Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 397/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 397/
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Gabriel Lefter
JUDECĂTOR 2: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă -, domiciliată în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 50, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 20 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliată în T,-, județul T și -, domiciliat în Târgul S,-,.2,.C,.6, județul C, având ca obiectpartaj succesoral.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă recurenta reclamantă, iar pentru intimata pârâtă, răspunde avocat, Baroul Tulcea, în baza împuternicirii avocațiale (pentru redactare concluzii scrise), nr. 117 din 16.11.2009, pe care o depune la dosar lipsind intimatul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Recurenta reclamantă depune la dosar (fila 22), în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 985 lei, respectiv chitanța cod 1 seria - nr. - PJ din 08 septembrie 2009, emisă de Primăria Municipiului T, Serviciul Impozite și Taxe; și timbre judiciare mobile în valoare de 3 lei - după cum i-a fost pus în vedere prin citație.
Depune, totodată la dosar (filele 23-44), înscrisuri, în copie.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Recurenta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, cu consecința acordării cotei sale ce i se cuvine.
Apărătorul intimatei pârâte depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că masa succesorală rămasă de pe urma defuncților și este compusă dintr-un imobil compus din casă și teren în suprafață de 333 mp. situat în T- și un teren în suprafață de 24,8 ha. situat în extravilanul com., jud.T, să se constate că au calitatea de moștenitori cu vocație succesorală reclamanta și pârâta cu o cotă de fiecare și să se dispună ieșirea din indiviziune.
Soluționând cauza, Judecătoria Tulcea, prin sentința civilă nr.252 din 1 febr.2008 a admis acțiunea principală formulată de reclamanta -.
A constatat că de pe urma defunctului, decedat la data de 15.05.1993, a rămas ca masă succesorală:
- cota de 1/2 din imobilul situat în, județul T, constând în teren extravilan în suprafață de 24,8 ha, amplasat în tarlaua: 96, parcelele: 731, 726;
- cota de 1/2 din imobilul situat în T,- compus din teren în suprafață de 316. și casă de locuit.
A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului:
-, în calitate de soție supraviețuitoare, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală;
- reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală;
- pârâta, în calitate de fiică, cu o cotă de 3/8 din masa succesorală.
A constatat că de pe urma defunctei, decedată la data de 10.02.1996, a rămas ca masă succesorală:
- cota de 5/8 din imobilul situat în, județul T, constând în teren extravilan în suprafață de 24,8 ha, amplasat în tarlaua: 96, parcelele: 731, 726;
- cota de 5/8 din imobilul situat în T,- compus din teren în suprafață de 316. și casă de locuit.
A constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctei:
- reclamanta, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală;
- pârâta, în calitate de fiică, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală.
A constatat că în prezent imobilele mai sus arătate, cu o valoare de circulație totală de 152.914 lei, sunt deținute în indiviziune de reclamanta și pârâta în cote de 1/2 fiecare.
A luat act că pârâta a renunțat la cererea reconvențională.
A dispus ieșirea din indiviziune a părților.
A atribuit reclamantei lotul nr.2 din varianta de lotizare propusa de către expert (fila 76 din dosarul cauzei) constând in teren în suprafața de 218,8 mp si camerele d si c din casa de locuit, imobil situat in T,-, cu o valoare de circulație de 52.300 lei.
A atribuit pârâtei lotul nr.1 din varianta de lotizare propusa de către expert (fila 76 din dosarul cauzei) constând in teren in suprafața de 92,20 mp si camerele a si b din casa de locuit, imobil situat in T,-, cu o valoare de circulație de 25,614 lei si terenul în suprafața de 24,8 ha, situat in extravilanul comunei, jud. T, amplasat în tarlaua: 96, parcelele: 731, 726, lot cu o valoare de circulație totala de 100.614 lei.
A obligat pârâta sa-i plătească reclamantei cu titlu de sultă suma de 24.157 lei.
A respins acțiunea principala formulata in contradictoriu cu pârâtul, ca fiind introdusa împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A obligat pârâta sa-i plătească reclamantei suma de 2.150 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, prima instanță a reținut că la data de 15 mai 1993 și respectiv 10.02.1996 au decedat și, părinții părților din prezenta cauză.
În timpul vieții, cei doi soți au achiziționat un imobil compus din casă și teren în suprafață de 333. situat în T,-, astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2339/1964 de notariatul de Stat al Raionului T (fila 5 din dosarul cauzei).
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2580/1991 de Notariatul de Stat T (fila 21 din dosarul cauzei) autorii părților au înstrăinat o parte din terenul achiziționat în anul 1991, respectiv suprafața de 17. astfel că la data deschiderii succesiunii, în patrimoniul defuncților, se mai afla doar suprafața de 316. din imobilul situat în T, str. -.
La 21.12.2005 Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tae liberat titlul de proprietate nr. 95213 prin care pârâtei, în calitate de moștenitor al defuncților săi părinți, i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unui teren în suprafață de 24,8 ha, situat în extravilanul comunei.
Chiar dacă titlul de proprietate a fost emis doar pe numele unui singur moștenitor, instanța a inclus în masa succesorală și acest imobil pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 651 cod civil succesiunea se deschide la data decesului decujusului, iar art.700 din același cod arată că succesiunea poate fi acceptată în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii.
În cauză, averea succesorală rămasă de pe urma defuncților și a fost acceptată în termenul prevăzut de textul de lege mai sus arătat atât de către reclamanta cât și de către pârâta, în calitate de fiice ale defuncților, nu și de pârâtul care a renunțat în mod expres la succesiune, astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 1574/2003 de P Tg.S (fila 6 din dosarul cauzei) cât și din precizările sale scrise înaintate la dosarul cauzei prin Serviciul Registratură al instanței la 19.10.2006.
Pe de altă parte în cauză, nu se contestă calitatea de moștenitor cu vocație succesorală a reclamantei ci doar dreptul acesteia la o cotă-parte din terenul ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991.
În opinia instanței, odată stabilit dreptul de proprietate al cooperatorului decedat, prin cererea formulată de unul din moștenitori, și declanșată procedura de reconstituire, se realizează completarea universalității masei succesorale (completarea sub aspect cantitativ a masei succesorale nefiind influențată de numărul cererilor, în raporturile dintre succesori aplicându-se regulile de drept comun în legătură cu bunurile ce au făcut obiectul reconstituirii).
Nici Regulamentul de aplicare al Legii 18/1991 și nici un alt text din Legea nr.18/1991 nu consfințește pierderea dreptului succesoral în privința terenurilor pentru care s-a făcut reconstituirea, pe considerentul neformulării exprese a cererii către comisie, deși dacă aceasta ar fi fost intenția legiuitorului ar fi spus-o explicit, știut fiind că decăderea din drepturi nu poate fi dedusă ci numai expres prevăzută. A condiționa dreptul succesorului la terenurile pentru care s-a făcut reconstituirea de formularea cererii înseamnă a se aduce atingere principiului fundamental al moștenirii, acela al caracterului unitar al patrimoniului succesoral.
În concluzie, în opinia instanței moștenitorul care nu a formulat cerere beneficiază de efectele cererii moștenitorului solicitant, drept ce se fundamentează fie pe ideea gestiunii de afaceri, aplicabilă în raporturile dintre coproprietari, fie mai cu seamă pe ideea mandatului tacit ce operează în privința actelor de conservare între succesori, așa cum poate fi calificată cererea de reconstituire, întrucât obiectul reconstituirii este un bun indiviz de la autorul comun.
Așadar, apărările pârâtei referitoare la terenul ce a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 nu pot fi însușite de instanță atâta vreme cât așa cum s-a arătat prin reconstituirea dreptului de proprietate la cererea formulată de aceasta se consideră că terenul respectiv exista în patrimoniul defuncților,iar, în cauză,reclamanta nu a renunțat la succesiunea acestora. O soluție contrară ar echivala cu o încălcare a principiului indivizibilității actului juridic de opțiune succesorală potrivit cu care succesibilul are dreptul să opteze între a renunța sau a accepta succesiunea, dar în întregul ei, nimeni neavând posibilitatea de a accepta o parte din moștenire și de a renunța la altă parte (art. 685-686 Cod civil).
Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel ambele părți, criticând sentința sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.
Arată apelanta că în mod greșit prima instanță a introdus în masa de partaj și suprafața de 24,8 ha. teren extravilan situat în com. jud.T, în condițiile în care acest teren l-a dobândit în nume propriu și exclusiv deoarece sora sa nu a uzitat de dreptul de a formula cerere în temeiul Legii nr.18/1991 și nu a depus nici un efort de a beneficia de prevederile acestei legi.
În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul scoaterii din masa de partaj a terenului extravilan în suprafață de 24,8 ha. situat în com. jud.
Apelanta, a criticat sentința doar cu privire la valoarea suprafeței de 24,8 ha. teren extravilan, arătând că valoarea de circulație este mult mai mare decât cea reținută de către instanța de fond, fiind nemulțumită și de faptul că instanța de fond nu i-a atribuit în natură și un lot din terenul extravilan.
Prin decizia civilă nr. 50 din 20 februarie 2009 Tribunalul Tulceaa admis apelul pârâtei și a respins ca nefondat apelul reclamantei. A fost schimbată în parte sentința apelată numai cu privire șa masa partajabilă și valoarea acesteia, cu consecință asupra sultelor datorate de părți. S-a dispus scoaterea din masa de partaj a terenului situat în extravilanul comunei, județul C, cu o valoarea de circulație de 75.000 lei. Valoarea masei de partaj este de 77.914 lei. A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 13.343 lei, cu titlu de sultă.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În baza art. 274 Cod procedură civilă a fost obligată apelanta intimată la plata sumei de 825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata.
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut, în esență, că terenul agricol în suprafață de 24,8 hectare a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 în beneficiul exclusiv al apelantei pârâte, singura care a formulat cerere conform art. 11 din Legea nr. 18/1991.
În condițiile în care titlul de proprietate pentru terenul în suprafață de 24,8 hectare a fost emis e numele pârâtei, acest teren nu poate fi inclus în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului, decedat la 15 mai 1993.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, sub aspectul stabilirii componentei masei succesorale, rămasă după defunctul.
Recurenta a susținut că instanța de apel a reținut în mod greșit că terenul în suprafață de 24,8 hectare nu poate fi inclus în masa partajabilă, întrucât el a fost reconstituit numai în beneficiul intimatei pârâte. În realitate, cererea formulată conform Legii nr. 18/1991 de intimata pârâtă profită și celorlalți moștenitori care nu au îndeplinit procedura reglementată de Legea nr. 18/1991, situație în care se impunea partajarea terenului agricol și formarea a două loturi egale pentru moștenitorii defunctului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile reclamantei se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
La moartea persoanei, patrimoniul acesteia se transmite moștenitorilor legali sau testamentari. Prin urmare, transmisiunea succesorală are ca obiect patrimoniul defunctului, adică totalitatea drepturilor și obligațiilor patrimoniale care au aparținut celui care lasă moștenirea.
Referitor la terenul în suprafață de 24 hectare, se reține că acesta nu se afla în patrimoniul defunctului la data decesului acestuia - 1993 - iar ulterior acestei date, în temeiul Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren în beneficiul exclusiv al pârâtei, singurul succesor al defunctului care a formulat cerere conform art. 11 din Legea nr. 18/1991.
Conform dispozițiilor art. 11 alin.(3) din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, iar în speță se reține că singura persoană care a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul arabil în suprafață de 24,8 hectare a fost intimata pârâtă. După soluționarea acestei cereri s-a emis titlul de proprietate nr. 95213 din 21 decembrie 2005, intimata reclamantă fiind titulara dreptului de proprietate. În condițiile în care acest titlu de proprietate nu a fost anulat, acesta continuă să își producă efectele juridice, singura proprietară a terenului fiind. În aceste condiții, terenul în suprafață de 24,8 hectare, nefiind reconstituit în beneficiul tuturor moștenitorilor defunctului, nu poate face obiectul partajului între cele două părți.
Susținerea recurentei reclamante în sensul că cererea formulată de pârâtă în temeiul Legii nr. 18/1991 profită tuturor succesorilor luide cujus,inclusiv recurentei care nu a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în nume propriu este lipsită de fundament legal și urmează a fi respinsă.
Conform dispozițiilor art. 13 alin.(2) din Legea nr. 18/1991, moștenitorii care nu-și pot dovedi calitatea de moștenitor, întrucât terenurile nu s-au aflat în circuitul civil sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Doctrina și practica judiciară au stabilit că dispozițiile art. 13 din legea nr. 18/1991 beneficiază tuturor succesorilor autorului îndreptățit la restituire, ei fiind considerați repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la terenurile ce au aparținut autorului. În consecință, fiecare moștenitor este și rămâne considerat că a acceptat moștenirea prin actul personal pe care îl face, și anume - formularea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate adresată comisiei.
Cum în cauză recurenta nu a înțeles să uzeze de procedura Legii nr. 18/1991, în sensul formulării unei cereri pentru reconstituirea dreptului său de proprietate, iar ulterior emiterii titlului în proprietate în beneficiul intimatei pârâte nu a înțeles să solicite anularea acestui titlu, în mod judicios instanța de apel a exclus din masa succesorală terenul arabil în suprafață de 24,8 hectare.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta reclamantă -, domiciliată în T,-, județul T, împotriva deciziei civile nr. 50, pronunțată de Tribunalul Tulcea la data de 20 februarie 2009, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți -, domiciliată în T,-, județul T și -, domiciliat în Târgul S,-,.2,.C,.6, județul C, având ca obiectpartaj succesoral.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, Pentru judecător - -, aflat în concediu medical, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec.jud.apel Șt.
Red.dec.jud.recurs /27.11.2009
gref.AB/2 ex./07.12.2009
Președinte:Gabriel LefterJudecători:Gabriel Lefter, Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
