Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 36
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta domiciliată în B,-, - 2,.1, sector, împotriva deciziei civile nr.500/10.10 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, sect. 2,-.
Recurs timbrat cu 977,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței seria - nr.-/23.12.2008 și 4,5 lei timbru judiciar anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă prin procurator G, reprezentat de avocat din Baroul București, potrivit împuternicirii avocațiale nr. -/23.12.2008 depusă la dosar și intimatul-reclamant personal și asistat de avocat din din Baroul Galați potrivit împuternicirii avocațiale nr.1/01.01.2009 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Avocat pentru recurenta-pârâtă solicită administrarea probei cu acte.
La solicitarea instanței, avocat pentru intimatul-reclamant arată că nu se opune la cererea apărătorului recurentei-pârâte.
Curtea în baza disp.art.305 Cod pr.civilă încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul recurentei-pârâte.
Avocat depune la dosar următoarele înscrisuri: adresa nr.12641/26.11.2008 emisă de Primăria Măneciu privind răspunsul la cererea formulată de C xerocopie de pe comunicare și e-mail adresate de intimatul-reclamant procuratorului recurentei-pârâte, un plan de situație întocmit de expert -, adresa nr.-/04.11.2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor -Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului privind răspunsul la cererea formulată de recurenta-reclamantă, o cerere adresată primăriei Generale a Municipiului B formulată de și
C, convenție civilă încheiată între C și -, fișă de calcul privind prețul terenului în litigiu, xerocopia citației emisă în dosarul nr. 371/1992 de notariatul de Stat al sectorului 5 B, întâmpinarea formulată de în dosarul nr- al Judectoriei sectorului 2 B, precum și copia unei scrisori.
La solicitarea instanței de a preciza temeiul de drept al motivelor de recurs formulate, avocat învederează că recursul formulat se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată că decizia pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal deoarece în mod greșit a apreciat ca fiind valabilă convenția încheiată între părți cu privire la imobilul situat în Cheia.
Astfel, precizează că părțile au stabilit în baza acestei convenții ca proprietatea să fie divizată valoric și nu fizic în cote de 65%-35%, instanța de fond nu a respectat ceea ce s-a cerut, iar referitor la suportarea unei cote părți din cheltuielile efectuate, arată că intimatul-reclamant nu a făcut niciodată dovada acestora, astfel cum prevăd disp.art.1100 și 1169 Cod civil.
Apreciază că instanțele anterioare au aplicat greșit art.6739Cod pr. Civilă, întrucât dispozițiile acestui text de lege nu prevăd că " trebuie să se evite plata unor sulte prea mari ", iar prin atribuirea lotului II reclamantei, valoarea acestuia scade și se reduce astfel posibilitatea de a se construi.
Concluzionând, arată că instanța de apel nu a analizat cauza sub toate aspectele, neobservând că actul de înscriere în cartea funciară a imobilului este din anul 2004 pe când convenția încheiată între părți este datată în anul 2002.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr.500/10.10.2008 a Tribunalului Prahova în sensul atribuirii în natură a imobilului uneia dintre părți cu obligarea celeilalte părți la plata unei sulte, cu cheltuieli de judecată.
Depune concluzii scrise.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant, arată că decizia civilă nr.500/10.10.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova este legală, iar motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă nu au legătură cu imobilul din prezenta cauză.
În continuare precizează că recurenta putea să-și exprime eventualele nemulțumiri cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză prin contestarea acestuia, însă nu a făcut acest lucru.
Solicită respingerea recursului și menținerea deciziei civile nr.500/10.10.2008 a Tribunalului Prahova, cu cheltuieli de judecată și în acest sens depune concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, Curtea reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Vălenii d Munte reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Constanta, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în localitatea Cheia, comuna Măneciu.
In motivarea acțiunii, reclamantul susținut că părțile sunt coproprietarii imobilului ce a aparținut autorului și a fost preluat de stat în baza Decretului 218/1960. Prin Dispoziția nr. 127/11.10.2004 Consiliului Județean P, proprietatea a fost restituită părților, însă toate demersurile și formalitățile necesare au fost îndeplinite de el pe cheltuiala sa exclusivă, astfel încât s-a încheiat o convenție consemnată într-un înscris notarial în care au fost stabilite cote de 65% pentru reclamant și 35% pentru pârâtă din drepturile asupra imobilului.
În baza art.119 Cod pr.civilă pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat ieșirea din indiviziune cu privire la același imobil și obligarea reclamantului pârât la plata cheltuielilor de judecată, precizând că părțile sunt singurii moștenitori legali ai defuncților și și orice împărțeală va putea fi efectuată numai după întocmirea expertizelor care să evalueze în mod corect imobilul.
La 1.03.2007 reclamantul și-a modificat acțiunea, solicitând ieșirea din indiviziune asupra imobilului în litigiu prin partajarea în natură a acestuia în două loturi conform procentului de 65% și respectiv 35%.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea din 26.04.2007 prima instanța constatat componența masei succesorale, întinderea drepturilor părților și a dispus efectuarea expertizelor de specialitate construcții și topometrice.
Prin sentința civilă nr. 554/10.03.2008 Judecătoria Vălenii de Ma admis acțiunea și cererea reconvențională și a dispus ieșirea din indiviziune a părților conform raportului de expertiză construcții completare întocmit de expert în varianta a IV de lotizare. La pronunțarea soluției s-a reținut că această variantă răspunde în cea mai mare măsura exigentelor impuse de art. 673/9 cod pr. civilă, ține seama de mărimea drepturilor fiecărei părți, reclamantul având cotă procentuală de 65% din masa partajabilă, pe când pârâta reclamantă are dreptul la 35% din aceasta, se atribuie bunuri în natură și se evită plata unor sulte mari.
Împotriva încheierii interlocutorii și a sentinței civile nr. 554/2008 a declarat apel pârâta, susținând că este nelegală și netemeinică deoarece s-a reținut în favoarea intimatului o cota majorată cu 15%, iar la data la care a avut loc înțelegerea între părți, imobilul care face obiectul litigiului nu fusese retrocedat, restituirea având loc în natură ulterior.
O altă critică a vizat împrejurarea că prima instanța, fără a avea în vedere solicitarea sa de a se dispune ieșirea din indiviziune conform variantei din lucrarea întocmită, efectuat partajul asupra imobilului teren și construcție conform variantei a IV-a întocmită de expert, atribuindu-i un teren în suprafață de 242,5 mp cu latura de 9,7m deschidere la stradă si 25 adâncime.
Prin decizia civilă nr. 500 din 10 octombrie 2008 Tribunalul Prahova a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, reținând că prin actul autentificat sub nr. 2444/2002 părțile au încheiat o convenție prin care au stabilit ca imobilul în litigiu să fie împărțit astfel încât reclamantul să primească 65%, iar pârâta 35%, convenție care este valabilă și își produce efectele.
Sub aspectul lotizării a concluzionat instanța că varianta omologată asigură respectarea criteriilor prev.de art. 6739cod pr.civilă întrucât se atribuie părților bunuri în natură, se evită plata unor sulte mari și se ține seama de cotele cuvenite acestora.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către pârâtă, pe considerentul că instanța nu a motivat în nici un fel de ce în cazul convenției încheiate între părți la 11 decembrie 2002 nu sunt aplicabile disp.art. 965 alin.2 și ale art. 702 Cod civil, cu toate că în cauză nu s-a făcut nici o succesiune cu privire la proprietatea din localitatea Cheia.
A precizat recurenta, că deși Tribunalul Prahovaa apreciat că s-au respectat criteriile prev.de art. 6739Cod pr.civilă nu a luat în considerare faptul că împărțeala trebuia realizată cu acordul părților, iar ea s-a opus partajului în natură.
A învederat în continuare recurenta că prin convenția încheiată s-a stabilit că proprietatea va fi divizată doar valoric și nicidecum fizic în cotele de 65 și respectiv 35 %, iar instanța nu a respectat acest lucru, prin partajul efectuat în raport de aceste cote, acordându-se reclamantului o sumă în plus față de pretențiile sale, cu atât mai mult cu cât acesta nu a făcut dovada cheltuielilor necesare pentru recuperarea imobilului în litigiu.
O altă critică a vizat împrejurarea că s-au aplicat greșit disp.art. 6739și 67310cod pr.civilă, ajungându-se prin împărțirea bunului în natură ca aceasta să-și piardă valoarea întrucât s-a realizat o îmbucătățire peste măsură a sa.
Considerând totodată că instanța trebuia să dea eficiență cotelor părți de pentru fiecare dintre ei potrivit certificatelor de moștenitor nr.1633/1992 și 1696/1992 pârâta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul recunoașterii cotei părți de și atribuirea proprietății unuia dintre cei doi succesori pentru a nu se reduce valoarea de utilizare a proprietății.
Deși ca temei de drept al căii de atac promovate s-au invocat inițial punctele 6,7,8,9 și 10 ale art. 304 cod pr.civilă și art. 3041cod pr.civilă, la termenul din 19 ianuarie 2009 apărătorul recurentei a învederat, la solicitarea instanței, că temeiul de drept al recursului îl reprezintă art. 304 pct. 9 cod pr.civilă.
În baza art. 308 al.2 cod pr.civilă intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât decizia atacată este legală.
Examinând decizia recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce se vor arăta în continuare:
Sub un prim aspect se critică de către recurentă împrejurarea că instanța nu a motivat decizia în raport de dispozițiile legale, în sensul că nu a arătat de ce nu sunt aplicabile prevederile art. 965 al.2 și art. 702 cod civil și nu a menționat faptul că în speță nu s-a realizat o succesiune cu privire la imobilul în litigiu.
Lecturând conținutul motivelor de apel formulate de intimată,(motive în care nu se face nici o referire la cele două texte de lege menționate anterior) și totodată considerentele hotărârii pronunțate în această fază procesuală se constată că Tribunalul Prahovaa expus argumentele de fapt și de drept care i-au format convingerea și pentru care nu puteau fi primite criticile apelantei, decizia atacată fiind în concordanță cu prevederile art. 261 alin. 5 cod pr.civilă.
Nemulțumirile recurentei vizând varianta de lotizare omologată de instanță, motivat de faptul că nu a existat acordul părților la efectuarea partajului, greșit s-au stabilit cotele de 35% și 65%, nu s-a ținut cont de prevederile art. 6739și 67310ajungându-se la o fărâmițare excesivă a imobilului sunt neîntemeiate după cum se va expune în cele ce urmează:
Prin convenția civilă autentificată sub nr. 2444/11 decembrie 2002 de BNP, părțile din prezenta cauză au fost de acord să împartă drepturile ce li se cuveneau din " revendicarea, redobândirea sau despăgubirile" aferente imobilului din comuna Măneciu, sat Cheia, având destinația de " Muzeu al Superioare a " în următoarea modalitate: să primească cota de 35%, iar cota de 65%.
Din interpretarea logică a conținutului acestui înscris rezultă că părțile au înțeles să împartă drepturile ce li se cuveneau din imobil în cota menționată în cuprinsul convenției fără să reiasă de nicăieri că a existat intenția ca o asemenea împărțire să se realizeze numai valoric, nu și fizic.
Susținerile recurentei în sensul că prin expertiza efectuată conform cotelor din convenție reclamantul își însușește 50.000 lei cu titlu de cheltuieli efectuate și nedovedite nu pot fi primite de instanță, motivat de faptul că nu s-a precizat în conținutul acestui act notarial că împărțirea cotelor părților asupra bunului ar fi determinată de efectuarea unor cheltuieli, care să presupună deci dovada acestora în prezenta cauză.
Potrivit disp. art. 969 Cod pr.civilă convențiile legale făcute au putere de lege, între părțile contractante, ele obligând părțile la ceea ce este expres prevăzut în ele.
Raportat la conținutul convenției menționate anterior, care nu a fost anulată și la cererea formulată de reclamant prin care se solicită partajarea în natură a imobilului prin atribuirea cotelor conform convenției încheiate, instanța, pe baza lucrării de expertiză efectuate, a procedat la omologarea variantei a IV-a din raportul de expertiză completare întocmit de, atribuind lui construcția în totalitate și suprafața de 382,50, iar pârâtei restul terenului de 242,50
Prin art. 741 cod civil s-a institut principiul potrivit căruia, ca expresie a egalității părților, specific raportului juridic civil, partajul trebuie realizat în natură, eventualele diferențe create compensându-se prin sulte.
În speță, este de necontestat că partajul în natură s-a realizat în modalitatea care se circumscrie ideii de" comod partajabil" respectându-se cotele de împărțeală a bunului stabilite de părți prin convenția lor.
Art. 6739cod pr.civilă, text pe care recurenta îl invocă, considerând că a fost încălcat, nu prevede că formarea loturilor trebuie să se facă obligatoriu cu acordul părților, pentru că aceasta ar însemna să se impună o condiție imposibil de realizat în majoritatea cazurilor de împărțeala judiciară.
Acest text enumeră criteriile care trebuie avute în vedere de instanță la formarea și atribuirea loturilor stabilind că pentru această operație se va ține seama, alături de natura bunului, domiciliul și ocupația părților, mărimea cotei părți cuvenite fiecăruia, "după caz, și de acordul părților". Deci acesta din urmă nu reprezintă un criteriu care să poată fi absolutizat și să înlăture celelalte criterii legale, lui putându-i-se da eficiență numai în măsura în care există.
Nu se poate susține că prin atribuirea de loturi în natură ambelor părți s-a produs o fărâmițare excesivă a terenului întrucât regulamentul de construcții permite recurentei executarea unei clădiri înșiruite pe lotul său.
Pe de altă parte a însuși punctul de vedere al acesteia, în sensul că se justifică atribuirea bunului în întregime unei singure părți ar însemna o nerespectare a principiilor care guvernează această materie și ar conduce la obligarea celui care primește imobilul să plătească o sultă împovărătoare de circa 877.000.000 lei.
Este de necontestat faptul că potrivit disp.art. 4(1) din Legea 10/2001, în situația în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, coproprietari ai bunului, dreptul acestora în cote părți ideale se stabilește potrivit dreptului comun.
În speța de față, prin convenția încheiată, convenție care are putere de lege între părți câtă vreme nu a fost anulată, acestea au stipulat pe baza acordului lor liber exprimat alte cote cu privire la împărțirea bunului în caz de redobândire a lui.
Prin urmare, instanța în mod corect a dat eficiență convenției și nu a aplicat dispozițiile de drept comun cu privire la stabilirea cotelor, câtă vreme pârâta și reclamantul, prin înscrisul întocmit au înțeles să deroge de la dreptul comun.
În raport de toate considerentele expuse anterior, Curtea în baza art. 312 alin.3 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat, nefiind incidente în cauză dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă invocate ca temei de drept al recursului.
Deși intimata se află în culpă procesuală, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea recurentului privind obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care până la momentul pronunțării deciziei nu s-a depus la dosarul cauzei dovada efectuării acestora și a cuantumului lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta domiciliat în B,-, - 2,.1, sector, împotriva deciziei civile nr.500/10.10 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în B, sect. 2,-.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
- - - - - - -
GREFIER,
Red.VG/AV
2 ex.10.02.2009
1573/2006 Judecătoria Vălenii d e
a- Trib. P
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac Andra
