Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 298/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr. 5589,-
DECIZIA Nr. 298
Ședința publică din data de 1 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Costea Șubert
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 3: Marilena
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea contestației în anularea deciziei nr. 19 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în com., jud. B, în contradictoriu cu intimații G domiciliat în com., jud. B și domiciliată în com., sat jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: contestatorul personal, intimații G și personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că a fost timbrată contestația în anulare numai cu timbru judiciar de 0,30 lei.
Curtea pune în vedere contestatorului să depună la dosar până la sfârșitul ședinței taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, sub sancțiune anulării contestației ca insuficient timbrată și acordă cuvântul părților.
Contestatorul personal solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată.
Intimații G și având pe rând cuvântul solicită respingerea contestației în anulare.
După încheierea dezbaterilor contestatorul a depus la dosar taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței nr. -/01.04.2009, anulată la fila 16 dosar.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, G și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea averii succesorale rămase de pe urma defunctului., decedat la data de 20.04.1980, cu ultimul domiciliu în comuna, județul
În fapt, reclamantul a învederat instanței că, la data de 20.04.1980, a decedat autorul lor., de pe urma căruia a rămas o masă succesorală compusă din suprafața de teren de 2,2800 ha teren situat în satul, comuna, județul B, ce a fost reconstituit conform Legii 18/1991 și pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr.22878/73/18.03.1996 de către Comisia Județeană
A mai arătat că mama sa, defuncta a decedat la data de 13.11.2000, succesiunea acesteia nefiind dezbătută până în prezent.
În sprijinul acțiunii au fost depuse înscrisuri: copie certificate de deces autori Gh. și, titlul de proprietate nr.22878/73/18.03.1996 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B, copia certificatului de moștenitor nr.1196/22.10.1981 eliberat de notariatul de Stat Județean
Pârâții, prezenți în instanță, nu au formulat întâmpinare prin care să arate care sunt excepțiile și mijloacele de apărare față de cererea reclamantului.
Deși inițial au solicitat termen în vederea încheierii unei tranzacții, la următorul termen de judecată părțile au solicitat pronunțarea unei încheieri de admitere în principiu a acțiunii.
Prin încheierea interlocutorie din 05.10.2007 prima instanță a admis în principiu acțiunea formulată de reclamant, a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la data de 21.04.1980, cu ultimul domiciliu în comuna, județul B, a declarat deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 09.02.2000, cu ultimul domiciliu în comuna, județul B, a constatat că de pe urma defuncților au rămas ca moștenitori reclamantul și pârâții, G și, în calitate de descendenți de gradul I, cu o cota de 1/4 fiecare din averea succesorală, compusă din suprafața de teren de 2 ha și 2800. situată în satul, comuna, județul B conform titlului de proprietate nr. 22878/73/18.03.1996 eliberat de Comisia Județeană B și a dispus numirea unui expert specialitatea cadastru pentru evaluare și lotizare imobil.
Prin sentința civilă nr. 1653/21.03.2008 Judecătoria Buzăua admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții, G și, a dispus ieșirea din indiviziune a părților prin omologarea raportului de expertiză completare, întocmit de expert tehnic inginer, în varianta 7 și a atribuit părților loturile propuse de expert.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că la data de 21.04.1980, a survenit decesul defunctului, cu ultimul domiciliu în comuna, județul B, iar prin certificatul de moștenitor nr.1192 din 22.10.1981, emis de Notariatul de Stat Județean B, s-a constatat deschisă succesiunea defunctului, ca moștenitori acceptanți rămânând în calitate de soție supraviețuitoare și în calitate de fiu, fiind străini de succesiune prin renunțare, potrivit art.720 Cod civil, - fiică, - fiu și G - fiu.
La data de 09.02.2000, a intervenit decesul numitei (soție supraviețuitoare), cu ultimul domiciliu în comuna, județul B, de pe urma căreia instanța a reținut că au rămas ca moștenitori reclamantul și pârâții în calitate de descendenți de gradul I, fiecare cu o cota de din masa succesorală.
Cât privește masa succesorala, din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că aceasta se compune din suprafața de teren de 2 ha și 2800 mp, situată în satul, comuna, județul B, ce a fost reconstituită conform Legii 18/1991 potrivit titlului de proprietate nr.22878/73/18.03.1996 eliberat de Comisia Județeană B, din care s-a exclus ulterior, conform art.6737pr.civilă, de la masa de partajat suprafața de teren de 3400. situat în tarlaua 31 pe raza comunei, ce a fost înstrăinat de părți anterior promovării acțiunii prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.42/12.01.2007 la " ".
În privința variantei de lotizare, instanța de fond a reținut că varianta nr. 7 din completarea la raportul de expertiză ține seama de mărimea cotei părți ce se cuvine părților din masa succesorală, de natura bunului supus partajării, respectiv a terenului, de domiciliul și ocupația părților, de posesia exercitată de acestea, de construcțiile existente, cât și de îmbunătățirile aduse acestora, iar sultele rezultate nu sunt împovărătoare pentru părți, răspunzând cerințelor prevăzute de art.741 cod civil și de art.6739pr.civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul, criticând- pentru netemeinicie.
A susținut apelantul că frații săi, pârâții - intimați, dețin terenuri ale familiei care nu au fost trecute în titlul de proprietate al părinților și care nu au fost supuse partajului, dar a căror existență o poate dovedi în apel.
În consecință, a solicitat desființarea sentinței primei instanțe, aducerea la masa de partaj a tuturor suprafețelor moștenite sau primite de pârâți de la părinți și partajarea acestora.
În cauză a formulat întâmpinare intimatul G solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe, întrucât ieșirea din indiviziune ce face obiectul dosarului privește terenul rămas de pe urma părinților, cuprins în titlul de proprietate al acestora, nu și pe cel al bunicilor, iar reclamantul apelant a primit singur prețul vânzării terenului de 3400 mp, exclus de la masa de partaj la judecata în fond.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 274 din 6 octombrie 2008 respins atât apelul, cât și cererea de aderare la apel ca nefondate.
Împotriva deciziei sus-menționate au formulat recursuri atât reclamantul, cât și pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate, sub următoarele aspecte:
Reclamantul a invocat nulitățile prevăzute de art. 304 pct.7, 8 și 9 Cod pr.civilă în sensul că cele două instanțe au soluționat doar parțial fondul cauzei, solicitând admiterea recursului, modificarea încheierii de admitere în principiu dar și a modalității de lotizare, respectiv varianta II din raportul de expertiză sau o variantă modificată a acestuia, dar care să nu presupună fărâmițarea loturilor de teren din jurul casei de locuit.
A considerat recurentul că nu au fost avute în vedere totalitatea terenurilor reconstituite și nu au fost respectate prevederile legale.
În ceea ce privește modificarea variantei de lotizare a susținut că sultele nu sunt împovărătoare, iar prin această modificare, ar fi respectată și posesia bunurilor.
Recurentul-pârât, prin criticile formulate, a făcut referire la nulitățile prevăzute de art. 304 pct.5, 7, 8 și 9 Cod pr.civilă, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, iar în subsidiar a solicitat modificarea atât a încheierii de admitere în principiu, cât și modificarea variantei de lotizare solicitând omologarea varianatei II din raportul de expertiză sau o variantă modificată a acesteia.
A susținut în continuare recurentul că instanța de apel a apreciat în mod greșit că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 293 al.1 Cod pr. Civilă, respingând cererea de aderare la apel fără să se pronunțe asupra ei în fond, deoarece cererea de aderare se formulase în termenul prevăzut de lege și îndeplinea toate condițiile prevăzute de acest text de lege.
Precizează că în cauză trebuia să își producă efecte certificatul de moștenitor nr. 1192/1991, care stabilea cote diferite asupra casei și terenului aferent, ceea ce nu s-a întâmplat, iar în acest caz există o nepronunțare asupra fondului.
Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate, ambele recursuri formulate de reclamantul, precum și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 274 din 6 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâții G, și.
Pentru a hotărî astfel, curtea a constatat că față de împrejurarea că în cele două recursuri formulate se regăsesc critici identice, instanța de recurs era îndreptățită să răspundă la aceste motive prin considerente comune, grupând diferite argumente.
Cele două instanțe au făcut o corectă apreciere a suprafețelor de teren ce fac parte din masa succesorală, aceasta pe baza probelor existente la dosarul cauzei (acte și chiar cererea de chemare în judecată), fiind respectate întrutotul dispozițiile art. 129 al.6 Cod pr.civilă.
Instanța de apel nu avea posibilitatea legală de a da curs solicitării reclamantului recurent făcută în fața acestei instanțe de introduce la masa de partaj și alte suprafețe pentru că s-ar fi încălcat dispozițiile art. 294 Cod pr.civilă, aceasta echivalând cu o cerere nouă.
Referitor la omologarea variantei a II-a din raportul de expertiză în varianta modificată de instanță, critică formulată de ambii recurenți, corect s- constatat că această variantă nu respectă principiile ce rezultă din dispozițiile art. 741 Cod civil și art. 6739cod pr.civilă pentru că nu asigură tuturor părților loturi care să cuprindă bunuri imobile de aceeași natură și valoare, loturile fiind inegale cu consecința unor sulte mari ca echivalent valoric, varianta care corespunde tuturor criteriilor prevăzute de lege și care este cea mai echitabilă fiind varianta 7 din expertiza, așa cum corect, de altfel, au apreciat cele două instanțe.
Împotriva acestei deciziei nr. 19 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI au formulat contestație în anulare și, solicitând admiterea contestației, anularea deciziei și rejudecarea recursului cu consecința admiterii acestuia și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială iar instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de modificare sau casare invocate.
Apreciază contestatorii că este o eroare materială, faptul că instanța de recurs stabilește că titlul de proprietate nr- a fost emis pe numele autoarei, în realitate acesta fiind emis pe numele defunctului Gh., eroare care a avut o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării cauzei.
S-a invocat art. 318, teza II Cod procedură civilă, arătându-se că instanța de recurs nu a răspuns tuturor motivelor de recurs, în primul rând pentru că, în conformitate cu prevederile art. 261 Cod procedură civilă și art. 13 din, privind dreptul la un recurs efectiv, trebuia să le analizeze și să le respingă motivat.
Au mai arătat contestatorii că nu a fost analizat temeinic nici motivul privind drepturile câștigate de părți și recunoscute în cadrul unui "partaj de folosință" anterior, comoștenitorii convenind asupra modului de partajare.
Argumentul cel mai important este cel al neanalizării motivului de recurs vizând influența certificatului de moștenitor nr. 1192/1981 emis de pe urma defunctului Gh..
Arată contestatorii că deși au invocat acest motiv, instanța de recurs a înțeles că se invocă acel certificat de moștenitor ca un titlu de proprietate, ceea ce nu era real, și deci, nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de recurs.
Curtea examinând contestația în anulare reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazuri limitativ enumerate în textele de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Prin această cale se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Temeiul de drept invocat respectiv art. 318 Cod procedură civilă (alin.1 și teza II-a) se referă pe de o parte la aspectele potrivit cărora dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale, avându-se în vedere aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite, pe de altă parte omisiunea de a fi analizate toate motivele de recurs.
Cu privire la critica contestatorilor potrivit căreia reprezintă o eroare materială faptul că instanța de recurs a stabilit că titlul de proprietate nr. 22878/73 din 1996 fost emis pe numele lui în realitate acesta a fost emis pe numele lui aceasta este nefondată, ce nu se încadrează în dispozițiile textului de lege mai sus citat, cel mult aceasta se poate îndrepta potrivit dispozițiilor art. 281 Cod procedură civilă (îndreptare eroare materială) și nu pe calea contestației în anulare.
Verificând decizia pronunțată în recurs se poate vedea că aceasta este motivată în drept și fapt cu respectarea dispozițiilor art. 261 pct.5 Cod procedură civilă, răspunzându-se tuturor criticilor invocate de recurenți. Celelalte critici vizează aspecte privind greșeli de judecata recursului și nu greșeli materiale.
De altfel, este știut că instanța de recurs nu este obligată să răspundă separat la fiecare dintre argumentele invocate în dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este îndreptățită să le grupeze pentru a răspunde la motivele de casare sau modificare printr-un considerent comun.
Rezultă așadar, pentru considerentele mai sus expuse că este nefondată contestația în anulare în cauză nefiind incidente dispozițiile invocate de către contestatori.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 19 din 14 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatorii și, ambii domiciliați în com., jud. B, în contradictoriu cu intimații G domiciliat în com., jud. B și domiciliată în com., sat jud. B, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - C - -
Grefier,
-
operator de date cu caracter personal
notificare nr. 3120
red. CP
tehnored.CN
2 ex./ 14.04.2009
Președinte:Elena Costea ȘubertJudecători:Elena Costea Șubert, Constanța Pană, Marilena
