Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 350/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 350
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Camelia Liliana Viziteu judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
GREFIER - POLITIC &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine au venit spre soluționare recursurile civile promovate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă, ambele îndreptate împotriva deciziei civile nr.338/AC din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-reclamantă asistată de av., recurenta-pârâtă, asistată de av. și intimatul-pârât asistat de av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială pentru intimatul-pârât și chitanță reprezentând onorariu avocat.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecare, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune chitanță reprezentând onorariu avocat la dosarul cauzei. Arată că titlul s-a obținut în nume propriu pentru și a fost atacat în justiție, titlul fiind anulat la data de 26 ianuarie 2004. Mai arată că la data de 9 februarie 2004, soții obțin printr-o acțiune în constatare că sunt proprietarii casei construită pe acel teren. Precizează că hotărârea este nelegală întrucât instanța de apel din oficiu nu a dispus introducerea în cauză și a soției pârâtului care apare în acea hotărâre. S-a invocat din oficiu nulitatea hotărârii instanței de fond deoarece încheierea de admitere în principiu nu a fost semnată pe toate paginile minutei. Arată că acest motiv nu constituie un motiv de nulitate și s-a venit cu celălalt motiv de apel precum că nu a fost citată soția pârâtului, care excede principiului de bază al disponibilității. Mai arată că instanța nu poate introduce din oficiu o parte în proces, ci numai părțile care se judecă în proces sunt singurele care pot cere introducerea părților în cauză. Învederează instanței că, având în vedere obiectul recursului se impunea și timbrarea la valoare a acestuia conform dispozițiilor art.20 din Legea taxei de timbru. Susține că instanța de apel a greșit și a ignorat vădit legea. În concluzie solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de apel și trimiterea pentru rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată. Solicită și admiterea recursului promovat de recurenta-pârâtă.
Avocat având cuvântul pe fond pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la Tribunalul Neamț pentru rejudecarea apelului, cu cheltuieli de judecată. În susținere arată că pârâtul prin cererea reconvențională, fl.34 dosar fond, formulează anumite pretenții la partajul succesoral, motivează felul în care și-ar fi construit singur locuința, depune acte, autorizații de construcții și de demolare și sentința civilă. Mai arată că sentința civilă a fost folosită ca probă pentru a scoate de la masa de partaj a acelei case, deci nu era un motiv de casare din oficiu a instanței. Precizează că potrivit dispozițiilor art.129 alin. penultim Cod procedură civilă instanțele pot interveni și clarifica obiectul judecății, însă partea dispune cu cine se judecă. Susține că sentința civilă s-a dorit a fi casată și motivele de casare au fost invocate din oficiu. În concluzie solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată. Solicită și admiterea recursului promovat de recurenta-reclamantă.
Avocat având cuvântul pe fond pentru intimatul-pârât solicită respingerea recursurilor și menținerea hotărârii Tribunalului Neamț ca fiind legală și temeinică. Arată că au depus înscrisuri însă o minimă diligență a instanței se impunea. Instanța a apreciat că rolul activ constă în aceea de a fi pusă în discuție necesitatea introducerii în cauză. Precizează că instanța de apel a făcut o judicioasă apreciere, rejudecarea nu afectează pe nimeni. Mai arată că principiul contradictorialității funcționează. Iar bunul respectiv aparținea altei persoane, persoană care este ignorată. Precizează că instanța de apel a făcut o judicioasă apreciere, rejudecarea nu afectează pe nimeni. În concluzie solicită respingerea recursurilor și menținerea ca temeinică și legală a deciziei civile pronunțate de Tribunalul Neamț. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a depus la dosarul cauzei chitanță reprezentând onorariu avocat.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin decizia civilă 388/AC/2008 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul - au fost admise apelurile declarate de reclamanta și pârâtul împotriva sentinței civile 2321/22.05.2008 și a încheierii de admitere în principiu din 29.05.2007, au fost desființate sentința și încheierea apelată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin sentința civilă nr. 2321 din data de 22.05.2008, pronunțată de Judecătoria Piatra Neamț, a fost admisă în parte cererea de partaj succesoral formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții și, admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta și respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul, dispunându-se încetarea proprietății comune indivize existente între părți în urma decesului părinților părților, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în considerarea raporturilor juridice dintre părți.
Prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț sub nr. 4804/2005 (nr. nou dosar -), reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile succesorale rămase după defuncții (decedată la data de 3.04.1988) și (decedat la data de 25.09.1998).
În motivarea în fapt, reclamanta a arătat că atât ea, cât și pârâții sunt moștenitori ai defuncților, în calitate de descendenți de gradul I și că masa succesorală rămasă în urma celor doi defuncți se compune dintr-o casă din cărămidă compusă din cinci camere și un hol, situată în satul, com., jud. N, mai multe anexe gospodărești, gardul împrejmuitor, suprafața de 998 mp. teren pe care se află construcțiile sus-menționate, suprafața de teren înscrisă în titlul de proprietate nr- și suprafața de teren intravilan înscrisă în titlul de proprietate nr-, ambele emise pe numele defunctului, precum și dintr-o serie de bunuri mobile, aflate în posesia pârâtului.
A mai arătat reclamanta că din anul 1998, de la decesul tatălui lor, au stăpânit fiecare, prin bună învoială, bunurile succesorale, până în luna septembrie 2004 când pârâtul a încuiat casa părintească și nu i-a mai permis accesul la acest imobil și nici la terenurile rămase în urma decesului părinților, astfel încât a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 650 și urm. Cod civil, precum și ale art. 728 Cod civil.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a arătat că înțelege să se folosească de proba testimonială, de răspunsul la interogatoriu al pârâților, precum și de proba cu înscrisuri.
La termenul din data de 27.09.2005, reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată ( 33 dosar fond), solicitând includerea în masa bunurilor succesorale și a altor suprafețe de teren precum și a subvențiilor primite în exclusivitate de către pârâtul pentru întreaga suprafață de teren.
Pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat, de asemenea, completarea masei de partaj cu o serie de bunuri mobile, precum și cu alte câteva bunuri imobile.
În dovedirea cererii reconvenționale a solicitat administrarea probei cu declarații de martori, cu răspunsul la interogatoriu al părților și cu înscrisuri.
Pârâtul a formulat, la rândul său, întâmpinare și cerere reconvențională (34-36 ds.), prin care a invocat, în primul rând, excepția prescripției dreptului de a accepta succesiunea, referitor la reclamantă și la pârâta. Totodată, a învederat instanței faptul că surorile sale nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate conform dispozițiilor legii 18/1991, așa încât nu pot pretinde reconstituirea acestui drept cu privire la terenurile în litigiu, prin cererea de față.
A mai arătat pârâtul că imobilul casă de locuit, respectiv construcția C1 din planul de amplasament depus la dosar, este proprietatea sa, așa cum rezultă din sent. civ. nr. 461/9.02.2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, dreptul de proprietate asupra acesteia înscriindu-l în cartea funciară și devenind astfel, opozabil erga omnes. Faptul că în autorizația de construcție s-a menționat că imobilul este situat în sat, com., în loc de sat, com., nu are nici o relevanță, fiind vorba despre o eroare materială nesemnificativă.
Deși construcțiile au fost edificate de dânsul, nu a solicitat eliberarea autorizației de construcție pe numele său, întrucât făcuse cerere pentru atribuirea unei locuințe de la stat, cerere care nu s-ar fi putut aproba dacă ar fi avut în proprietate alte construcții. De asemenea, a mai menționat că părinții săi aveau venituri modice, astfel că nici nu ar fi avut cum să ridice ei respectivele construcții, în timp ce el a câștigat sume substanțiale în perioada 1963-1989, lucrând ca șofer profesionist.
A mai arătat pârâtul că și suprafața de 1000 mp. pe care și-a edificat casa de locuit este proprietatea sa, conform disp. art. 22 din Legea 18/1991, că acest drept al său este de la lege și ca atare trebuie să-i fie recunoscut, chiar fără să-l fi solicitat.
În ceea ce privește bunurile mobile care fac parte din masa succesorală, a arătat pârâtul că acestea sunt doar cele inventariate de către reclamantă, în 1989, după decesul tatălui.
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională depusă de pârâtul, solicitând respingerea excepției prescrierii dreptului de acceptare a succesiunii. A arătat, în acest sens, că au acceptat cu toții tacit succesiunea, fiecare din ei preluând o parte din bunurile succesorale, și-au împărțit camerele prin bună învoială, au făcut îmbunătățiri la acestea, au lucrat terenurile și au achitat impozitele pentru imobile.
A mai arătat, de asemenea, reclamanta, că atât casa, cât și toate anexele gospodărești au fost construite de defuncții lor părinți, fără nici un ajutor material din partea pârâtului, care la acea dată era căsătorit, avea doi copii și locuia cu chirie în orașul B, neavând nici posibilități materiale și nici interes să construiască acolo. Pe de altă parte, părinții lor lucrau la. valorificau ceea ce munceau în gospodărie, fiind printre cei mai înstăriți gospodari din comună, contrar celor afirmate de către pârât.
Totodată, a menționat că problema dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1000 mp. teren curți-construcții a fost tranșată deja de către instanțele judecătorești, prin sentința civilă nr. 291/2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă anulându-se titlul de proprietate al pârâtului emis în mod nelegal pentru suprafața de 998. teren.
În ce privește construcțiile edificate pe această suprafață de teren și despre care pârâtul afirmă, de asemenea, că-i aparțin, prevalându-se de sent. civ. nr. 461/2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, arată reclamanta că această sentință nu-i este opozabilă, întrucât nu a fost parte în acea cauză, iar dreptul de proprietate asupra construcțiilor a fost constatat de către instanță ca efect al faptului că era proprietarul terenului, deși la data pronunțării respectivei sentințe titlul său de proprietate fusese deja anulat, însă acest aspect nu fusese adus la cunoștința instanței.
Pârâtul a formulat, la rândul său, întâmpinare la cererea reconvențională formulată de pârâta și răspuns la întâmpinarea reclamantei, completându-și, totodată și cererea reconvențională.
La termenul de judecată din data de 27.09.2007 au fost încuviințate toate probele solicitate de către părți, pe parcursul judecății instanța punând în discuție, din oficiu, necesitatea efectuării unor expertize tehnice privind identificarea și evaluarea bunurilor în litigiu, probe la care părțile nu s-au opus.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut prin încheierea de admitere în principiu că la data de 3.04.1988 s-a deschis, conform art.65l Cod civil, succesiunea defunctei, cu ultimul domiciliu în sat, com, jud. N, rămânând ca moștenitori legali ai acesteia părțile, în calitate de descendenți de gradul I, conform art.669 cod civil și (decedat la data de 25.09.1998), în calitate de soț supraviețuitor, conform art. 1 din Lg.319/1944, privind dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor.
Ulterior, la data de 25.09.1998, s-a deschis succesiunea defunctului, cu ultimul domiciliu în sat, comuna, jud.
Vocație succesorală concretă la succesiunea acestui defunct și calitate de moștenitori legali o au părțile, în calitate de descendenți, cu o cotă de 1/3, fiecare, din masa succesorală, conform art.669 Cod civil.
Cu privire la succesiunea acestui defunct și la vocația succesorală a părților, instanța reține că pârâtul a invocat, prin cererea reconvențională formulată, excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală a celorlalte două părți, excepție pusă în discuția părților la termenul din data de 6.02.2007.
Analizând această excepție, instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, întrucât potrivit art.700 civ, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. și mijloacele de acceptare rămân cele prevăzute de art.689 civ. acceptarea putând fi expresă sau tacită. Acceptarea tacită rezultă din îndeplinirea de către moștenitor, în termenul legal de 6 luni, a oricărui act din care să se poată prezuma intenția sa de a accepta succesiunea. În speță, intenția neîndoielnică, în acest sens, a reclamantei-pârâte, precum și a pârâtei-reclamante rezultă din faptul că după moartea de cujus-ului, acestea au intrat în posesia unora din bunurile succesorale (chiar pârâtul-reclamant recunoscînd, la interogatoriul luat în instanță-102 ds.-că toate părțile au stăpânit și stăpânesc și în prezent o parte din terenuri).
Cu privire la masa succesorală rămasă în urma celor doi defuncți, instanța de fond a reținut că se compune din imobile-terenuri și construcții-, precum și dintr-o serie de bunuri mobile.
În ceea ce privește terenurile, reține instanța că fac parte din masa succesorală suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 19/89/23.02.1994 emis defunctului (8 ds.), suprafețele de teren înscrise în titlul de proprietate nr. 19/1887/5.05.2003 emis pe numele aceluiași autor, precum și suprafața de 998 mp. teren curți-construcții, situată în satul, com., jud. N, învecinată cu: la N-, la E-moșt.def., la S- și la V-drum comunal. În legătură cu această ultimă suprafață de teren, reține instanța că asupra acesteia s-a constituit inițial dreptul de proprietate în favoarea pârâtului-reclamant căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 19/1777/4.03.2003, deși această suprafață de teren figura în rolul agricol al defunctului, care solicitase reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor avute în proprietate în perioada anterioară colectivizării, inclusiv asupra acestei suprafețe.
Prin sentința civilă nr. 291/2004 a Judecătoriei Piatra Neamțs -a stabilit că în mod greșit comisiile pentru aplicarea legilor fondului funciar i-au constituit pârâtului-reclamant dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren, constatând, astfel, nulitatea titlului de proprietate nr.19/1777/4.03.2003 emis pe numele pârâtului și dispunând, totodată includerea acestei suprafețe de teren în titlul de proprietate nr. 19/1887/5.05.2003 emis defunctului.
Această sentință a rămas definitivă și irevocabilă, astfel încât, a constatat instanța că toate susținerile și argumentația pârâtului în sensul că această suprafață de teren i-ar aparține, sunt lipsite de orice relevanță juridică, problema dreptului de proprietate asupra respectivului teren fiind soluționată deja irevocabil de către instanțele judecătorești.
Cu privire la construcții, s-a reținut că fac parte din masa de împărțit construcțiile identificate în raportul de expertiză întocmit în cauză de expert, în urma efectuării contraexpertizei dispuse de instanță (246-254), respectiv casa de locuit (C1), compusă din 3 camere, bucătărie, și două holuri, situată în satul, com., anexa (C2), compusă din două magazii, un beci și o bucătărie de vară, anexele C3 și C4, respectiv un grajd și o magazie, precum și gardul la fațada casei și poarta, mai puțin gardul lateral, despre care se precizează în raport că are o vechime de maxim 5 ani, deci nu avea cum să fie construit de părinții decedați în urmă cu 18 și respectiv 8 ani.
În legătură cu aceste construcții, reține instanța că în interogatoriul luat din oficiu pârâtului (29 ds.), acesta a contestat calitatea de bunuri succesorale doar a casei de locuit (C1), a beciului și a gardului lateral, în cererea reconvențională, însă, acesta schimbându-și poziția procesuală și precizând că doar anexa C3 a fost construită de părinți.
Instanța a reținut că, deși prin sentința civilă nr. 461/2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, rămasă definitivă și irevocabilă (57,58 ds.) s-a constatat dreptul de proprietate al pârâtului-reclamant și a soției acestuia asupra casei de locuit și a anexelor acesteia, situate pe suprafața de 998 mp. teren, în intravilanul satului, com, jud.N, această sentință nu este opozabilă reclamantei-pârâte și nici pârâtei-reclamante, care nu au fost părți în respectiva cauză, problema dreptului de proprietate asupra acestor bunuri urmând a fi soluționată în cadrul prezentei acțiuni de partaj succesoral, așa cum s-a reținut și de către Curtea de APEL BACĂU prin dec.civ. nr. 499/6.07.2005 (82-86ds).
Totodată, din considerentele sent. civ. sus-menționate rezultă că pentru a constata dreptul de proprietate al pârâtului-reclamant asupra construcțiilor în litigiu, instanța a avut în vedere că acesta este proprietarul terenului pe care sunt situate respectivele construcții, conform titlului de proprietate nr-, devenind astfel incidentă prezumția prev. de art.492 Cod civil, deși la data pronunțării acestei sentințe (9.02.2004), titlul de proprietate al pârâtului fusese deja anulat prin sent. civ. nr.291/26.01.2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, aspect care nu a fost adus la cunoștința instanței care a soluționat acțiunea în constatare.
Reține, de asemenea, instanța că din adeverința nr. 634/6.04.2001 a Primăriei (12 ds. ) rezultă că autorul figura înscris în registrul agricol al com. cu o locuință construită în anul 1972, impozitele pentru această locuință fiind achitate de către acesta până la data decesului, autorul deținând și autorizația de construcție nr. 741/1980 (14 ds.) pentru grajd, din înscrisul aflat la fila 15 ds. rezultând că tot el a solicitat eliberarea autorizației de construire și pentru bucătărie și că a achitat consumul de energie electrică și primele de asigurare pentru imobil, conform chitanțelor depuse la dosar (212-225 ds.).
În ce privește declarațiile martorilor, instanța de fond a mai reținut că o parte dintre aceștia au declarat că părinții părților au edificat, în jurul anului 1970, casa de locuit, iar o parte au declarat că pârâtul-reclamant este cel care a ridicat construcția, așa încât instanța va avea în vedere acele declarații ale martorilor care se coroborează cu celelalte probe administrate.
Cu privire la bunurile mobile, instanța a reținut la masa partajabilă doar acele bunuri care au fost găsite în imobilul care a aparținut defuncților, având în vedere că nici reclamanta-pârâtă și nici pârâta-reclamantă nu au făcut în vreun fel dovada că bunurile care nu au fost identificate de către expert la fața locului ar fi existat la data decesului lui, în patrimoniul acestuia.
Instanța de fond a dispus totodată efectuarea unei expertize de lotizare, iar apoi, întrucât expertul desemnat nu a avut în vedere dispozițiile încheierii de admitere în principiu și variantele de lotizare propuse de părți, s-a dispus efectuarea unei noi expertize.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin sentința apelată, pronunțată la data de 22.05.2008, instanța a reținut ca fiind întemeiată în parte cererea principală și cererea reconvențională formulată de și neîntemeiată cererea reconvențională formulată de.
Potrivit art. 728 alin.1 Cod civil, având în vedere voința părților, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin formarea și atribuirea loturilor, având în vedere criteriile prevăzute de art. 6738Cod de procedură civilă, respectiv voința părților litigante, precum și modul în care au fost stăpânite bunurile succesorale.
Făcând aplicarea disp. art. 736 Cod civil, instanța a efectuat partajul în natură, atribuind loturile conform variantei 1 din raportul de lotizare; instanța a avut în vedere faptul că, în această modalitate, se evită fărâmițarea imobilului - casă de locuit, variantă care, deși a fost susținută de reclamantă, nu poate fi primită având în vedere concluziile primei expertize în construcții efectuate de ing. - filele 167-168 și 186 precum și opinia expertului ce a prezentat variantele de lotizare- fila 432. Ambii experți au făcut referire la faptul că C1 este construită pentru nevoile locative ale unei singure familii, că are un funcțional restrâns ce nu poate fi împărțit, că partajarea ar presupune un acces anevoios după construirea unui zid despărțitor.
Inegalitatea valorică a loturilor a fost compensată prin plata unor sulte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, precum și pârâtul care și-a îndreptat apelul și împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 29.05.2007 în același dosar.
În motivarea apelului reclamanta a criticat doar modul de atribuire a suprafeței de 564. teren construcții și a casei de locuit aflată pe acest teren, care au fost atribuite în totalitate pârâtului, consfințindu-se în acest mod abuzul prin care acesta a ocupat în totalitate casa părintească în anul 2004 și încălcându-se dispozițiile art. 741 Cod civil. După decesul tatălui lor, frații s-au înțeles și au stăpânit în bună înțelegere casa și restul bunurilor până în anul 2004. În această perioadă în care a ocupat împreună cu pârâta camerele 2, 3, și 4, iar pârâtul restul camerelor, fiecare a făcut reparații și investiții costisitoare la partea din imobil pe care o ocupa. Deși s-a solicitat constant împărțirea în natură a acestei construcții, instanța a considerat că imobilul ar satisface nevoile locative ale unei singure familii, ignorând concluziile experților și. Prin această modalitate de atribuire consideră că este grav prejudiciată, neavând unde sta când merge la mormântul părinților, ori când merge să lucreze pământul din spatele casei, neputând face în casa părintească pomenirile creștine. Pentru aceasta a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței de fond în sensul atribuirii în lotul său a bunurilor conform variantei a doua, lotul nr. 2 din raportul de expertiză întocmit de expertul.
În drept a invocat dispozițiile art. 299, 304 pct. 7 și 8, 312 Cod de procedură civilă și ale art. 736 al. 1 și 741 Cod civil.
În motivarea apelului său, pârâtul a arătat că prin încheierea de admitere în principiu instanța a stabilit compunerea masei de împărțit fără a se sprijini pe motive legale, pe dovezile produse în cauză, încălcând sau aplicând greșit legea. Prin toate probele formulate, consideră că a făcut dovada faptului că imobilul casă a fost construit de către dânsul, având autorizație de construire și având încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la respectivul imobil pe numele soției sale, impozitele fiind achitate tot de dânsul. Deși prin cererea reconvențională formulată a susținut că și soția sa este coproprietară cu privire la casă, instanța de fond nu a dispus și citarea acesteia. Prin sentința civilă nr. 461/2004 a Judecătoriei Piatra Neamța făcut dovada că este proprietarul acestei construcții, sentința fiind irevocabilă și opozabilă erga omnes. Cum această hotărâre se bucură de autoritate de lucru judecat, în mod greșit instanța de fond a ajuns la o altă concluzie, prin includerea imobilului casă la masa de partaj.
A mai arătat totodată că s-au interpretat greșit depozițiile martorilor, neținându-se cont de depozițiile martorilor care au muncit la ridicarea construcției.
Un alt motiv de apel îl constituie faptul că la ultimul termen de judecată la fond, reclamanta a solicitat să i se atribuie suma de 906 lei ce a fost ridicată cu titlu de subvenție, însă asupra acestei sume instanța nu s-a pronunțat prin încheierea de admitere în principiu, astfel că se impune a nu fi introdusă la masa de partaj. În sentință ar fi fost menționate chiar și bunuri care nu au existat și nu au fost cuprinse nici în încheierea de admitere în principiu, cum ar fi 1. cherestea, o butelie de aragaz.
A mai solicitat revizuirea cheltuielilor de judecată întrucât calculele au fost făcute eronat, după cele făcute de avocata reclamantei, fără a se ține seama de realitate.
În dovedire părțile au depus în copie unele înscrisuri care se regăsesc și în dosarul de fond.
La ultimul termen de judecată în apel instanța a pus din oficiu în discuția părților excepția nulității hotărârii, atrasă de nesemnarea pe toate paginile a minutei de admitere în principiu consemnată în urma deliberării ce a avut loc la data de 29.05.2007.
Analizând în temeiul art. 295 Cod de procedură civilă excepțiile invocate în cadrul apelurilor formulate, Tribunalul a constatat întemeiate apelurile declarate, urmând a le admite pentru următoarele considerente:
Excepția privind nulitatea hotărârii, atrasă de nesemnarea pe toate paginile a minutei de admitere în principiu nu se justifică, în condițiile în care dispozițiile art. 258 al. 1 Cod de procedură civilă prevăd obligativitatea semnării dispozitivului întocmit de îndată după deliberare, sub sancțiunea nulității, fără a exista vreo altă dispoziție expresă a legii care să ceară ca această semnare să apară pe toate filele pe care este consemnată minuta.
Cerința semnării minutei are ca motivație necesitatea de a exista o dovadă că rezultatul deliberării consemnat de îndată reflectă într-adevăr soluția la care au ajuns judecătorii care compun completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei, și care judecători, prin semnarea acestei minute, își asumă responsabilitatea soluției pronunțate. Faptul că dispozitivul stricto sensu, adică minuta, este semnată la finalul său, este o împrejurare care arată că judecătorul își asumă totalitatea conținutului acestuia, cu atât mai mult cu cât rezultatul acestei deliberări este inserat apoi în cuprinsul unei încheieri, în temeiul art. 147 Cod de procedură civilă, care are aceeași structură ca și o hotărâre prin care se rezolvă fondul, și care potrivit textului de lege menționat este de asemenea semnată de JUDECĂTOR 2: Petrina Manuela Aștefănesei
Mai mult decât atât, de vreme ce pentru încheierea pronunțată în temeiul art. 147 Cod de procedură civilă la data de 29.05.2007, și asimilată sub regimul formei unei hotărâri asupra fondului, care este actul ce se comunică părților și la care face trimitere hotărârea pronunțată asupra fondului, (care după rămânerea definitivă constituie titlu executoriu), nu există text expres care să impună semnarea sa pe toate filele, cu atât mai mult considerăm că este excesiv a cere această formalitate pentru minuta întocmită imediat după deliberare.
În privința excepției referitoare la incorecta stabilire a cadrului procesual, respectiv necitarea în cauză a soției pârâtului, Tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, și de natură a duce la admiterea apelurilor și desființarea în totalitate a sentinței și încheierii apelate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Potrivit art. 47 Cod procedură civilă, mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligațiune comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză.
Textul citat reglementează litisconsorțiul sau coparticiparea procesuală care, în conformitate cu poziția părților, poate fi activă, pasivă sau mixtă. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, sunt situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie sau necesară. În cauza de față, pârâtul a invocat în dovedirea susținerilor sale legate de regimul de proprietate al construcțiilor ce fac printre altele obiectul litigiului, dispozițiile sentinței civile nr. 461/9.02.2004 a Judecătoriei Piatra Neamț, potrivit cărora s-a constatat că dânsul împreună cu soția sa sunt proprietarii respectivelor construcții situate pe terenul în suprafață de 998. din intravilanul satului, comuna, jud.
Este adevărat, reține tribunalul, că prin decizia civilă nr. 499/6.07.2005 a Curții de APEL BACĂUs -a reținut în considerente faptul că această hotărâre nu le este opozabilă reclamantei și pârâtei, acestea având la îndemână acțiunile de drept comun, respectiv de partajare a bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților părinți, precum și de anulare a titlului de proprietate obținut de pârât pentru terenul aferent construcțiilor; cu privire la aceasta din urmă părțile au procedat deja la realizarea dreptului, deținând decizia civilă nr. 16/2005 a Tribunalului Neamț, rămasă irevocabilă, prin care s-a confirmat soluția instanței de fond, de a constata nulitatea parțială a titlul de proprietate al pârâtului în privința celor 998. teren pe care este construită casa. Însă atât timp cât în masa de partaj se cere includerea unui bun cu privire la care un terț față de moștenire, cum este numita, are un titlu ce nu a fost desființat și nici nu a făcut obiectul unei acțiuni în care să fie comparate titlurile, pentru similitudine de motive aceasta ar putea fi îndreptățită să afirme că sentința apelată în cauză, prin care respectivului imobil i se constată calitatea de bun succesoral, nu îi este opozabilă. Pentru acest motiv, dată fiind identitatea relațiilor părților față de obiectul material de drept, precum și coincidența intereselor, în cauză se impunea ca instanța de fond să manifeste rol activ și să pună în discuția părților, în temeiul art. 129-130 Cod procedură civilă, necesitatea citării în cauză a persoanei care se pretinde și ea proprietară asupra unui bun a cărui soartă se decide în prezentul litigiu, în scopul realizării unei mai bune administrări a justiției, precum și al evitării pronunțării unor hotărâri contradictorii, aspecte de natură a înfrânge autoritatea de lucru judecat și procedura executării silite.
Instituția coparticipării necesare se impunea de vreme ce părțile și terța persoană afirmă, așa cum arată art. 47 Cod de procedură civilă, același drept.
În consecință, constatând incidente dispozițiile art. 297 Cod de procedură civilă, Tribunalul a admis apelurile declarate, a desființat în totalitate sentința și încheierea de admitere în principiu pronunțate în cauză, și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la aceeași instanță, urmând ca în rejudecare să se stabilească, cu respectarea principiului contradictorialității și a disponibilității ce guvernează procesul civil, cadrul procesual legal și compunerea masei succesorale în condiții de contradictorialitate și opozabilitate față de toate persoanele interesate în cauză.
Împotriva hotărârii pronunțate de tribunal a declarat recurs reclamanta și pârâta.
Ambele recurente, critică hotărârea recurată pentru nelegalitate susținând că hotărârea instanței de apel s-a dat cu încălcarea principiului disponibilității și a dispozițiilor art.297 alin.1 Cod procedură civilă, motive de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.1 Cod procedură civilă.
Curtea examinând hotărârea recurată în raport de criticile aduse de cele două recurente precum și din oficiu constată recursurile întemeiate pentru următoarele considerente:
Procedând la desființarea hotărârii și încheierii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu recomandarea stabilirii cadrului procesual legal și compunerea masei succesorale în condiții de contradictorialitate și opozabilitate față de toate persoanele interesate în cauză, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art.297 alin.(1) Cod procedură civilă, potrivit cărora se impune această soluție doar în cazul în care "în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată".
Ipoteza prevăzută de legiuitor privește două situații, stricte și limitativ prevăzute de lege, care însă nu se regăsesc în prezenta speță, tribunalul ca instanță de apel având obligația legală de a verifica "în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță" și, deasemeni în virtutea caracterului, devolutiv al apelului, având facultatea de a încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea probelor noi conform dispozițiilor art.295 Cod procedură civilă.
Nesocotind dispozițiile art.297 alin.1 Cod procedură civilă, caracterul devolutiv al apelului și nu în ultimul rând poziția procesuală a recurentului-pârât, care deși a făcut cerere reconvențională, pretinzând că imobilul casă cerut a se reține la masa de partaj este construit de el, nu a cerut introducerea în cauză și a soției sale, tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, așa încât în baza art.304 pct.9 raportat la art.312 pct.1 și 3 Cod procedură civilă curtea va admite cele două recursuri, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza la tribunal pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile civile promovate de recurenta-reclamantă și recurenta-pârâtă, ambele îndreptate împotriva deciziei civile nr.338/AC din 10 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Casează hotărârea recurată și trimite cauza la Tribunalul Neamț pentru judecarea apelului.
Cu privire la cheltuielile de judecată din recurs se va pronunța instanța de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
POLITIC
Red.
Red. /
Red.
Tehnored./3 ex.
23.04.2009
Președinte:Camelia Liliana ViziteuJudecători:Camelia Liliana Viziteu, Petrina Manuela Aștefănesei
