, iar lotul 2 - format din parcela cu nr.top.3231/2, teren, curte și grădină în suprafață de 390 mp împreună cu casa de locuit să fie atribuit pârâților în cotă de 6/8 parte pentru și 2/8 parte pentru pârâta .
Se cere menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței privind rectificarea CF și întabularea dreptului de proprietate. Cu cheltuieli de judecată.
În drept se invocă art.304 pct.9 proc.civ.
În motivarea recursului pârâții arată că decizia instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată cu nesocotirea dispozițiilor privitoare la procedura împărțelii judiciare.
Varianta de sistare a indiviziunii cerută de reclamanți a fost nelegal însușită de către instanțe în condițiile în care terenul și construcțiile de pe- și 73/A au constituit faptic două unități locative de sine stătătoare și au fost folosite fiecare în mod continuu, netulburat și permanent ca atare de către părțile din proces.
Independent de cotele de proprietate din CF, partajul trebuia făcut în varianta corespunzătoare folosinței și proprietății dobândite fapt pe care îl demonstrează chiar și semnele de hotar.
La 1.12.1950, prin contractul autentic nr.270/1951, părinții recurentului, numiții și au dobândit dreptul de proprietate asupra întregii case corp III de la nr.73 și terenul de 390 mp, echivalentul cotei de parte din totalul suprafeței reale de 785 mp.
Împrejurarea că în contract apare menționarea cotei ideale de 2/5 parte din imobil se justifică prin aceea că edificiul de la nr.73A, aparținând pe atunci lui, de sub 16 din CF, avea în componență mai multe camere și dependințe în raport de edificatele de la nr.73. În fapt la nr.73A privea două corpuri înscrise în CF, iar construcția de la nr.73 era compusă doar din corpul III de clădire. Prețul de vânzare a reprezentat cota de parte din teren, aspect ce poate fi dovedit prin probe testimoniale.
Pct.6 din contractul autentic arată fără nici un dubiu că părinții recurentului au primit "în plină proprietate terenul de la stânga intrării împreună cu tot ceea ce este edificat pe el terenul se împarte în două părți egale".
Clauza de mai sus a fost respectată atât anterior, cât și ulterior vânzării și până în prezent.
Conținutul contractului fiind fără echivoc, sunt incidente prevederile art.970 alin.2 civ. astfel că modalitatea de partaj în varianta II B, confirmată de Tribunalul Cluj este lipsită de temei legal.
În anul vânzării, lotul casă și teren de la nr.73A aparținea numitei iar supraedificatele fiind mai mari decât la nr.73, în anul 1960 s-a cerut acordul părinților recurentului pentru edificarea unei magazii pe linia despărțitoare dintre proprietăți.
A se menține varianta adoptată de instanțe ar însemna îngustarea frontului de la stradă și a curții recurenților cu 1,6 ml și demolarea porții de intrare cu consecința fărâmițării excesive a terenului de la nr.73 în condițiile în care terenul are o funcție majoră pentru satisfacerea nevoilor casei familiale.
S-a mai invocat nerespectarea dispozițiilor art.6734alin.2 proc.civ. potrivit cărora instanțele erau obligate să dea eficiență juridică înțelegerii intervenite între copărtași iar sistarea indiviziunii să fie pronunțată conform variantei I cerută prin cererea reconvențională care reprezintă voința comună, liberă și neviciată a antecesorilor și apoi succesorilor acestora.
Nu s-a ținut seama nici de faptul că reclamanții sunt succesori după fratele lor care a preluat imobilul în starea în care s-a găsit la data decesului acestuia.
Prin ultimul dintre argumentele recursului se arată că CF nr.10349 C nu respectă ordinea de întabulare, astfel că deși contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat la 20.12.1949, el apare înregistrat la 3.12.1949 și
s-a întabulat subsecvent sub 7, altui act încheiat ulterior la 27.12.1949 și înregistrat la 21.12.1949, întabulat sub 5-6.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanții intimați au cerut respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din 27 sept.2006, la cererea recurenților, Curtea a dispus suspendarea judecății recursului în temeiul prevederilor art.244 pct.1 proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în constatarea dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune asupra suprafeței de 76 mp teren cu nr.top.3231 din CF 10349 C, cauză ce a format obiectul dos.civ.nr.19729/2006 al Judecătoriei Cluj -
După încetarea cauzei de suspendare, la cererea intimaților din 11 ian.2008 pricina a fost repusă pe rol.
Asupra recursului declarat Curtea reține următoarele.
.-se pe prevederilor pct.6 al contractului de vânzare încheiat între vânzătoarea și cumpărătorii și la 1 dec.1950, recurenții, în cadrul procesului de partaj judiciar pretind că proporția dreptului lor de proprietate din imobil este alta decât aceea ce rezultă din cartea funciară.
Actele din dosarul cauzei nu confirmă această susținere deoarece la momentul vânzării din anul 1950 atât vânzătoarea cât și cumpărătorii au cunoscut că face obiect al transferului dreptului de proprietate conform pct.1 din contract cota de 2/5 parte din imobilul din CF 10349 C iar conform clauzei stipulată la pct.3 al contractului aflat la fila 20 dosarului de fond părțile contractante de comun acord au consimțit la transferul și întabularea dreptului de proprietate exclusiv asupra cotei părți vândută.
Conform cărții funciare, în anul 1950, restul cotei de 3/5 parte din imobil aparținea coproprietarilor și, cu titlu de cumpărare.
Prin clauza de la pct.6 din contract prin care părțile "au stabilit că terenul se împarte în părți egale " iar "cumpărătorii îl primesc în plină proprietate" ne aflăm în situația unei simple promisiuni de vânzare a dreptului altuia și a unui partaj neopozabil coproprietarilor, deoarece nici una dintre părțile acestui contract nu putea conveni asupra partajului și vânzării unei porțiuni determinate de teren din bunul indiviz fără consimțământul expres al acestora.
În consecință, prevederea pct.6 al contractului invocat de recurenți neavând ca efect transferul dreptului de proprietate și nici valoarea unui partaj convențional ambele instanțe au procedat corect stabilind că proporția drepturilor de proprietate ale copărtașilor este aceea care rezultă din cartea funciară.
Referitor la rangul înscrisurilor din CF, explicațiile din considerentele deciziei tribunalului se dovedesc a fi corecte dar critica în această privință rămâne total irelevant în privința cotelor de proprietate ale dobânditorilor înscriși în cartea funciară.
Cât privește varianta de partaj, Curtea constată că potrivit variantei II.B nu se produce nici o diminuare a frontului de la stradă sau o micșorare a lățimii lotului lor, schița de la fila 50 dosarului de fond demonstrând că cele două sunt aproximativ egale, respectiv pentru recurenți de 8,04 ml iar pentru intimați de 8,36 ml.
Ceea ce se modifică pentru recurenți este diminuarea lungimii lotului lor în spatele grădinii.
În sfârșit, folosința îndelungată a imobilului în condițiile de altfel corect susținute de recurenți nefiind constitutivă de drept, așa cum s-a stabilit irevocabil și prin.civ.nr.1018/17 oct.2007 a Tribunalului Cluj, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți, dispozițiile legale privind convențiile și partajul fiind corect aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții ȘI împotriva deciziei civile nr. 493/A din 9 iunie 2006 Tribunalului Cluj pronunțată de Tribunalul Cluj pronunțată în dosarul nr. 2554/2006, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - - TARȚA
Red.CV
Dact./2ex.
05.03.2008
Președinte:Viorica CrișanJudecători:Viorica Crișan, Marta Carmen Vitos Traian
