Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 461/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.461
Ședința publică din data de: 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Georgeta
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă împotriva sentinței civile nr.147/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă recurenta pârâtă personal și asistată de avocat, care depune împuternicirea avocațială nr.-/4.11.2009 și intimata reclamantă personal și asistată de avocat, care depune împuternicirea avocațială nr.3637/5.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, care învederează Curții că cererea de recurs este netimbrată și că intimata reclamantă a fost citată cu un exemplar al motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul indicat. Interpelată fiind, recurenta pârâtă învederează instanței că își însușește cererea de recurs, astfel că procedează la semnarea acesteia.
Reprezentantul recurentei pârâte, având cuvântul asupra probatoriului, solicită proba cu înscrisuri pentru a se face dovada că la acest moment recurenta nu beneficiază de utilități și că toate acestea au rămas pe lotul celălalt.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu se opune acestei probe și că nu mai are alte probe de administrat.
Curtea, încuviințează pentru recurenta pârâtă proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată.
Reprezentantul recurentei pârâte depune la dosar un set de acte, un exemplar al acestora se comunică și intimatei reclamante, prin reprezentant.
Reprezentantul intimatei reclamante arată că nu solicită amânarea cauzei pentru a se lua cunoștință de conținutul actelor depuse la termenul de judecată de astăzi și totodată precizează că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, desființarea deciziei recurate, iar pe fond modificarea în parte a sentinței civile nr.6264/09.09.2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 B în dosarul civil nr-, în sensul respingerii obligării pârâtei la plata unei sulte în cuantum de 10.464 lei către reclamantă, sumă ce reprezintă egalizare loturi. Totodată solicită a se avea în vedere că recurenta nu mai beneficiază de utilități, respectiv apă, curent electric, canalizare. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și depune la dosar concluzii scrise. În combaterea recursului solicită a se avea în vedere că recurenta trebuie să fie obligată la achitarea acestei sulte, că acest imobil nu este prevăzut cu conducte de gaze, iar faptul că recurenta nu deține canalizare, este vina ei întrucât nu a dorit să participe la momentul când s-a făcut canalizarea. De asemenea cu privire la curentul electric, recurenta nu deține pentru că nu îl achită. Concluzionând, solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Princererea de chemare în judecatăînregistrată la data de 15.06.2006, pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilă sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta, solicitând instanței ca prin hotărâre a ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunul imobil situat în B,- B, sector 5, compus din teren în suprafață de 257,40 mp și casa de locuit compusă din 3 camere, vestibul, magazie.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, împreună cu pârâta, sunt moștenitoarele defunctului, decedat la data de 30.08.1997, conform certificatului de moștenitor nr. 193/25.11.2004 eliberat de, din masa succesorală tăcând parte și imobilul mai sus menționat.
A mai arătat reclamanta că întregul imobil a fost dobândit de către defunctul împreună cu soția sa, în timpul căsătoriei, prin contribuție comună și egală, astfel: terenul prin cumpărare, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 841/88 din 18.02.1956, iar construcția a fost edificată în baza autorizațiilor de construcție nr. 92 din 23.07.1957 și nr. 21 din 03.05.1971, eliberate de Consiliul Popular al sectorului 6 - Comitetul Executiv.
Pârâta-reclamantă a depus la dosar la data de 13.09.2006 întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat sistarea stării de codevălmășie și ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Municipiul B,- B, sector 5, compus din teren în suprafața de 257,40 mp și casa de locuit compusa din 3 camere, bucătărie, vestibul și magazie, în cote de 1/2 pentru fiecare moștenitor, din imobilul ce constituie bun succesoral, în situația în care imobilul este comod partajabil în natura; iar în situația în care imobilul nu este comod partajabil în natură în urma expertizei topografice ce urmează a fi efectuata în prezenta cauza, solicitând atribuirea provizorie în lotul său a imobilului situat în Municipiul B,- B, sector 5, compus din teren în suprafața de 257, 40 mp și casa de locuit compusa din 3 camere, bucătărie, vestibul și magazie, cu obligarea sa la plata unei sulte, conform cotei ce i se cuvine reclamantei-pârâte; ieșirea din indiviziune în ceea ce privește cota in diviza de 1/3 din dreptul de concesiune asupra locului de veci situat Cimitirul, figura G.27, locul 200 de pe urma defunctului; obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul proces.
Prinsentința civilă nr. 6264/09.09.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B - Secția a II-a Civilăîn dosar nr-, s-a admis acțiunea principală formulată de către reclamanta-pârâtă în contradictoriu cu pârâta-reclamantă; s-a admis în parte cererea reconvențională; s-a dispus ieșirea părților din indiviziune, în cote egale de câte 1/2 fiecare, cu privire la imobilul din- B, sector 5 B, compus din teren în suprafața de 257,40. și construcții, imobil în valoare totala de 334.707 Ron, în varianta 2 conform raportului de expertiză efectuat în cauza de expert tehnic; s-a atribuit reclamantei pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie lotul 1, în valoare totală de 156.890 Ron, format din casă, camerele 5 și 6 cu o suprafață utilă de 28,46 mp, instalație de alimentare cu apă, teren în suprafața de 120.; s-a atribuit pârâtei reclamante în deplină proprietate și liniștită posesie lotul 2, în valoare totala de 177.817 Ron, format din casa, camerele 1,2,3 și 4 cu o suprafața utila de 28,65 mp, bucătărie, magazie, teren în suprafața de 137,40.; pentru egalizarea loturilor, a obligat pârâta reclamantă la plata către reclamanta pârâtă, a sumei de 10.464 Ron cu titlu de sultă; s-a respins cererea de ieșire din in diviziune cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci, ca neîntemeiată; a fost omologat raportul de expertiza și s-au compensat cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta și pârâta, sunt moștenitoarele defunctului, decedat la data de 30.08.1997, conform certificatului de moștenitor nr. 193/25.11.2004 eliberat de, din masa succesorală făcând parte și imobilul mai sus menționat, dobândit de către defunctul împreună cu soția sa, în timpul căsătoriei, prin contribuție comună și egală, astfel: terenul prin cumpărare, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.841/88 din 18.02.1956, iar construcția a fost edificată în baza autorizațiilor de construcție nr.92 M din 23.07.1957 și nr.21 M din 03.05.1971, eliberate de Consiliul Popular al sectorului 6 - Comitetul executiv.
Dat fiind calitatea acestora de coproprietare, conform art. 728 Cod Civil, instanța a dispus ieșirea din indiviziune, astfel cum se solicită cu privire la imobilul cuprins în masa de partajat.
Cu privire la acest imobil, instanța a reținut că s-a efectuat în cauza raportul de expertiză, care a statuat asupra valorii actuale a imobilului, cât și asupra modalităților de partajare, acestea fiind indicate de expert în funcție de cele specificate de părți, astfel cum acestea s-au înțeles cu privire la modalitatea concretă de partajare a imobilului în cauză, instanța de fond având în vedere și ieșirea părților din indiviziune, în cote egale de câte 1/2 fiecare, cu privire la imobilul din- B sector 5 B, compus din teren în suprafața de 257,40 mp, și construcții, imobil în valoare totala de 334.707 Ron, în varianta 2 conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert tehnic.
Pentru aceste considerente, instanța a atribuit reclamantei pârâte în deplină proprietate și liniștită posesie lotul 1, în valoare totală de 156.890 Ron și pârâtei reclamante în deplina proprietate și liniștita posesie lotul 2, în valoare totala de 177.817 Ron, iar pentru egalizarea loturilor, instanța a obligat pârâta reclamanta la plata către reclamanta pârâta, a sumei de 10.464 Ron cu titlu de sultă. a fost calculată corespunzător valorii imobilului, teren și construcție și corespunzător cotelor deținute de părți. Lotul în care se afla acel cămin de apă s-a atribuit numitei, care l-a și edificat, fapt necontestat de părți, astfel încât nu s-a mai pus problema plății unei sume suplimentare pentru acest cămin de apă.
Cu privire la locul de veci, instanța a reținut că, întrucât acesta se află în concesiunea părților, acestea nu au un titlu de proprietate asupra acestui loc de veci, motiv pentru care față de aceste considerente, instanța a respins cererea de ieșire din indiviziune cu privire la dreptul de concesiune asupra locului de veci, ca neîntemeiată, iar conform dispozițiilor art. 274.pr.civilă a compensat cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a declarat recurs, calificatapel, pârâta-reclamantă, solicitând admiterea recursului și obligarea reclamantei-pârâte la plata unei sulte în cuantum de 10.000 lei, reprezentând contravaloare lucrări de dezafectare magazii de lemn, puț american, hazna și, în plus contravaloarea pentru cca. 15 ml în plus la efectuarea branșării la apa curenta, gaze și canalizare.
În cazul în care reclamanta-parata nu este de acord sa plătească contravaloarea celor mai sus arătate, pârâta-reclamanta este de acord sa preia lotul 1 propus prin expertiză cu plata unei sulte către reclamanta-pârâtă, reprezentând contravaloarea lucrărilor arătate.
A treia variantă pe care o propune este vânzarea întregului bun imobil și împărțirea în mod egal a sumelor obținute sau preluarea întregului bun de către oricare moștenitor cu plata unei sulte reprezentând 1/2 din valoarea de piață a imobilului din acel moment. -se ambele loturi s-ar obține o sumă mult mai mare decât dacă acestea s-ar vinde separat.
Arată recurenta că diferența între variantele de lotizare propuse de expert era lățimea deschiderii la strada (str. -) a lotului 2 și implicit o diferență în plus/minus 5,6 mp de teren.
În aceasta expertiză se arată ca lotul 1 propus este mai valoros decât lotul 2, chiar dacă lotul 2 are o suprafața mai mare de teren. Așa cum expertul arată, în afara faptului că lotul 2 are poziția dezavantajată, în sensul că se pierde foarte mult teren datorită deschiderii înguste și lungi, sub forma de culoar, teren ce nu poate fi folosit decât pentru acces, lotul nr.2 are și cele 2 magazii de lemn din față și lateral stânga, precum și puțul american și haznaua ce trebuiesc dezafectate, fapt ce îi scade și mai mult valoarea. De asemenea acest lot 2, pentru a fi branșat la utilități (apa, canalizare și gaze), va solicita un efort financiar mai mare, având nevoie de circa 15 ml în plus de conducte, față de lotul 1.
Instanța a interpretat greșit raportul de expertiză, în sensul că trebuia să acorde o sultă pentru pârâta-reclamantă și nu pentru reclamanta-pârâtă. Lotul 1, atribuit reclamantei-pârâte, care are terenul cu deschiderea cea mai mare, teren care are forma dreptunghiulară, ce poate fi folosit mult mai bine, și mai mult, acele doua camere ce se afla pe lotul 1 sunt în cea mai buna stare, putând în orice moment sa fie folosite ca spațiu de locuit. De asemenea, lotul 1 beneficiază de acces la sursa de alimentare cu apa curenta, ceea ce îl face și mai valoros.
Consideră partajarea dispusa de instanța de fond inechitabilă, motiv pentru care solicită evaluarea lucrărilor ce trebuiesc făcute pentru ca aceste loturi într-adevăr sa fie egale valoric, ele neputând fi egale datorită deschiderii mici și accesului greu la lotul 2. Reclamanta-pârâtă urmează sa plătească pârâtei-reclamante contravaloarea acelor lucrări (dezafectare magazii, puț american, hazna și în plus contravaloarea pentru cei circa 15 ml în plus la efectuarea branșării la apa curenta, gaze și canalizare).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.299, art.302, art.304 pct.7, art.3041Cod procedură civilă, art. 741 și 742 Cod civil.
La termenul din 20.01.2009, în raport cu obiectul și valoarea pricinii, Tribunalul a calificat apel calea de atac drept apel.
Prindecizia civilă nr.147/03.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilăa respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut, sub un prim aspect, că apelanta nu a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză în fața instanței de fond, chiar mai mult, potrivit constatărilor consemnate de expert în cuprinsul raportului de expertiză, fila 191, deși s-a constatat că imobilul nu ar fi partajabil în natură, în raport cu configurația și structura actuală a imobilului, la dorința părților, expertul a propus două variante de partajare. Cu prilejul concluziilor pe fond, apelanta pârâtă reclamantă a solicitat atribuirea lotului 2 din varianta 2 propusă de expert, lot care de altfel i-a și fost atribuit de către instanță.
Nu poate fi reținută critica în sensul că prima instanță ar fi interpretat greșit raportul de expertiză, în sensul că trebuia să acorde o sultă pentru pârâta reclamantă și nu pentru reclamanta pârâtă. Astfel, așa cum rezultă din concluziile raportului, fila 193 dosar de fond, lotul 2 din varianta 2, atribuit apelantei, valorează cu 10.464 lei mai mult decât lotul 1 atribuit reclamantei pârâte, astfel încât în mod corect a obligat prima instanță la plata sultei de 10.464 RON pe apelantă, în favoarea intimatei.
Cât privește susținerile apelantei în sensul că lotul 2 care i-a fost atribuit ar fi de o valoare mai redusă decât lotul nr. 1, Tribunalul a constatat că acest aspect a fost avut în vedere de către expert la momentul întocmirii expertizei, motiv pentru care, "lotul nr. 2 din spate, având o poziție dezavantajată, primește în plus o suprafață de teren, în compensarea suprafeței ocupate de de acces" (fila 195 dosar de fond).
De asemenea, și în privința magaziilor, a puțului american și a haznalei, despre care a reținut expertul că trebuie desființate, Tribunalul a constatat că expertul a avut în vedere și acest aspect la întocmirea loturilor, scăzând valoarea acestora din masa partajabilă.
În ce privește presupusele cheltuieli privind branșarea la apă curentă, gaze și canalizare, Tribunalul a constatat că apelanta nici nu a precizat valoarea acestor lucrări, și nici nu a solicitat suplimentarea probatoriului în apel sub acest aspect, motiv pentru care și această critică a fost apreciată ca fiind nefondată.
Împotriva acestei decizii a formulatrecurspârâta-reclamantă, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei recurate, iar pe fond modificarea în parte a sentinței civile nr. 6264 din 09.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 B în dosarul civil nr-, în sensul respingerii obligării sale la plata unei sulte în cuantum de 10.464 lei către reclamanta, suma ce reprezintă egalizare loturi și obligarea intimatei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 22.07.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut în mod greșit în sarcina sa obligarea la plata unei sulte în cuantum de 10.464 lei către reclamanta, sumă ce reprezintă egalizare loturi, deoarece diferențele dintre cele două loturi sunt evidente, situație ce se poate observa și din schița făcută de expert în cadrul raportului de expertiză. Astfel, lotul 1 are o deschiderea mai mare, iar terenul are forma dreptunghiulară, fapt ce conferă posibilitatea ca intimata - reclamantă să folosească terenul în totalitate, în timp ce lotul 2 este în forma de L, pe o suprafață de aproximativ 60 mp terenul neputând fi folosit decât ca drum de acces.
Așa cum menționează expertul în raportul de expertiză tehnică întocmit în prezenta cauză, lotul 2 are o poziție dezavantajată, având în vedere faptul că, pe de o parte terenul are deschiderea îngustă și lungă (3,80/15,76), iar pe de altă parte, pe teren se află și cele două magazii de lemn, puțul american și haznaua, fiind necesară dezafectarea acestora. Precizează totodată că este necesară și vidanjarea haznalei, iar costurile pentru vidanjare se ridica la 1.000 - 1.500 lei, costuri ce ar trebui de asemenea să fie suportate și de intimata-reclamantă.
Pe de altă parte, toate utilitățile au rămas în lotul 1, iar pentru lotul 2 este necesară efectuarea de noi branșări la toate utilitățile (apă, canalizare și gaze). Astfel, pentru ca lotul 2 să fie branșat la utilități, costurile sunt foarte mari, distanța de la drumul principal (calea publica existenta) până la casă fiind foarte mare (15.76 ml).
A susținut recurenta că a calculat costurile la care se ridică vidanjarea hazna lei, dezafectarea magaziilor, puțului și a haznalei, precum și branșarea la toate utilitățile, iar acestea depășesc cu mult sulta pe care a fost obligată să o plătească intimatei - reclamante, și prin urmare partajarea dispusă de instanța de fond este inechitabilă, în condițiile în care lotul nr. 1 este mult mai valoros din punct de vedere economic și poate fi valorificat mult mai ușor, față de lotul nr. 2, care are o poziție net dezavantajată din punct de vedere al drumului de acces, cât și al spațiului destul de îngust până la imobilul situat în fundul curții.
La efectuarea expertizei, expertul a avut în vedere doar faptul că ambele loturi să fie echivalente din punct de vedere al suprafeței de teren, și nu din punct de vedere al valorii economice, fără a lua în considerare faptul că la lotul nr. 2 este necesara efectuarea mai multor lucrări privind branșarea la utilități, acestea rămânând în lotul intimatei - reclamante.
A mai arătat recurenta că instanțele de fond și apel nu au verificat cu atenție faptul că la dosarul de fond se află documente din care rezultă că este titular al contractului furnizare a apei potabile, și al contractului de ridicare a gunoiului menajer, și implicit, aceste utilități sunt plătite de către ea, fără nici o contribuție materială din partea intimatei - reclamante, deși se folosește de aceste utilități.
A mai criticat recurenta decizia în sensul că în mod greșit instanța de apel a considerat că recurenta nu a precizat valoarea lucrărilor efectuate la imobilul a cărei partajare se solicita, cât și faptul că nu a solicitat suplimentarea probatoriului pe acest aspect, deoarece atât instanța de fond, cât și instanța de apel puteau verifica cu ușurință faptul că la dosarul cauzei au fost depuse un set de înscrisuri, din care rezulta că a achitat facturi la apă și canal, cât și gunoiul menajer.
Instanța de apel a reținut că nu a solicitat suplimentarea probatoriului, în condițiile în care era necesară acordarea unui termen pentru a putea depunea la dosar un deviz estimativ din care să rezulte valoarea lucrărilor ce trebuiesc efectuate la imobil. Din deviz se putea observa fără putință de tăgadă că valoarea lucrărilor ce sunt necesare a fi efectuate în urma partajării, ar fi fost cu mult mai mare decât sulta pe care trebuie să o achit intimatei - reclamante.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe art. 299 și următoarele și art. 274 pr.civ.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, solicitând însă respingerea recursului atât cu ocazia concluziilor verbale, cât și prin concluzii scrise.
Examinând decizia recurată prin prisma motivelor de critică expuse mai sus, curtea constată cărecursul este nefondat.
Astfel, principala critică adusă de recurentă deciziei privește împrejurarea că valoarea lotului atribuit acesteia este, în realitate, considerabil mai mică decât cea a lotului atribuit părții adverse, astfel că nu se mai justifica obligarea sa și la plata unei sulte.
Or, operațiunea ieșirii din indiviziune este precedată în primul rând de verificarea existenței și întinderii drepturilor indivize ale părților din proces cu privire la bunul indiviz (aspectele rezultând în speță din cuprinsul certificatului de moștenitor nr.193/25.11.2004), iar în al doilea rând de operațiunea formării și atribuirii loturilor, cu respectarea cotei ideale deținute de fiecare parte cu privire la bunul în discuție.
Numai în acești termeni putea fi criticată decizia instanței de apel în raport de caracterul extraordinar al căii de atac a recursului și de dispozițiile art.304 Cod Proc.Civ. nemulțumirea recurentei-pârâte putând fi încadrată în motivul de nelegalitate cuprins în pct.9 al textului amintit, în sensul că instanța de apel a aplicat greșit legea la momentul formării loturilor, încălcând prevederile art.6735alin.2 și art.6739Cod Proc.Civ. prin formarea unor loturi care nu respectă valoric întinderea drepturilor părților.
Instanța de apel confirmat însă opțiunea primei instanțe, care și-a însușit concluziile raportului de expertiză sub aspectul valorii întregului bun, al compunerii loturilor și al valorii fiecăruia dintre acestea.
O soluție contrară, care să ducă la o altă modalitate concretă de împărțire a bunului (prin formarea altor loturi sau prin stabilirea unei alte valori pentru fiecare lot, care să nu implice plata unei sulte), putea fi reținută numai pe baza unui probatoriu adecvat administrat, însă în mod corect a reținut instanța de apel împrejurarea că apelanta-pârâtă nu a solicitat și nu a administrat probe în sens contrar concluziilor raportului de expertiză.
Totodată, instanța de apel a analizat critica apelantei recurente și a constatat că expertul a avut în vedere aspectele care atrag, în opinia acesteia, o scădere a valorii lotului său, compensând această scădere prin alocarea unei suprafețe mai mari de teren.
De altfel, în recurs nu poate fi primită o solicitare de reevaluare a probatoriului administrat în fond și apel, în raport de motivele de critică enumerate în art.304 cu caracter limitativ, iar critica în sensul că instanțele erau ținute a observa că din actele dosarului rezulta necesitatea efectuării unor lucrări de către recurenta-pârâtă care ar fi depășit cuantumul sultei datorate de recurentă constituie tocmai o asemenea solicitare.
De altfel, chiar în cel de-al doilea motiv de recurs recurenta arată că ar fi fost necesară acordarea unui termen de judecată în apel pentru a produce un deviz din care să rezulte valoarea lucrărilor, însă o asemenea solicitare nu a fost formulată în apel și nu poate constitui un motiv de critică în aceste condiții.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susținerea în sensul că instanțele de fond și apel au ignorat o serie de înscrisuri depuse la dosar din care rezulta împrejurarea în discuție, o astfel de critică neputând fi fundamentată pe art.304 pct. 9 Cod Proc.Civ. sau pe un alt caz de modificare sau de casare dintre cele reglementate de lege, mai ales față de abrogarea prin Legea nr. 219/2005 a fostului art.304 pct. 10 (când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii).
În consecința celor arătate, curtea constată că hotărârea dată de instanța de apel este legală în raport de probatoriul administrat în fața primei instanțe și necontestat de recurenta-pârâtă, urmând a respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod Proc.Civ. va obliga recurenta-pârâtă să plătească intimatei reclamante suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței depusă la fila 13 în dosarul de recurs.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă, cu domiciliul în B, Prelungirea nr.28, -.A,.6,.21, sectorul 6,împotriva sentinței civile nr.147/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilăîn contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în B, nr.328,.57A,.A,.3,.15, sectorul 5, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - -
-
GREFIER
Red. / Thred.AP, /2 ex.
Secția a V-a civilă - jud.,
Judecătoria Sectorului 5 B - jud.
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Georgeta
