Jurisprudenta Legea 10/2001.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
E IZIA NR. 119
Ședința publică din data de 17 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de contestatorul, cu domiciliul ales la Cbinetul Av.-, cu sediul în B, sector 1,-,.1,.4, împotriva sentinței civile nr.1399 din 7 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații în contestație PRIMARIA MUNICIPIULUI P - prin primar, cu sediul în P,--4, jud.P și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatele Primaria Municipiului P - prin primar și Primarul Municipiului P reprezentați de consilier juridic, lipsind apelantul contestator.
Procedura îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul este nemotivat.
Consilier juridic având cuvântul declară că nu mai are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimaților în dezbaterea apelului.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimați solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la această instanță sub nr- contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului P și Primarul Municipiului P, anularea dispoziției nr.1139/11.02.2005 emisă de Primarul Municipiului P și obligarea intimaților să-i restituie, în natură, imobilul situat în P, str.- - (fostă str.
-) nr. l, iar în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin notificarea nr. 135/13.02.2002 solicitat Primariei Municipiului P, în calitate de moștenitor legal al autorilor săi, restituirea în natură a imobilului situat în P,-, care a intrat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr. 92/1950.
Precizează contestatorul că, deși a depus acte doveditoare, cu excepția contractului de vânzare-cumpărare a imobilului, Primarul Municipiului P, prin dispoziția nr. 1139/11.02.2005, i-a respins notificarea, apreciind că nu a prezentat acte în susținerea acesteia.
A arătat contestatorul că, din adresa nr.-/23.01.2004 a Consiliului Local al Municipiului P, rezultă calitatea de proprietar al autorului său și că imobilul a carei retrocedare a solicitat-o, a aparținut, anterior, fraților, acționari ai Societății Comerciale R, terenul fiind dobândit în anul 1938 în proprietatea acestei societăți comerciale, societate care a deținut terenul până acesta a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950.
În susținerea contestatiei, contestatorul a depus la dosar copia adresie nr. -/23.01.2004 Serviciului Public Finante Locale din care rezultă că terenul situat în P, str. - - (fosta -) nr. 1 figurat în evidențele fiscale pe numele în perioada 1949-1950 când a fost expropriat, copia actului de notorietate întocmit ca urmare decesului și a dezbaterii succesorale a lui, și, născută și copia contractului de cesiune încheiat în octombrie 2003, prin care drepturile familiei au fost concesionate contestatorei.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1399 din 7 noiembrie 2007, respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul, reținând că prin dispoziția nr. 1139/11.02.2005 emisă de Primarul Municipiului P fost respinsă notificarea contestatorului prin care solicita restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în P,-, reținându-se că aceasta nu a prezentat acte cu care să facă dovada că autorii părților care i-au cedat drepturile succesorale au fost proprietarii imobilului ce face obiectul cererii de restituire.
S-a mai reținut că deși contestatorul a depus o adresă (nr. -/23.01.2004) de la Administratia din cadrul Consiliului Local al Municipiului P, din care rezultă că imobilul din P,- fost înscris în evidențele fiscale pe numele lui în perioada 1942-1950 când a fost expropriat, din adresa nr. -/15.07.2004 a Primăriei Municipiului P, rezultă că rubrica privind numele proprietarului, din registrul fiscal, a fost completată declarativ, astfel încât, nu se poate susține că aceasta corespunde realității de vreme ce contestatorul nu a putut depune vreun act de proprietate pentru a face dovada susținerilor sale.
Împotriva sentinței declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, fără a depune, însă, în scris, motivele pentru care a înțeles să critice sentința instanței de fond.
Examinând sentința apelată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, raportat la textele legale incidente în cauză, precum și la dispozițiile art. 292 alin. 2 pr.civilă, potrivit căruia în cazul în care apelul nu se motiveazăinstanța de apel se va pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță, Curtea de Apel constată că apelul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 135/13.02.2002 și transmisă prin intermediul Biroul Executorului Judecătoresc, contestatorul, în calitate de moștenitor legal al fraților, acționari ai SC, a solicitat restituirea în natură sau în echivalent a terenului proprietatea societății sus-arătată, situat în P,-.
Deși în această notificare s-a arătat că terenul a fost proprietatea acestei societăți până în anul naționalizării și a fost preluat de la această societate în baza Decretului nr. 92/1950, în contestația introdusă pe rolul Tribunalului Prahova, ce viza Dispoziția nr. 1139/2005 a Primăriei municipiului P prin care s-a respins această solicitare, reclamantul nu a mai susținut aceste aspecte, ci a arătat că terenul a aparținut, în realitate, autorului său, defunctul și că în mod greșit acesta a fost preluat în mod abuziv în baza Decretului nr. 92/1950, poziția 6828, de la Societatea ai cărei asociați erau frații.
Raportat la aceste aspecte, în mod corect a reținut instanța de fond că nu au fost prezentate acte de către contestator cu care să facă dovada faptului că autorii săi au fost proprietarii imobilului ce face obiectul cererii de restituire.
Astfel, acesta nu a prezentat niciun act de proprietate asupra imobilului litigios, invocând doar adresa nr. -/2004 a Primăriei municipiului P în care se arăta că imobilul situat în str. - - (fostă -) nr. 1 figurat impus în evidențele fiscale pe numele, în perioada 1942-1950, când a fost expropriat, atașându-se acestei adrese și copie de pe matricola manuală.
Potrivit acestei copii a fișei matricole fiscale, atașată chiar de către contestator la fila 8 dosar fond, rezultă că imobilul situat în P,-, a figurat la numele lui, dar numele acestuia a fost tăiat, înscriindu-se în locul lui Societatea, precum și mențiunea existenței unui act înregistrat sub nr. 9805 ce atestă existența unei operațiuni cărei tipologie nu a putut fi, însă, identificată, mențiunile fiind ilizibile.
Cert este faptul că la data preluării imobilului situat în P,-, acesta figura în proprietatea societății și nu în proprietatea persoanelor fizice, astfel cum rezultă chiar din decretul de preluare, care, la poziția nr.6828, are înscrisă Societatea, aspect ce nu este contestat de către reclamant.
De altfel, în adresa nr. -/2004, Primăria municipiului P precizează că la vechea adresă poștală, din P,-, actualmente-, figura înscris ca proprietar, în schimb, imobilul situat în- (numerotare actuală încă din anul 1950) acesta nu figurează înscris la rubrica proprietar.
Raportat la cele de mai sus, rezultă, cu certitudine,că pentru imobilul din-, solicitat prin notificare și prin prezenta contestație, autorii contestatorului nu au figurat niciodată ca proprietari, aceștia figurând la o anumită
dată ca proprietari ai imobilului situat în- (fostă - nr. 5) dar, încă înainte de preluarea abuzivă, a fost înscrisă ca proprietară SC.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită de a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001,se constată că, în speță, contestatorul a invocat faptul că autorii săi au fost acționari ai acestei societăți, dar prin nici un act depus la dosarul cauzei nu este dovedit acest lucru, astfel încât, nu sunt întrunite dispozițiile art.3 alin. 1 lit. din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia sunt îndreptățite în sensul acestei legi la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv.
Potrivit înscrisului eliberat de Camera de Comerț și Industrie B datând din 11.12.1936 (fila 39 dosar fond) rezultă că autorul contestatorului era asociat al Întreprinderii Frații, care, însă, avea sediul în B,-, și nicidecum la adresa indicată de către contestator.
Deși tocmai acest înscris a fost invocat de către contestator că ar fi făcut dovada faptului că autorii săi ar fi fost acționarii SC, chiar din conținutul acestuia rezultă contrariul, iar un alt act nu a fost depus de către contestator pentru a se dovedi faptul că autorul său ar fi fost acționar al societății de la care a fost preluat în mod abuziv imobilul litigios.
Instanța, constatând că imobilul în litigiu a fost preluat de la SC, la poziția 6828, în baza Decretului nr.92/1950 și având în vedere dispozițiile art. 24 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, și dispozițiile art.1169 cod civil, potrivit cărora "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească", urmează a constata că, într-adevăr, contestatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului sus arătat, astfel încât, nu se poate considera că acesta este o persoană îndreptățită de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Față de considerentele mai sus arătate și observând, potrivit art. 295 alin. 1.pr.civilă, că Tribunalul Prahovaa procedat la o corectă stabilire a situației de fapt și o justă aplicare a legii, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, Curtea de Apel va respinge apelul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art.296 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de contestatorul, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură -, cu sediul în B, sector 1,-,.1,.4 împotriva sentinței civile nr.1399 pronunțată la 7 noiembrie 2007 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații PRIMARIA MUNICIPIULUI P - prin primar, cu sediul în P,--4, județ P și PRIMARUL MUNICIPIULUI, cu sediul în P,--4, județ
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.PJ
5 ex/23.04.2008
f- Tribunalul Prahova
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa
