Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 323/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-.
DECIZIA NR. 323
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
JUDECĂTOR 3: Marilena Panait
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta moștenitoare a defunctei OG, domiciliată în P,-,. B,.9, județul P, împotriva deciziei civile nr. 621/18 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele ,ambele domiciliate în P,-, județul
Cerere de recurs netimbrată.
La apelul nominal făcut în ședința publică aui răspuns recurenta-pârâtă reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale /2009 din Baroul Prahova, intimatele-reclamante, reprezentate de avocat - potrivit împuternicirii avocațiale nr. 27/2009 din Baroul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat - având cuvântul depune la dosar întâmpinare, comunicată și părților adverse prin apărătorul lor.
Avocat având cuvântul depune taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei conform chitanței fiscale cu nr. -/2009, timbru judiciar de 0,15 lei, atașate și anulate la dosar. Totodată depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: copia certificatului de deces seria - nr. -/ 22 ian. 2009 emis pe numele de OG, copia certificatului de moștenitor nr. 37/29 ian. 2009 emis de BNP, copia unui testament, copia CI seria - nr. - al numitei, adresa nr. V/187/27 martie 2008 emisă de Consiliul Județean P- Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor, copia Hotărârii 397/22 mai 1952 pronunțată de Judecătoria Populară P, copia unei declarații de adopție, copia unui extract privind date asupra părinților adoptivi și copia unui act de adopție nr. 42/23 mai 1952. Înscrisurile au fost comunicate și părții adverse. Alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat - având cuvântul arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului și că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul, invocă dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă. Susține că numita a OG decedat la data de 22 ianuarie 2009 și,potrivit certificatului de moștenitor nr. 37/29 ian. 2009, recurenta este unica moștenitoare cu titlu legatar universal al acesteia. Prin sentința civilă nr. 3552/9 aprilie 2008, Judecătoria Ploieștia admis excepția lipsei calității procesuale active a intimatelor-reclamante invocate de pârâta-recurentă și OG a respins acțiunea ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală activă, fiind admisă cererea reconvențională, a declarat succesiunea defunctului ( decedat la 3 ianuarie 2007),constatându-se că de pe urma acestuia a rămas moștenitoare unică OG( decedată la 29 ian. 2009), în calitate de soție supraviețuitoare, căreia i-a revenit întreaga masă succesorală, compusă din imobilul situat în P,-, județul
Prin decizia civilă nr. 621/18 noiembrie 2008, Tribunalul Prahovaa admis apelul declarat de reclamante, a desființat sentința Judecătoriei Ploiești și a trimis cauza spre rejudecare pentru soluționarea pe fond a acțiunii și, în raport de aceasta,și a cererii reconvenționale.
În motivarea hotărârii s-a arătat că adopția numitei din data de 22 mai 1952 cade sub incidența Decretului nr. 283/1958 care prevedea transformarea acestei adopții într-o înfiere cu toate efectele unei filiații firești, reglementată de art. 79 Codul familiei intrat în vigoare la 1 februarie 1954, transformare ce ar fi trebuit încuviințată cu respectarea dispozițiilor Codului familiei în acest sens, în speță, neexistând nicio probă administrată în cauză, nici un act care să ateste transformarea adopției numitei într-o adopție cu efecte depline.
Apreciază avocat că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, iar pe de altă parte, hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Defuncta, născută la data de 27 martie 1927 în P, a fost înregistrată la naștere, în actul 492/1927, cu numele de familie "" și prenumele " ", având ca părinți i pe și.
La data de 22 mai 1952 a fost înfiată cu toate efectele filiației firești de către familia și, luând numele de familie al acestora. După prevederile Codului civil din acea dată, în urma înfierilor cu efecte depline nu se întocmea un nou act de naștere ci se făceau doar mențiuni pe actul inițial, respectiv se anulau datele vechi și se înscriau deasupra lor cele noi, cu privire la noul nume de familie. Ca dovadă a adopțiilor și înfierilor existau registre de " " în care se înregistrau atât adopțiile cât și înfierile, în baza hotărârilor judecătorești sau a declarațiilor speciale date în fața autorității tutelare, la care se atașa declarația de adopție sau înfiere.
În cazul de față, ca părinți i " de sânge" au fost trecuți cei înfietori, înscriindu-se la rubrica 22 calitatea declarantului. Decretul 182/1951 a conceput înfierea ca o instituție de coexistență cu adopțiunea, însă ca fiind o instituție specială față de aceasta. Cu privire la transformarea adopțiunilor în înfieri, existente la data intrării în vigoare a Codului familiei, fostele adopțiuni au devenit înfieri cu efecte restrânse, supuse Codului familiei, iar fostele înfieri au rămas în continuare cu efecte depline, supuse tot Codului familiei. În cazul de față, în urma verificării de către Consiliul Județean P- Direcția Județeană de Evidență a Persoanelor- Serviciul de stare civilă a actului de naștere nr. 492/1927, privind pe defunctă, s-a constatat că este vorba de o înfiere cu efecte depline și nu adopție, deci nu era necesară transformarea în înfiere, aceasta existând deja la data emiterii hotărârii judecătorești nr. 397/22 mai 1952 a Judecătoriei Ploiești.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Ploiești. Cu cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
Avocat - având cuvântul arată că adresa depusă la dosar și emisă de Serviciul Evidența Populației, în care se apreciază că o astfel de adopție a devenit prin efectul Decretului 283/1958 o adopție cu efecte depline, prezintă în mod incorect textul de lege, deoarece unicul articol al acestui decret menționează următoarele: " adopția încuviințată înainte de 1 februarie 1954 va putea fi transformată în înfiere cu toate efectele unei filiații firești, reglementată de art. 79 din Codul familiei. Pentru încuviințarea transformării se vor urma întrutotul dispozițiile Codului familiei pentru încuviințarea înfierii cu toate efectele unei filiații firești".
Ca atare textul de lege de mai sus nu retroactivează prin efectul legii, neexistând nicio dispoziție privitoare la acest lucru; decretul lasă la aprecierea celor interesați aplicarea acestuia deoarece face mențiunea expresă " va putea", iar nu " va fi transformată", nefiind așadar o normă imperativă; schimbarea formei adopției nu s-a înfăptuit,astfel că autoarea reclamantelor-intimate și-a păstrat vocația succesorală asupra rudelor sale firești. Actul de naștere ( fila 80 dosar fond) este unul singur, după acest act,dacă ar fi existat o adopție cu efecte depline, ar fi trebuit eliberat un nou act de naștere.
Din sentința civilă nr. 1342/7 martie 1969 ( fila 21 dosar fond) rezultă că vine la moștenire,coroborat cu acest act de naștere.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civila înregistrata cu nr.4720/281/26.03.2007 la Judecătoria Ploiești, reclamantele, au chemat in judecata pe parata OG, solicitând instantei ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună partajarea averii ramase de pe urma defunctului - decedat la 30.01.2007, ieșirea din indiviziune, plata cheltuielilor de întreținere pe ultimii 3 ani, a cheltuielilor de înmormântare si a pomenilor ulterioare suportate de pe urma defunctului.
In motivarea acțiunii, reclamantele au arătat ca de pe urma defunctului au rămas părțile din prezenta cauza, respectiv reclamantele in calitate de nepoate de sora predecedată, si parata in calitate de soție supraviețuitoare, precum si un imobil situat in P,-, avand un teren si o construcție, reclamantele fiind cele care au suportat cheltuieli cu întreținerea defunctului in timpul vietii, c/valoarea cheltuielilor de înmormântare si a pomenilor ulterioare.
La data de 26.06.2007 parata a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, in condițiile in care autoarea lor- - sora defunctului, a fost adoptata cu efecte depline la 22.05.1952 de către familia si, adopție in urma căreia autoarea reclamantelor a pierdut orice drept rezultat din filiație fata de familia fireasca, precum si o cerere reconvenționala, solicitând sa se constate deschisa succesiunea defunctului, ca parata este unica moștenitoare a acestuia, in calitate de soție supraviețuitoare si ca masa succesorala rămasa de pe urma defunctului este compusa din imobilul situat in P,-, fosta-, avand o casa cu 2 camere si dependințe, un garaj, o bucătărie de vara si un teren de 204,52.
La data de 11.09.2005 reclamantele au formulat o întâmpinare la cererea reconvenționala si la întâmpinarea paratei, solicitând respingerea excepției invocate in condițiile in care la 22.05.1952 autoarea lor a fost înfiata cu efecte restrânse, in condițiile Codului civil, înfiere care nu a fost niciodata transformata intr-o înfiere cu efecte depline, o dovada in acest sens fiind si sentința civilă nr.1342/1969 a Judecătoriei Ploiești care demonstrează legătura de rudenie intre defunct si autoarea lor.
La data de 22.01.2008, parata si-a precizat cererea reconvenționala, în sensul că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului se compune dintr-o casă si un teren de 221, situate in P,-.
După administrarea probelor cu acte, expertize topo si construcții, prin sentința civilă nr.3552/09.04.2008 a Judecătoriei Ploieștia fost admisa excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor invocate de parata si respinsa acțiunea formulata de reclamante împotriva paratei, ca fiind introdusa de persoane fără calitate procesuală activă, fiind admisă cererea reconvențională, declarată deschisă succesiunea defunctului -decedat la 03.01.2007, constatându-se că de pe urma acestuia a rămas ca moștenitoare unică pârâta,in calitate de soție supraviețuitoare, căreia i-a revenit întreaga masa succesorala rămasa de pe urma defunctului, compusa din imobilul situat in P,-, avand un teren de 221. si o construcție, identificate prin rapoartele de expertiza tehnica topo si construcții.
Au fost obligate reclamantele, in solidar, la plata sumei de 2608 lei către parata, cheltuieli de judecata reprezentând taxe timbru si onorarii experți.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție s-a reținut ca potrivit actelor de stare civila, existente la dosar, inclusiv actul de adopțiune nr.41/1952, actul de căsătorie nr.839/1952, hotărârea nr.397/1952, autoarea reclamantelor -, sora defunctului, a fost adoptata de si, fiindu-i eliberat un nou certificat de naștere in cuprinsul căruia figurează părinții adoptivi, caz in care a operat transformarea adopției in înfiere conform Decretului nr.283/1958, devenind aplicabile art.79 fam. adopția fiind deci, o înfiere cu toate efectele unei filiații firești, in sensul ca adoptatul devine ruda cu rudele celor care adopta, ca un copil firesc al acestora din urma.
S-a menționat ca,in condițiile in care autoarea reclamantelor nu are vocație succesorala la succesiunea defunctului, pierzându-si calitatea de ruda in urma înfierii cu efecte depline, reclamantele nu au calitate procesuala activa fata de succesiunea defunctului, motiv pentru care a fost admisa excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor si respinsa acțiunea ca fiind introdusa de persoane fără calitate procesuala activa.
A fost admisa cererea reconvenționala si s-a constatat deschisa succesiunea defunctului, calitatea de moștenitoare a paratei si compunerea masei succesorale a acesteia, deoarece, potrivit probelor administrate in cauza, parata are calitatea de unica moștenitoare legala a defunctului care a deținut in proprietate imobilul situat in P,-, având casa si teren.
In baza art.274, 277 pr.civ. au fost obligate in solidar reclamantele la plata sumei de 2608 lei cheltuieli de judecata reprezentând taxe timbru si onorarii experți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței in sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active si trimiterea cauzei pentru continuarea judecații, motivându-se ca adopția s-a făcut sub imperiul art.309 si urm.civ. anterior abrogării lor in 1954, fiind cu efecte restrânse, adoptatul având vocație succesorala la rudele sale firești si ca sentința civilă nr.1342/1969 atesta adopția autoarei lor cu efecte restrânse, mai ales ca adresa emisa de Serviciul Evidenta Populației privind transformarea adopției prin efectul Decretului nr.283/1958 intr-o adopție cu efecte depline prezintă incorect textul de lege, atât timp cat unicul articol al acestui act normativ prevedea posibilitatea transformării adopției încuviințata anterior datei de 01.02.1954 in înfiere cu efecte depline reglementata de art.79 fam.
In continuare, reclamantele au arătat ca Decretul nr.283/1958 nu retroactiveaza, neexistând nicio dispoziție in acest sens, lăsând la aprecierea celor interesați aplicarea acestuia prin sintagma "va putea" si ca transformarea adopției autoarei lor nu s-a realizat atât timp cat sentința civilă nr.1342/1969 atesta păstrarea vocației succesorale a acesteia fata de rudele sale firești, nefiind eliberat un nou act de naștere ci, doar un certificat de naștere.
De asemenea, reclamantele au menționat ca legea prevede obligativitatea ca in toate cazurile de adopție sa se stabilească numele ce va fi purtat de adoptat, numele adoptatorilor, împrejurare ce nu atesta obligatoriu ca adopția a fost deplina si ca dovada privind transformarea adopției consta in existenta unui nou act de naștere si nu in baza mențiunilor pe marginea acestuia, prevedere inserata expres in art.79 al. ultim fam.
Tribunalul, prin decizia civilă nr. 621/18 nov. 2008, a admis apelul declarat de reclamante,a desființat in tot sentința atacata si a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria Ploiești, pentru soluționarea pe fond a acțiunii si, in raport de aceasta, si a cererii reconvenționale.
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Prahovaa reținut următoarele:
Potrivit actelor de stare civila existente la dosar, numitul s-a casatorit la 24.05.1950 cu pârata - decedând la 03.01.2007, fiind fiul lui si, ns.la 21.08.1923.
Prin sentința civilă nr.1342/07.03.1969 a Judecătoriei Ploiești, rămasa definitiva in urma respingerii recursurilor in baza deciziei civile nr.800/1969 a Tribunalului Prahova, a fost admisa acțiunea de partaj formulata de, impotriva numitilor (), si i s-a atribuit lui imobilul situat in P,-, având un teren de 204,52. si construcții amplasate pe acesta, împreuna cu toate îmbunătățirile si reparațiile aferente, fiind obligat acesta din urma la plata unor sulte către ceilalți coindivizari, inclusiv fata de, in suma de 6257 lei, motivându-se ca bunurile sus-menționate au aparținut defuncților si, ai căror moștenitori sunt persoanele fizice de mai sus si asupra cărora s-a impus efectuarea partajării.
In baza încheierii de îndreptare eroare materiala din 18.09.2006 a Judecătoriei Ploiești, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul sent.civ.nr.1342/1969 a Judecătoriei Ploiești, in sensul ca numele corect al numitului este in loc de, cerere admisa la solicitarea acestuia din urma.
In cuprinsul certificatului nr.1085/969/2/04.04.1970, procesului-verbal din 01.04.1972 se menționează ca s-a procedat la punerea in executare a sentinței civile nr.1342/1969 a Judecătoriei Ploiești, ocazie cu care numitul a fost pus in posesie asupra imobilului situat in P,-, având un teren de 204,52. si construcții si s-au consemnat la CEC sultele pe care acesta le datora celorlalti coindivizari, inclusiv numitei.
Potrivit declarației de adopțiune nr.6656/23.05.1952, actelor de stare civila existente la dosar, hotărârii nr.397/22.05.1952 a Judecătoriei Populare P, a fost încuviințata înfierea numitei ns.la 27.03.1927, fiica lui si la data de 22.05.1952 de către si - soți, motivându-se ca,in baza art.6 din 182/1951, aceștia au putut sa o înfieze pe tânăra, in condițiile in care au crescut-o de la vârsta de 2 ani ca pe copilul lor, ca si cum ar fi fost adoptata, in condițiile in care părinții acesteia firești nu s-au mai interesat de ea si au dispărut.
La data de 29.05.1952 a fost eliberat un certificat de naștere cu nr.6965 pe numele ns.la 27.03.1927, fiica lui si, care a decedat la 11.04.1993, avându-le ca moștenitoare legale, in calitate de fiice pe cele doua reclamante, așa cum reiese din certificatele de naștere si deces existente la filele 36-39 dosar fond.
In cuprinsul extrasului din Registrul de naștere nr.492/28.03.1927 se specifica ca numita ns.la 27.03.1927 in P, avea la data nașterii numele de familie si ca părinți firești pe si, fiind căsătorita la 11.01.1951 cu numitul, căsătorie înregistrata la nr.18 la Primăria P si înfiata prin hotărârea nr.397/22.05.1952, cu act de înfiere nr.41/1952,de catre si, dupa care s-a desfăcut căsătoria cu prin actul nr.152/30.05.1952 si s-a casatorit cu cu actul nr.839/22.08.1952, căsătorie desfăcuta prin sentința nr.862 a Judecătoriei Ploiești.
Totodată, in adresa nr.187/27.03.2008 emisa de Directia Județeana de Evidenta a Persoanelor P, se menționează, printre altele, ca defuncta ar fi fost înfiata cu toate efectele filiației firești (efecte depline) de soții si, luând numele de familie al acestora, întocmindu-se un nou act de naștere si ca adopția acesteia nu este cu efecte restrânse, atât timp cat nu se mai întocmea un act nou, ci, doar se efectuau mențiuni pe marginea actului de naștere întocmit inițial la naștere.
Doctrina si jurisprudența au decis ca pentru ca o persoana sa aibă calitate procesuala activa este necesar sa existe o identitate intre persoana reclamantului si titularul dreptului afirmat dedus judecații.
De asemenea, art.1 din Decretul nr.283/19.06.1958 privind reglementarea transformării adopțiilor încuviințate înainte de intrarea in vigoare a Codului familiei in înfiere cu toate efectele unei filiații firești, stipulează ca adopția încuviințata înainte de 01.02.1954 va putea fi transformata in înfiere cu toate efectele unei filiații firești reglementata de art.79 fam. si ca pentru încuviințarea transformării se vor urma intru totul dispozițiile Codului familiei pentru încuviințarea înfierii cu toate efectele unei filiații firești, insa, când adoptatul este minor, autoritatea tutelara va putea încuviința transformarea fără consimțământul adoptatului.
In baza vechii reglementari privind adopțiunea in Codul civil,abrogata prin intrarea in vigoare a Codului familiei, adopțiunea constituia o instituție care nu rupea legăturile dintre adoptat si familia sa de origine, adoptatul păstrând fata de părinții firești si de ceilalți membrii ai familiei sale, toate drepturile pe care le avea anterior adopției, inclusiv vocația la succesiune, adopția creând raporturi de filiație numai fata de adoptatori, neexistând înrudire adoptiva intre adoptat si rudele adoptatorului.
Așadar, din analiza probelor administrate in cauza, a rezultat ca autoarea reclamantelor, s-a născut la data de 27.03.1927, având ca părinți firești pe si, ale caror nume de familie l-a preluat la naștere, după care, prin hotărârea nr.397/22.05.1952,a fost înfiata de către numiții si la cererea acestora din urma, fiind crescuta de către cei doi încă de la vârsta de 2 ani, ocazie cu care a preluat numele de familie al acestora, acela de "", caz in care i s-a emis un certificat de naștere cu nr.6965/29.05.1952 pe numele de, fiica lui si.
Ca atare, atâta timp cat autoarea reclamantelor,ns.la 27.03.1927 si decedata la 11.04.1993, având ca nume de familie numele părinților săi firești, acela de, a fost adoptata de către numiții si la data de 22.05.1952 prin hotărârea nr.397, fiindu-i emis un certificat de naștere cu nr.6965/1952 pe numele de familie, înseamnă ca la data adopției acesteia erau in vigoare vechile dispoziții ale Codului civil ce reglementau adopția numai cu efecte restrânse,in sensul ca numita, fosta, fosta, păstrează fata de părinții săi firești si si rudele acestora, toate drepturile pe care le avea anterior adopției, inclusiv vocație la succesiunile acestora si are legături firești numai cu părinții adoptivi, neavând legături de rudenie cu rudele acestora din urma.
Ori, in condițiile in care la data adopției numitei, respectiv 22.05.1952 erau in vigoare dispozițiile codului civil in baza cărora s-a si încuviințat adopția, iar aceasta a fost efectuata cu efecte restrânse, fiind unica forma de adopție acceptata la acel moment de codul civil, înseamnă ca aceasta adopție cădea sub incidenta Decretului nr.283/19.06.1958,care prevedea transformarea acestei adoptii intr-o înfiere cu toate efectele unei filiații firești, reglementata de art.79 fam. intrat in vigoare la 01.02.1954, transformare ce trebuia incuviintata cu respectarea dispozitiilor codului familiei in acest sens.
Cu toate acestea, in speta, nu exista nicio proba administrata in cauza, niciun act care sa ateste transformarea adoptiei numitei intr-o adoptie cu toate efectele unei filiatii firesti, constand in parcurgerea etapelor, conditiilor prevazute de Codul familiei in acest sens, inclusiv consimtamantul numitei si al celor doi adoptatori in vederea transformarii adoptiei cu efecte restranse in efecte depline, mai ales ca o asemenea transformare nu a operat si nu opera automat, de drept, odata cu intrarea in vigoare a Codului familiei, ci, pur si simplu, presupunea manifestarea de vointa a persoanelor interesate in acest sens, lasand la dispozitia acestora de a decide in acest sens sau nu.
De altfel, o asemenea operatiune juridica de transformare a unei adoptii intr-o infiere cu toate efectele unei filiatii firesti se inregistra ca atare in registrele de stare civila, facandu-se mentiunile corespunzatoare in acest sens, care sa demonstreze clar ca a avut loc o asemenea transformare.
Ori, analizandu-se extrasul din registrul de nastere al numitei nascuta, devenita, casatorita cu si, respectiv, nu exista nicio mentiune referitoare la transformarea adoptiei cu efecte restranse intr-o infiere cu toate efectele filiatiei firesti, mentiuni cu caracter obligatoriu si care in lipsa acestora, efectele juridice produse de Hotararea 397/1952 nu pot fi inlaturate.
Faptul ca numitei i s-a emis un certificat de nastere cu nr.6965/1952 pe numele de avand la rubrica parinti pe si si ca in cuprinsul adresei nr.187/2008 se mentioneaza ca sus-numita a fost infiata cu toate efectele unei filiatii firesti, fiindu-i intocmit un nou act de nastere, nu inseamna in mod automat ca adoptia efectuata la 22.05.1952 s-a transformat intr-o infiere cu toate efectele unei filiatii firesti deoarece pe de o parte, emiterea certificatului de nastere de mai sus, a avut loc pe baza Hotararii nr.397/1952, la data eliberarii acestuia nefiind in vigoare 283/1958 sau Codul familiei, ci, Codul civil, iar pe de alta parte, mentiunile inserate in cuprinsul adresei sus-mentionate, nu atesta transformarea adoptiei intr-o infiere cu toate efectele unei filiatii firesti, ci, pur si simplu reprezinta pareri exprimate de un functionar al statului care exced cauzei si trebuie supuse controlului judecatoresc in raport de imprejurarile deduse judecatii.
Mai mult chiar, emiterea certificatului de nastere nr.6965/1952 constituie o dovada cu privire la numele preluat la adoptie de catre adoptata si nicidecum transformarea adoptiei acesteia, fiind obligatorie emiterea acestui certificat pentru se dovedi numele ce urmeaza sa fie purtat de catre adoptata dupa efecutarea adoptiei.
Astfel, atât timp cat autoarea reclamantelor a fost adoptata cu efecte restranse la 22.05.1952 de catre adoptatorii si, iar aceasta adoptie nu a fost transformata niciodata intr-o infiere cu toate efectele unei filiatii firesti, inseamna ca numita si mostenitorii acesteia, respectiv reclamantele in calitate de fiice, au continuat si continua sa pastreze legaturi firesti de rudenie cu parintii firesti, respectiv si si cu rudele acestora, adica cu copilul acestora din urma si anume sotul paratei - (), fratele defunctei, avand vocatie succesorala legala la succesiunea acestuia din urma si, implicit, calitate procesuala activa de a solicita partajarea averii ramase de pe urma defunctului.
Asadar, in conditiile in care reclamantele au calitate procesuala activa, iar instanta de fond nu a solutionat pe fond pretentia ce formeaza obiectul actiunii formulata de reclamante referitoare la partajarea averii defunctului ci, doar a constatat lipsa calitatii procesuale active a acestora, se impune admiterea apelului, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru solutionarea pe fond a actiunii si in raport de aceasta si a cererii reconventionale, intrucat reclamantele au calitate procesuala activa existand identitate intre persoana acestora si titularul dreptului dedus judecatii constand in dreptul la mostenire, determinat de calitatea lor de rude, respectiv nepoate din sora a defunctului.
In raport de aceste considerente, tribunalul, a constatat ca reclamantele au calitate procesuala activa in prezenta cauza.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și solicitând admiterea căii de atac, modificarea în tot a deciziei nr. 621/18.11.2008 a Tribunalului Prahova și menținerea sentinței nr.3552/09.04.2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
În motivarea cererii, recurenta a arătat că tribunalul a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea, născută la data de 27 martie 1927 în P, înregistrată la naștere, în actul 492/1927, cu numele de familie "" și prenumele " ", având ca părinți i pe și, a fost înfiată cu toate efectele filiației firești la data de 22 mai 1952 de către familia și,conform Decretului nr.182/1951,astfel cum reiese din hotărârea nr. 397/22 mai 1952 a Judecătoriei Ploiești, luând numele de familie al acestora. Așadar,de vreme ce Decretul 182/1951 a conceput înfierea ca o instituție de coexistență cu adopțiunea, însă specială față de aceasta,iar la data intrării în vigoare a Codului familiei fostele adopțiuni au devenit înfieri cu efecte restrânse, supuse Codului familiei, este evident că fostele înfieri reglementate de Decretul nr.182/1951au rămas în continuare cu efecte depline, supuse tot Codului familiei,nemaifiind necesară transformarea lor în înfiere cu efecte depline, aceasta existând deja la data emiterii hotărârii judecătorești nr. 397/22 mai 1952 a Judecătoriei Ploiești.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de
criticile formulate, dar având în vedere motivele de casare prev. de art.304 proc.civ.constată că recursul e fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din copia sentinței nr.397/22.05.1952 a Judecătoriei Populare P P(fila 27 dosar fond) reiese fără putință de tăgadă ca mama intimatelor-reclamante,defuncta, născută la data de 27 martie 1927 în P, înregistrată la naștere în actul 492/1927, cu numele de familie "" și prenumele " ", având ca părinți i pe și, a fost înfiată cu toate efectele filiației firești la data de 22 mai 1952 de către familia și conform disp.art.6 din Decretul nr.182/1951 (astfel cum reiese din mențiunea expresă cuprinsă în practicaua acesteia).
Decretul 182/1951 a conceput înfierea ca o instituție de coexistență cu adopțiunea, însă specială față de aceasta,adopțiunea fiind reglementată la acel moment,în ambele forme-adopția cu efecte restrânse și adopția cu efecte depline-de Decretul nr. 131/1949 și codul civil.
Că instituția înfierii a fost concepută ca fiind diferită de aceea a adopțiunii reiese chiar din disp.art.1 alin.1 din Decretul nr. 182/1951ce definea înfierea ca fiind oadopție care produce toate efectele juridice ale filiației firești.
Ulterior, prinCodul Familiei din 1954a fost reglementată instituția înfierii cu efecte depline sau restrânse,prevăzându-se în art.9 din decretul de aplicare a acestuia nr.32/1954 că pe viitor înfierilor și adopțiunilor existente la data intrării sale în vigoare li se vor aplica dispozițiile acestuia,cu excepția condițiilor de valabilitate,care au rămas supuse legilor vechi sub care au fost încuviințate. În condițiile în care prin art.78 fam.modificat prin Legea nr. 4/1956,iar apoi Decretul nr. 283/21.06.1958 s-a reglementat transformarea,la cerere,a adopțiunilor existente la data intrării în vigoare a codului familiei înînfieri cu efecte depline, e evident că la data intrării în vigoare a codului familiei fostele adopțiuni au devenit înfieri cu efecte restrânse,supuse codului familiei,iarfostele înfieriau rămas în continuare cu efecte depline,supuse însă tot codului familiei.În aceste condiții e evident că înfierea defunctei conform art.6 din Decretul nr. 182/1951 a fost una cu efecte depline,presupunând că aceasta a dobândit situația juridică a unui copil legitim față de înfietor și rudele acestuia,încetând totodată toate drepturile și îndatoririle acesteia față de părinții firești și rudele lor,inclusiv dreptul de moștenire la succesiunea defunctului (),decedat la 03.01.2007 (frate ).
Raportat la considerațiunile susmenționate, reiese fără putință de tăgadă că instanța de apel a apreciat în mod eronat că intimatele-reclamante, fiicele defunctei, au calitate procesuală în cauza ce are ca obiect dezbaterea succesiunii defunctului,sentința nr. 1342/1969 (fila 21 dosar fond),prin care defunctei i-a fost reținută calitatea procesuală într-o cauză având ca obiect partajul averii succesorale a unei rude firești,în condițiile în care nu a fost invocată lipsa calității procesuale și părți au fost alte persoane,neavând autoritate de lucru judecat sub acest aspect.
În consecință, constatând că în cauză subzistă motivul de casare prev. de art. 304 pct.9 proc.civ.în baza art. 312 proc.civ.Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, va modifica în tot decizia civilă nr. 621/18 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și,pe fond, va menține sentința civilă nr. 3552/9 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Conform art. 274 proc.civ.,va obliga intimatele-reclamante la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs față de recurenta-pârâtă.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta moștenitoare a defunctei OG, domiciliată în P,-,. B,.9, județul P, împotriva deciziei civile nr. 621/18 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantele ,ambele domiciliate în P,-, județul
Modifică în tot decizia civilă nr. 621/18 nov. 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și, pe fond, menține sentința civilă nr. 3552/9 aprilie 2008 pronunțată de Judecătoria Ploiești.
Obligă intimatele-reclamante la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier
2 ex./06.05.2009
f-- Judecătoria Ploiești
a- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Eliza Marin, Marilena Panait
