Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 461
Ședința publică din 05 mai 2009
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 3: Rujița Rambu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarat de reclamantul și de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353 din 20.11.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
PROCEDURA COMPLETĂ.
dezbaterilor și concluziile părților cu ocazia dezbaterii recursului, au fost consemnate în încheierea ședinței din 29 aprilie 2009 care face parte integrantă din prezenta și potrivit căreia pronunțarea a fost amânată la 05.05.2009.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 15493/2006 la udecătoria Arad, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtul sistarea stării de indiviziune asupra imobilului-apartament cu trei camere și dependințe înscris în CF 11994, nr. top 2335/662/52/XXXIV/ prin vânzare directă; a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii de 3600 euro - echivalent a 12604 lei reprezentând contravaloarea lipsei folosinței cotei de din apartament + dobânda legală calculată la această sumă începând cu data promovării acțiunii.
În motivare a invocat calitatea sa de coproprietar și împiedicarea de către pârât a folosirii imobilului.
Pe cale de întâmpinare și cerere reconvențională ulterior precizată, pârâtul a solicitat ca apartamentul să-i fie atribuit în natură cu plata sultei corespunzătoare; scăderea din cuantumul sultei a contravalorii lucrărilor efectuate de el personal la imobil în cuantum de 16000 Euro; obligarea pârâtului reclamant reconvențional la plata sumei de 2600 Euro reprezentând cheltuielile de întreținere pe care le-a achitat de la data achiziționării apartamentului și până în prezent.
Prin sentința civilă nr. 2877/24.04.2008 instanța a admis în parte atât cererea principală cât și pe cea reconvențională.
În consecință, a sistat starea de indiviziune asupra apartamentului prin atribuire către pârât, cu obligarea acestuia la plata către reclamant a sultei aferente cotei sale de proprietate, respectiv a sumei de 32.977,5 Euro; a respins cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata contravalorii a din valoarea investițiilor; a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2385 Euro reprezentând echivalentul a din contravaloarea fructelor civile aferente imobilului, calculate pe o perioadă de trei ani cu dobânda legală stabilită conform OG 9/2000 începând cu data rămânerii definitive a hotărârii; a respins cererea de obligare a reclamantului la plata contravalorii cheltuielilor de întreținere aferentă imobilului.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că părțile sunt coproprietare în cote de câte parte fiecare asupra imobilului în litigiu și că acestea sunt de acord ca apartamentul să fie atribuit pârâtului, cu despăgubirea corespunzătoare a reclamantului. Valoarea de circulație a imobilului a fost stabilită la 65.955 Euro, instanța reținând că expertiza efectuată de dl. expert (și răspunsurile la obiecțiuni) este relevantă, întrucât este cea mai apropiată în timp de soluționarea cauzei și, cum lucrările de evaluare au fost efectuate succesiv, a putut avea în vedere întregul ansamblu de obiecțiuni și solicitări ale părților.
Valorii de circulație i-a fost aplicat un coeficient de diminuare de 5%, instanța reținând că aceasta se impune datorită existenței pe rolul instanței a prezentului litigiu.
Cererea prin care pârâtul a solicitat obligarea reclamantului la plata contravalorii a din valoarea investițiilor efectuate în imobil a fost respinsă, instanța apreciind că din probele administrate nu rezultă că aceste investiții au fost efectuate în exclusivitate de pârât.
Având în vedere că reclamantul a dovedit inclusiv prin hotărâre judecătorească lipsirea sa de folosința imobilului și cum pârâtul a închiriat apartamentul, instanța - având în vedere conținutul raportului de expertiză - l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 2385 Euro reprezentând echivalentul a din contravaloarea fructelor civile cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Cum pârâtul nu a făcut dovada achitării cheltuielilor de întreținere aferente imobilului, a fost respinsă cererea sa de obligare a reclamantului la plata contravalorii acestor cheltuieli.
Ambele părți au declarat apel împotriva sentinței.
Prin decizia civilă nr. 353/20.11.2008, Tribunalul Arada respins ambele apeluri.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că motivele invocate de părți, respectiv contravaloarea fructelor civile și dobânda,sulta datorată în urma ieșirii din indiviziune și diminuarea valorii de circulație cu 5 % pe de o parte și respingerea capătului de cerere privind obligarea lui la plata a din fructele civile, obligarea lui la plata contravalorii investițiilor suportate de și obligarea lui la plata sumei de 2600 euro cheltuieli de întreținere, nu reprezintă decât motivele din acțiune și acțiunea reconvențională, cererile fiind soluționate corect de instanța de fond.
Imobilul este coproprietatea părților iar raportul de expertiză prin care s-a stabilit valoarea apartamentului și coeficientul de diminuare nu a fost contestat.
A fost apreciată ca fiind corectă obligarea pârâtului la plata fructelor civile; pe de altă parte, data de la care dobânda începe să curgă a fost în mod legal stabilită, un alt moment (cel al datei introducerii cererii de chemare în judecată) echivalând cu o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului.
În fine, pârâtul nu a făcut dovada că ar fi achitat singur contravaloarea investițiilor și a cheltuielilor de întreținere.
Împotriva deciziei au declarat recursuri reclamantul și pârâtul care au criticat-o, solicitând modificarea ei.
Reclamantul a solicitat modificarea ambelor hotărâri în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 5040 Euro în loc de 2385 Euro reprezentând contravaloarea fructelor civile aferente cotei sale de proprietate cu dobânda legală de la data promovării acțiunii și nu de la data rămânerii definitive a hotărârii; a solicitat majorarea valorii de circulație a imobilului cu un procent de 5%, cu consecința obligării intimatului la plata unei sulte de 34.626,3 Euro cu dobânda legală începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În motivare a invocat că prima instanță s-a raportat în mod greșit la suma de 2385 Euro ca echivalent al contravalorii lipsei de folosință, această valoare reprezentând în realitate valoarea stabilită fără a se ține cont de îmbunătățirile aduse imobilului; pe de altă parte, instanța de apel nu a motivat respingerea cererii formulate în apel.
A criticat stabilirea datei de la care începe să curgă dobânda pentru pretenții ca fiind data rămânerii definitive a hotărârii, invocând disp. art. 1088 cod civil și apreciind ca nefiind relevantă durata de timp în care curge dobânda.
A invocat nelegala diminuare a valorii de circulație a imobilului, existența prezentului litigiu neavând relevanță.
În consecință, se impune recalcularea sultei cuvenite.
În fine, a criticat neacordarea dobânzii calculată la sulta datorată de pârât.
În drept a invocat disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Pârâtul a solicitat modificarea hotărârilor în sensul admiterii cererii reconvenționale.
A solicitat vânzarea la licitație a apartamentului și împărțirea prețului între coproprietari.
A invocat faptul că investițiile în apartament le-a efectuat singur, aspect reținut de instanța de apel, dar fără consecința schimbării sentinței atacate.
A invocat greșita respingere ca neîntemeiate a pretențiilor sale de obligare a reclamantului la suportarea cotei din cheltuielile de întreținere, ocuparea de către chiriași a locuinței nefiind relevantă din punct de vedere al plății impozitelor, reparațiilor, etc.
În fine, a invocat că doar parte din imobil a fost închiriat, astfel că în mod greșit a fost obligat la achitarea către reclamant a contravalorii fructelor civile.
În susținerea recursului, pârâtul a depus două declarații testimoniale autentificate și două contracte de închiriere a apartamentului.
Pe cale de întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea recursului declarat de pârât.
Examinând recursurile declarate, prin prisma criticilor formulate și în baza art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. față de disp. art. 299 și urm. Cod pr. civ. văzând și dispozițiile legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat sistarea stării de indiviziune asupra imobilului prin vânzare directă și obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință cu dobânda legală de la data promovării cererii de chemare în judecată.
Cum, pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat să-i fie atribuit în natură cu obligarea sa la plata unei sulte din care să fie scăzute investițiile realizate în apartament (fila 14 dosar), după precizarea cererii reconvenționale și depunerea de către expert a raportului de expertiză și a răspunsului la obiecțiuni, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sultei plus dobândă legală de la data rămânerii definitive a hotărârii; la fel, a solicitat ca, în situația în care se va reține că îmbunătățirile au fost suportate în mod comun și egal de părți, contravaloarea folosinței să fie stabilită la un cuantum de 5040 Euro + dobânda calculată începând cu data rămânerii irevocabile a acțiunii.
Pronunțându-se asupra acestor capete de cerere, instanța a reținut valoarea apartamentului ca fiind de 65.955 Euro și a obligat pârâtul la plata sultei în cuantum de 32.977,5 Euro; pe de altă parte, a reținut că părțile au avut contribuție comună și egală la suportarea îmbunătățirilor aduse apartamentului și a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 2385 Euro cu dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, cu referire la OG 9/2000.
Criticând sentința cu privire la soluția dată acestor capete de cerere, reclamantul a invocat faptul că, reținând contribuția comună și egală a părților la realizarea îmbunătățirilor, contravaloarea lipsei de folosință era în cuantum de 5040 Euro (așa cum, de altfel, a și reținut expertul în concluziile sale), iar dobânda era datorată de la data introducerii acțiunii, conform disp. art. 998-999, 1088 Cod civil și nu de la data rămânerii definitive a sentinței.
Pe de altă parte, a solicitat recalcularea valorii de circulație a apartamentului și a reiterat cererea de obligare a pârâtului și la plata dobânzii aferente sultei cu începere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Respingând apelul reclamantului, Tribunalul nu motivează de ce menține hotărârea primei instanțe sub aspectul contravalorii lipsei de folosință (deși menține hotărârea sub aspectul contribuției comune și egale a părților la realizarea îmbunătățirilor), ci se referă generic la dispozițiile OG 9/2000 și nu se pronunță în vreun fel asupra criticilor vizând neacordarea dobânzii legale pentru sulta datorată de pârât.
Pe de altă parte, pe cale reconvențională, pârâtul a solicitat și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de întreținere pe care le detaliază ca fiind electricitatea, impozitul, gazul (filele 14, 15 dosar fond).
Respingerea cererii de obligare a reclamantului la suportarea acestor cheltuieli a fost criticată de pârât, apelul fiind respins și sub acest aspect cu motivarea că aceste cheltuieli nu au fost dovedite și că ele au putut fi suportate de chiriași, regăsindu-se în fructele civile.
Este adevărat că cheltuielile cu energia electrică și cu gazul metan se prezumă - și pârâtul nu a făcut dovada contrară - că sunt suportate de cel ce folosește imobilul (în speță, de către chiriași sau de către pârâtul care, așa cum s-a reținut irevocabil, a refuzat reclamantului accesul în locuință), însă impozitul pe imobil se datorează de proprietar și prezumția achitării de către pârât (care a dispus de bun) nu a fost răsturnată, astfel că se impunea administrarea de probe pentru lămurirea acestui aspect.
Din cele mai sus arătate, instanța reține că sub aceste aspecte, tribunalul nu a cercetat fondul cererilor cu care a fost sesizat, astfel că instanța de recurs nu este în măsură să exercite controlul legalității hotărârii pronunțate, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 Cod pr.civ. art. 312 alin. 5 Cod pr. civ.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, instanța va dmite recursurile declarate de reclamantul și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, va casa decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 2877/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
În rejudecare, instanța de apel va examina și celelalte critici formulate de părți, verificând în ce măsură susținerile pârâtului recurent referitoare la scăderea prețurilor pe piața imobiliară ca fenomen general și notoriu se constituie în excepția reprezentată de teoria impreviziunii și, în cazul în care această excepție ar fi apreciată ca întemeiată, în ce măsură ar fi incidentă în situația concretă din cauză și ar putea fi reținută în această fază a procesului civil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și pârâtul împotriva deciziei civile nr. 353/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de părți împotriva sentinței civile nr. 2877/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 05 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
GREFIER,
- -
Red. - 12.05.2009
Tehnored., 2 ex./18.05.2009
Tribunalul Arad, Judecători: ,
Judecătoria Arad, Judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu
