Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 399/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA Nr. 399
Ședința publică din 7 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul domiciliat în S,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 624 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliați în Câmpina,-,.2,.A,.4,.16 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul reclamant personal, intimații pârâți personal și asistat de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, reprezentată de același avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recursul a fost timbrat cu 12,00 lei taxă judiciară de timbru prin anularea chitanței nr. 80391/25.02.2008 la fila 5 dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Se comunică recurentului întâmpinarea depusă la dosar de intimați.
La solicitarea instanței, recurentul personal, semnează cererea de recurs, precizând că își însușește recursul declarat.
Nu solicită termen și nici lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de întâmpinare, solicită cuvântul în fond, cerere formulată și de apărătorul intimaților pârâți.
Curtea, în baza dispozițiilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă pune în vedere recurentului reclamant să încadreze în drept fiecare motiv de recurs.
Recurentul reclamant personal, lasă la aprecierea instanței cu privire la încadrarea în drept a motivelor de recurs.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Recurentul reclamant personal, arată că primul motiv de recurs se referă la faptul că instanțele nu au lecturat conținutul rapoartelor de expertiză efectuate în cauză, prin care au fost subevaluate construcțiile și bunurile mobile. Mai mult, arată că expertul nu a convocat părțile la efectuarea lucrării și, deși a plătit onorariul, nu a participat la expertiză.
Al doilea motiv de recurs vizează respingerea cererii de efectuare a unei expertize topometrice pentru măsurarea terenului și stabilirea unei căi de acces la etajul locuinței.
Solicită admiterea recursului, desființarea în tot a hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Avocat pentru intimații pârâți și, consideră că motivele invocate sunt nefondate.
Referitor la primul motiv invocat, solicită a se avea în vedere că la fila 26 dosar fond, există recipisa de confirmare a citării părților la efectuarea expertizei iar recurentul a fost prezent la convocare. Mai mult, a formulat obiecțiuni la expertiză, care au fost admise de instanță și expertiza a fost refăcută.
Al doilea motiv de recurs în care se pretinde că expertul nu ar fi reținut o cameră de 9,97. situație, deoarece această încăpere este menționată în expertiză la fila 35 din dosar și identificată și pe schița de plan de la fila 33 dosar.
Cu privire subevaluarea construcției, recurentul nu a formulat obiecțiuni la instanța de fond, iar referitor la respingere cererii privind efectuarea unei expertize topometrice, rezultă din sentința pronunțată de instanța de fond, că a renunțat personal la acest capăt de cerere.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuilei de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în orașul,-, stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietatea pârâților, precum și obligarea pârâților la restituirea bunurilor proprii identificate în certificatul de moștenitor nr. 109/2006 și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1121/2002 pârâții au cumpărat de la tatăl său un teren în suprafață de 1098. situat în orașul,-, împreună cu dreptul de 5/8 din locuința situată pe acest teren și anexă, restul cotei de 3/8 din locuință și anexă fiind proprietatea sa dobândit prin moștenire.
Având în vedere situația conflictuală existentă între părți și faptul că se află în indiviziune cu pârâții asupra construcției, aceștia refuzând să pună capăt situației existente prin bună învoială, reclamantul a învederat că s-a impus formularea acțiunii de față.
Totodată, a precizat reclamantul că solicită obligarea pârâților să-i permită accesul către imobil prin stabilirea unei căi de acces întrucât terenul pe care se află edificată casa aparține acestora, urmând ca ei să îi restituie și o serie de bunuri mobile proprii ( expres identificate în cerere ) deoarece acestea îi aparțin în calitate de unic moștenitor al defunctului.
Legal citați, pârâții s-au prezentat în instanță și au declarat că sunt de acord cu acțiunea.
După administrarea probelor cu înscrisuri, interogatorii și expertize de specialitate constructor și merceolog, prin sentința civilă nr. 287 din 23 martie 2007 Judecătoria Sinaiaa admis cererea modificată formulată de reclamant, a constatat că părțile dețin în coproprietate în cote de 3/8 reclamantul și 5/8 pârâții construcțiile locuință și anexă aflate pe terenul din,- și a dispus partajul acestora bunurilor conform variantei I din raportul de expertiză, pârâților fiindu-le atribuite construcțiile compuse din clădire de locuit, magazie, grajd și anexă gospodărească, urmând ca aceștia să plătească sultă reclamantului 11.859,69 RON.
Prin aceeași hotărâre instanța a obligat pârâții să restituie reclamantului bunurile mobile aflate în posesia acestora și identificate fizic prin expertiza G și să le plătească contravaloarea bunurilor mobile care nu au putut fi identificate fizic, luând totodată act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietatea pârâților.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul și pârâții se află în indiviziune asupra imobilului construcție situat în orașul,-, conform art.728 cod civil primul având o cotă de 3/8 din acesta, iar pârâții cota de 5/8, astfel încât se impune sistarea stării de coproprietate asupra bunului în litigiu.
La alegerea variantei de lotizare prin atribuirea bunurilor către pârâți cu compensarea dreptului valoric al reclamantului cu sultă, instanța a avut în vedere împrejurarea că pârâții locuiesc în această gospodărie, că terenul aferent construcțiilor este proprietatea lor, precum și faptul că datorită relațiilor tensionate dintre părți, fragmentarea locuinței în două unități locative nu ar face decât să conducă la soluția imposibilității exercitării depline a dreptului de proprietate de fiecare dintre aceștia.
În legătură cu bunurile mobile, în condițiile în care s-a făcut dovada că ele au rămas în posesia pârâților care au stăpânit gospodăria după decesul lui, instanța, în baza art. 480 Cod civil a dispus obligarea lor la restituirea celor care există fizic către reclamant, urmând ca pentru cele care nu se mai regăsesc în natură să se achite contravaloarea.
Totodată, în baza art.246 Cod pr.civilă s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietatea pârâților.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate în ceea ce privește varianta de lotizare omologată de către instanță, întrucât în opinia sa varianta a doua din raportul de expertiză respecta dispozițiile legale.
A învederat reclamantul că este unicul moștenitor legal, are probleme de sănătate, iar locuința pe care o deține în orașul S nu-i conferă condiții decente de trai având în vedere că are trei copii și doi nepoți, în timp ce pârâții dețin locuință proprietate personală în Câmpina, fără a locui în imobilul în litigiu.
O altă nemulțumire a reclamantului a vizat împrejurarea că nu au fost corect compensate cheltuielile de judecată, iar la termenul din 18 octombrie 2007 acesta și-a completat motivele inițiale, solicitând desființarea în tot a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, întrucât prin hotărârea pronunțată au fost încălcate formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă raportul de expertiză construcții fiind omologat, deși nu s-a făcut dovada convocării sale.
În continuare a învederat apelantul că în mod eronat instanța a respins cererea sa de efectuare a unei expertize topo prin care să se stabilească servitutea de trecere, probă care avea relevanță în cauză și care era necesară față de opțiunea sa de lotizare de a i se atribui în natură etajul locuinței în litigiu.
Prin decizia civilă nr.624/26.10.2007 Tribunalul Prahovaa respins ca nefondat apelul declarat, reținând că în mod corect instanța de fond a omologat varianta I din expertiza, întrucât pârâții dețin o cotă mai mare cu 2/8 decât reclamantul din imobilul în litigiu, iar construcția cu destinația casă de locuit nu este susceptibilă de a fi împărțită în două unități locative distincte, deoarece o atare măsură presupune lucrări de reamenajare ce ar putea aduce atingere structurii de rezistență a imobilului executat în anul 1950.
În ceea ce privește compensarea cheltuielilor de judecată, instanța a considerat că s-a avut în vedere întinderea culpei procesuale a părților, reclamantul renunțând la capătul de cerere privind stabilirea unei căi de acces pe terenul proprietatea intimaților-pârâți și în acest context a apreciat că și cererea privind efectuarea expertizei topo este inutilă.
Referitor la susținerea apelantului, în sensul că raportul de expertiză specialitatea construcții ar fi lovit de nulitate absolută întrucât nu a fost convocat la efectuarea lucrării, tribunalul l-a considerat ca fiind neîntemeiat, deoarece reclamantul a fost convocat cu recomandata 2999, fiind prezent și asistând efectiv la
realizarea măsurătorilor, precizând totodată că o astfel de critică trebuia formulată mai întâi la primul termen după depunerea expertizei și nu direct în fața instanței de apel.
Decizia mai sus menționată a fost atacată cu recurs de către reclamant pe considerentul că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod pr.civilă, deoarece a omologat raportul de expertiză construcții efectuat în cauză, cu toate că nu s-a făcut dovada convocării sale, iar prin aceasta i s-a pricinuit o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea raportului întocmit.
O altă critică formulată de reclamant s-a referit la faptul că pe schița de plan anexă la raportul de expertiză s-a evidențiat o cameră de locuit în suprafață de 9,97. pe care expertul nu a evaluat-o și, cu toate că a formulat această critică în fața Tribunalului Prahova, instanța nu a avut-o în vedere și nu s-a pronunțat asupra acestui motiv de apel.
Totodată, recurentul a considerat că a fost prejudiciat prin faptul că expertul a subevaluat construcția învederând în continuare că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de efectuare a unei expertize în specialitatea topografie prin care să se stabilească o cale de acces.
A menționat reclamantul că o atare probă era concludentă și relevantă în cauză, din moment ce a solicitat stabilirea unei căi de acces și și-a exprimat opțiunea de lotizare, cu privire la atribuirea în natură etajul imobilului în litigiu, instanța fiind obligată chiar din oficiu să pună în discuție efectuarea acestei lucrări, chiar dacă el nu ar fi cerut-
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond cu obligarea intimaților - pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
În baza art.308 alin.2 Cod pr.civilă, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, urmând a se menține ca legală decizia atacată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Deși se susține de către recurent printr-un prim motiv că s-au încălcat formele de procedură întrucât nu s-a făcut dovada convocării sale la întocmirea raportului de expertiză constructor, iar prin aceasta i s-a produs o vătămare, afirmațiile sale urmează a fi înlăturate.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de ing. ( fila 29 dosar fond) rezultă că părțile în litigiu au fost convocate la efectuarea expertizei constructor pentru data de 19.11.2006, orele 13,00, reclamantul fiind prezent la momentul respectiv, iar urmare a admiterii obiecțiunilor formulate de acesta la raportul depus ( în sensul că nu s-a detaliat separat etajul construcției și nu s-a indicat dacă imobilul este comod partajabil - încheierea din 12 decembrie - fila 37 dosar fond) s-a depus raportul de expertiză refacere la 10 ianuarie 2007 ( fila 45 dosar fond) care are un conținut identic cu prima lucrare, singura mențiune în plus vizând evaluarea separată a parterului și a etajului și precizarea că imobilul este comod partajabil (fila 48 dosar fond).
Din cuprinsul celor expuse anterior reiese deci că reclamantul a fost convocat la efectuarea expertizei din 19.11.2006 și chiar s-a prezentat personal la fața locului la data stabilită.
Pe de altă parte, chiar dacă instanța ar primi punctul de vedere exprimat de recurent (deși acesta este contrazis de mențiunile expertului) se impune a se face următoarea precizare:
Efectuarea raportului de expertiză cu încălcarea disp.art. 208 Cod procedură civilă, privind citarea părților prin carte poștală recomandată, reprezintă o neregularitate procedurală ce poate fi invocată de partea interesată pe calea excepției de nulitate a actului.
Este vorba însă de o nulitate relativă, întrucât textul de lege menționat a fost edictat în favoarea aceluia al cărui drept de citare a fost încălcat și, prin urmare, nulitatea expertizei trebuia invocată la primul termen care a urmat depunerii raportului, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a invoca nulitatea.
În speță, verificând conținutul încheierilor de ședință care au urmat depunerii lucrării de expertiză constructor (raportul inițial și refacere) este de observat că reclamantul nu a invocat la instanța de fond această pretinsă neregularitate privind necitarea sa.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse anterior, o atare critică nu poate fi formulată direct în apel și ulterior în recurs și pe cale de consecință nu sunt incidente prevederile art.304 pct.5 Cod pr.civilă.
O a doua critică formulată de reclamant vizează împrejurarea că pe schița de plan anexată raportului de expertiză a fost evidențiată o cameră de 9,97 pe care expertul nu a evaluat-
În cuprinsul ambelor lucrări efectuate de expert (raportul inițial și refacere) s-a identificat, de către expert la parter camera având suprafața de 9,97. (fila 30 lucrare inițială, fila 46 - raport refacere) iar aceasta a fost evaluată potrivit criteriilor legale, aplicându-i-se totodată corecțiile pentru uzură și reactualizare ( fila 31 raport inițial, fila 47 - raport refacere).
Având în vedere această situație, Curtea reține ca fiind nefondată critica invocată de reclamant sub acest aspect și prin urmare o va respinge, precum și pe cea privind subevaluarea construcției.
La stabilirea acestei măsuri instanța a ținut cont de faptul că, în speță, cu ocazia efectuării expertizei constructor, ing. a procedat la o identificare amănunțită a configurației construcției, precizând dimensiunile și destinația spațiilor aferente, precum și criteriile de evaluare ( fila 31 dosar fond) a construcției prevăzute de dispozițiile incidente, cu aplicarea corespunzătoare a indicilor de uzură și a corecției pentru reactualizare conform Buletinului Documentar nr.101/august 2006 al din România.
O ultimă nemulțumire a reclamantului se referă la faptul că în mod greșit s-a respins cererea sa de efectuare a unei expertize specialitatea topografie prin care să se stabilească o cale de acces.
Lecturând conținutul practicalei sentinței civile nr. 287/23 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia (fila 98 dosar fond) rezultă că reclamantul atât personal, cât și prin apărătorul său, a învederat că renunță la judecata capătului de cerere privind stabilirea unei căi de acces, menținându-și solicitările referitoare la ieșirea din indiviziune asupra imobilului din,- și obligarea pârâților la restituirea bunurilor mobile proprii.
Limitele cererii de chemare în judecată cu privire la obiect sunt fixate de către reclamant, conform principiului disponibilității, potrivit art.129 alin.6 Cod pr.civilă, judecătorul putând să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În condițiile în care reclamantul și-a exercitat dreptul de dispoziție și a renunțat la judecarea cererii sale privind stabilirea unei căi de acces, ținând cont că terenul în suprafață de 1098m.p. pe care se află construcția în litigiu este proprietatea exclusivă a pârâților, în mod corect a concluzionat tribunalul că nu mai era necesar efectuarea expertizei topo.
Rezultă deci că instanța a judecat pricina, în cadrul legal corespunzător pretențiilor formulate, respectând atât principiul disponibilității, cât și pe cel al rolului activ astfel încât criticile recurentului în această privință sunt neîntemeiate.
Constatând că în cauză, astfel cum reiese din cele expuse anterior, nu sunt incidente dispoz. art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă curtea în baza art.312 Cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală decizia atacată.
În baza disp.art. 274 Cod pr.civilă, întrucât se află în culpă procesuală, recurentul va fi obligat să plătească intimaților suma de 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul domiciliat în S,- jud. P, împotriva deciziei civile nr. 624 din 26 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții, domiciliați în Câmpina,-,.2,.A,.4,.16 jud.
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimaților-pârâți suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - --- - -
GREFIER,
-
VG/VM
2 ex/23.04.2008
nr- Judec.
nr- Trib.
,
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
