Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 370/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/2010 -
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâta domiciliată în O,-,. 3, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliați în O,-,. 2, județul B și intimații pârâți -, - domiciliați în O,-,. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 123 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 6275 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr-, având ca obiect: partaj judiciar.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 16 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 23 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 6275 din 14 octombrie 2008 Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr-, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții, și; s- dispus alipirea parcelei cu nr. top. 2414/1 O în suprafață de 254 mp. la parcela cu nr. top. 2415/1 O, care și-a modificat suprafața de la 324 mp. la 556 mp.; s-a dispus corectarea înscrierii din coala Aa C. colectiv nr. 9313 O privind parcelele cu nr. top. 2414/1 și 2415/1, în sensul înscrierii parcelei cu nr. top. 2415/1 având o suprafață de 556 mp.; s-a dispus corectarea înscrierii din indiv. nr. 71975 O privind parcelele cu nr. top. 2414/1 și 2415/1/I în sensul înscrierii parcelei cu nr. top. 2415/1/I cu o suprafață de 284/556 mp.; s-a dispus corectarea înscrierii din indiv. nr. 71345 O privind parcelele cu nr. top. 2414/1 și 2415/1/II în sensul înscrierii parcelei cu nr. top. 2415/1/II cu o suprafață de 136/556 mp. și s-a dispus corectarea înscrierii din indiv. nr. 80319 O privind parcelele cu nr. top. 2414/1 și 2415/1/III, în sensul înscrierii parcelei cu nr. top. 2415/1/III cu o suprafață de 136/556 mp.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune dintre părți privind suprafața de 556 mp. teren înscris în colectiv nr. 9313 O sub nr. top. 2415/1 prin formarea de loturi, astfel: parcela cu nr. top. nou format 2415/3 în suprafață de 178 mp. pe care este situat apartamentul nr. 1, precum și parcela cu nr. top. nou format 2415/8 în suprafață de 64 mp. care s-a atribuit în proprietatea exclusivă pârâților; parcela cu nr. top. nou format 2415/4 in suprafață de 76 mp. pe care este situat apartamentul nr. 2, precum și parcela cu nr. top. nou format 2415/7 în suprafață de 55 mp. care s-a atribuit în proprietatea exclusivă reclamanților; parcela cu nr. top. nou format 2415/5 în suprafață de 131 mp. pe care este situat apartamentul nr. 3, care s-a atribuit in proprietatea exclusivă pârâtei; parcela cu nr. top. nou format 2415/6 reprezentând cale de acces și având o suprafață de 52 mp. care rămâne în continuare în proprietatea indiviză a părților, reclamanții deținând cota de 5/52 mp. pârâții deținând cota de 42/52 mp. iar pârâta deținând cota de 5/52 mp.
S-a dispus întabularea în cartea funciară a drepturilor de proprietate dobândite de părți, cu titlu de sistare indiviziune; s-a dispus grănițuirea prin stabilirea liniei de hotar dintre imobilele părților rezultate în urma sistării stării de indiviziune, conform liniei cadastrale, pe aliniamentul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14, potrivit raportului de expertiză topografică întocmit de inginer la data de 27.08.2008, înregistrat la Tribunalul Bihor sub nr. 569 din 05.09.2008, care face parte integrantă din hotărârea pronunțată; a fost obligată pârâta la ridicarea barăcii din lemn și a gardului despărțitor amplasat pe parcela cu nr. top. nou creat 2515/7, atribuită în proprietatea exclusivă a reclamanților; sau respins celelalte cereri și au fost obligați pârâții, respectiv pârâta să plătească reclamanților suma de câte 776,6 ron fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a constatat că se poate dispune sistarea stării de indiviziune pentru că deși proprietatea obișnuită sau temporară constituie regula - dacă situația de fapt permite partajarea în natură a terenului și formarea unor loturi care să fie atribuite apoi în proprietatea exclusivă a fiecăruia dintre foștii coproprietari, fără ca această partajare să îi stânjenească pe ceilalți proprietari și să nu se cauzeze o fărâmițare excesivă a terenului și o situație mai împovărătoare decât cea anterioară - sistarea stării de coproprietate este posibilă întrucât însuși natura și destinația bunului permite acest lucru.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că se poate crea câte un lot pentru fiecare parte dintre cei trei coproprietari - teren pe care este situat apartamentul și curtea câte unuia dintre părți - urmând ca parcela de teren afectată de calea de acces și care deservește toate proprietățile să rămână în continuare în proprietate indiviză.
Ca urmare, judecătoria a apreciat că se impune și modificarea cărții funciare conform noilor loturi formate în ceea ce privește drepturile părților, precum și admiterea capătului de cerere privind grănițuirea - ca urmare a sistării de indiviziune.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta, solicitând modificare ei în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă și neîntemeiată.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 123 din 14 aprilie 2009 pronunțată în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanta la cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei în favoarea intimaților și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Imobilul în litigiu este situat în O, str. - - - la nr. administrativ 29 - și reprezintă în natură o casă colectivă compusă din trei apartamente și teren aferent în suprafață de 578 mp. Casa de locuit este defalcată pe apartamente, curtea și calea de acces fiind comune. Imobilul este înscris în colectiv nr. 9313 O, nr. top. 2414/1 și 2415/1 și în funciare individuale.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că în realitate, suprafața terenului cu nr. top. 2414/1 și 2415/1 este mai mică, adică de 556 mp. în loc de 578 mp. cât este înscris în coala funciară. Din acest motiv, expertul propune sistarea nr. top. 2414/1 în suprafață de 254 mp. și majorarea suprafeței nr. top. 2415/1 de la 324 mp. la 556 mp. precum și diminuarea cotelor de proprietate a părților cu un coeficient rezultat din raportul dintre suprafața măsurată și suprafața înscrisă în cartea funciară.
Mai rezultă din raportul expertului ca pârâta ocupă faptic o suprafață de 174 mp. față de cota sa de 141/556 mp. din terenul comun, teren pe care sunt situate apartamentul acesteia cu nr. 3 și magazia din lemn, delimitate de coproprietari cu gard, porțiunea 8 din schiță.
Prin excepție de la regula potrivit căreia proprietatea comună pe cote părți temporară, există situații în care coproprietatea apare ca fiind forțată și perpetuă, dincolo de voința coproprietarilor. De regulă ea are ca obiect bunuri care, prin natura sau prin destinația lor pot fi folosite de mai mulți coproprietari. Mai degrabă destinația acestui bun este perpetuă. Avându-se în vedere permanența acestei destinații, această coproprietate poate înceta prin partaj.
O astfel de stare de coproprietate este cea din speța de față asupra părților și dotărilor comune din clădirile cu mai multe apartamente de locuit.
În cazul coproprietății comune pe cote părți stabilă și forțată se admite existența unor drepturi mai largi ale coproprietarilor, în sensul că adesea ei se comportă față de bunul comun ca și cum ar apărea ca proprietari exclusivi. Ei pot exercita acte de folosință asupra tuturor bunurilor care formează obiectul dreptului de proprietate pe cote părți stabile și forțate, cu condiția, însă ca folosința astfel exercitată să nu aducă atingere dreptului egal și reciproc al celorlalți coproprietari și să se facă numai în interesul utilizării fondului căruia i-a fost afectat acel bun accesoriu.
Din probele de la dosar rezultă că pârâta folosește aproape J din curte - datorită ridicării unui gard și are amplasată o de lemne în dreptul geamului reclamanților, imobilul fiind racordat la rețeaua de termoficare.
Din această stare de fapt rezultă că s-a adus atingere principiilor mai sus enunțate, motiv pentru care în mod corect a obligat-o instanța pe pârâtă să-și ridice magazia de lemne și gardul despărțitor.
Corect a apreciat prima instanță că se poate dispune sistarea stării de coproprietate deoarece chiar natura și destinația bunului permite acest lucru - cu o cale de acces care să rămână în continuare în proprietatea indiviză, soluția fiind de natură de a evite pe cât posibil raporturi tensionate între coproprietari.
Apreciind că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, că motivele invocate în apel reiterează practic apărările din fața instanței de fond și nu sunt de natură să ducă la schimbarea hotărârii, tribunalul a respins apelul ca neîntemeiat, și fiind în culpă procesuală, apelanta a fost obligată să plătească suma de 600 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimaților și, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâta, care a solicitat în principal casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Bihor și în subsidiar, modificarea hotărârilor și respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
În motivarea recursului s-a susținut că instanțele au acordat mai mult decât s-a cerut, pronunțând o hotărâre prin care au partajat imobilul în alt mod decât cel solicitat de reclamanți.
În plus, instanța de apel a înlăturat probațiunea solicitată de recurentă, fără a motiva de ce nu sunt utile și pertinente probele solicitate.
Pe de altă parte, imobilul partajat, prin natura și destinația sa, nu se poate împărți, iar între părți exista un partaj de folosință, pe care instanța l-a ignorat.
În concluzie, instanțele au partajat un teren care era în coproprietate forțată și perpetuă. De asemenea, ridicarea gardului despărțitor nu se poate face în absența unei acțiuni în rezoluțiunea contractului, acțiune care lipsește în prezentul dosar.
Intimații și s-au opus admiterii recursului.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale sub toate aspectele.
Criticile formulate de recurentă sunt în întregime nefondate.
Cu privire la cererea de casare a deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probațiunii, recurenta nu a arătat care sunt probele ce erau utile și pertinente cauzei și care nefiind administrate de instanțe, au condus la pronunțarea unei hotărâri prin care a fost vătămat interesul recurentei.
Referitor la fondul cauzei, curtea de apel apreciază că în mod corect au reținut instanțele că nu este vorba despre o coproprietate comună forțată, aceasta fiind excepția de la regula coproprietății pe cote părți ideale. Regula instituită de art. 728 cod civil fiind aceea că nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, în mod just instanțele au dispus partajarea imobilului, chiar în alt mod decât a fost solicitat, cât timp aceasta s-a făcut în mod judicios, cu respectarea dispozițiilor art. 673 indice 5 și următoarele Cod procedură civilă.
În coproprietate forțată instanțele au lăsat doar calea de acces spre imobile, aceasta având într-adevăr caracterul unei atare proprietăți, fiind astfel imposibilă partajarea ei.
Cu privire la ridicarea gardului despărțitor, în consonanță cu probele administrate s-a constatat că acesta a fost edificat abuziv de recurentă, suprafața folosită de recurentă, urmare a edificării acestui gard, fiind mai mare decât cota parte ideală ce îi revine. Cât timp existența acestui gard împietează asupra folosinței și posesiei exercitate de ceilalți coproprietari, în mod just instanțele au dispus ridicarea acestuia.
Pentru aceste considerente, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, partea recurentă va fi obligată să plătească intimaților și suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâta domiciliată în O,-,. 3, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți -, domiciliați în O,-,. 2, județul B și intimații pârâți -, - domiciliați în O,-,. 1, județul B, împotriva deciziei civile nr. 123 din 14 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate și suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
7 ex./25.02.2010
- 5 com./
- - O,-,. 3, județul B,
- -,
- - O,-,. 2, județul B,
- -,
- - - O,-,. 1, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
