Partaj bunuri comune. Jurisprudență. Decizia 371/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 371/2010 -
Ședința publică din 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de pârâtul domiciliat în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în, str. - de, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 189 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 676 din 11 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, având ca obiect: partajarea bunurilor comune.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 16 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 23 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 676 din 11 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, a fost admisă în parte, în principiu și în fond acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului, constatându-se că sub durata căsătoriei, reclamanta în procent de 42,77 %, iar pârâtul în procent de 57,23 %, au dobândit dreptul de proprietate asupra următoarelor bunuri:Imobile: casă de locuit situată în comuna - județul S M în valoare de 265.613 lei (61.900 Euro), imobil evaluat conform expertizei tehnice efectuate de evaluator ing., expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre, precum și imobilul teren, situat în localitatea în locul numit "", în suprafață de 0,52 ha, între vecinii și, în valoare estimată de 2000 lei șiMobile: mobilă mahon în valoare de 1750 lei, mobilă bucătărie în valoare de 1500 lei, mobilă cameră în valoare de 1050 lei, masă cu 6 scaune în valoare de 600 lei, colțar cu fotolii în valoare de 600 lei, canapea cu dotă fotolii în valoare de 500 lei, TV carcasă neagră în valoare de 400 lei, TV carcasă gri în valoare de 400 lei, - video în valoare de 400 lei, mașină de cafea în valoare de 70 lei, mașină de spălat rufe în valoare de 600 lei, frigider în valoare de 600 lei, sobă de teracotă în valoare de 1000 lei, drujbă "" în valoare de 1100 lei și perdele în valoare de 250 lei - în total bunuri în valoare de 10.820 lei, conform aceleiași expertize tehnice efectuate în cauză (filele 74-75 dosar fond); a fost sistată starea de codevălmășie dintre părți cu privire la bunurile menționate și atribuie reclamantei în deplină proprietate și folosință terenul din locul numit "" în suprafață de 0,52 Ha între vecinii și în valoare estimată de 2000 lei, precum și bunurile mobile constând în mobilă mahon în valoare de 1750 lei, mobilă de bucătărie în valoare de 1500 lei, TV gri în valoare de 400 lei, video în valoare de 400 lei, mașină de cafea în valoare de 70 lei, mașină de spălat în valoare de 600 lei și soba de teracotă în valoare de 1000 lei - bunuri mobile și imobile în valoare totală de 7720 lei, iar pârâtului i-au fost atribuite: imobilul casă de locuit situată în comina - județul S M în valoare de 265.613 lei (61.900 Euro), precum și bunuri mobile constând în: mobilă de cameră în valoare de 1050 lei, masă cu 6 scaune în valoare de 600 lei, colțar cu fotolii în valoare de 600 lei, canapea cu două fotolii în valoare de 500 lei, TV carcasă neagră în valoare de 400 lei, frigider în valoare de 600 lei, drujba "" în valoare de 1100 lei și perdele în valoare de 250 lei - bunuri mobile și imobile în valoare totală de 270.713 lei.
Pentru egalizarea loturilor instanța de fond l-a obligat pe pârât să plătească reclamantei o sultă de 111.365 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri; s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea și restituirea bunurilor personale și s-a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant împotriva reclamantei pârâte cu același domiciliu din cererea principală; ârâtul p. a fost obligat să plătească reclamantei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată, fiind compensate restul cheltuielilor.
În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 19.05.1991, iar prin Sentința civilă nr. 333/20.03.2008 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr-, s-a dispus desfacerea căsătoriei din vina exclusivă a pârâtului.
S-a constatat că sub durata căsătoriei părțile au dobândit bunuri imobile constând în casa de locuit situată în -, județul S M în valoare de 61.900 EURO și teren la locul numit "" în suprafață de 0,52 ha, în valoarea de 2000 lei.
În ceea ce privește dobândirea terenului și asupra valorii estimate de 2000 lei părțile au recunoscut caracterul de bun comun al acestui imobil spre deosebire de imobilul casă de locuit cu privire la care pârâtul a susținut că este bun propriu construit cu materiale de construcție cumpărate din banii rezultați din vânzarea a două parcele de teren ce au aparținut părinților săi, susținere care în raport de probele administrate în cauză apare neîntemeiată.
Din autorizația de construire nr. 29/14.06.2003, certificatul de urbanism, declarația mamei pârâtului și adeverința emisă de Primăria, rezultă că imobilul casă de locuit este emisă pe numele pârâtului și sub durata căsătoriei. Edificarea casei de locuit sub durata căsătoriei este confirmată și de martorii audiați în cauză - și - care au arătat că părțile au construit casa de locuit din banii rezultați ca daruri de nuntă în sumă de 140.000.000 lei vechi și 2600 DM, că aceste sume nu au fost cheltuite în gospodărie, aceste cheltuieli fiind asigurate din veniturile pârâtului care lucra ca zugrav, precum și ajutorul primit din partea părinților celor doi soți.
Din înscrisurile sub semnătură privată aflate la filele 136 și 138 dosar fond, în copie xerox certificată, rezultă că părinții pârâtului, la data de 20.01.2004 și 19.02.2002 au înstrăinat două parcele de teren intravilan în locul numit "" în suprafață de 47 ari cu prețul de 9.000.000 lei vechi pe arie și un alt teren în locul "" în suprafață de 40 ari cu prețul de 8.000.000 lei vechi pe arie. Înstrăinarea terenurilor este confirmată și de martorii, și, însă acești martori nu au putut confirma dacă prețul obținut a fost folosit la construirea casei edificată de părți sub durata căsătoriei.
Din înscrisul intitulat înțelegere încheiat la 18.05.2003 și depus la dosar rezultă că părinții pârâtului l-au înzestrat pe acesta cu terenul intravilan pe care a edificat casa, materiale de construcție în valoare de 164.000.000 lei vechi și bani până la nivelul sumei de 200.000.000 lei vechi. Deci, din acest înscris rezultă că pârâtul a fost înzestrat doar cu suma de 200.000.000 lei vechi și nu cu tot prețul celor două terenuri vândute, astfel că se poate concluziona că doar suma de 200 milioane lei a fost utilizată la construirea imobilului casă de locuit edificată de părți.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că imobilul de mai, evaluat la prețul de circulație de 61.900 Euro echivalent în lei 265.613 lei prin expertiza tehnică efectuată de ing., expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre este bun comun al părinților dobândit sub durata căsătoriei. Asupra prețului evaluat al imobilului părțile nu au avut obiecțiuni fiind de acord cu concluziile expertului, fiind de acord și cu faptul că imobilul este construit pe terenul proprietatea părinților pârâtului.
Instanța de fond a mai constatat că părțile sub durata căsătoriei au dobândit și bunurile mobile enumerate în petitul acțiunii filele 1 și 2 pozițiile 1-15 din dosarul de fond, reclamanta având o contribuție la dobândirea bunurilor mobile și imobile de 42,77%, iar pârâtul în procent de 57,23% ținându-se seama că la edificarea imobilului au contribuit părinții săi cu suma de 200 milioane lei vechi, iar contribuția reclamantei constă și în îngrijirea și creșterea celor doi minori rezultați din căsătorie.
Constatând că părțile sunt proprietare în devălmășie asupra bunurilor de mai și având în vedere că potrivit art. 728 cod civil nimeni nu poate rămâne în indiviziune, instanța de fond în baza acestui text de lege a sistat această stare dintre părți, atribuind reclamantei pârâte în deplină proprietate și liniștită folosință imobilul teren din localitatea situat la locul "" în suprafață de 0,52 ha, precum și bunurile mobile constând în mobilă de mahon, mobilă bucătărie, TV gri, video, mașină de cafea, mașină de spălat și soba de teracotă valoarea totală a bunurilor mobile și imobile atribuite reclamantei fiind de 7.220 lei, iar pârâtului i s-au atribuit restul bunurilor mobile și imobile - valoarea totală a acestora fiind de 270.713 lei.
Pentru egalizarea loturilor instanța de fond l-a obligat pe pârâtul reclamant să plătească reclamantei pârâte o sultă în valoare de 111.365 lei în termen de 6 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri potrivit art. 673 indice 10 alin. 4. Cod procedură civilă.
La formarea și atribuirea loturilor instanța de fond a avut în vedere dorința părților, precum și faptul că imobilul casă de locuit se află construit pe terenul proprietatea părinților pârâtului reclamant.
Valoarea totală a masei de împărțit este de 278.433 lei, iar conform cotelor de contribuție stabilite anterior, reclamantei îi revin bunuri imobile și mobile în valoare de 119.085 lei scăzând bunurile atribuite în natură, pârâtul reclamant urmând să-i plătească reclamantei pârâte suma rezultată ca diferență dintre suma ce i-ar reveni potrivit procentului de contribuție și valoarea bunurilor primite în natură.
Pârâtului reclamant potrivit cotei de contribuție, i-ar reveni bunuri în valoare de 159.347 lei și în realitate i s-au atribuit în natură bunuri imobile și mobile în valoare de 270.713 lei, diferența reprezentând sulta ce trebuie achitată reclamantei pârâte în valoare de 111.365 lei.
Instanța de fond având în vedere că prin raportul de expertiză nu s-au constatat bunurile personale solicitate de reclamanta pârâtă, constând în aragaz și butelie, 2 seturi farfurii, 4 seturi cafea și două seturi oale a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
De asemenea, în baza art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările și completările ulterioare și văzând și Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 32/09.06.2008 publicată în Monitorul Oficial nr. 830/10.12.2008 prima instanță a anulat ca netimbrată cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant având ca obiect constatarea că imobilul casă de locuit situat în - este bunul său propriu edificat din banii rezultați prin vânzarea a două parcele de teren ce aparțineau părinților acestuia.
Reclamantul pârât prin reprezentantul său, deși i s-a pus în vedere că timbreze acțiunea la valoarea imobilului, acesta declară expres că nu timbrează la valoare deoarece imobilul nu face parte din masa bunurilor de împărțit solicitând unirea excepției invocate de reprezentantul reclamantului pârât cu fondul.
Având în vedere cuantumul cheltuielilor de judecată avansate de părți, instanța de fond l-a obligat pe pârâtul reclamant să-i plătească reclamantei pârâte cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu de avocat și expert compensând restul cheltuielilor potrivit art. 276 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile de mai, pârâtul a declarat apel, solicitând admiterea căii de atac promovate, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul de a se reține că imobilul casă de locuit, situat în,-, nu este bun comun dobândit sub durata căsătoriei, ci este bun propriu al apelantului, construit din materiale de construcții și din banii părinților săi, pe terenul acestora și obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Satu Mare, prin decizia civilă nr. 189 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, a respins apelul și a obligat apelantul să achite intimatei suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Apelantul aduce critici hotărârii atacate pe fondul cererii reconvenționale, care a fost anulată ca netimbrată, fără a analiza sentința sub acest aspect. Din această perspectivă și în condițiile în care cererea sa reconvențională nu a fost judecată în fond, apelul este inadmisibil.
Analizând apelul și prin prisma motivelor invocate ca apărări de fond la cererea principală, instanța a constatat că acesta este neîntemeiat.
Din probele administrate (așa cum a arătat și instanța de fond), rezultă că imobilul casă a fost edificat în timpul căsătoriei, potrivit art. 30 Codul familiei fiind bun comun.
Prima instanță a avut în vedere cotele de participare ale părților la dobândirea imobilului conform probatoriului administrat, depozițiile martorilor, înscrisuri, analizate și apreciate corect, astfel că tribunalul a apreciat ca irelevante criticile aduse sentinței în acest sens.
Având în vedere cele de mai, a respins ca nefondat apelul declarat în cauză și a obligat apelantul să achite intimatei suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen a formulat recurs pârâtul, care a solicitat modificarea în parte a hotărârilor în sensul excluderii din masa de împărțit a imobilului casă de locuit, edificat de părți sub durata căsătoriei.
În motivarea recursului a susținut pârâtul că supraedificatul din litigiu a fost construit pe terenul proprietatea părinților, cu contribuția exclusivă a sa și a familiei sale și cu banii obținuți din vânzarea unor terenuri care au format proprietatea părinților.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale sub toate aspectele.
Criticile formulate de recursul pârât sunt nefondate.
În mod corect au reținut instanțele că pârâtul, chiar dacă a dovedit că tatăl său i-a remis unele sume de bani, în cauză nu a fost probată împrejurarea că aceste sume au fost folosite la edificarea construcției din litigiu.
Pe de altă parte, întreaga practică judiciară este de acord că în cazul împărțirii de bunuri, chiar dacă unul din soți are venituri mai mari, acestea se compensează cu contribuția celuilalt soț la îngrijirea și întreținerea familiei.
În speță, chiar dacă pârâtul a avut sume de bani consistente, ce au fost folosite la edificarea construcției, aceasta se compensează cu împrejurarea că reclamanta s-a ocupat de creșterea celor doi copii minori ai părților și de îngrijirea și întreținerea gospodăriei.
De altfel, nu se impune modificarea hotărârilor și raportat la faptul că cei doi copii minori ai părților au fost încredințați spre creștere și educare reclamantei, astfel că de sulta pe care urmează să o plătească pârâtul, vor beneficia și copiii săi.
Nu se impune nici reducerea sultei datorate de pârât conform expertizei extrajudiciare depusă în recurs, concluziile acesteia fiind contestate de intimată, iar pe de altă parte înlăturarea acestei probe este obligatorie prin prisma art. 305 Cod procedură civilă, proba depusă nefiind un înscris în înțelesul dispozițiilor procedurale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarate de pârâtul domiciliat în,-, județul S M în contradictoriu cu intimata reclamantă - domiciliată în, str. - de, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 189 din 15 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
4 ex./25.02.2010
- 2 com./
- -,-, județul S M,
- - -, str. - de, județul S
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
