Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-

Dosar nr-

DECIZIA NR.438

Ședința publică din data de 17 Aprilie 2008

PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu

JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena

- -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamanta -, domiciliată în,-, jud.P, cu domiciliul ales la. Av., cu sediul în,-, jud.P și pârâta, domiciliată în,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.694 din 19 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - reprezentată de avocat din cadrul Baroului și recurenta pârâtă asistată de avocat - din cadrul Baroului

Procedura îndeplinită.

Recursul pârâtei este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 577,00 lei, potrivit chitanței nr.- și timbre judiciare în valoare de 2,65 lei, ce s-au anulat la dosar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul reclamantei este insuficient timbrat.

Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă declară că aceasta înțelege să nu mai completeze taxa de timbru la valoare, depune la dosar nota de timbraj, taxa judiciară de timbru în sumă de 20,00 lei potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei anulate la dosar.

Curtea, din oficiu, invocă excepția insuficientei timbrări a recursului declarat de reclamantă.

Avocat - având cuvântul pentru recurenta pârâtă declară că insistă în cererea de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului penal, având în vedere că este începută urmărirea penală.

Avocat pentru recurenta reclamantă solicită respingerea cererii de suspendare având în vedere că mărturia acestui martor nu este esențială în cauză, față de constatările experților.

Curtea, având în vedere că dispozițiile art.244 alin.2 pct.2 sunt facultative pentru instanță și dat fiind faptul că depoziția martorului nu este singura probă avută în vedere de instanță, iar în situația în care plângerea penală este admisă există calea revizuirii, respinge că nefondată cererea de suspendare a judecății cauzei.

Avocat - având cuvântul pentru recurenta pârâtă invocă excepția tardivității declarării recursului de către reclamanta -.

Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursurilor, urmând că părțile să pună concluzii și pe excepțiile invocate.

Avocat - având cuvântul pentru recurenta pârâtă în principal solicită admiterea recursului casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond omologarea variantei A din raportul de expertiză întocmit în cauză, variantă ce a fost întocmită la solicitarea ambelor părți, cu cheltuieli de judecată.

Arată că din actele depuse la dosar, respectiv facturile depuse la dosar, rezultă că s-a făcut dovada că materialele de contrucție pentru îmbunătățirile efectuate, au fost achitate de către defunct.

Avocat având cuvântul pentru recurenta reclamantă, solicită ca motivele de recurs formulate să se aibă în vedere că apărări pe recursul pârâtei și solicită respingerea acestuia că nefondat, întrucât îmbunătățirile au fost expertizate și reținute în mod corect de către instanță.

Depune la dosar concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr.1655/2005 pe rolul Judecatoriei Sinaia reclamanta a solicitat instanței că prin sentința ce o va pronunța să dispună, în contradictoriu cu pârâta, ieșirea din indiviziune asupra bunurilor succesorale rămase de pe urma defunctului G decedat la data de 3.03.2003

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că în masa succesorală rămasa de pe urma defunctului G se include un teren de 700 mp, situat în,- și două clădiri cu anexe gospodărești

La data de 21.01.2006 reclamanta, prin apărător, și-a modificat cererea introductivă, solicitând să se dezbată și succesiunea defunctei.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii precizate, în ceea ce privește partajarea averii rămasă de pe urma def. și G, urmând a se respinge capătul de cerere prin care se solicită deducerea în favoarea reclamantei a unor pretinse îmbunătățiri aduse imobilului bun succesoral, deoarece acestea nu au fost efectuate de reclamantă sau de părinții săi, fiind executate integral de

Pe cale de cerere reconventională pârâta a solicitat includerea în masa succesorală rămasă de pe urma defunctei și a cotei de din mai multe bunuri mobile dobândite de aceasta împreună cu soțul său în timpul căsătoriei, iar în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului G să se includă cota de 5/8 din bunurile precizate, precum și integral anumite bunuri mobile primite de defunct ca premiu în cadrul unei întreceri gospodarilor localității, precum și obligarea reclamantei la restituirea, către pârâtă, a mai multor bunuri proprii.

După administrarea probatoriilor, prin încheierea interolocutorie pronunțată la data de 11.04.2006, Judecatoria Sinaiaa admis în principiu atât cererea principală precizată și modificată, cât și cererea reconvențională completată, a constatat deschisă succesiunea defunctei, calitatea de moștenitori a numitului G-soț supraviețuitor, cu o cota de 2/8 și a descendentelor și cu o cotă de 3/8 fiecare, componența masei succesorale reprezentată de cota indiviză de 172 mp din terenul de 700 mp, situat în,-, împreună cu același drept din construcții, cota de din mai multe bunuri mobile enumerate expres.

S- constat deschisă succesiunea def. G, calitatea de moștenitor pârâtei, fiică, cu o cota de și a reclamantei, nepoată de fiică predecedată, cu o cota de componența masei succesorale reprezentată de cota de 5/8 din terenul 700 mp, garaj, cota indiviză de 5/8 din bunurile mobile moștenire, bunuri mobile mentionate expres și s-a reținut că anexa gospodărească a fost transformată în locuință, prin contribuția exclusivă defunctului G, deducându-se din valoarea constructiei C1, lucrările de îmbunătățiri, turnat placă beton în bucătărie, baie, hol, schimbat gresie în bucătărie, baie, hol, schimbat întrerupătoare, prize la instalația electrică, montat lambriu pe hol, faianță în bucătărie și baie și instalație sanitară în baie.

Prin sentința civilă nr.709/03.07.2007, Judecătoria Sinaia admis în parte cererea introductivă precizată și modificată și în parte cererea reconvențională completată, sistat starea de indiviziune existentă între părți conform variantei B din expertiza tehnică lotizare întocmită de exp..

La pronunțarea soluției, instanța de fond a reținut că se impune a se dispune sistarea stării de indiviziune conform variantei de lotizare B propusă prin expertiza tehnică, deoarece se respectă principiile care guvernează materia împărțelii judiciare, ambele părți doresc atribuirea în lotul propriu corpului de constructie C1, însă în raport de criteriile prevăzute de lege prioritatea în atribuirea acestui lot apartine reclamantei.

Prima instanță a reținut, de asemenea, că în acest corp de construcție reclamanta a locuit împreună cu părinții săi și bunicul, după decesul părinților săi, continuând să locuiască și să aducă îmbunatățiri imobilului, îmbunătățiri explicit rețiunute prin încheierea interlocutorie, reclamanta transformând aceasta construcție, a efectuat investiții, a locuit până la tensionarea relațiilor părților după decesul lui G când și pârâta s-a stabilit în imobil și a înțeles să se comporte că și coproprietar.

Împotriva acestei sentinței declarat apel reclamanta, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât nu s-au reținut, în totalitate, îmbunătățirile efectuate de aceasta și părinții săi la imobile, astfel cum au fost pretinse și probate, nu s-au avut în vedere obiecțiunile formulate de aceasta cu privire la expertizele omologate, expertiza construcții și expertiza lotizare.

În cadrul motivelor de apel, reclamanta a mai susținut că după administrarea probelor a solicitat că la pronunțarea încheierii să se țină seama că a probat faptul că la data de 6.11.1950 G și au dobândit prin act de vânzare-cumpărare teren loc de casă, situat în,- obținând autorizație de construcție nr.255/1954, iar conform autorizației nr. 16/1970 și certificatului nr.15/1970, s-a extins imobilul prin ridicarea unei mansarde și a unei magazii în anul 1976, conform certificatului de moștenitor nr.52/1977 eliberat în urma deschiderii succesiunii numitei, fiind înregistrat drept moștenitori legali pe G, -fiică, -fiică, iar bunurile succesorale fiind reprezentate de un drept de din terenul de 700 mp și 1/2 din construcția edificată pe teren, construită din lemn, acoperită cu tablă, bunuri asupra cărora G are un drept de și drept succesoral de 2/8, și în calitate de moștenitoare a defunctei, cota de 3/8 din .

Reclamanta a mai susținut că, în anul 1977, potrivit certificatului nr.9/1977 și autorizației de construire nr.8/1977 s-a început amenajarea anexei gospodărești pentru se construi o baie, verandă și magazie, autorizația fiind emisă pe numele coproprietarilor G, și, lucrările continuând până în anul 2001, rezultând construcția C2, bunurile rămase în urma decesului numitului G, fiind casa bătrânească, mansarda, constrcuția C2- fostă anexă gospodărească transformată în casă de locuit, magazie și, garaj, gard fier și teren de 700 mp.

De asemenea, s-a arătat în motivarea cererii de apel d e către reclamantă că prin încheierea interlocutorie, prima instanță redus îmbunătățirile efectuate de aceasta, din depozitia martorului G rezultând că existau 2 construcții, casa de locuit cu 3 canere, a doua casă fiind, inițial, grajdul, a doua locuință având 6 camere și o bucătărie, o verandă, martorul, declarând că la data la care s-a mutat, existau casa de locuit și anexele, acestea fiind îmbunătățite, casa de locuit fiind renovată de defunctul și de fiica sa, în zona anexelor construindu-se, în timp, o locuință.

Motivând cererea de apel, reclamanta a mai susținut totodată că, potrivit martorei, apelanta gospodărea împreună cu bunicul său care locuia în casa din spate a facut îmbunătățiri împreună cu acesta, martorul referindu-se la lucrările efectuate de aceasta la imobil, a pus faianță în bucătărie și baie, zugrăvit.

S- mai susținut în motivarea cererii de apel d e către reclamantă, că în ceea ce privește îmbunătățirile făcute de și împreună sau separat de defunctul G, martorul G sustinut că în urma unor discutii cu a aflata că acesta a refuzat sa efectueze îmbunătățiri la imobil, în timp ce martorul a susținut că toate îmbunătățirile au fost făcute de defunctul, fiica și ginerele acestuia, în zona anexelor, construindu-se în timp o locuință.

Criticând sentința, reclamanta a mai susținut că, în ceea ce privește îmbunătățirile făcute de aceasta după decesul părinților săi a rezultat, din declaratia martorului, că contribuit cu lucrări, iar din declarația martorului, că efectuat îmbunătățiri la ambele imobile, la casa din fața turnând beton în bucătărie, baie și hol, montat gresite, zugrăvit întreaga casă, inclusiv etajul, iar martora confirmat lucrările nominalizate de martorul.

Prin motivele de apel invocate, reclamanta a mai susținut că se impune completarea raportului de expertiză cu determinarea valorii de circulație a imobilului construcție pe piața imobiliară, expertul considerând anexe bucătăria de vară, magazia de lemne în suprafață de 20,51 mp, la calculul valorii tehnice a acestor încăperi se aplică o valoare diminuată față de valoarea încăperilor din C 2, rezultând o valoare diminuată a acestei clădiri, ceea ce atrage recalcularea valorii acestor încăperi care nu sunt anexe.

Motivând cererea, reclamanta a susținut, de asemenea, că în determinarea valorii îmbunătățirilor, expertul a stabilit numai valoarea lor tehnică nu și sporul de valoare, iar datorită unor îmbunătățiri și lucrări de conservare aduse imobilului C 2, valoarea acestuia s-ar diminua ca urmare a infiltrației de apă și a lipsei încălzirii.

Prin același motiv de apel, reclamanta a mai sustinut că, deși s-a încuviințat expert consilier, acesta nu a fost convocat de expertul desemnat, nu i-a fost comunicat raportul efectuat pentru a fi semnat sau criticat, iar cererea adresată instanței pentru a se corecta acest aspect a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel și pârâta susținând că este nelegală și netemeinică invocând următoarele motive:

1. În ceea ce privește încheierea interlocutorie, a susținut că în mod greșit instanța de fond a dispus în favoarea intimatei efectuarea unor îmbunătățiri când, în realitate, acestea au fost executate de G, reținând că fiind efectuate de, numai pe baza declarației martorului, apreciindu-se că acesta a prezentat, în mod obiectiv, o situație de fapt pe care a perceput-o personal.

Prin același motiv de apel, pârâta a sustinut că, din analiza depoziției aceluiași martor, urmează a se avea în vedere că acesta se referea la lucrări pe care pretinde că le-a efectuat în urmă cu 5 ani, arătând care au fost aceste lucrări și afirmând că atât materialele, cât și c/val manoperei, au fost plătite de intimata- reclamantă, însă, comparând susținerile acestui martor cu constatările făcute de exp., se constată că sunt lucrări pe care martorul pretinde că le- executat și care nu se regăsesc la imobilele în litigiu: turnat placă beton în bucătărie, baie și hol, astfel că, este evident că depoziția martorului nu poate fi considerată ca fiind sinceră.

În ceea ce privește deducerea în favoarea intimatei-reclamante a pretinselor îmbunătățiri efectuate la acest imobil, s-a susținut de către pârâtă că în mod greșit au fost analizate depozițiile martorilor Bulgarea G, G și care au arătat că atât reclamanta, cât și părinții săi, nu au fost interesați să execute lucrări la imobil ci numai să obțină un act de proprietate pentru locuință.

S-a mai susținut de către pârâtă prin cererea de apel că, instanța de apel trebuia să analizeze declarațiile martorilor și susținerile părților, prin coroborare și cu înscrisurile depuse la dosar, în motivarea încheierii nefăcându-se referire la susținerea dovedită cu înscrisurile defunctului, în sensul că acesta avut posibilități materiale să execute lucrările, având consemnate pe un caiet toate sumele de bani pe care le-a predat intimatei-reclamante pentru a achita materialele de construcție, în actele acestuia găsindu-se facturile pentru achiziționarea materialelor, confirmându-se susținerile apelantei și ale martorilor.

Criticând sentința, pârâta a susținut că, în încheierea interlocutorie, dispozitivul este redactat neclar cu privire la lucrările menționate deoarece se precizează că acestea se deduc în favoarea reclamantei, constând în montat lambriu pe hol, montat faianță în bucătărie și baie, ceea ce ar presupune numai manopera necesară lucrării, iar în urma formulării obiecțiunilor la expertiza construcții, instanța de fond a apreciat că trebuia să se rețină lucrarea în integralitatea sa, atât lambriul cât și faianța montată fiind procurate de tatăl pârâtei, lambriul fiind prelucrat cu mult timp înainte de a fi montat, lucru arătat de martorii pârâtei.

Referitor la sentința civilă nr.709/2007, apelanta-pârâtă a susținut că varinata omologată de instanță încalcă dispozițiile legale ce reglementează modalitățile de realizare a partajului, instanța omologând varianta B din expertiza lotizare, deși, în cauză, era întocmită câte o variantă de lotizare la solicitarea ambelor părți, variantă în care împărțirea bunurilor se face judicios, rezultând o sultă mai mică și nu în cuantum de 20 milione ROL, cum este stabilită prin varianta omologată de instanță.

S-a mai susținut de către apelantă, prin același motiv de apel, că în varianta hotarul despărțitor între cele două loturi îl reprezintă peretele garajului care are și ușa și fereastra pe aceeași latură, astfel că și picătura strașinii cade pe terenul atribuit apelantei și accesul cu piciorul în garaj se face tot pe acest teren, în timp ce, în varianta A, nu se regesesc deficiențe care pot crea litigii ulterioare.

Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.694 din 19 noiembrie 2007, respins ambele apeluri că nefondate, potrivit considerentelor ce urmează:

Asupra apelului declarat de reclamanta --, s-a apreciat că nu poate fi reținută critica prin care s-a susținut de apelantă, că în mod greșit au fost deduse îmbunătățirile efectuate de famillia, deoarece din depozițiile martorilor audiați în cauză, G, G și, a rezultat preocuparea autorului pârâtei de a aduce îmbunătățiri imobilelor pe care le avea în proprietate, în timp ce părinții reclamantei au manifestat dezinteres în efectuarea unor lucrări la imobil.

În ceea ce priveste critica prin care s-a susținut că prin încheierea interlocutorie nu s-au reținut pretinsele îmbunătățiri aduse de către reclamantă la imobil, s- constatat că este neîntemeiată deoarece, din probele administrate în cauză, rezultat că aceste îmbunătățiri au fost efectuate de autorul intimatei-pârâte.

Referitor la critica prin care s-a susținut de către reclamantă că prin raportul de expertiză construcții nu s-a determinat corespunzător valoarea de circulație a imobilului, s-a reținut că este neîntemeiată deoarece, expertul a ținut seama la evaluarea clădirilor și construcțiilor, de legislația în vigoare, de indicele de inflație, de datele prezentate de Comisia Națională pentru Statistică, de cursul valutar mediu și de informațiile directe de la institutele de proiectare și antreprize de construcții.

S-a constatat că, pentru stabilirea prețului tehnic la construcții, expertul a pornit de la prețurile din anexele la Decretul nr.256/1984, Decrtetul-Lege nr.61/1990, Legea nr.185/1992, Legea nr.76/1994, G nr.36/2002, la care se aplică coeficientul de actualizare.

Totodată, expertul a procedat la aplicarea coeficientului de reactualizare și a celui de corecție la corpul de cladire C, în funcție de starea acestuia, de înălțime și de utilități.

Asupra apelului declart de pârâta, tribunalul a reținut că susținerea pârâtei că în mod greșit prima instanță a dedus în favoarea intimatei îmbunătățiri care, în realitate, au fost executate de G, nu poate fi reținută deoarece, după cum a rezultat din probele administrate în cauză, îmbunătățirile (turnat placă de beton în bucătărie baie, hol, montat gresie în bucătărie baie, holuri, schimbat întrerupătoare și prize, montat lambriuri pe hol, montat faianță în bucătărie și baie, montat instalații sanitare în baie) au fost efectuate de către intimată.

De asemenea, s-a apreciat că susținerea apelantei conform căreia reținerea în încheierea interlocutorie a acestor îmbunătățiri că fiind făcute de intimata-reclamantă, s-a bazat numai pe declarația martorului, nu poate fi avută în vedere deoarece din întregul material probator administrat în cauză, rezultă că celelalte pretenții ale reclamantei privind îmbunătățirile, nu au fost dovedite.

S-a mai arătat că împrejurarea invocată de pârâta, în sensul că, în urma comparării declarațiilor acestui martor cu constatările expertului, a rezultat că aceste lucrări nu se regăsesc în imobilele în litigiu, nu poate atrage concluzia reținerii greșite a contribuției reclamantei la efectuarea acestor îmbunătățiri, chiar dacă împotriva martorului s-a formulat și plângere penală pentru marturie mincinoasă, deoarece s-a avut în vedere și depozitiile martorilor Bulgarea G, G și.

Tribunalul nu a reținut nici critica prin care s-a pretins de către pârâtă că au fost analizate greșit declarațiile acestor martori, fără a se corobora cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că, faptul că defunctul avea posibilitatea de executa lucrări și de a achiziționa materialele, nu presupune deducerea greșită în favoarea reclamantei a îmbunătățirilor reținute în raport de probele testimoniale.

În ceea ce privește critica prin care s-a susținut că în mod neclar în dispozitivul încheierii s-au menționat lucrările deduse în favoarea intimatei, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, întrucât au fost menționate în mod expers aceste lucrări.

Referitor la varianta omologată de instanță, tribunalul a constatat că în alegerea acesteia s-a ținut seama de criteriile prevăzute de lege referitoare la posesia bunurilor și la efectuarea îmbunătățirilor de către unul dintre copărtași, apreciind că în varianta B se ține seama de dispozițiile art.728 cod civil și art 6739pr.civilă.

instanța de apel că, susținerea apelantei conform careia prin omologarea acestei variante nu s-a ținut seama de faptul că reclamanta nu mai locuiește în imobil de peste un an, este neîntemeiată deoarece, la determinarea acestei variante, s-a avut în vedere și celelalte criterii prevăzute de dispozițiile art.741 Cod civil, art. 728 și art. 673 pr.civilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta -, pentru următoarele motive:

Recurenta a criticat decizia Tribunalului Prahova, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9.pr.civilă.

Un prim motiv de recurs este că instanța de fond în mod greșit a reținut în încheierea interlocutorie îmbunătățiri pretins aduse de reclamantă la construcția bun succesoral, deși acestea au fost realizate, integral, de autorul lor

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta arată că Tribunalul Prahova nu a analizat corespunzător probatoriile administrate în cauză și în motivarea deciziei a reținut argumente contradictorii.

Precizează recurenta că a depus la dosar, în copie, facturile fiscale prin care dovedește că tatăl său a cumpărat toate materialele necesare executorii lucrărilor, pe care instanța de fond le-a reținut în mod greșit ca fiind efectuate de reclamanta .

Susține recurenta că reținerea în încheierea interlocutorie a acestor îmbunătățiri ca fiind efectuate de către intimata-reclamantă, s-a bazat numai pe declarația martorului, apreciindu-se că acest martor a prezentat în mod obiectiv o situație de fapt pe care a perceput-o personal.

Se apreciază că motivarea dată în respingerea apelului, în sensul că nu are nicio relevanță faptul că lucrările respective nu se regăsesc pe teren, este neîntemeiată, în condițiile în care expertul a fost nevoit să stabilească anumite valori ale îmbunătățirilor pentru a fi deduse în favoarea reclamantei și faptul că unele dintre acestea nu se regăsesc în imobil, lucru constatat personal de expertul desemnat în cauză, dovadă certă a faptului că aceste lucrări nu au fost executate, iar reținerea acestora ca fiind efectuate de către reclamantă, este greșită.

De asemenea, recurenta arată că, referitor la deducerea în favoarea intimatei reclamante a pretinselor îmbunătățiri efectuate de aceasta la imobil, în mod greșit au fost analizate depozițiile martorilor G, și, martori ce au arătat că atât reclamanta, cât și părinții săi, nu au fost interesați să execute lucrări la imobil, ci, dimpotrivă, erau preocupați numai să obțină un act de proprietate pentru locuința sa.

Arată recurenta că instanța de fond trebuia să analizeze declarațiile martorilor și susținerile părților, prin coroborare și cu înscrisurile depuse la dosar.

O altă critică pe care o formulează față de încheierea interlocutorie, se referă la modul neclar în care dispozitivul acesteia este redactat cu privire la lucrările efectuate. Astfel, în dispozitivul încheierii se precizează că lucrările reținute a se deduce în favoarea intimatei-reclamante "montat lambriu pe hol, montat faianță în bucătărie și baie" termenul "montat" reprezentând numai manopera necesară lucrării, iar când a formulat obiecțiuni la expertiza construcții sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că trebuia reținută lucrarea in integralitatea sa deși atât lambriul,cât și gresia și faianța au fost procurate de tatăl său.

Un alt motiv de recurs vizează varianta de lotizare omologată de instanța de fond și reținută ca fiind corectă de către instanța de apel.

Precizează recurentul că varianta omologată de instanța de fond, încalcă dispozițiile legale ce reglementează modalitățile de realizare a partajului, sens în care, instanța de fond a omologat varianta B din expertiza-lotizare, deși, în cauză, era întocmită o variantă de lotizare la solicitarea ambelor părți și in care împărțirea bunurilor se face în mod judicios, rezultând o sultă mică.

În dezvoltarea motivului de recurs se precizează că instanța de fond, la omologarea variantei de lotizare, nu a avut în vedere faptul că reclamanta nu mai locuiește în imobilul în litigiu de aproape 2 ani.

Un argument invocat de recurentă, pentru a se omologa varianta A din expertiză, îl reprezintă faptul că în varianta B, hotarul despărțitor dintre cele două loturi formate, îl reprezintă peretele garajului care are ușa și fereastra pe această latură, iar picătura streșinii cade pe terenul atribuit recurentei, iar accesul cu piciorul în garaj se face tot pe acest teren, în timp ce în varianta nu se regăsesc aceste deficiențe care pot crea litigii ulterioare.

Se solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul omologării variantei A din expertiza lotizare.

Recurenta a criticat decizia Tribunalului Prahova pentru următoarele motive:

Cu privire la masa partajabilă, s-a solicitat ca instanța de judecată să constate că niciunul din martorii aduși de părți nu a negat că există două imobile, respectiv imobilul C 1 (imobilul din față) și imobilul C 2 (imobilul din spate), aceștia declarând explicit existența a două imobile, situație ce rezultă și din declarațiile de impunere depuse.

În continuare, recurenta analizează depozițiile martorilor referitor la masa partajabilă, precizând că pârâta nu a putut face dovada că la masa partajabilă a fost adusă o casă de locuit și o anexă gospodărească, dar, în realitate, masa partajabilă este formată din două imobile de locuit, astfel cum reiese din declarațiile martorilor și din certificatele fiscale.

Referitor la posesia imobilului C 1, recurenta solicită să se constate că martorii aduși de ea și de către pârâta au recunoscut că recurenta și familia sa locuiau în imobilul C1, iar defunctul său bunic locuia în corpul de clădire C 2, situație ce rezultă din depozițiile martorilor ce au fost analizate de recurentă.

Cu privire la îmbunătățirile făcute de părinții ei și de ea, recurenta analizează, de asemenea, declarațiile martorilor de la filele 57-60, 70-73, 76-77 din dosarul de fond.

În ceea ce privește îmbunătățirile făcute de ea, recurenta analizează depozițiile martorilor, aflate la filele 57-60, 74-77 din dosarul de fond, depoziții care, coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, dovedesc că a avut suficiente venituri din salariu și din împrumuturi.

În legătură cu garajul, recurenta arată că din depozițiile martorilor rezultă că aceasta a fost edificat în anul 1978 de către părinții săi.

Precizează recurenta că niciuna din susținerile sale nu au fost reținute de instanța de apel care a reținut numai susținerile apelantei sau cele care au fost reținute, sunt greșite.

Nu s-au formulat întâmpinări la recursurile declarate.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, Curtea va reține următoarele:

În ceea ce privește recursul formulat de, Curtea va reține următoarele:

La termenul de judecată din 17 aprilie 2008, recurenta-reclamantă a arătat că nu înțelege să completeze taxa de timbru la valoare.

Recurenta-pârâtă a invocat excepția tardivității declarării recursului de către reclamanta.

Întrucât nicio cerere de chemare în judecată nu poate fi analizată înainte de a se achita taxa de timbru, Curtea apreciază că are o prioritate în a se analiza excepția anulării recursului ca insuficient timbrat.

Potrivit art.35 alin.5 din Ordinul pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 147/1997, neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea cererii.

Art. 20 alin 3 din Legea 147/1997, stabilește, de asemenea, că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit, se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Având în vedere că recurenta nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbru judiciar în cuantumul stabilit de instanța de judecată, deși i s-a pus în vedere în ședința publică din 27 martie 2008, în baza art. 312 alin. 1 pr.civilă, coroborat cu art. 137 pr.civilă, cu aplicarea dispozițiilor art.20 din Legea nr. 146 /1997, cu modificările si completările ulterioare și art. 9 din OG nr. 32/1995, potrivit cărora instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra cererilor înainte de a fi îndeplinit timbrajul, Curtea va admite excepția netimbrării și va dispune anularea recursului ca insuficient timbrat.

Referitor la recursul formulat de, Curtea va reține că este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:

Este nefondată prima critică, pe motiv că instanța de fond în mod greșit în încheierea interlocutorie a reținut îmbunătățiri pretins aduse de reclamantă la construcția bun succesoral, deși acestea au fost realizate de autorul său, deoarece art. 304 alin. 1 pr.civilă, precizează că modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate.

În cauza de față, recurenta a analizat probatoriile administrate în cauză, deși art. 304 pct. 11 pr.civilă, care se referă la faptul că hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă decurgând din aprecierea eronată a probelor administrate, a fost abrogat prin OUG 138/2000, situație în care, în faza de recurs, părțile nu pot invoca faptul că au fost analizate în mod eronat probele administrate la instanța de fond și apel.

Referitor la critica bazată pe modul neclar în care dispozitivul încheierii interlocutorii a fost redactat cu privire la lucrările efectuate, Curtea va reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, întrucât, pe de o parte, nu există contradicție între considerente și dispozitiv, s-a motivat corespunzător soluția dată, iar pe de altă parte, instanțele anterioare nu au dat o interpretare greșită textului de lege aplicabil în speță și au motivat în drept soluția pronunțată.

Motivul de recurs ce vizează varianta de lotizare, este nefondat întrucât nu au fost încălcate dispozițiile art. 741 Cod civil și 6739pr.civilă, iar faptul că în varianta A sulta este mai mică decât în varianta B, nu constituie un motiv de nelegalitate a hotărârilor anterioare, mai ales că, printre criteriile prevăzute de art. 6739pr.civilă, acest criteriu nu este enumerat, instanța având posibilitatea să țină cont și de alte criterii în alegea variantei de lotizare, în funcție de specificul cauzei.

Chiar dacă în varianta omologată de instanțele anterioare hotarul despărțitor dintre cele două loturi îl reprezintă peretele garajului, iar picătura streașinii cade pe terenul atribuit recurentei-pârâte, acestea sunt doar criterii subiective, care nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 pr.civilă, invocate de recurentă.

Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1.pr.civilă, va respinge recursul recurentei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează, ca insuficient timbrat, recursul formulat de reclamanta, domiciliată în,-, județ P, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în,-, județ P împotriva deciziei civile nr.694 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova în constradictoriu cu reclamanta, domiciliată în,-, jud.

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta, domiciliată în,-, județ P împotriva deciziei civile nr.694 pronunțată la 19 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2008.

Președinte, JUDECĂTORI: Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena

- - - - - -

Grefier,

Red. ES

Tehnored.PJ

2 ex/21.04.2008

1655/2005 Judecătoria Sinaia

fAncuța

a- Tribunalul Prahova

,

operator de date cu caracter personal

nr. notificare 3120

Președinte:Iolanda Mioara Grecu
Judecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa Elena

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 438/2008. Curtea de Apel Ploiesti